Oltenia – Wine Tour cu wineloveri

Scris la 18 decembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ultimul eveniment winelover din Romania din acest an a avut loc in noiembrie, imediat dupa RoVinHud.
În sfârșit, am reușit să ajung la ROVINHUD – eveniment ce a ajuns la a 4-a ediție și care s-a transformat din Salon de vinuri in Show de vinuri. E adevarat că am ajuns doar în ultima sa zi – duminică, dar am reușit.
Chiar la finele lui, am stabilit o scurta intalnire de prezentare a detaliilor cu o parte din membri grupului ce urmau sa parcurga traseului Oltenia Wine Tour – cu vinuri din crame oltenesti, mai putin cu cele deja presente in Show-ul de la Timisoara. M-am bucurat ca locul de intanire a fost exact acelasi unde ne-am întâlnit pentru aniversarea a 5 ani de comunitate winelover – Enoteka Amphora, în februarie anul acesta, lucru care, Luiz Alberto l-a bucurat enorm.
Luni, puțin după ora 8.oo bus-ul nostru pleca pe răcoare, revazand Dunarea si salutand prietenii sârbi din mers. După parcurgerea celor 335 km până la prima oprire a fost la Mosia Galicea Mare – locul jonctiunii cu o alta parte de wineloveri veniti cu George Wine – Sheriff-ul winurilor oltenesti, care l-a prezentat pe noul investitor – in rol de antreprenor, arhitect, enolog si bucatar (de nevoie) si care ne-a prezentat pe scurt ce a preluat, cat a investit si planurile sale, in timp ce noi faceam turul cramei, degustam vinurile, zacusca, painea impletita si spre final asistam la prepararea unor coaste in aer liber. Aici totul e in constructie. Noul brand al vinurilor, imprejurimile si viitoarea pensiune. Practic, Iosefin Florea a pus un pariu mare pe cele 50 de hectare de vie,așezând încă o cramă pe harta Olteniei. Si sunt convins ca o sa-i iasa, pentru ca e ambitios, tenace si hotarat… cum sunt oltenii.
Urmatoarea oprire: Domeniul Coroanei Segarcea. Imi era dor să revăd locul ăsta, dar și de reîntalnirea cu impunătorul Radu Rizea, venit special din București să ne prezinte (in stilul sau informal) istoria, tradiția, parcursul și nivelul la care a ajuns renumita cramă. Totul aici este pe dos față de ce poti vedea pe drumul Olteniei profunde. Adică, rigoare, alt stil, ștaif și vinuri făcute într-un stil modern. Am degustat vinurile reprezentative din gamele Prestige, Principesa Margareta, Minima Moralia, dar si din Vardo, unde feteasca neagra a fost bine apreciata.
Dar nic aici n-am stat mult, pentru că la Crama Avincis ne așteptau alte vinuri și pentru că eram în întârziere,… ne-am mai și ratacit pe dealul Drăgășaniului. Aici ne-am întalnit cu alti participanti la tur, dar si cu vinuri ale unor crame ce n-au fost prezente la ROVINHUD: Domeniul Dragasi, Crama Cepari, Domeniul Samburesti, Negrini, Crama Bauer, Domeniul Mennini si desigur, cateva de la Crama Avicis – transformata intr-un host al vinarilor din regiune. Aici, inainte si pe timpul cinei aveam de degustat nu mai putin de 28 de vinuri (albe, roze, rosii, linistite si frizante). Oaspetii straini ce cunosteau feteasca neagra au fosti surprinsi de vinurile facute din Negru de Dragasani, incepand sa-si stabileasca favoritele dintre vinurile rosii, pentru că la cele albe, desigur, crâmpoșia a fost regina  soiurilor românești. Ar mai fi multe de spus, pentru ca degustarea a durat cateva ore, urmand sa vizitam crama Avincis a doa zi.
Ultima zi a turului vinurilor oltenești pe drumul spre Bucuresti, ianinte de la wineparty-ul de la  Hotelul Berthelot –  am mai facut o oprire la Castel Bolovanu – Vinarte, unde am poposit si pentru a degusta Soare si Castel bolovanu din baricuri, dar am parcurs si vinuri de la Starmina (pe langa care trecusem cu o zi in urma), precum si un vin de langa Zoresti. Si aici oamenii locului au fost primitori si ne-au pus la dispozitie tot ce aveau nevoie să afle cei interesați: câte zile de soare, nivel de aciditate, tip de vinificare, proveniență baricurilor, nivel de ardere… tot.
Si uite așa, temeinic, dar pe graba sfârșeam cu vinurile oltenesti, ajungand la pranz in Bucuresti, pentru o scurta prezentare de vinuri noi de la Liliac, prezentate de Simona, într-un loc drag pasionatilor de vin: Tasting Room. Fetesti albe, negre si vinuri de desert ne-au desfatat papilele si ne-au trimis spre hotelul Berthelot, unde aveam sa inchidem turul printr-o petrecere cu 40 de wineloveri, speech-uri, pupaturi, vinuri din toata lumea si aprinderea traditionalelor lampioane. Nu ne-a fost usor sa ne despartim, iar alinarea a venit odata cu alte vinuri aduse de Oliver, chiar la finalul serii.

Așa ca,  se cuvine sa le multumesc celor care m-au ajutat in realizarea acestui tur de promovare a  vinurilor romanesti: in primul rand lui George Ignat – cel care a ales si s-a ingrijit de fiecare popas al nostrum in Oltenia. Apoi lui Zoli Szövérdfi-Szép, Iosefin Florea, Corneliei Anghel, Radu Rizea, Mihaela Corendea, Romica Dumitru, Oliver Bauer, Costel Cainamisir, Ion Treanta, Ion Manea, Paolo Meninni, Ionut Moroianu, Simona Mardale, Bogdan Sandu, Oana Stan, Ionella Caradeanu, Alex Lotreanu si Iulia Balasoiu.
Ne mai luam un moment de pauza de Sarbatori, iar in februarie celebram aniversarea celor 6 ani de comunitate #winelover. Asa ca daca pe 17 februarie sunteti aproape de Iasi… ne gasiti acolo.
Oltenia Wine Tour participanti:  Sue Tolson/ Wine Sofa – UK, Luiz Alberto/ fondator al #winelover – SUA, Patrick Farrell/ Master of Wine – SUA, Csilla si Istvan Janos/ Wine A’More – Ungaria, Christine Heavens/ wine writer la: Food and Wine WriterThe Clever RootThe Tasting Panel Magazine şi The SOMM Journal – SUA, Piroska Koltai/ Wine Sofa- Ungaria, Harry Lamers/ Exiting Wines – Olanda, Sharon Parsons/ Spaswinefood – SUA si multi wineloveri din Romania: Ancuta Tubac si Daniela Buzincu – Iasi, Iulian Grigorescu- Braiala, Mirel Vladu, Izabela Ignat si Daniel Ispas – Slatina, Daniel Botea – Craiova, Diana Pavelescu – Bucuresti, Agnes Mattis-Teutsch- Sibiu, alaturi de George Ignat si Razvan Stoenescu/ organizatori.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Tradiții de 1 Decembrie

Scris la 7 decembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

    De 4 ani ziua de 1 Decembrie ne prinde prin Ardeal, unde participăm la (poate) singurul eveniment la care ardelenii se grăbesc: tăierea porcului.

Cum tancurile, TAB-urile, Hummer-urile și celelalte motorizate le putem vedea (și mai ales auzi pe la 6 dimineața) cu o săptămână înainte de defilarea oficială, când se face repetiția finală, nu am considerat că pierdem mare lucru dacă fugim peste munți, mai ales că și copiilor (încă) li se pare interesant să facă tradiționala poză călare pe porc, să vadă pregătirile ulterioare… și bineînțeles să guste din șorici și alte preparate.
Plecând cu noaptea-n cap, am ajuns destul de repede în Târgu Mureș, mai ales că am scăpat de coloana tradițională dintre Comarnic și Predeal, care face ca un drum de 2 ore să devină un coșmar de 6-7 ore.
Nu știu dacă a fost o simplă coincidență, dar când nu mai aveam mult până la orașul unde mă aștepta soacra, a început ploaia  …și doar mascotei unei carmangerii îi mai ardea de râs!
Vremea ploioasă a ținut până a doua zi când am ajuns la locul “carnagiului”, însă pe drum am descoperit o cramă nouă – Casa de vinuri Zaig -pe care va trebui să o vizitez la vară când mai revin prin aceste locuri (și când sper să am mai mult timp la dispoziție). La fel și cu crama Lechburg, că doar am trecut și prin Lechința.
Ajunși la destinație conu’ Ghiță ne aștepta ras, tuns, frezat…adică pârlit, gata pentru poza cu “călăreții”.
Ce a urmat este deja clasic: tranșarea, porționarea, împachetarea și “cârnățăreala”. Munca s-a încheiat cu o primă “pomana porcului” după o rețetă locală, dar pe care, fiind șofer, nu am putut-o savura la maxim…. pe “uscat”. Așa că am prins viteză și am ajuns foarte repede înapoi în Târgu Mureș unde ne-am apucat de alte preparate (pateu, jumări, carne la borcan), dar nu înainte de a savura un “pairing” local cu șorici și țuică… ca să prindem curaj și chef de muncă.
După ce am mai avansat cu treburile în bucătărie, a venit și rândul adevăratei pomeni a porcului, cu diverse bucăți de carne rumenite în tigaie într-un pic de untură și un “touch” de usturoi. Dar cum era o vorbă că ‘peștele vrea să înoate și porcul trebuie să bea”, nu puteam să nu degustam și un vin. Fiind și Ziua Națională am dorit să o onorăm cu un vin cu greutate: Hyperion Fetească Neagră 2010. Un vin elegant, condimentat, cu note reale de prună uscată (și puțin afumată, aromă și mai evidentă când adulmecai paharul golit), echilibrat, cu postgust persistent, dar care trebuie aerisit cel puțin o oră. Nu știu daca acest vin se mai găsește ușor pe piață, dar eu l-aș mai încerca, daca Halewood il mai are.
O minivacanță activă, dar plăcută și pe care o s-o mai repetăm și la anul.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Cum să devii un Master of Wine?

Scris la 5 decembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Un articol preluat din foodandwine.com, scris de Jillian Kramer și tradus în română de Agnes Mattis-Teutsch.
.
Master of Wine este cea mai înaltă desemnare in domeniul vinurilor, pe care o persoană o poate căpăta, iar pentru unii aceasta desemnare este chiar mai distinctă decât cea a unui Maestru Somelier.
–-Master of Wine nu este un titlu obișnuit pe care îl conferi unui prieten care are rafturile pline cu vinuri și o idee despre notele pe care le degusta într-un anumit soi de vin.
–-Dar Matt Deller, un Master of Wine și Chief Wine Officer la WineAccess, explică diferența dintre cele două titluri:”Maestri ai vinurilor/Masters of Wine au trecut cele mai dificile examene din industria vinicolă din lume, în timp ce sommelierii au trecut cele mai dificile examene de servicii de băuturi din lume. Ambele sunt punctul culminant al domeniilor respective. “
–-De fapt, în toata lumea există doar 369 de Maestrii ai vinurilor.
–-În calitate de chief wine officer, Deller e alături de o echipă care “caută și colaborează cu case de vinuri și importatori mici, pentru a oferi vinurile acestora la WineAcces”, spune el. “Noi petrecem o bună perioadă de timp cu fiecare vinificator, astfel încât să putem înțelege filozofiile lor în podgorii și în cramă.” Deller spune, care este experienta sa de maestru al vinurilor, care îi permite să facă acest lucru atat de bine.
–-“Adâncimea de înțelegere necesară pentru a trece de examenele Master of Wine oferă o perspectivă unică în ceea ce produce fiecare crama, vinificator și vin special”, spune el. “Și in calitate de maestru al vinurilor, am abilitatea de a comunica acest lucru clienților noștri”.
–-Ca Master of Wine (MW), v-ati putea regasi proverbial în pantofii lui Deller, alegând vinuri pentru un comerciant cu amănuntul. Sau poate ați putea participa la concursuri mondiale de vin, ați putea ține lecturi la cursuri de vin, ați putea organiza degustări sau chiar ați putea evalua cel mai renumite crame din lume. De asemenea, ați putea să vă sfătuiti cu privire la cramele guvernelor și șefilor de stat, potrivit Institutului de Master of Wine, care certifică toți Masterii ai vinurilor din întreaga lume.
–-Sunteti gata să deveniti maestrii ai vinurilor? Dacă da, veți vrea să urmați acești pași.
–-1. Câștigati o diplomă Wine & Spirit Education Trust (WSET).
Când vrei să devii expert, ai nevoie de o educație. Deller spune că un WSET “vă va oferi o mulțime de spectre care vă vor ajuta să înțelegi cercetarea de care aveți nevoie pentru a avea succes în programul de master-of-wine”. Există patru nivele pentru WSET, iar Deller recomandă absolvirea tuturor nivelelor. “Desigur, nu am obținut o diplomă WSET înainte de a intra în programul de master-of-wine”, spune el, dar, “prin faptul că nu am făcut-o, trebuia sa dublez efortul. Am citit sute de cărți despre vinuri și mii de articole. Am citit și am discutat aceste subiecte cu un ochi critic. Și odată ce am intrat în program, a trebuit să filtrez și să sortez aceste informații în note clare și concise “.
–-2. Construiti o înțelegere globală a vinului.
Acum că aveți o bază solidă de cunoștințe, Deller recomandă “să va luați câțiva ani pentru a construi o înțelegere globală a vinului”. Asta inseamna sa calatoriti in destinatii unde se produce vin in intreaga lume, pentru a invata despre vin si despre afacerea care sta in spatele vinului, spune el. “Este, de asemenea, o idee bună să lucrați în cât mai multe podgorii, crame și cu comercianții cu amănuntul”, spune el. “Dacă este posibil, faceți-o în cât mai multe colțuri ale globului, in masura posibilitatilor.” Deller spune că a degustat mii de vinuri în timpul călătoriei, fapt ce l-a ajutat să dezvolte “o rețea de degustare … si care m-a asigurat că le-am stocat pe deplin în memorie și am dezvoltat un context profund și larg de degustare globală”.
–-3. Intrati in programul master-of-wine.
Cu cunoștințe și experiență, spune Deller, sunteți în sfârșit gata să intrați în programul oficial de master-of-wine. Programul pregătește participanții pentru examenul master-of-wine, pe care va trebui să-l parcurgeti – si desigur, să-l si treceți – pentru a fi desemnat Maestru al Vinurilor. (De fapt, va trebui să promovati teoria și lucrările practice în cinci încercări in decurs de șase ani, potrivit Institutului de Master of Wine, care administrează examenele). Pentru promovarea examenelor, Deller vă recomandă să accesați resursele furnizate de catre un mentor de master-of-wine. Apoi, “găsiți un grup de colegi la fel de hotărâți și motivați, pentru a forma un grup de studiu, ambitionati-va reciproc si lucrati dimineața, serile și weekend-urile pentru a vă dezvolta notițele și pentru a face schimb și a critica eseurile celorlalți și a degusta răspunsurile”, spune el.
–-4. Fiti realisti.
“Veniti la programul master-of-the-wine cu ochii larg deschisi si intelegeti ca va fi foarte provocator si ca va veti intrebati adesea daca intr-adevar aveti abilitatea de a finaliza programul”, avertizeaza Deller. Deller își amintește că a scris sute de eseuri critice și că examinările au durat adesea mai mult de două ore. (Există doar 12 examene de degustare a vinului pe care trebuie să le treceti. Dar trebuie să va dati seama și că “pe tot parcursul programului veti lega prietenii uimitoare pe viață, veti învăța incredibil de multe despre lumea vinului cat si despre voi si astfel va veti bucura de experiențe pe care nimeni altcineva nu le va face “, spune Deller.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Sauvignon cutremurător

Scris la 25 noiembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Fac ce fac cei de la Crama Gîrboiu și în fiecare an mai adaugă un vin pe gustul meu. De data asta, sauvignon blanc din recolta anului trecut, degustat prima data de mine la Bachus. Culoare e așa cum trebuie: galben pai, un pic verzui. Olfactiv, pe rubrica de punctare TIPICITAE ia notă maximă – ierburi, soc, chestia aia de pisică, adică, tot ce-i trebuie… În gust devine cuceritor și expresiv. Sec, cu aciditate bună și alcool bine integrat (13%). Amatorii de sauvignon (cum sunt și eu) pot declara că și-au găsit prietenul de pahar pentru că se descurcă bine, iar însoțit cu o mâncare light stai mult la povești de seară. +7 papioane. 39 lei la Fox Wines.
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Guidalberto, pe verticala

Scris la 13 noiembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
Deși hotărâsem ca după 2 zile de jurizare la Premiile de Excelenta Vinul.ro, urmate de o Gală a acelorași premii si un week-end cu o zi solicitantă la Goodwine, să o las mai moale cu degustările, cum am aflat de verticala de Guidalberto organizata de Vinimondo la Enotek, am decis sa nu ratez un eveniment deosebit.
–După o confirmare hipsterească a “partikiparii” la eveniment, joi am ajuns cu puțin înainte de ora oficială de începere a evenimentului.  Am aflat că prezentarea vinurilor va fi făcută de Vali Ceafălău, astfel că eram pe mâini bune.
Conform “bunei” tradiții românești, dacă nu se întârzie cel puțin 30 de minute față de ora oficială nu se poate, dar totuși Vali a decis că la 80% prezență putem demara evenimentul, astfel că paharele convenționale tip ISO (de concurs) au început să primească lichidele mult așteptate.  În fața fiecărui participant erau 6 pahare pentru fiecare an al verticalei (2009-2014).
Vali ne-a prezentat o scurtă istorie a producătorului Tenuta San Guido, din care am reținut  că actualul proprietar, marchizul Nicolo Incisa della Rocchetta, a fost inspirat de stră-stră bunicul său Guidalberto della Gherardesca (un pionier al agriculturii în sec. XIX din Bolgheri) când s-a decis în anul 2000 să creeze acest vin. Realizat din 60% Cabernet Sauvignon și 40 % Merlot, vinul doi al cramei (primul fiind  celebrul Sassicaia), a fost gândit nu ca un “monstru” super extractiv (cum se preferă în general), ci ca unul din cele mai elegante vinuri supertoscane, care să fie mai rapid gata de băut (fără a mai aștepta 6 ani ca în cazul Sassicaia), dar care să arate și potențialul Merlot-ului neutilizat în zonă până atunci (Cabernetul avea totuși 36 ani de “”existență” pe tărâmul Sangiovese-ului atotstăpânitor).
Urmând sfatul gazdei noastre, am început degustarea cu ediția 2009, despre care am aflat că provine dintr-un an considerat ca bun în Peninsulă, comparabil cu 2007, an de referință pentru acest vin. Mie mi s-a părut  (normal) cam cel mai așezat vin din degustare, complex, fruct copt, tanini eleganti, culoare mai evoluată decât la cele care vor urma.
2010 a fost oglinda perfectă a unui an rece, cu o astringență destul de evidentă, deși vinul nu era rău, dar probabil Cabernet Sauvignon-ul nu a reușit să se coacă complet, notele ușor ierboase fiind evidente.
În schimb 2011 a profitat de vara secetoasă si de apa acumulată în sol pe timpul iernii, vinul fiind cel mai apreciat la degustare dar și cu un mare potențial de învechire datorat acidității proaspete și taninilor fermi.
2012 a fost un an slab cantitativ din cauza brizei reci din perioada înfloririi și cred ca a fost vinul peste care am trecut de mai multe ori, dar care nu a ieșit cu nimic în față, deși nici defecte nu i-am găsit, dar pur și simplu, pentru mine, nu l-a avut pe acel vino-ncoa.
De departe cel mai cameleonic vin a fost ediția 2013, care deși neimpresionant la început, cu note minerale, de cremene care acopereau cam tot, treptat a dezvăluit straturi elegante de fructe, tanini echilibrați, aciditate mediu+ și un postgust surprinzător de lung.
Ediția 2014 nu promitea prea multe datorita anului extrem de ploios, plus că era și cel mai tânăr. Culoarea cea mai deosebita a verticalei (rubinie), anticipa un vin mai subțire, dar totuși nu a fost chiar dezamăgitor, deși aciditatea (un pic prea) ridicată și notele ierboase l-au plasat la coada clasamentului acestei seri (în opinia mea).
Foarte interesant a fost că Vali a propus să degustăm vinurile și dintr-un alt tip de pahar: Riedel 001…sau paharul proiectat pentru toate tipurile de vin (alb, roșu….și chiar spumant )! Deși eram sceptic, vinurile au câștigat 2-3 puncte în plus, paharul influențând în mod clar percepția și evident evaluarea finală a fiecărui vin în parte. Și părerea a fost generală printre cei prezenți!
O seară deosebită, cu vinuri interesante cu care nu te întâlnești prea des în viață, într-o locație atrăgătoare atât din punct de vedere a ofertei generoase de vinuri (la pahar sau sticlă), cat și a meniului (schimbat săptămânal), preparatele fiind pregătite la vedere (și acum sunt cu gândul la papardelele cu ragu de mistreț sau la vita wagyu cu cartofi copți). Life’s wonderful, sometimes!

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 10712345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori