Sfarsit de vara in alb

Scris la 22 august 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-Abia reintors dintr-un scurt (slava Domnului) sejur pe ultraaglomeratul litoral romanesc, a trebuit sa fac rapid o aprovizionare, frigiderul fiind destul de sexy. Cum ma plimbam prin Auchan-ul din apropiere de casa, imi cad ochii pe o ultima cutie de hribi, ratacita pe raftul cu ciuperci (cam) scumpe, printre niste caserole cu minuscule ciuperci de sorginte asiatica. Brusc m-a pocnit o pofta nebuna de tocanita cu hribi asa ca am pus cutia in cos si, ca sa nu se simta stinghera, i-am mai luat ca partenere de drum pana acasa si niste pulpe superioare de pui (asa ca potentiator de gust…mai ceva ca monoglutamatul).
–-Daca mancarea era conturata (in faza de proiect), trebuia sa vad cu ce ud ciupercile. Si imi aduc aminte ca dupa VinCE 2016 din martie, am venit acasa cu niste sticle de vin care confirmasera in timpul targului si pe care le gasisem in supermarket-urile budapestane. Ultimul “mohican” din triburile lui Arpad ramas prin casa era Sauska Furmint 2014 de prin Tokaj, care a costat undeva pe la 2000 forinti (aproape 30 lei). Desi este gama entry-level (cu screw-cap), imi lasase impresia unui vin fresh, mineral cu o aciditate vie care imi parea un bun companion pentru sosul cu smantana care urma sa invaluie ciupercile si puiul.
–-In timp ce sosul alb era in plin proces de finalizare si mamaliga (ce alta garnitura era mai nimerita ?) fierbea in clocote mici, am desfacut capacul si am purces la o degustare en-avant…sa nu am vreo surpriza neplacuta. Si nu am avut. Culoare frumoasa (linden blossom), arome intense (para, lime, cremene, chiar si putin kerosen…aducand usor a Riesling). In gust mineralitatea se imbina armonios cu notele citrice si cu aciditatea ferma. Nici postgustul nu este prea scurt.
–-Nu stiu daca asteptarea a fost prea lunga sau degustarea m-a inspirat, dar tocanita a fost de vis si vinul s-a dus rapid, mai ceva ca Usain Bolt in finala de 100 m.
–-Per ansamblu acest pairing romano-maghiar a fost unul reusit, vinul obtinand 7 hribi din 8!

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Popas în Burgenland

Scris la 19 august 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.

–-Iata ca mi s-a mai indeplinit o dorinta!
–-„De la Bârca la Viena si inapoi„ era pe vremea cand citeam despre calatoriile altora (Adrian Paunescu) si ajungeai cu puterea imaginatiei in anume locuri, sa-ti lasi ochii mintii sa zburde prin orase ce nu-ti erau accesibile din lipsa de pasaport si viza.
–-Azi „De la Slatina la Viena”, nu mai vii inapoi, ci iesi la Parndorf, mergi 10 minute si ajungi in Jois!
–-Ce se intampla-n Jois? E cartierul general al unei crame deja celebre in Austria: Leo Hillinger.
–-Suntem in zona Neusiedlersee, in Burgenland – una dintre cele 4 regiuni viticole ale Austriei, alaturi de Stiria, Viena si Austria Inferioara.
–-Burgenland a apartinut Ungariei pana in 1921, cand a fost anexata de Austria, ca urmare a Primului Razboi Mondial. Este un amestec de culturi: croata, maghiara si austriaca. Multe orase au doua nume, unul austriac si cel de al 2- lea maghiar sau croat. In Eisenstadt ( Kismarton) puteti vizita Palatul Eszterhazy, Casa memoriala a compozitorului Joseph Haydn si puteti sa ajungeti la sediul O.E.V.E (Ordinul European al Cavalerilor Vinului), prezent si in Romania.
–-Suprafata cultivata cu vita de vie in Burgenland este de 14 000 ha. Leo Hillinger a preluat crama in 1990, cand aceasta avea doar 1 ha de vita de vie. Sub conducerea sa a cunoscut o dezvoltare fenomenala, astazi fiind unul dintre producatorii de top de vinuri premium austriece, cu peste 50% din productie exportata. Are in proprietate 59 ha si inca 70 ha in arenda.
–-Constructia are o forma cubica flotanta, sprijinita pe un elegant suport in forma de „V” , spatiile de productie sunt adanc sapate in deal, iluminte natural prin opt cupole piramidale. La interior se regaseste atmosfera de alta data a vechilor pivnite austriece. Este o crama model pregatita ideal pentru orice tip de eveniment: seminarii despre vin, conferinte, oenoturism ( Hill Tractor Safari, BBQ & Wine Show, Segway Tour, etc.), degustari, picnic-uri in vie ( Picnic & More), evenimente exclusiviste.
–-Crama, cu o suprafata construita de 1750 mp, are o arhitectura multifunctionala, este situata in vie si reflecta stilul de viata pura in mijlocul naturii.
Leo Hillinger este singurul magazin de vinuri acceptat in Parndorf Designer Outlet (un cunoscut shoping – city), preturile fiind cele practicate si in crama.
Iata vinurile degustate :
1. Blanc de Noir 2015 (Weiswein aus Pinot Noir-Biologisch)
Un Pinot Noir vinificat in alb, galben pai, cu reflexe roz stralucitoare, arome de kiwi, capsuni si o nota de ananas. Proaspat, crocant, aciditate buna.
2. Gruner Veltliner 2015 (Bio)
Cel mai cunoscut vin alb din Austria. Galben pai cu reflexe verzui jucause, arome de fructe exotice, incadrate de note tipice de piper alb, un companion ideal pentru salate, aperitive usoare.
3. Gelber Muskateller 2015
Galben pai cu reflexe verzui, arome cu note fine de nucsoara si flori de soc, proaspat, lejer, fructuozitate deosebita, aciditate plina de viata, revigorant.
4. Zweigelt 2014 (Bio)
Proaspat si un pic picant, fermentat in tanc, culoare rosie – rubinie intensa, note de cirese negre, mure si ciocolata.
5. Blaufrankish Leithaberg DAC 2012 – 12 luni baric
Un vin elegant, rosu – rubiniu mediu, cu note de mure, pamant, violete. Corpolent, cu un post gust lung, cu arome de vanilie. Am tinut sa-l degust pentru a-l putea compara cu soiul nostru Burgund Mare, care este varianta autohtona a acestuia.
Nota: DAC (Districtus Austriae Controllatus). Este noul sistem de clasificare austriac (introdus in 2001), similar celui francez AOC sau celui italian DOCG. Aceasta miscare a fost urmare a evolutiei vinurilor austrice, a noilor tendinte si stiluri de vinificare, renuntandu-se la vinurile demi-dulci, albe dulci, marind productia de vinuri rosii si albe seci.
6. HILL 1 (Cuvee 2013-50% ME, 25% ZG, 25% BF)
Un cupaj baricat magnific rosu – sangeriu, cu note de condimente si fructe rosii, tanini moi, rotunzi, catifelati, echilibrat perfect.
7. Traminer Eiswein 2012 (8,5gr)
Un vin de desert excelent. Galben auriu intens, arome de trandafiri sustinute de note de miere de salcam, gutui bine coapte. Traminerul isi spune bine cuvantul. Foarte fructat cu un nivel de aciditate exceptional.
–-Dupa degustare, am facut si un tur al cramei.
–-De mentionat ca degustarea a fost sustinuta de un somelier, a fost mai ieftina decat in Romania si nu a fost nevoie de minim 5 persoane, ca sa aiba loc. Asta ar trebui sa dea de gandit producatorilor autohtoni, legat de maniera in care altii stiu sa-si promoveze produsele. Crearea unor circuite oenoturistice ar fi binevenita doar daca producatorii si-ar „indulci” conditiile si taxele de participare. Dar eu tot sper…
–-„Drumul vinului” in Austria masoara aproximativ 800 de km, suprafata cultivata fiind un sfert din suprafata viticola a Romaniei.
–-Oare cat masoara „Drumul vinului” in Romania? Stiu, fara numar!
–-Voie buna,

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Vermentino… a la française

Scris la 7 august 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

-Pentru amatorii de vinuri albe seci crispy, așa cum sunt eu, a degusta un vin din soiul vermentino provenit din Pais d’Oc poate fi o provocare. Experiența mea (deloc mare) cu soiul ăsta îmi spunea că vine din Italia. E adevarat, din mai multe regiuni (Liguria, Sardinia, Piemonte, Toscana – ca zone mai des întâlnite), dar în niciun caz nu bănuiam că poate fi și din sudul Franței.
–-Funcție de locul unde s-a adaptat, a căpătat diferite nume. Degustându-l, am început să citesc mai mult și am aflat, că de fapt, e un vin al Mediteranei, provenind dintr-o încrucișare cu Malvazia și căruia îi stă bine oriunde pe lângă malul mării, condițiile geo-climatice oferindu-i toate necesare pentru exprimarea ca vin vesel și vioi.
–-Vermentino 2015 de la Les Jamelles face parte dintr-o mini colecție denumită de producător Cepage Rare, reunind câteva soiuri aproape uitate și care de-a lungul timpului s-au făcut cunoscute și în zona lor viticolă (malbec, pinot gris, marsanne, carignan, roussanne). Acest vin are o culoare pal-gălbuie, cu ceva strălucire și cu arome plăcute dar nu foarte intense de pere și citrice, dar și ceva cremene. În gust e sec, se confirmă mineralitatea, are aciditate puțin peste medie și are note de măr verde, gutuie și caise verzi. Vioi. E destul de corpolent pentru un vin de litoral, cu alcool domol (12,5 %), iar nota dominantă cred că este eleganța și post gustul (ușor amărui nederanjant) mediu spre lung. +7 papioane/8 și generos în asocieri culinare.
–-O experiență plăcută pe care o voi relua cât de curând.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Popas in Tokay. Episod 2

Scris la 2 august 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.

–-Dupa vizita la Grof Degenfeld Winery (din primul episod), a urmat vizita la cea de a doua crama Disznoko- Piatra Porcului.
–-Povestea începe in 1992 prin cumpararea domeniului de catre francezii de la AXA  Millesimes, care sunt si proprietari in Portugalia – Quinta do Noval si Franta-Chateau Pichon Baron, Chateau Suduiraut, Chateau Petit Village, Chateau Pibran, Domaine de l’Arlot.
–-De ce e important acest domeniu? In 1732 aceste vii au fost declarate prin decret regal  „ Premier Cru“  din Tokaj! Deci un pic mai devreme decat a facut Napoleon al III – lea in Bordeaux in 1855.
–-Puțin după  2002, cand zona Tokaj este inclusa in  Patrimoniul Mondial de catre UNESCO, Crama Disznoko este declarata Crama Anului in Ungaria (2005).
–-Am intrat in curte si in fata am avut restaurantul „Casa Galbena”(Sarga Borhaz)! Citisem atatea despre el, ca nu am rezistat tentatiei de a-l testa. Era ca intr-o scrisoare a lui  Choderlos de Laclos din „Legaturile primejdioase” … Mi-l doream, inainte de a-i trece pragul!
–-Cladirea a fost construita la inceputul secolului XIX in stil neo-grec de catre un fost prim –ministru maghiar. In zilele noastre restaurantul a devenit o cladire emblematica, un loc de intalnire pentru localnici si vizitatori, atrasi de meniul bogat in preparate traditionale unguresti si mancaruri specifice zonei.
–-Ceea ce am si facut! Am trecut direct la lucruri serioase, am sarit peste aperitiv si am ajuns la porcul din rasa mangalita,  care este gatit in mai multe moduri, ajungand la rang de cult. La noi nu se pune accent pe acest grohaitor, detinator al unui procent redus de colesterol. Fiind copil imi amintesc ca bunicul meu, la Ineu, deci nu foarte departe de Tarcal,  crestea acest soi si-l punea pe masa de Craciun. Uite ca de mic, m-am hranit cu  carne cu continut redus de colesterol, dar am si mancat paine cu untura de mangalita, sare grunjoasa (nu de Himalaia) si rosii din gradina bunicii!
–-La 20 de pasi vedeai intrarea in crama unde aveau loc  degustari,  private sau cu grupuri. Sunt oferite mai multe tipuri de degustare: clasica, de Eszencia, verticala de Aszu sau iti creezi propria degustare cu vinurile alese din lista de vinuri oferita.
–-Am selectat si am degustat urmatoarele vinurile din lista: Tokaji Dry Furmint 2015, Tokaji Dry Harslevelu, Tokaji Szamorodni Szaraz 2006, Tokaji Sarga Muskotaly, Tokaji Aszu 5 puttonyos 2007.
–-O singura observatie: Furmintul sec 2015 este deja intr-o noua prezentare si anume forma sticlei este identica cu cea de Tokaji Aszu, dar de 750 ml. Deja s-a inceput o campanie masiva de personalizare a vinurilor de Tokay, toti producatorii de Aszu  adoptand acelasi model de sticla! Poate ne gandim si noi la o forma de sticla unica pentru o Feteasca Neagra…
–-Grupurile de pana la 50 de persoane pot cobora cateva sute de trepte intr-o pivnita subterana. Ne-am alaturat unor „fruntasi” polonezi la degustare.
–-Am vizitat Crama. Aceasta  a fost construita in 1995, dupa proiectul  arhitectului Dezso Ekler. Ea imbina elemente traditionale preluate din crame vechi ale regiunii Tokay (mult lemn, lumina naturala cu elemente moderne), fiind una dintre cele mai renumite realizari de arhitectura viticola din Estul Europei. Are 3 etaje, pe fiecare etaj avand loc un alt proces de vinificatie.
–-Am facut o plimbare prin vie in drum spre parcare. Un amanunt de retinut: marile crame de aici au, pe dealuri,  in afara de vie si cate o capela. La Grof Degenfeld am vazut-o pe prima si aici pe a 2-a!
–-A fost o dupa amiaza placuta, dar destul de calduroasa, poate prea calduroasa dupa racoarea din crama si pivnita. Norii au albit cerul, parca imbratisandu-se cu capela singuratica de pe deal!
–-Sa fie mai credinciosi decat noi?

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Mere cu pere. WSET vs ADAR

Scris la 1 august 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

–-De curând am asistat pe Facebook la o așa zisa dezbatere pe tema valorii si supremației „școlilor” de vin din România. WSET vs ADAR. Dezbaterea s-a dus în termenii unei surde “discuții” la limita “cartonașului galben”.
–-Lucrul ăsta m-a pus pe gânduri pentru că cele două organizații cred ca nu pot fi asemănate, iar orice comparație e nelalocul ei. Mai ales că fiecare a fost creată pentru scopuri diferite.
–-În rândurile de mai jos voi încerca să punctez plusurile și minusurile fiecareia, așa cum le-am perceput eu, prin prisma unui cursant WSET si a unui membru ADAR. In doua episoade.
–-Wine & Spirit Education Trust – este o scoală britanică destinata pasionaților de vin care  doresc să afle cat pot de mult despre vinurile din lume, avand la îndemana un manual, vinuri spre exemplificare si un trainer calificat. La finalul fiecarui nivel se da un examen si se certifica nivelul de cunostinte. Intreaga structura a cursului este foarte bine organizata si structurata, dar mai ales isi propune sa te treaca prin toate vinurile lumii, atat cat poate sa-si doreasca si sa inteleaga un britanic. Aici e una din cheile importante.
–-La cursul de nivel 3 am intrebat trainerul nostru – Godfrey Spence – de ce nu exista o jumatate de pagina (macar) despre Romania, Balcani sau ceva soiuri din aceasta zona de Europa. Raspuns sec, prompt si zambitor: “pentru ca nu contati suficient de mult pe piata din UK”. Clar?! Nu e vina lor, dar nici nu-si bat capul cu asta prea tare. Pe de alta parte, orice student WSET din lume ar avea mai putin de invatat si asta multumita eforturilor noastre “profesioniste” de promovare de până acum. Poate intelegeti de ce oricarui wine enthusiast strain Romania i se pare mereu surprinzatoare si plina de potential? Pentru ca Romania promite mereu si nu confirma aproape niciodata. Dar asta e alt subiect.
–-Cei care au facut programa de studiu WSET sunt absolut profesionisti. Au studiat toate vinurile de interes petru ei, au apelat la statistici, au intocmit harti si au scos un manual (pentru fiecare nivel), astfel incat sa intelegi pe deplin apelatiuni, zone si regiuni asa cum si le-a propus fiecare tara producatoare.
–-Apoi, au conceput două fișe menite a descrie vinurile degustate. Una privind câțiva descriptori în legătură cu aspectul vizual, olfactiv și gustativ, dar și aprecierea funcție de calitatea și evaluara din punct de vedere al prețului. Cealaltă fișă are o înșiruire de câteva plante, fructe și alte caracterizări cu care să poți asemui vinul descris. Pentru mine, aceasta este una din cele mai importante găselnițe ale cursului. Și asta pentru că odată ce ai degustat un vin, îl poți descrie unui alt absolvent WSET (fără ca celălalt să-l fi degustat) și poate înțelege la ce fel de vin te referi. E ca la șahiștii care stau pe bancă în parc fără table si piesele în față (in blind) și auzi: cal la E6. Dacă tu îi spui că ai dat de un vin purple medium minus, light body, medium plus acidity, low tanin, medium finish, high price… îți poate răspunde: German pinot noir?… n-ar fi departe de adevăr.
–-Încă una din părțile bune este ca WSET te plimbă prin vinurile lumii și te pune bine în temă cu geografia țărilor care produc vin. Capeți mai multe cunoștințe despre istorie și-ți poate da o alternativă asupra unui vin pe care-l dorești, dar nu-l ai la dispoziție, funcție de zonă, regiune, condiții de climă și tip de vinificare.
–-În ciuda faptului că la WSET nu există o examinare asupra calităților de evaluare senzoriala a stundenților (lucru pe care-l gasesc necesar), ne place sau nu, WSET este cea mai cunoscută și prestigioasă școală din lume, care te poate ridica nivelul de la wine enthusiast la nivelul de cunoscător calificat de vinuri internaționale (funcție de gradul de absolvire)… repet, în accepțiunea britanică. Poate nu ar trebui să ne mire faptul că francezii nu abundă în a se-nghesui la astfel de cursuri, iar Italia și Spania nu au un Master of Wine, în ciuda calității vinurilor sau a clasamentului producătorilor. Ei au, deja, nume si pot exporta suficient fără să aibe inalte calificari WSET.
–-Întâmplător, când am început cursul nivelului 3, tocmai se votase cu o zi înainte Brexitul. Asta va aduce multe implicații imprevizibile, majoritatea cu impact negativ asupra exportului către UK.
–-WSET, prin puterea de propagare (limba engleză – în special, dar și prin puterea financiară) a britanicilor si din dorința de a aduce pe piața lor cele mai bune și variate vinuri din lume, a devenit o instituție care va trebui să se susțină, iar asta a transformat sistemul într-un business în sine. Și trebuie ținut cont de asta. Ca orice instituție mare, WSET poate părea un organism rigid, astfel că noutățile și up-grade-urile au o inerție destul de mare față de viteza cu care se schimbă lucrurile în lumea mare a vinului. Ca în oricare organizație, apar icoane și sperietori, una din ele fiind: Niciodata, dar niciodată, nu o contrazici pe Jancis (Jancis Robinson)!, lucru care poate părea neobișnuit în ziua de azi.
–-Eu cred că pentru pasionații de vin de la noi, pentru care limba engleză nu este o barieră, pentru cei ce dispun de ceva bani, timp și vor sa treacă dincolo de nivelul de pură pasiune sau hobby, merită să facă aceste cursuri. Dacă sunt atât de iubitori de vinuri, de călătorii și vizite în crame din lumea mare și au o fire deschisă și sociabilă, WSET le poate aduce acea satisfacție prin plusul de cunoștințe, a limbajului comun și a unor experiențe noi. Însă, niciun moment nu trebuie uitat că la baza acestor experiențe plăcute sta numărul de vinuri degustate. Cât mai mare, cât mai variate și cât mai des în compania oamenilor cu care împărtășesti aceleași valori.
–-Pentru că altfel, iti iei informatiile de pe Facebook de la oameni care se plictisesc, lucru care n-ar fi cine stie ce!
–-Episodul următor despre ADAR.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 1 din 9012345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori