Chateau Vartely… la ei acasa

Scris la 7 decembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.

–-Fiecare tinut isi are povestile si miturile sale. Intr-un film de prezentare despre Chateau Vartely al lui Viorel Mardare se spune ca:
In fiecare sat ar exista o comoara ingropata de turci;
In fiecare sat ar exista un stejar sadit de Stefan cel Mare;
Fiecare gospodar l-a avut oaspete pe Iuri Gagarin in pivnita lui.
Oare a gustat vreodata Regina Angliei vin moldovenesc?
–-Noi, un grup de wineloveri din Romania, am facut-o sub indemnul: „Romani, sorbiti Prutul “ (din ciclul de proverbe, snoave ostasesti, ziceri si citate celebre…)
–-Dupa o sambata foarte aglomerata de octombrie, duminica de dimineata, imediat o cafea rapida la barul Hotelului Bristol, ne-am organizat pentru vizita la Asconi Winery (pentru mine a fost una din surprizele acestei excursii), unde am si mancat de pranz („zeama” de gaina cu taitei de casa, sarmale coapte in oala, cu smantana, placinta cu visine), si-apoi ne-am indreptat spre Orhei, unul dintre cele mai vechi orase din centrul Moldovei, avand ca scop vizitarea cramei Chateau Vartely, cea de a 4- a crama, „vinarie” din periplul vitivinicol de peste Prut.
–-Amplasat pe locul unei foste cariere de calcar (in Orhei sunt 4 astfel de cariere), Chateau Vartely este un muzeu al vinului in aer liber, un modern si pitoresc complex turistic, cu 13 000 vizitatori/an. Cu o capacitate de cazare de 40 de persoane/noapte, cuprinde:
- Vila Nord – cu etaj, mai mare, cu elemente din metal (este acoperita cu arama) si lemn;
- Vila Centru – cu elemente din piatra si lemn (acoperita cu sindrila);
- Vila Sud – cu elemente din lemn si argila (este acoperita cu „oale”, cum le spun moldovenii olanelor).
–-Iata-ne la Castel in poarta. Oare cine bate ?
–-Norii au disparut, soarele a aparut, noi suntem….wineloverii din Romania! Ne-am cazat repejor in Vila Centru si abia am avut timp sa ne bucuram de peisajul care ne inconjura: piatra, calcarul, verdeata, totul impecabil de curat si de ingrijit.
–-Eram deja asteptati de Arcadie Fosnea, oenologul cramei si principalul gospodar al locului, unde se produc aproape 4 milioane de sticle de vin premium pe an si pe care abia asteptam sa-l revad pe terenul lui. Absolvent al facultatii de profil din Chisinau, s-a specializat la LVWO (Lehr-und Versuchsanstalt fur Wein-und Obstbau) Weinsberg. Am apreciat mult faptul ca duminica la ora 18.oo a venit sa ne intampine si sa ne fie calauza la Castel. Am inceput turul ! Am vizitat spatiile de productie, pivnita baricurilor, sala de degustare internationala (denumita Colectia Mondiala), cu vinuri din toata lumea, ca o biblioteca as putea spune, apoi sala de degustare pentru vinurile produse aici.
–-Ne-am oprit in restaurant unde am si cinat, degustarea fiind de fapt o asociere vin-mancare de mare rafinament.
–-Ni s-a alaturat Andrei Turcan, sommelier (si cursant WSET)
–-Am inceput cina cu o salata de rucola, baby spinach, boabe de strugure si ficat de iepure. Creatia doamnei Tamara Malearciuc s-a asociat de minune cu Spumantul Clasic/Brut din Pinot Noir – un spumant din ce in ce mai apreciat si la noi. A fost o asociere bazata pe texturi contrastante, finetea dulce si moliciunea ficatului de iepure, a boabelor de struguri a fost balansata de textura crocanta si aciditatea spumantului (eu l-am numit un fel de Michel Jackson al Spumantelor – un spumant alb cu suflet negru).
–-Au urmat „melcusori din peste“ (adica rulouri din salau, cu sparanghel si sos alb) asociati cu Individo, un vin „mai gingas in culoare“ dupa spusele lui Arcadie, un cupaj intre un soi autohton (Feteasca Regala-55%) cu unul german, teuton ( Riesling-45% ).
–-Am fost incantat si placut surprins de arhaismele delicioase din dulcele grai moldovenesc: vinarie, roada, degustatie, poama, ochisori (oua ochiuri) etc.
–-Apoi cina a continuat cu supa crema de ciuperci, asociata cu preferatul meu din gama Individo (Traminer cu Sauvignon Blanc).
–-„Rulada din iepure cu crochete si sos de pruna“ am asociat-o cu Feteasca Neagra, Individo si cu Taraboste Cabernet Sauvignon (maturat in butoaie de stejar american, fabricate… in Spania). In acest caz eu am considerat sosul de prune ca un condiment lichid, el a modificat relativ aromele ruladei, dar mariajul cu aromele fructate al feteastii a fost minunat.
–-Desertul a fost pe gustul meu, ca sa nu spun „de pe strada mea”: Fondant cu inghetata asociat cu Chardonnay Botritizat (cu note de gutuie, miere, nuci, banane rascoapte).
–-Ca digestiv am avut „Rachia di Moscato“ asociata cu fructe de sezon.
–-Dar nu ne-am linistit, am mers mai departe cu Spumantul Brut… pana tarziu in noapte, pentru ca era ultima noastra oprire la o crama si aveam destule lucruri de trecut in revista.
–-Cu dorinta vitivinicola si promisiunea vadita de a reveni, pentru ca locul e frumos, vinurile bune si oamenii primitori.
–-Vom reveni!

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Stăpânul Ronului

Scris la 18 noiembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

Avanpremiera deschiderii noului wine-bar Vinexpert din zona Unirii (THE WINE CLUB & BISTRO) s-a facut cu stil, printr-o degustare a unuia dintre cei mai reprezentativi producatori francezi din zona Rhône, Etienne Guigal.
Din partea producatorului a fost prezent Brett Crittenden (australian stabilit la Bordeaux, absolvent al Roseworthy College, licentiat in producerea si marketingul vinului si unul din cei numai 50 Senior International Wine Judge  din lume) reintors dupa 3 ani la Vinexpert, acum cu o noua prezentare Guigal.
Degustarea a inceput cu o serie de 3 vinuri albe. Primul vin a fost un entry level excelent, Cote du Rhône Blanc 2015 realizat din soiurile dominante din zona: Viognier (55%),  Roussanne, Marsanne, Clairette şi Bourboulenc. Un vin lejer, dominat de note de fructe albe coapte, care degaja prospetime si care avea elementele comune tuturor vinurilor albe degustate in aceasta seara: finete si o aciditate medie.
Am continuat cu un vin dintr-o zona cu pedigree (si din acest motiv supusa unei extinderi usor excesive), Saint Joseph Blanc 2014 “Lieu Dit”, realizat din  Marsanne şi Roussanne. Un vin (aproape de out of stock la comercianti) cu cel putin o clasa peste primul, baricul inducand note vanilate evidente, dar bine integrate si elegante,  onctuozitatea si catifelarea facand un cuplu perfect. De remarcat ca acest vintage a fost preferatul lui Brett (initial in programul degustarii era trecut 2015) si degustandu-l nu regret schimbarea (dar mi-a trezit interesul si abia astept sa incerc si  ”inlocuitul”).
Seria albelor a fost incheiata cu nava amiral, un Condrieu 2015 superb de echilibrat si care a fost o incantare a papilelor, un vin pe care l-as vedea pe masa la orice receptie data de cei cu sange albastru sau cu potenta financiara similara cu a viitorului ocupant al Casei Albe (din Washington DC, nu din padurea Baneasa).  Un Viognier elegant, catifelat, cu un postgust interminabil si care s-a potrivit perfect cu un sea bass gatit minunat de chef Tudor Brezeanu, cel care a asigurat food-pairing-ul in aceasta seara.
Seria celor 6 vinuri rosii a inceput cu unul din cele mai vandute vinuri in Franta: Cote du Rhône Rouge 2012. Am inteles ca in localurile din Lyon (printre altele, orasul cu cea mai mare densitate de restaurante cu stele Michelin din lume) se consuma zilnic, in medie, 7000 sticle din acest vin (inclusiv servit la pahar). Un vin de un  roşu închis realizat din celebra triada GSM (Grenache, Syrah si Mourvedre), usor de baut, placut, condimentat, care se poate consuma la pranz sau cina si chiar si fara mancare, dar cel mai important ca acum este gata de baut.
Gigondas 2013 (60% Grenache, 30% Mourvedre,10% Syrah) a fost urmatorul vin, dar primul la care am avut senzatia ca este cam prea repede scos pe piata.  Il cam trada si tenta usor purpurie, dar si unele note verzi si tanini care uscau un pic gura. Servit usor cam prea rece si fara o aerisire prealabila (dar aceasta a fost indicatia lui Brett, ca toate vinurile sa beneficieze de aceleasi conditii), este posibil sa fi  fost un pic dezavantajat, unele note rustice fiind scoase prea mult in evidenta astfel.
Am continuat cu Chateauneuf du Pape 2011 (70 % Grenache, 15 % Syrah, 10% Mourvèdre si 5% alte soiuri, din vii cu varsta medie 45 ani!), care mi s-a parut net superior: Notele de fructe coapte in echilibru total cu taninii fini si cu aciditatea, precum si postgustul persistent, m-au impresionat placut. Poate doar alcoolul strica un pic armonia amintita.  
Crozes Hermitage 2013 a fost usor dezavantajat ca a urmat dupa Chateauneuf du Pape, dar a deschis seria syrah-urilor si probabil acesta fiind motivul pentru care a fost astfel pozitionat in degustare. Un vin suculent, condimentat, cu potential de invechire, dar care acum mi s-a parut usor rustic si cam tinerel.
Vinul care in opinia mea a avut cel mai bun RCP dintre toate rosiile din aceasta degustare a fost Saint-Joseph Rouge 2013. Culoarea rubiniu inchis, nasul plin de condimente si cremene, gustul dominat de fructe negre spicy, taninii fermi si postgustul lung m-au fermecat. Nu mai spun cum s-a potrivit cu surf&turf-ul ales pentru pairing.
Finalul grandios ne-a gasit in Rhonul de Nord, alaturi de Côte Rôtie Brune et Blonde 2013, un vin realizat din clasicul amestec specific zonei, Syrah si putin Viognier. Nu foarte corpolent, dar perfect echilibrat, cu tanini rotunzi, alcool foarte bine integrat si un postgust lung, pacatuia doar printr-o tenta usor vegetala care nu era suficient mascata de notele fine de cirese negre, condimente si tabac. S-a potrivit foarte bine insa cu camembert-ul in panada servit cu dulceata de ceapa si coacaze negre.
O seara deosebita in compania unor vinuri de clasa intr-o locatie mai spatioasa decat suntem obisnuiti si unde clientii, pe langa vinurile de calitate, vor fi invaluiti si de muzica de exceptie (din colectia proprie de viniluri a lui Florin Bejan) ce se va auzi din moderna instalatie audio a localului.

PS
Desi am ajuns cu mai putin de 5 minute intarziere fata de ora oficiala de incepere a degustarii (19.30) putini veniti (si tipic romaneste), abia pe la 20.20 s-a strans majoritatea celor care isi anuntasera participarea (au fost si niste baieti fini care desi  confirmasera, nu au mai binevoit sa anunte ca nu mai vin).

{lang: 'ro'}
Comenteaza

O stiti pe Viorica?

Scris la 8 noiembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-In ultima duminica insorita (probabil) din noiembrie, vecinul meu Dan m-a invitat la un gratar. Incerca o reteta noua de lup de mare cu menta si salvie infoliat si aruncat pe gratarul sau monumental.
–-In semn de multumire pentru invitatie, m-am prezentat cu un vin nou, ca tot ma intorsesem recent din strainatate si testasem vinuri noi. Un vin moldovenesc, facut in Orasul Subteran de la Cricova din soi neaos – Viorica. Despre soiul asta (destul de prezent in viile de peste Prut) nu am reusit sa aflu decat ca e facut din incrucisarea a doua soiuri, avand la baza marea familie a muscatului. Dar promit sa aflu mai multe.
–-Cu pestele si salvia-n gura, despre vin se pot spune urmatoarele: ca e destinat zilelor insorite si calduroase. Culoare galben-pai, cu arome placute de fructe albe si mai ales petale de trandafir ce te duc foarte clar spre tamaioasa, muscat etc. Gustul e absolute sec, cu structura lejera, ceva aciditate si tenta ce te duce spre un traminer (din cauza finish-ului usor amarui). Daca alcoolul (13%) nu s-ar fi manifestat asa de pregnant la final, iar postgustul ar fi dus ceva mai mult, ar fi primit mai mult de +6 papaioane/8.
Pestele s-a simtit bine cu Viorica, vin care in magazinul din beciul Cricovei costa echivalentul a 15 RON, dar eu m-am incapatanat sa-l iau de la standul Cricova din cadrul salonului Iubesc Vinul Romanesc cu … 25 RON.
–-In concluzie, asteptam rezultatele alegerilor prezidentiale din Republica Moldova. Poate ne mai imprietenim, poate mai scad preturile, poate…
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Castel Mimi. Trecut, prezent si viitor

Scris la 1 noiembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

Week-end-ul de la mijlocul lunii octombrie a fost perioada aleasa de un grup de opt wineloveri entuziasti din Bucuresti, Slatina si Iasi, pentru a vizita cateva crame si a degusta vinuri din Republica Moldova. Asta la scurt timp dupa sarbatoarea vinului moldovenesc (Ziua Nationala a Vinului) din Chisinau.
Una din cramele alese a fost Castel Mimi, despre care foarte frumos scrisese Andrei Cibotaru aici. Cuvinte de lauda avusesera si alti pasionati de vin din Romania care vizitasera si ei acest obiectiv oenologic si care avea asociat numelui un castel adevarat, lucru mai rar intalnit prin alte parti (paradoxal chiar si prin patria château-rilor, Franta), unde cladiri modeste au fost ridicate la rang de mare cladire nobiliara din ratiuni pur comerciale.
Am ajuns la castel intr-o posomorata dupa amiaza de sambata, surprinzator de punctuali (dupa cateva intarzieri datorate unor lucratori vamali care ne-au demonstrat ca sloganul Basarabia e Romania, este valabil si la viteza si “cheful” de lucru). Dupa o asteptare pe care nu o luasem in calcul langa cladirile moderne aflate in constructie si care vor adaposti sali de conferinte sau restaurante, dar si casutele de oaspeti care imbina modernul cu traditionalul, am facut jonctiunea cu grupul care era programat la câteva de minute dupa sosirea noastra. Am fost preluati de Alina – ghida complexului, care ne-a condus spre crama ascunsa partial privirii de impunatoarea cladire a castelului. Aici am fost intampinati de enologul cramei, Ghenadie Boboc care ne-a facut obisnuita prezentare a etapelor de realizare a vinului, cu trecerea in revista a soiurilor de struguri procesati in crama si cu suprafetele de vie aferente, a utilajelor moderne folosite si a capacitatilor de stocare existente.
La iesirea din sala recipientelor ne astepta un istoric local care ne-a lamurit cu o foarte documentata si interesanta prezentare a intemeietorului domeniului (Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei) si a aparitiilor editoriale dedicate acestuia.
Din pacate timpul ne presa (noi avand in program si alte doua degustari in Chisinau) si nici vantul care sufla din ce in ce mai ruseste nu ne imbia sa mai zabovim in exterior. Astfel ca am insistat sa fim preluati de ghida noastra si introdusi in salile de degustare (si ele in plin proces de finalizare, dar care promit sa fie extrem de interesante). Am iesit prin salile cu baricuri si pe repede inainte am ajuns in restaurantul spatios din incinta castelului unde urma sa avem parte de momentul cel mai asteptat al vizitei: degustarea de vinuri. Din gama de mijloc a cramei , destinata horeca si intitulata simplu – Castel Mimi. Aici am intalnit-o si pe administratora si managera complexului- Cristina Frolov, careia i-am inmanat cadoul – un vin oltenesc, asa cum se face cand ajungi in casa noua.
La marea masa rotunda unde am fost asezati ne-a facut sa ne simtim un pic precum cavalerii regelui Arthur. Dar am revenit in prezent odata cu vinurile produse in castelul Mimi, vinuri prezentate de seful departamentului de vanzari al cramei, Ivan Barancean, pe care daca l-as fi vazut in alte imprejurari, as fi zis dupa aspect ca este mai degraba seful departamentului IT. Oricum este un pic vizionar ca IT-istii, avand in vedere ca a declarat intentia ambitioasa a celor de la Castel Mimi de a ajunge in cel mai scurt timp in top 3 crame in Republica Moldova.
Degustarea a inceput cu o Feteasca Alba din 2015 cu 13% alcool, cu o culoare galben-aurie si un nas discret, floral. In gust am sezizat o mineralitate intensa, dar placuta si o aciditate relativ scazuta, postgustul destul de persistent facandu-ma sa apreciez acest vin ca pe unul de cursa lunga, foarte apreciat vara, la terasa. Urmatorul, un rose din 2015, 100 % Cabernet Sauvignon care ne-a intampinat cu o superba culoare tipica Provence, dar si un prim nas greoi, inchis. Rotind energic paharul metamorfoza este surprinzatoare, fructele rosii coapte (capsune in principal) facandu-l foarte agreabil. Gustul este destul de discret, aciditatea foarte buna, dar in postgustul mediu ramane o nota usor amaruie. Per ansamblu as zice ca este un rose reusit, aproape de ce ar trebui, dupa mine, sa fie un asfel de vin: nici bombastic, nici alcoolizat (13 %), lejer, fara multe complicatii.
Vinul cel mai potrivit cu vremea de afara a fost cel cu un nume care probabil numai peste Prut se putea intalni: Rosu de Bulboaca. Un cupaj clasic de Merlot si Cabernet Sauvignon, “roada ” 2014, cu 13 ,5 % alcool, cu o culoare purpurie. Tinerel, dar destul de aprig, cu note sangvinice, amintind mai degraba de un Tempranillo de Rioja decat de un Bordeaux, vinului nu prea ai ce-i reprosa decat poate nota juvenila si faptul ca, in momentul degustarii, desi nu i-a stat rau langa niste prune uscate excelente (cum prin Moldova de peste Prut gasesti des), parca cerea ceva proteina animala.
Din pacate timpul scurt nu ne-a permis sa analizam vedeta cramei, Cabernet Sauvignon Reserva 2012 – singurul vin moldovenesc mediat cu aur la expoziţia Mundus Vini 2016, dar e timp, si mai mult ca sigur frumusetea locului ne va face sa revizitam Castel Mimi atunci cand lucrarile se vor termina, pentru ca la nivelul imens al investitiei de aici, cu siguranta va fi un loc de referinta pentru Moldova vecina.
In concluzie o crama ambitioasa, unde s-a investit impresionant, cu vinuri corecte (calitate si pret – 100 lei moldovenesti, adica putin peste 20 RON) si care sunt convins ca mergand pe drumul oenoturismului va castiga pariul pus de proprietari, iar de crama Castel Mimi urmand se sa auda tot mai mult.
Helpful photos by George Wine

{lang: 'ro'}
Comenteaza

S.V.S. 2013 Crama Bauer

Scris la 20 octombrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Vinul de fata l-am degustat prima data in primavara, cu ocazia unei degustari de vinuri ale Cramei Bauer la Novotel. Apoi, l-am cumparat de la Winestone (Victoriei 37) si am reluat degustarea pe indelete. Ceea ce era de confirmat, s-a confirmat. Adica, mi-a placut si a doua oara.

–-Este facut din Sauvignon Vert si fermentat in vas mare de lemn. M-am gandit sa-l aerez aproape jumatate de ora si cred ca bine am facut. Nuantele placute de vanilie, ceva miere si nuca (sau alune) au iesit mai bine in evidenta. Stilul asta de Burgundia i-a reusit autorului, rezultand un vin pricopsit. Sec, echilibrat, subtil in arome si complex in gust, cu un alcool asezat la 12% si cu un post gust placut si lung. Notele generale: precizie si eleganta.
–-Nu s-a dezis nici in august cand am facut o vizite cu wineloverii. Impecabil si atunci. Eu cred ca se duce spre 90 de puncte fara mari dubii.
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 9312345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori