Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 9           Cartofi umpluți

Scris la 12 septembrie 2017 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Găteală dâmbovițeană mai ales, cartofii pot fi umpluți cu multe și de toate (cartofii umpluți sunt o comoară la casa și masa omului: fac ușor, arată bine și costă puțin). Rețeta originală: 12 cartofi frumoși. Umplutură 1 ceapă, sare, piper cam cât v-ar plăcea, 1 ou, 1 legătură de mărar, 1 felie de franzelă înmuiată în lapte, 500 g carne tocată (împănată după gust), cimbru, 2-3 linguri de supă de carne, 2 linguri de orez (merge și făra).
Ceapa se taie mărunt și se pune la călit. Franzela se trece prin mașina de tocat. Când ceapa s-a muiat, se adaugă la prăjit orezul și carnea.Mărarul de toacă pastă. Oul s ebate binișor. Se stinge prăjeala cu supă, se amestecă totul cu mărar, ou, franzelă, cimbru, se sărează și se piperează. Sos: 1 pahar de bulion roșii, 1 linguriță de zahăr, 1 praf de sare, 1 pahar de supă de carne, 1 păhărel de vin, cimbru, ceva piper.
Zahărul se pune pe foc la caramelizat. Ses tinge cu bulion și supă. Se adaugă, să fiarbă, vin, sare, piper, cimbru praf, până se șeagă nițel.
Cartofii: se fierb pe jumătate, se curăță, se scobesc, se umplu, se așează în cratița bine unsă cu unt, se îneacă în sos, se acoperă, se pun la cuptor la foc mic, cam jumătate de ceas.
Când îți cade bucătura din mână la masa, te vorbește cineva de rău. (Gorovei)
Dacă a fost un an bun, Merlot-ul de Săhăteni e un vin frumos, cu luciri pierdute de zidărie englezească, cu respirări tomnatice, de ierburi și poame coapte, dar mai ales cu un gust tulburător de cireșe amare. Voluptos și rafinat, amăgitor de-a dreptul- un vin care, dacă-ți cere sufletul, i-l dai! – nu cred că e ceva mai bun pentru niște cartofi atât de elegant gătiți.
Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește cantitățile și în plus, am pus căpăcele din felii de roșie, doar pentru estetică. Totul a decurs bine, timingul bun, însă cu vinul m-am descurcat aproximativ, pentru ca nu aveam merlot de Săhăteni prin casă, așa că am deschis o sticla din Zorești (la doar 24 de km de Săhăteni), un Prince Matei 2010 – ultima sticlă.
Înainte de a pune creația la cuptor, am deschis și pus la decantat vinul. 7 ani de stat în sticlă cred că i-au ajuns. Nu m-am putut abține si mi-am bagat pliscul in vin, să văd cum e… tot aprig! După cca o oră, aranjând cartofii în farfurie, adăugânt un boț de smântână și pregătind farfuria de poză, am mai băgat un ochi în vin… tot bățos!
Trebuie să-i dau dreptate maestrului – cartofii gătiți așa, chiar au un nivel de rafinament, iar sosul e toată șmecheria. Revenind la vin, trebuie (dacă mai era nevoie) să spun că acest merlot s-a comportat exact ca un prinț.
Ușor gomos, distant și arogant la început, dar din decantor în pahar, a început să se simtă mai în largul său printre pământeni. Când a făcut cunoștință și cu tocătura din cartof, chiar a devenit prietenos cu lumea. Și-a prezentat frumos aromele de vișine și cireșe supracoapte, izul de vanilie subtil și respectuos, după care a început să șoptească mai în stânga și-n dreapta cum e cu structura, robustețea, catifelarea… Elegant în exprimare, a dat dovadă clar că are cei 7 ani de-acasă, iar nivelul de alcool (14,5), e o chestiune de stil. Copilărind și în pădure, Prince-ul le avea bine de tot cu fructele roșii, dar mai ales cu cele negre (mure, coacăze), lucru de care a facut uz pentru post gust. E clar, spre sfârșitul sticlei mi-am dat seama că e băiat de băiat, orice urmă de nobilitate, nas pe sus sau atitudine distantă fuseseră absorbite de amiciție, dar și de sosul cartofilor umpluți care dispăruseră cam repede. Nu știu ce-ar fi zis maestrul RAR despre acest vin, dar de la mine pleacă cu papioane multe… vreo 7 și ceva/8.
Poftă bună,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

O seară la Miniș

Scris la 10 septembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
Iată că a trecut și vara și odată cu ea și perioada de concedii și de relaxare. Anul acesta am optat pentru un concediu cu mult șofat, pe drumuri lungi, dar foarte bune prin Austria și Ungaria.
Plecasem însa cu gândul ca la întoarcere să nu ratam ocazia de a vizita o cramă mult prea îndepărtată de București (și cam greu accesibila altfel): crama Balla Geza din Miniș. Cu vinurile luasem contact din 2013 și știam ca o sa avem ce să degustam (n-am uitat nici acum Merlot-ul 2007).
Cum aveam de gând să aprofundăm ultimele creații ale charismaticului enolog Balla Geza, ne rezervasem din timp un apartament, ca să ne revenim până a doua zi când urma sa luam în piept minunatele drumuri transilvănene spre Târgu Mureș, via Deva și Blaj.
Primirea făcuta de Rudi Rechtenwald (care se ocupa de partea de winetourism la crama) a fost “răcoritoare”: un vin tip frizzante cu nume atât de evident…… Frizzy 2016, din Mustoasă de Măderat. Exact ce ne doream după un drum destul de lung din Graz, într-o zi cu o maxima de 36 oC!
Am mai fi insistat noi să vedem cum stă cu perlația și postgustul, dar trebuia să ducem bagajele în apartament, așa că ne-am oprit și după golirea mașinii și umplerea camerelor, am ieșit un pic cu trupa sa ne familiarizam cu împrejurimile. Aveam ceva timp la dispoziție, mai ales ca grupul din Timișoara cu care trebuia sa facem joncțiunea la masă și la degustarea premium promisese ca la 18.30 termina “team-building-ul” din sala de ședințe a cramei.
Am mers pe ulițele pustii din localitate, am făcut câteva poze, am admirat arhitectura locală și împrejurimile viei, iar la ora fixata ne-am instalat la masa, din curtea cramei, stabilită de gazde. Și stăm sfertul academic, mai stăm încă unul….și noroc cu Rudi care vine cu o Mustoasă de Măderat rece, sprințara, plăcuta și cu care vara te poți întinde ore bune la discuții fără să te doară capul (poate doar limba, de la vorbit). În timp ce Rudi avea grija și de oaspeții din Germania și Ungaria, noi începusem să ne gândim la gulașul comandat odată cu rezervarea …și la bănățenii care nu mai ieșeau din ședință.
Pe la 19.45 au apărut molcom și ei, dar nouă cel mai bine ne-a părut de Furmint-ul 2016 (încă neîmbuteliat la acea oră) care a fost aproape impecabil, anunțându-se ca un demn urmaș al senzaționalului 2015. Mineral, acid, echilibrat, postgust foarte lung. Bine, spre disperarea lui Rudi, nu aceeași părere a avut-o și unul din mesenii din zona cu pretenții de “fruncea tarii”, care a pus sifon peste vin!
Dupa roze-ul 2016 din Fetească Neagră și Pinot Noir, despre care nu am prea multe de spus, nefiind genul meu (stilul bombonică), am mers sa vizitam in viteza crama. Apoi ne-am întors la mesele de degustare, unde am continuat cu primul roșu al serii: Cadarca 2013.
Trecând peste spumoasa poveste cu zincul cu proprietăți afrodisiace, care a revigorat curtea imperială austriacă, suculența, aciditatea și taninurile în perfect echilibru cu alcoolul, dar și postgustul persistent fac din acest vin un best buy incontestabil. Dar cred că și gulaș-ul de excepție servit însă într-o porție pantagruelică s-a potrivit ca o mânușă.
Repede a sosit și un vin care surprinzător nu a făcut la fel de bine față gulaș-ului amintit: Feteasca Neagră Stonewine 2012. Poate că trebuia deschisă mai din timp, dar asta a fost atunci impresia noastră.
Vinul serii nu putea fi decât Cabernet Franc-ul Stonewine 2012, un vin serios, dar echilibrat, cu fructe negre și un pic de “grajd”, cu un postgust lung și care este după mine nava amiral a cramei, chiar dacă sunt sigur ca peste 2-3 ani va fi și mai bun.
A urmat un vin rar, Cabernet Sauvignon Premium 2013, bun dar nu suficient ca să ia fața vinului anterior.
Obosiți de drum, de lupta cu ceaunul de gulaș și de analiza licorilor lui Balla Geza, am sărit peste desert și peste Cadarissima și am căzut în brațele lui Moș Ene, mai ales ca a doua zi ne aștepta, iar, un drum lung prin țară.
O vizită de neratat la o cramă cu vinuri foarte bune, cu condiții excelente de cazare și unde este bine să te duci când nu ai grija kilogramelor în plus.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Chateau de Romania

Scris la 31 august 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Fiți cinstiți, de când n-ați mai încercat un vin de la batrânul Cotnari?
În vizita de la Cotnari din februarie anul acesta, am gustat mai multe variante din vinul care mi-a cam făcut cu ochiul și eram curios să-l văd cum se comportă după îmbuteliere. Iată că a apărut și nu oricum, ci într-o prezentare nouă, precum întreaga gamă Selecție.
Poate culoarea vinului nu te impresionează, însă, odată ce-ai dus nasul aproape de pahar, devine interesant și surprinzător. Feteasca albă cu Frâncușa și Tămâioasă Românească. Toate seci, din care tămâioasa și frâncușa duc trena aromelor… trandafirii, dar și citrice. În gust e extractiv, cu mineralitate, multe note de fructe citrice, măr verde, corp suplu, aciditate mare mare și post gust mediu. Și la alcool e pe trend, 12% vol. La mine, în zilele toride a fost foarte bun companion… de +6.5 papioane, iar dacă mai găsești la Metro promoția activă, afla că a fost 14,50 lei. Hit de vară!
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

CF la munte si la mare

Scris la 29 august 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
–-Am gustat ieri, într-un cadru restrâns, unul dintre soiurile mele preferate, Cabernet Franc. Am facut o mica selectie din “biblioteca personala” cu vinuri din România, SUA și Chile, ca un preambul sau o “încălzire” pentru degustarea de vinuri din Valea Loirei ce va avea loc la mijlocul lunii Septembrie.
–-Cabernet Franc este un soi foarte vechi, cu o intensitate aromatica deosebita(ierboasa, minerala, nisipoasa chiar-cu note de creta) care da complexitate si stralucire asamblajelor din Bordeaux(cel mai cunoscut asamblaj din regiune, in care domina Cabernet Franc este Chateau Cheval Blanc din Saint-Emilion) si monocepajelor si asamblajelor din Valea Loirei(cele mai cunoscute AOP-uri fiind Chinon, Bourgueil si Saumur-Champigny) Dupa studiile ADN, Cabernetul Franc, alaturi de Sauvignon Blanc sunt considerati “parintii” mai cunoscutului Cabernet Sauvignon. Cabernet Franc nu este un soi foarte popular ba chiar as putea spune ca este un soi foarte putin apreciat(pe nedrept), nu doar in Romania. Se pare, tot dupa studii ADN, ca Morenoa si Hondarribi Beltza(soiuri din Tara Bascilor) sunt strugurii din care s-a nascut Cabernet-ul Franc.
–-Degustarea a avut loc la Restaurantul Pasaj din Sibiu situat langa Pasajul Scarilor unde, pe langa vinuri, am gustat si pastrame de oaie, porc si vita mestesugite in Bucovina, branzeturi si bineinteles, celebrul deja burger de oaie cu garnitura cotlete de berbecut, pe care numai aici il gasiti.
–-Vinurile, in ordinea preferințelor personale, au fost :
1. The Franc, Cabernet Franc 2015 din Lodi, California(zonă cunoscută mai mult pentru Zinfandel), Cosentino Winery – Nas puternic de fructe rosii si piper, aciditate neasteptata, proapat si in acelasi timp complex, fin, curat, elegant, care evolueaza bine la aer aratandu-si straturi si fete diverse, un exemplar surprinzător pentru “lumea nouă”

2. Stonewine, Cabernet Franc 2012, D.O.C. Minis de la Balla Geza – L-am “poreclit” Dirty Cab Franc aseara:) Ieseau bine din pahar aromele de zmeura, piper rosu, cremene si …grajd iar in gust se simte tot ce inseamna taninuri, aciditate mare, oțel, cretă, fructe roșii și acelasi …grajd. Este un vin complex si foarte bun exemplu de Cabernet Franc de “lumea veche” a vinului.

3. Cabernet Franc 2014, Vetas Blancas(white limestone), Rezerva Especial de la Vina Tabali din Valle de Limari, Chile.
Desi aveam asteptari mari de la acest vin si l-am “introdus” ca vedeta degustarii nu a confirmat… Un nas retinut(care nu s-a schimbat nici dupa o aerare mai lunga) de macese sau mai bine zis de gem de macese dar cu un gust putin mai vioi cu fructe rosii, taninuri prietenoase si ceva creta.
Astept acum, cu nerabdare, comparatia acestor Cabernet Franc cu un Chinon varianta Magnum(1,5 litri) pe care il vom avea la degustarea de vinuri din Valea Loirei din Septembrie.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Taverne la munte si la mare

Scris la 16 august 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
Am petrecut 10 zile in Grecia intr-un mic sat, traditional, de munte. Palaios Panteleimonas, cu vedere spre muntele Olimp si la 15 minute de mare. Palaios Panteleimonas inseamna (aproximativ) Batranul intotdeauna plin de compasiune. De ce sat traditional? Se spune ca inainte de intemeierea unui sat, pastorii (in marea lor majoritate aromani) plantau platani in locurile care li se pareau potrivite si in functie de cum se dezvolta acest copac isi intemeiau asezarile langa cel care crestea mai bine, considerat centrul revelat de zei si in jurul caruia inflorea asezarea omeneasca (“Arborele cosmic” – Axis Mundi atat de bine descris de Mircea Eliade). Chiar si acum, in piata centrala a satului, pe langa biserica, taverne si cafenele se afla un foarte batran platan, care parca vegheaza ca armonia si linistea sa coboare in acest loc uitat de valtorile timpului.
Aleile pietruite se impleteau printre casele de munte(din piatra si lemn) intr-un mod misterios care te imbia la plimbare si la descoperirea unor noi peisaje cu muntele si marea din unghiuri diferite. Taverne, care mai de care mai cochete, raspandeau in aerul de munte aromele bucatelor. Vita de vie nu lipsea din peisaj, umbrea terasele tavernelor si chiar acoperea copaci intregi.
Bucatele din tavernele de la munte sunt pe cat sunt de simple pe atat sunt de gustoase. Mielul si capra, precum si branzeturile compun cea mai importanta parte din meniu si sunt atat de gustoase incat nici nu mai simti nevoia de altceva… In afara de vin, bineinteles. Vinul varsat, la carafa, nu il recomand. L-am incercat si sincer nu se putea bea… Chiar si oferta de vinuri la sticla este foarte saraca. Am gasit insa, la Tavernele locale, un Chateau Porto Carras 2006 (100% Cabernet Sauvignon) si un Alpha Estate 2013 S.M.X.(Syrah, Merlot & Xinomavro) care au completat perfect branzeturile locale si preparatele din miel si capra. Se poate sa mergeti si cu sticla dvs. iar cei de la Taverna vor fi fericiti sa o deschida si sa va serveasca cu vinul langa mancare, mai ales daca platiti o carafa de vinul casei ca taxa de dop.
La Tavernele de la mare se schimba situatia… Pestele si fructele de mare constituie meniul principal. Aici vinul alb este rege. Vinul la carafe, la fel ca in tavernele de pe munte, trebuie evitat. Oferta de vin la sticla este saraca si la mare, dar cu staruinta am gasit cateva sticle bune la doua taverne : Un Assyrtiko-Santorini din vii batrane de peste 120 de ani si un Gerovassiliou(asamblaj de Malagousia si Assyrtiko). Si aici poti poti sa mergi cu sticla de acasa ceea ce am si facut la o Taverna unde mancarea era deosebita dar vinul bun lipsea cu desavarsire. Noroc ca aveam un Assyrtiko Wilde Ferment 2014 de la Gai’a “ratacit” prin bagaj.
Si in Grecia, ca peste tot, este mare diferenta intre oamenii de la munte si cei de mai jos. Oamenii de la munte sunt mai calzi, mai ospitalieri… Ma gandesc ca lipsa de oxigen si caldura mare fac sa nu mai functioneze bine creierul celor de la ses… De aceea. cand am ocazia, aleg o locatie cu munte si mare pentru a echilibra putin situatia. La mare insa, sunetul valurilor te face sa uiti ca, uneori, servirea nu este ca sus pe munte. Bineinteles ca orice masa se termina cu o cafea greceasca, o cafea speciala care numai langa mare poate sa fie inteleasa si savurata cum trebuie.
Diferenta de temperatura intre munte si mare era de peste 15 grade Celsius la pranz. Daca la mare erau 40-41 de grade, la munte erau 23-25. Poate de aceea si somnul de pranz a fost mai placut (acasa) la munte.
Am avut cu mine si cateva vinuri romanesti. Am gustat cateva spumante grecesti si macar la capitolul acesta stam mai bine. Asa ca o Carassia, Blanc de Blancs nu trebuie sa lipseasca din bagaj. Am avut si cateva sticle (o cutie) de Mirachi/ Crama Histria, pe care(majoritatea) le-am facut cadou celor unde am stat si tavernelor de la munte, unde numele acestui vin insemna ceva. Numele este aroman si inseamna Dragoste sau Jale, depinde de context. Un fel de Dor romanesc. Da, imi este DOR, deja, de Grecia cu marea si muntele impreuna.
In plimbarile prin Platamon, oraselul de langa mare de la poalele muntelui, am descoperit 2 vițe de vie foarte batrane. Chiar in oras la 10-20 de metri de mare. Atat de batrane incat erau aproape cat mine de groase si eu nu mai sunt slabut de mult… Probabil ca sunt printre cele mai batrane vite de vie vazute de mine. Cred ca au peste 300-400 de ani. In apropiere se afla lipite Dion, un oras in care s-a descoperit un templu al lui Dionysos. Tot acolo, in muzeu, am revazut cu placere un bust a lui Traian si o multime de reprezentari ale Cavalerului Trac. Am “semnalat” existenta acestor vițe foarte batrane, care pot sa constituie o mare atractie turistica unui Master of Wine grec.
Aaa!… era sa uit… APA! Apa este EXTRAORDINAR de buna, atat la munte, cat si langa mare! Beti apa de izvor sau apele imbuteliate de pe Muntele Olimp. Doar daca va e sete. Exact ca acasa!

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 10312345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori