Rezultatele cautarii dupa wendorf

Bye, Bye… Divinitas feteasca neagra 2013

Scris la 2 aprilie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Pentru ca imi place sa-mi bag nasul prin bucatarie, sunt destul de conectat la cursurile si atelierele de cooking, ma uit la emisiuni de profil si mai citesc (cateodata) ce preparate bengoase fac celebri bucatari ai lumii.
De curand, Daniel Wendorf a lansat un nou proiect – Artisan Cooking Classes. De Daniel probabil ca ati citit si aici, dar asta se-ntampla cu ani in urma. Nu m-am putut abtine si m-am dus la cursul sau organizat la Kuxa Studio de la inceputul luniii martie, pentru a pune mana la treaba: beef tartar cu risotto Milanese, beef sandwich (cu dessing de parmesan, crispy quail egg alaturi de onion rings) si la final crepe Suzette.
Echipament de chef, bucatarie spradotata, reguli clare, ingrediente la superlativ, plus… atenta supraveghere al lui Daniel.
Cat timp ne bagam toti in seama la primul fel, am tot degustat un placut pinot gris de la Lacerta 2014 din partea lui Daniel, insa dupa ceva timp, cand am ajuns sa ne autoevaluam frumosul si complicatul beef sandwich scosesem demult sticla de feteasca neagra Divinitas 2013 adusa de-acasa. Apucasem sa-l decantez cateva minute… Despre vinul asta am mai scris. Si cine m-a vizitat din afara si m-a intrebat de feteasca neagra, n-am ezitat sa-i recomand acest vin.
Si pentru ca si colegilor de beef sandwich le-a placut, reusind sa cream un pairing aproape perfect, mai multi m-au intrebat: de unde, cat si cum… Ei bine, tocmai le-am transmis ce-am auzit… ca acest vin a ajuns la sfarsitul povestii sale, pentru ca cei de la crama m-au anuntat ca … s-a terminat. Asa ca se cuvine ca acestui vin multimedaliat la noi sa-i facem o plecaciune si sa-i multumim lui Gabi Lacureanu pentru inca o feteasca neagra de exceptie si sa ne luam la revedere de la un vin cre a facut cariera.
Beef sandwich-ul pe care tocmai l-am invatat isi va cauta un alt vin pe masura. Sper sa-l gasesc in curand.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

2 la pahar. Azi, cu Daniel Wendorf

Scris la 9 martie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Dacă ești pasionat de bucătărie, nu e suficient să ai o colecție de rețete, să te cuplezi pe toate grupurile gastronomice de pe Facebook punând zeci de poze cu mâncare și să le-arăți amicilor câte crestături noi ai la mână din cauza noilor cuțite ceramice luate la ofertă. Așa că împreună cu colega mea erismatică Amelia, am decis să ne înscriem la cursurile Société Gourmet din noiembrie anul  trecut, ca să vedem cum se prepară în mod profi mușchiul  de vită sub formă de carpaccio cu înghețată de usturoi negru, tartar marinat cu ardei Kapia și beef Rossini.

Afost prima dată când am intrat într-o bucătărie adevarat profesonială, foarte modernă și unde l-am întâlnit pe Chef Daniel Wendorf. Sar peste toate etapele pregătirii împreună a tuturor felurilor din carne de vită și i-am cerut să ne întâlnim cândva și să povestim un pic despre bucătăreală la un pahar de vin.

Și ne-am întâlnit de curând în “biroul său”, unde nu sfârâia nimic pe aragaz și nu se auzeau teluri, cuțite, crătiți, mixere sau alte unelte. Am deschis o sticlă de Fetească neagră 2012 de la Casa de Vinuri Cotnari, descoperind (fără să fi știut) că e soiul său preferat de vin roșu de pe la noi. Dar am mai aflat că Daniel e din Hamburg, că a făcut multă școală și ucenicie în mai multe restaurante din Germania, iar 2008 l-a găsit lucrând într-un restaurant din București (La Mandragora). În 2009 a pus bazele unei școli de cooking și evenimente gastro pentru adulți și pentru copii. Daniel conduce cu mare șarm și umor ședințe de team buiding dezvaluind multe din dedesubturile bucătăriei moderne, folosind într-un mod riguros și foarte eficient tot felul de ingredient de care, uneori, nici nu ai auzit.

Nescăpând nimic din cele spuse de Daniel, mai aruncam un ochi și la feteasca din pahare și amândurora ne-a plăcut aroma tipică de prună uscată acompaniată de mirosul de fructe roșii de pădure și lemnul reținut. Vorbind puțin despre vin, mi-am adus aminte de beef-ul Rossini, mărturisindu-i că l-am încercat și acasă, ieșindu-mi destul de bine. Daniel a continuat cu descrierea vinului, fiind un bun cunoscător, completând că aparent e strong, dar la scurt timp devenind plăcut, neagresiv (not heavy), destul de rotund pentru că alcoolul (13,5%), taninii și aciditatea erau în armonie și la locul lor.

Ar fi un vin care se poate bea și fără mâncare, ceea ce pe Daniel nu-l bucură foarte tare, fiind un vin light, de aceea ar putea fi un vin potrivit perioadei de primăvară când se deschide sezonul de grătare la români. Atenție, carne slabă pentru acest vin – recomandarea sa.

Ei, dar până să aflu întregul concept și toată paleta ofertei Société Gourmet, concluzionăm asupra postgustului mediu și că în scala mea l-am putra poziționa la +6,5 papioane.

Urmează Paștele, iar pentru Daniel vin zile grele, pe care le va petece într-un sat transilvan –  Cincșor, el fiind amator de secrete culinare tradiționale din Ardeal, petrecând mai multe veri la Viscri și în împrejurimi alături de pasionați gourmet, acolo unde gazdele îi pot oferi o bucătărie spațioasă pentru grupurile sale.

M-am despărțit de Chef Daniel Wendorf nu înainte de a pune la punct un mic proiect comun care îl vom anunța mai repede decât credeți.
Până atunci… Guten appetit!

RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori