Wine and cheese párosítás

Scris la 23 septembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-De mult imi suradea ideea de a degusta vinuri unguresti la Institutul Maghiar din Bucuresti (o locatie frumoasa si usor accesibila), dar din diverse motive nu am reusit sa-mi fac timp pana acum.
Insa la mijlocul lunii septembrie am reusit sa imi satisfac curiozitatea, la un eveniment de wine and cheese pairing, exact genul meu preferat de evenimente.
–-Special guest star a fost  Dr. Csizmadia Andras, conferențiar universitar, membru al Academiei de Vin din Ungaria, care a prezentat universul brânzeturilor asociate cu câte un vin din principalele regiuni viticole din Ungaria, „subtitrarea” fiind asigurata de Istvan Pentek. Atat figura invitatului, tangenta cu mediul universitar, dar si stilul prezentarii erau foarte asemanatoare cu cele ale unui alt personaj charismatic din lumea vinului: Balla Geza.
–-Am aflat ca vom degusta 13 vinuri ungurești (din colectia proprie) asociate cu 11 brânzeturi selectate din mai multe tari  (de la brânzeturi proaspete până la brânzeturi din Alpi maturate, brânzeturi de oaie și capră, brânzeturi cremoase și cu mucegai alb sau albastru).
–-Degustarea a inceput cu un vin lejer, un Cserszegi Fuszeres 2015 (soi rezultat din incrucisarea a doua soiuri aromate: Irsai Oliver si Traminer) de la producatorul G.D. Eva. Vin sec, destul de straveziu, aromat, cu o aciditate medie si care a mers bine cu o bruscheta unsa cu branza proaspata de vaca asezonata cu verdeturi (leurda, busuioc, marar, tarhon).
–-Am continuat cu un surprinzator Gruner Veltliner unguresc (producator A. Geönczeöl) din 2015 (ceva mai intens colorat, dar si cu o tenta usor pinkish), spicy, cu o aciditate superioara dar parca cu alcoolul usor arzator si un pic amarui in postgut. Asocierea desi nastrusnica la prima vedere (o telemea romaneasca proaspata, din lapte de oaie tinuta in ulei si pudrata cu piper mozaic) s-a dovedit destul de ok pana la urma.
–-A urmat un vin din 2014 dintr-un soi unguresc extrem de promitator, Harslevelu (producator Köpkös), care, desi provenit dintr-o zona atipica (campie), nu s-a prezentat chiar rau. Cu o culoare mai intensa decat precedentul, cu arome de salcam si fructe albe, o aciditate mediu minus  si un postgust mediu, a facut fata cu destul succes unui duet din branza de capra (un rulou de branza proaspata si un altul cu mucegai alb).
–-Variszkusz 2012 a fost un Riesling de Rhin sec, care deborda de tipicitate (nas inconfundabil de hidrocarburi, aciditate mare) si care a “inundat” prietenos o branza maturata din Alpii Elevetiei: Schlossberg.
–-Am continuat cu un Pinot Gris din nordul Ungariei (mai precis chiar un pic peste granita cu Slovacia, de la producatorul Drozdik). Cu un nas dominat de fructe albe coapte, dar si de note usor vanilate (datorate mai mult tehnologiei de realizare decat lemnului), vinul (din 2012) avea o aciditate neasteptat de vioaie  dar alcoolul (15 %) parca era cam prea arzator, astfel ca nici branza Cheddar nu a reusit sa-l echilibreze.
–-Vinul obtinut din soiul unguresc Zengö produs de Szentesi, a fost singurul demisec  al serii.  Cu o aciditate scazuta si usor amarui pe final, acest vin din 2012 a fost umbrit de o exceptionala branza Gouda super maturata (36 luni !).
–-De la producatorul P. Benedek (din destul de cunoscuta zona Matra) am incercat primul vin rosu al serii, un Pinot Noir din 2014. Un vin tanar, lejer, debordand de tipicitate (culoare rubinie, arome de fructe rosii, taninuri fine), placut per ansamblu in ciuda unui finish usor amarui si nu foarte persistent, dar care a fost bine asociat cu o branza Brie.
–-Takler Syrah 2014, prin aromele ale piperate a fost un alt vin scoala, soiul fiind greu de confundat intr-o degustare in blind. Vin tanar, cu o culoare rubinie, dar si cu note usor verzi si caruia nu i se putea alatura altceva decat un Camembert tavalit prin piper verde macinat.
–-Dupa mine cea mai buna asociere din aceasta seara a fost intre Cadarka 2012 produsa de Günzer (un vin subtire in corp, spicy, cu tanini destul de catifelati, cu o aciditate ridicata si un postgust mediu) si o branza puternic aromata, cum a fost Saint Nectaire.
–-Ultimul vin rosu al serii a fost (cum poate era si normal) si cel  mai bun (in opinia mea): Bock&Roll 2013 (cupaj de Pinot Noir, Syrah si Kekfrankos, maturat 18 luni in baric). Rubiniu inchis, cu un alcool (14 %) perfect integrat, simteai efectiv gustul de strugure asociat cu fructe negre. Taninii catifelati, aciditatea perfecta si  postgustul lung m-au impresionat placut, parca eclipsand branza Cambozola care timid i-a tinut companie.
–-Penultimul vin al serii a fost un Oremus Tokaji Aszu 2010 de 3 puttonyos. Alt vin scoala, cu asteptatele arome de miere, flori de salcam, fructe confiate si cu excelentul echilibru dintre zaharul rezidual si aciditate. Si branza asociata a fost clasica alegere: branza cu mucegai albastru Saint Agur, ruda mai “saraca” a celebrului Roquefort.
–-Finalul a fost apoteotic prin degustarea unui Tokaji Aszu 6 puttonyos din 1993 de la binecunoscutul producator Disznókö. De o superba culoare amintind de chihlimbar, cu o aciditate incredibila pentru varsta lui (care se plia perfect pe cele peste 250 g zahar rezidual), cu arome de miere si fructe confiate, dar mai ales cu un postgust interminabil care m-a insotit mult timp dupa parasirea salii de degustare.
–-O seara deosebita, cu un prezentator charismatic care a facut asocieri de vin si branza profesioniste intr-un spatiu extrem de primitor si care ma fac sa urmaresc cu mult interes evenimentele de acest gen care vor fi anuntate lunile urmatoare.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Continuare… Mere cu pere. WSET vs ADAR

Scris la 19 septembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-De curând am asistat pe Facebook la o așa zisă dezbatere pe tema valorii si supremației „școlilor” de vin din România. WSET vs ADAR. Dezbaterea s-a dus în termenii unei surde “discuții” la limita “cartonașului galben”.
––Lucrul ăsta m-a pus pe gânduri pentru că cele două organizații cred ca nu pot fi asemănate, iar orice comparație e nelalocul ei. Mai ales că fiecare a fost creată pentru scopuri diferite.
–-Astăzi, despre ADAR.
–-ADAR nu este a 6-a luna din calendarul ecleziastic…  A.D.A.R. reprezintă Asociația Degustătorilor Autorizați din România, o organizație fără scop lucrativ (așa cum e definiția dpdv juridic), care a fost inființată în 1993 și are un statut care poate fi studiat aici. Multe dintre nelămuririle celor care contestă sau sunt ultrașii acestei asociații pot găsi multe din răspunsuri chiar în statut.
–-Înscrierile la cursurile ADAR se fac pe bază de cerere și au loc periodic. Cursurile sunt structurate pe trei nivele. Absolvirea feiecărui nivel se face după un examen teoretic și practic, în urma căruia poți atinge statutul de: degustător inițiat (nivel 1), degustător autorizat (nivel 2) și degustător expert (nivel 3). Pentru a putea fi degustător expert, trebuie sa fi avut pregătire de specialitate, să lucrezi în domeniul viniviticol sau să ai un masterat în cadrul Facultății de Horticultură – secția de viticultură și vinificație.
–-Un plus pentru ADAR îl reprezinta faptul ca una din probe (deloc usoară) este testul de aptitudini asupra capacității senzoriale a cursanților. Pe diferite nivele de concentrație (din ce în ce mai diluată, până aproape de apă chioară) trebuie să distingi cele 4 gusturi: sărat, amar, acru și dulce. Cealaltă probă este recunoașterea vinurilor pe soiuri și regiuni, având și soiuri românești printre probe. Nu întâmplător ADAR este recunoscut ca autoritate pentru examinare organoleptica de către ministerul de profil. Asta spre deosebire de WSET, unde poti ajunge absolvent de Level 2, fără să te fi întâlnit cu vinul vreodată și unde România nu este menționată ca fiind țară producătoare.
–-Din punctul meu de vedere, ADAR a fost creată  și continuă să fie în mare parte o asociație profesională, dedicată întâlnirilor între enologi. Un spațiu organizat unde abordarea este colegială și prietenească despre vin. Un cadru unde se degustă, se discută și se analizează (fără accente de concurență) vinurile, se împărtășesc experiențe, evoluții și probleme apărute. Și pentru că în ultimii ani organizația s-a deschis foarte mult, printre membri poți întâlni oameni din industrie sau domenii conexe (din laboratoare, profesori universitari din cadrul USAMV, de la stațiuni de cercetare, vânzători de echipamente de vinificație, proprietari de crame, oameni de marketing și din alte organizații). Trebuie menționat că nu orice absolvent al cursurilor devine membru ADAR. Primirea de noi membri se face la intâlnirile de început de an, pe baza prezentării candidatului și votul membrilor.
–-În relație directă cu OIV (Organizația Internațională a Viei și Vinului) ADAR este organizația reprezentativă pentru România și partener principal în organizarea concursului internațional IWCB, dar și alte concursuri regionale (ex. Strugurele de Aur și Bachus). Din acest punct de vedere, ADAR este primul consultat și principalul furnizor de jurați români la concursurile de vinuri din afară, cât și baza de reprezentare a părții române la IWCB, ca jurați oficiali. Mulți dintre membrii ADAR fac parte din comisiile de certificare ale vinurilor DOC si IG în România.
–-Probabil că discreția cu care ADAR si-a desfașurat până acum activitatea, lipsa de comunicare și modestia excesivă în a se promova, au făcut ca în jurul acestei asociații să se nască tot felul de idei preconcepute, învăluiri în mister și mai ales exagerări.
–-Acum, după cum vă puteți da seama, nu există concureță între cele două organizații (WSET vs. ADAR), nu cred că există vreo asemănare, iar comparațiile kinky sunt doar ca să-și dea unii cu păr pe piept, funcție de ce cursuri și-au dorit să absolve, după trend. Bine e să știți de amândouă și dacă vreți să aflați mai multe despre vin, să vă informați și să degustați cât mai multe din ele. Restul e cancan.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Când Magnus trecu’ Oltu’

Scris la 16 septembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Pentru nevorbitorii de suedeză… Găsiţi mai jos impresii şi recomandări după vizita din Drăgăşani (25 august 2016) publicate în DinVinguide.se

  On the way from the capital Bucharest to the northeast pass through the flat farmland broken by wooded lots. A variety of small communities and villages passed along the roads. Some houses are abandoned, others down, but many are relatively newly built or are being refurbished.

  It is very much a living countryside. Wedged between the buildings and the larger field grow sunflowers and corn, fruit trees and tomatoes. In the small villages there are shops, car repair shops, cafes and restaurants.

As Swedish is not used to meet the horse and cart, but it’s something we do several times. Along the roads sits vendors and there are many dogs that nobody cares about. There is a lot one can react but also much that seems to work well.

The area we visited is called Dragasani, which is the name of a city and municipality. The city lies along the river Olt and its sides are ridges on which to grow wine.

Watercolour by Amedeo Preziosi (1869) showing the river Olt. In many ways it looks much the same today.Picture from Wikipedia.

On the eastern side of the river, I visited three wineries. Three wineries that show high potential when it comes to quality wines produced in Romania. I’ve tried some before that I thought was good, now I got to try some that are really good. Although the wines are different, there are some common features: freshness, elegance and good acidity.

Prince Stirbey

The first we visited Prince Stirbey. The winery is located myckert beautifully situated with views down to the river and surrounded by vineyards.

Baroness Ileana Kripp-Costinescu, Prince Stirbey winery.

Prince Stirbey has ancient roots and also has its owner. The proprietress, Baroness Ileana Kripp-Costinescu belongs to the old royal family. She is the niece of the Princess Marina Stirbey who was the last owner of the vineyard before it was confiscated by the state in 1949. In the early 2000s the family back yard and 2003 could again begin to deliver wine.

The family has renovated the old winery and today it is a modern facility that has 28 hectares of vineyards and make around 100,000 bottles of wine a year. The majority of the vines are 30-40 years old and most of the grapes are indigenous. They work with a combination of traditional methods and modern technology and have the same winemaker who runs the next winery.

Bauer.

Oliver Bauer is winemaker at Prince Stirbey also has its own small winery.He grows no own grapes, but purchases of their employer, as well as some other local growers. Oliver has roots in Germany and it is something you can imagine in the wines. There is a precision, a drive unit which reminds us of really good German riesling or pinot noir.

Oliver Bauer, winemaker at Prince Stirbey and Bauer.

This winery is his experimental workshop, here he works with to find another dimension to the wines. It is a young company, and the first wines were made in 2012. He produces several wines in relatively small batches. In total there will be 25 to 30,000 bottles a year. Oliver Bauer mentions several times that he wants to be a wine grower who makes good wine available for most. Wine should be a pleasure, a part of a lifestyle and passion. This is something that is reflected in the wines, they have what we call personality.

Avincis

Avinics winery is an impressive place. It blends ultra-modern winery with the old farm buildings Vila Dobrusa from 1905. The winery is owned by Romania’s former Justice Minister Valeriu Stoica and his wife Cristiana. They took a gamble and hired a young winemaker from Alsace in France, Ghilsain Moritz previously worked for five years in Burgundy and one year in the Douro. A gamble that paid off.

The wines made here in a little more international style, but the native grapes are allowed to play the main role. Here are also some wines on international grapes with a nice pinot noir and cabernet sauvignon and making several cuvees. There is something of the youthful playful in these wines that appeal to me.

A big advantage if you come here as a tourist is that you can also stay here.The view is spectacular and the facility. A natural starting point if you are going to take you til the region.

Ghilsain Moritz winemaker at Avincis

These are three wineries that are close together and there are several others which I’ve tried a few wines that also shows great potential. The local grapes adds an extra dimension and it’s wines, I would like to see in Sweden.

Below tips on some of the wines I thought was best. Several of them are for example available in Germany and the UK.

Romania is a beautiful country to travel in, but one should plan their trip in advance. I heartily recommend a visit to this part of the country. Book a place at Avincis, then travel around the vineyards. They are some 10 collaborating so you can get tips and help on the spot. Do not miss the food, lots of lovely sausages, smoked, air-dried and grilled, cheeses and pies.

Wine tips from Dragasani, Romania

Prince Stirbey

Feteasca Regala sec 2015 is a white wine with low tannins, body and hints of exotic fruit. It is fresh and has a nice acidity. Nice wine to the grilled fish but also lighter meat dishes.

Novac 2013 (red wine) have little pinot-esteem, the wine is, however, fruitier and more rustic. It has been clear hints of red berries and dried herbs and is a real charmer.

Crampa Bauer.

Bauer Cramposie selectionata 2015. A fresh wine with a little sweetness spätleselik that have similarities with Riesling from the Pfalz. Lovely citrus notes, yellow sweet apples and a small aromatic elements, but a hint of fennel and a nice rocky tonnes.

SVS 2013 is made from the grape Sauvignonasse (also called fruilani). This wine reminds of white Burgundy when it comes to structure and body. This, however, a little different fruit with a little more sweet citrus notes. Rocky, fresh and long.

Avincis

Cramposie selectionata 2015. It is a beautiful wine with lots of stone tones and a nice grapefruktton. It is rustically elegant, fresh and härlihgt salivation. The wine has a beautiful structure and a small body with a small presence of wax.

Negru de Dragasani 2013. A wine that is at once powerful as soft ingratiating.Dark fruit and a juicy tone combined with spiciness and hints of oil from citrus peel gives a complex heartfelt tone. Intense, rural and personal.

These are just some of the wines and the grapes that charmed me in this part of Romania. Want a different wine experience with exciting grapes and a wonderful landscape may be the place for you!

Sincerely

Magnus Reuterdahl

(Magnus Reuterdahl are everyday archaeologist but in the evenings, try and he writes about wine).

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Un fel de Vinho Verde românesc

Scris la 15 septembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Plâvaie 2015.
–-Soiul acesta a fost reînviat doar datorită eforturilor celor de la Crama Gîrboiu. De fapt, doar în via lor îl puteți găsi pentru a fi îmbuteliat.  În fiecare an, atunci când apare pe piață din noua recoltă, sunt printre primii care-l degustă cu mare curiozitate. Cel de față este de culoare pal-gălbuie, aproape transparent, cu arome plăcute, dar nepronunțate de fân proaspăt cosit, caise verzi și ceva flori de salcâm.

–-Gustul e sec, extrem de vioi, fără structură puternică, cu tentă de grapefruit, revigorant datorită acidității și în acord cu alcoolul, atenție… doar 11,5%. De aici potriveala pentru summerparty și posibilul nume de primul Vinho Verde românesc. Oricărei salate în combinație cu brânză mai proaspăta îi poate fi un bun companion. Aproximativ +6 papioane/8 și până în 23 lei la Carrefour.
–-Luați în calcul și cupajul din gama Epicentrum, unde plăvaia face pereche foarte bună cu șarba.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Street Food Festival ca pe la noi

Scris la 13 septembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-La sfarsitul saptamanii trecute prin Bucuresti s-au desfasurat mai multe evenimente culturale, sportive, distractive sau gastronomice. De la traditionalele Colour Run, cursa de ratuste pe Dambovita sau concertul de muzica clasica din Piata Universitatii, la mai noul Street Food Festival organizat la eternul Romexpo.
–-Am optat pentru acesta din urma, fiind curios sa-l compar cu ce am vazut pe afara.
–-Daca prin alte tari astfel de evenimente sunt organizate aproape saptamanal pe unele artere pietonale din orasele importante, la noi se numara pe degete.  Bineinteles ca ma asteptam la multa lume (si a fost multa), mai ales ca sambata si duminica intrarea a fost libera (intre orele 13-16), asta dupa ce pe net se vehiculasera preturi pe bilete simple sau abonamente, gandite probabil mai mult pentru concertele care urmau sa inceapa zilnic dupa ora 16.
–-Dupa un tur global de identificare a tentatiilor gastro-enologice, ne-am oprit la un stand pe care il vazusem foarte mediatizat pe Facebook, cu intentia clara de a incerca scaricica la gratar (febletea unor membri ai familiei). M-am asezat la coada, mai ales ca vazusem ca trecea pe langa standul Selgros unde il zarisem pe charismaticul Sergiu Nedelea (bineinteles inconjurat de niste frapiere foarte atragatoare), care facea eforturi disperate sa ramana surazator, in ciuda fumului si aromelor de usturoi care il invaluiau de la plitele si gratarele din vecinatate. Astfel am reusit sa iau contact (in conditiile date) cu un Bordeaux alb din 2015 (Chateau Saint Florin), dominat olfactiv de Sauvignon Blanc (70%), dar in care se gaseau in proportii egale Muscadelle  si Semillon. Vinul face parte din selectia proprie a hypermarket-ului, pretul obtinut in urma negocierii directe fiind destul de prietenos (vorba dlui. Nedelea), in jur de 30 lei. Fresh, cu o aciditate medie a mers perfect pe caldura destul de sufocanta pentru un mijloc de septembrie, dar il evaluez pe la 82-83 puncte.
–-Prosecco-ul  DOC Foscaro extra dry din zona Treviso (si el tot din selectia magazinului amintit, tot pe la 30 lei) a fost alesul sotiei, dar desi tipic este un produs de linie si cam prea dulceag pentru gustul meu.
–-Mai erau si alte vinuri, dar era prea cald pentru rosii, iar albele demiseci nu sunt genul meu.
–-Nu am putut sa nu remarc șmecheria  tipic romaneasca a unor persoane, care daca nu adopta metoda pasilor marunti ca sa se bage cat mai in fata si sa sara randul, nu se simt bine.
–-La carnea la gratar (servita ca la picnic, pe iarba, la umbra – extrem de pretioasa- unui utilaj agricol) am preferat niste beri romanesti la draft: Nemteana (nefiltrata si nepasteurizata, destul de reusita dar la 10 lei nu este chiar ieftina) si o Zaganu Pale Ale ( interesanta dar prea aromata pentru gustul meu…si mai scumpa 12 lei la 400 ml).
–-In continuare ne-am mai rotit printre standuri in cautarea unui hamburger cat mai bun, dar misiunea s-a dovedit mai grea decat ne asteptam. Acest lucru s-a datorat timpilor mari de asteptare (35-40 minute la unii din expozanti), ceea ce aproape ma facuse sa renunt, dar pana la urma am ales coada de la standul Circus Pub, care pana la urma a fost o alegere fericita (pe langa cele doar 15 minute de asteptare), burgerii fiind excelenti., cu ingrediente de buna calitate (vita Black Angus, Camembert, trufe etc.). Cum nu puteam sa ii las pe uscat, m-am indreptat catre un vin, asa ca am poposit la standul Corks Cozy Bar & Tent.  Caldura fiind totusi intensa a trebuit sa aleg varianta unor roze-uri: un spumant italian La Fara Cuvee (lejer, 11% alcool, nu foarte expansiv  in nas, dar proaspat si placut) si Liliac 2015, binecunoscut ca unul dintre cele mai bune roze-uri de la noi. Selectia de vinuri la pahar era extrem de bogata si variata si sunt convins ca si cei mai exigenti ar fi gasit ceva pe placul lor.
–-Am vrut sa incheiem vizita cu o inghetata, dar cum 7 lei/cupa mi s-a parut mai scumpa ca in Germania, am virat catre un cannoli exceptional de la Zobuian.
–-As mai puncta cateva aspecte legate de acest eveniment:
- Ideea cu cartela care se incarca cu o suma de bani la intrare (existand posibilitatea reincarcarii ulterioare si chiar recuperarea banilor neconsumati la plecare) mi s-a parut foarte buna, eliminand timpii pierduti la standuri cu numararea banilor si eterna intrebara: “Bani mai marunti nu aveti”?
- oferta generoasa atat pe partea de “food” (mai ales pentru carnivori, dar si pentru vegetarieni) dar si de “drinks”, pentru toate gusturile: bere, vin, cocktail-uri etc.
- preturile relativ ridicate (alte exemple ar fi apa la 0,5 l era 6 lei, cartofi la plita 6 lei/100 g etc.) pentru  conceptul de “street-food”.
–-Per ansamblu un eveniment interesant, dar daca si la urmatoarele editii se pastreaza preturile (nu mai zic ca daca ar mai fi si taxa de intrare de 15 lei/persoana este posibil sa iesi tot cam pe acolo daca nu chiar mai ieftin la un restaurant, fara sa mai zic ca ar fi si alt confort), nu stiu daca va mai avea prea mare succes si sa nu se transforme intr-un Street Music Festival.

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 9212345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori