Povesti despre vin

O știu de mică…

Scris la 4 ianuarie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Feteasca asta alba de 2015 n-am băut-o o singură dată.

O știu de mică… de cănd se-arăta neîmbuteliată, fiind probă de tanc. Apoi imediat după lansare, din nou prin vară și ultima data săptămâna trecută. Colocviu la Atena mi-a plăcut de fiecare dată, însă la ultima degustare, chiar a întrecut măsura, semn că așezatul la sticlă i-a făcut tare bine. Surprinzătoare e și culoarea care a căpătat valențe noi. Aromatic aduce a mere ionatane, dar și mere verzi, apoi fân cosit. În gust dai de piersici și caise și tenta extractivă tipică vinurilor de Cotnari. Armonios construit, având structură lejeră, cu aciditate măricică și alcool (13,5%) bine potrivit, semn că feteasca albă poate evolua extrem de bine chiar dacă nu este baricată. Primește 7/8 papioane si o găsiți la 48 de lei pe site-ul producătorului.
–-La Multi Ani și un 2017 cât mai bun!
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Amarone della Valpolicella. De sarbatori.

Scris la 28 decembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
–-De ce Amarone?
–-Nu stiu de ce, dar eu cand ma gandesc la Craciun ma gandesc la Amarone. Si invers.
Acest asamblaj, Amarone de la Valpolicella, contine de obicei soiurile : Corvina, Rondinella si Molinara. Pe langa acestea sunt permise si alte soiuri rosii precum Negrara, Forsellina, Pelara, Corvinone si Oseleta. In special acesta din urma – Oseleta, imprumuta vinurilor (foarte putine de altfel) care il contin, o coloana vertebrala puternica cu multe taninuri. Oseleta este un strugure cu boabe mici, cu multe seminte si coaja groasa. La un moment dat era aproape uitat din cauza productivitatii mici, dar a fost readus in plantatii de catre cativa producatori foarte pasionati, care si-au dat seama ca un Amarone della Valpolicella care contine Oseleta este cu totul deosebit.
–-Strugurii sunt culesi in octombrie si in mod traditional depozitati in ladite de lemn, pe pat de paie uscate pentru 90-150 de zile. In ultimul timp au aparut camere special de uscare care permit “grabirea” procesului de uscare a strugurilor. Personal prefer metoda traditionala care lasa timpul sa isi spuna cuvantul.
–-Amarone della Valpolicella este un relativ tanar D.O.C.G., doar din 2009 asa ca nu cautati D.O.C.G. pe sticlele mai vechi.
–-Vreau sa va povestesc despre Terre di Leone, un mic producator din Marano di Valpolicella, in inima regiunii,  unde pasiunea si grija pentru detalii ajuta la producerea unor vinuri deosebite si unde Oseleta se gaseste in plantatii.
Amarone della Valplolicella de aici contine : Corvina 40%, Corvinone 30%, Rondinella 20%, Oseleta 10%.
–-Terre di Leone au doua game de Amarone della Valpolicella, de pe loturi diferite, care contin aceleasi proportii de struguri. Gama un pic “mai ieftina”, desi cuvantul ieftin nu are lagatura cu Amarone, are un nume interesant “Re Pazzo” ceea ce inseamna regele nebun. Este un joc de cuvinte ce a pornit de la Ripasso- urmatorul vin de calitate al regiunii care se obtine din vinul din struguri neuscati, partial fermentat pe cojile strugurilor ce se folosesc la Amarone.
Ajuns la crama Terre di Leone, dupa ce am gustat initial vinurile la Vinitaly in Verona si unde am intalnit-o pe doamna Chiara (un exemplu classic de italianca : bruneta, vorbareata, un pic grabita) care prezenta vinurile la stand, ne asteptam sa dam peste o familie tipica de italieni (stiti voi: guralivi, joviali, repeziti uneori etc.) Surpriza a fost ca ne astepta un urias de peste 1.90, saten si foarte timid, domnul Federico Pellizzari. Dar a fost exact ceea ce iti doresti pentru o prezentare calma si in tihna a viilor, cramei si vinurilor.
–-Terasele unde se afla vita de vie sunt la inaltimi intre 400 si 600 de metri in Comune di Marano si Comune di Fumane. Terenul are ca baza roca vulcanica bazaltica. Uscarea sutrugurilor se face dupa metoda traditionala timp de 120-140 de zile. Crama este contruita asa incat gravitatia sa ajute la  transportul mustului J Strugurii nu sunt presati iar mustul ravac curge prin cadere la etajul inferior al cramei.
–-Vinul este invechit in budane/buti mari de lemn de 25 hl. timp de 30 de luni dupa care este imbuteliat si pastrat in sticla in interiorul cramei inca cel putin 12 luni. Unde gravitatia nu poate ajuta la mutarea vinului sau la imbuteliere sunt folosite pompe peristaltice. Acest tip de pompe nu streseaza vinul si nu il supune la nici o presiune inutila. Dureaza mult mai mult timp decat cu o pompa normal dar acest tip de producator de vin cum este Terre di Leone, are timp… Si toate aceste mici detalii, alaturi de dragostea de pamant si de vita de vie mostenita de generatii se reflecta in vin. Despre vin nu vreau sa vorbesc. Este un vin de meditatie asa ca va las placerea personala de a-l descoperi si aprofunda. Imi place sa cred ca unii dintre voi vor avea curiozitatea sa il viziteze la el acasa. Si pentru acestia mai am o recomandare (obligatorie) daca tot au ajuns in zona. Corrado Benedetti (www.corradobenedetti.it) Croce dello Schiopp, 1, San’Anna d’Alfaedo. Este o mica manufactura (pe 4 nivele dintre care 3 subterane) de branzeturi, carnuri, salamuri, jeleuri din vin etc aflata la 20 de minute de Terre di Leone. Mi-a placut foarte mult filozofia lor. Cand i-am intrebat de ce nu au un magazine in Verona (cel mai apropiat oras mare), mi-au raspuns simplu: “Cine vrea sa cumpere de la noi trebuie sa urce aici in varful muntelui”. Nu glumeau, chiar asa era, in varful muntelui.
–-Branza Monte Veronese DOP maturata 48, 60 sau 72 de luni servita cu un jeleu special pentru branza din Amarone  alaturi de un Amarone della Valpolicella de la Terre di Leone  au puterea de transforma orice zi in mare sarbatoare.
Un an nou fericit!

{lang: 'ro'}
Mai multe

Vinuri oltenesti la Gala Superblog

Scris la 25 decembrie 2016 in Povesti despre vin | 2 comentarii

–-Invitat de neobositul meu amic craiovean Daniel Botea, am participat la Gala Superblog din 10 decembrie de la Hotel Arc de Triomphe pentru a prezenta cateva vinuri oltenesti in asociere cu branzeturi Delaco propuse de Alin Santimbrean.
–-Lume multa vesela, sponsori cata frunza si iarba, emotii, discursuri, poze, bloggeri de toate genurile, clasamente, si un intreg contingent de scriitori pe net din Oltenia.

–-Dupa decernarea premiilor, la care se cuvine sa amintesc podiumul
1. Eugen Zavoianu;
2. Olimpia Sapunaru;
3. Oana Grozavu, am facut tandem cu Alin si-am inceput degustarea celor 6 vinuri in paralel cu prezentarea de branzeturi, dupa ce-am urmarit un scurt episod din Vinosfera lui Cosmin Tudoran.

–-Le trec pe scurt in revista, dar, in cele din urma, am sa ma opresc la unul din ele, pentru ca nu-l degustasem niciodata: Roze 2015 Avincis, Print Mircea – Vinarte, Cabernet Sauvignon si Merlot – Corcova, Negru de Dragasani 2013 – Avincis, Soare – Vinarte si Dessert de la Corvova la final.

–-Vinul cu care nu ma intalnisem niciodata si care a fost surprinzator pentru mine este Cabernet Sauvignon si Merlot de la Corcova. La Gală le deschisesem cu ceva timp inainte de degustare, dar vinul dadea semene ca ar fi fost bine sa mai fi luat ceva aer. Ulterior l-am cumparat si l-am luat la intrebari acasa, avand timp suficeint sa-l aerez in ziua de Craciun, unde si asocierea a fost pe deplin carnoasa. Culoarea rubinie, relativ intense, avea sa anunte un vin cu nas imbietor, plin de arome ale fructelor rosii si negre de padure. Totusi, avea iz de condimente si ceva ciocolata, si numai intorcand sticla catre contraeticheta vezi ca are si un adaos de syrah… probabil in proportie mica. Oricum, plusul de syrah ii face bine, pentru ca-l simti si in gust.
–-Un vin sec, destul de robust cu iz frantuzit, plin, cu tanini din ce in ce mai rotunzi, aciditate medie, alcool așezat bine (13,5%) si cu restul potential de invechire. L-am savurat cu placere alaturi de o generoasa pulpă de porc la cuptor, la care mirodeniile se completau bine cu caracteristicile vinului.  7/8 papioane acum.

–-Va doresc iarnă blândă și Vinuri bune!

–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Chateau Vartely… la ei acasa

Scris la 7 decembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.

–-Fiecare tinut isi are povestile si miturile sale. Intr-un film de prezentare despre Chateau Vartely al lui Viorel Mardare se spune ca:
In fiecare sat ar exista o comoara ingropata de turci;
In fiecare sat ar exista un stejar sadit de Stefan cel Mare;
Fiecare gospodar l-a avut oaspete pe Iuri Gagarin in pivnita lui.
Oare a gustat vreodata Regina Angliei vin moldovenesc?
–-Noi, un grup de wineloveri din Romania, am facut-o sub indemnul: „Romani, sorbiti Prutul “ (din ciclul de proverbe, snoave ostasesti, ziceri si citate celebre…)
–-Dupa o sambata foarte aglomerata de octombrie, duminica de dimineata, imediat o cafea rapida la barul Hotelului Bristol, ne-am organizat pentru vizita la Asconi Winery (pentru mine a fost una din surprizele acestei excursii), unde am si mancat de pranz („zeama” de gaina cu taitei de casa, sarmale coapte in oala, cu smantana, placinta cu visine), si-apoi ne-am indreptat spre Orhei, unul dintre cele mai vechi orase din centrul Moldovei, avand ca scop vizitarea cramei Chateau Vartely, cea de a 4- a crama, „vinarie” din periplul vitivinicol de peste Prut.
–-Amplasat pe locul unei foste cariere de calcar (in Orhei sunt 4 astfel de cariere), Chateau Vartely este un muzeu al vinului in aer liber, un modern si pitoresc complex turistic, cu 13 000 vizitatori/an. Cu o capacitate de cazare de 40 de persoane/noapte, cuprinde:
- Vila Nord – cu etaj, mai mare, cu elemente din metal (este acoperita cu arama) si lemn;
- Vila Centru – cu elemente din piatra si lemn (acoperita cu sindrila);
- Vila Sud – cu elemente din lemn si argila (este acoperita cu „oale”, cum le spun moldovenii olanelor).
–-Iata-ne la Castel in poarta. Oare cine bate ?
–-Norii au disparut, soarele a aparut, noi suntem….wineloverii din Romania! Ne-am cazat repejor in Vila Centru si abia am avut timp sa ne bucuram de peisajul care ne inconjura: piatra, calcarul, verdeata, totul impecabil de curat si de ingrijit.
–-Eram deja asteptati de Arcadie Fosnea, oenologul cramei si principalul gospodar al locului, unde se produc aproape 4 milioane de sticle de vin premium pe an si pe care abia asteptam sa-l revad pe terenul lui. Absolvent al facultatii de profil din Chisinau, s-a specializat la LVWO (Lehr-und Versuchsanstalt fur Wein-und Obstbau) Weinsberg. Am apreciat mult faptul ca duminica la ora 18.oo a venit sa ne intampine si sa ne fie calauza la Castel. Am inceput turul ! Am vizitat spatiile de productie, pivnita baricurilor, sala de degustare internationala (denumita Colectia Mondiala), cu vinuri din toata lumea, ca o biblioteca as putea spune, apoi sala de degustare pentru vinurile produse aici.
–-Ne-am oprit in restaurant unde am si cinat, degustarea fiind de fapt o asociere vin-mancare de mare rafinament.
–-Ni s-a alaturat Andrei Turcan, sommelier (si cursant WSET)
–-Am inceput cina cu o salata de rucola, baby spinach, boabe de strugure si ficat de iepure. Creatia doamnei Tamara Malearciuc s-a asociat de minune cu Spumantul Clasic/Brut din Pinot Noir – un spumant din ce in ce mai apreciat si la noi. A fost o asociere bazata pe texturi contrastante, finetea dulce si moliciunea ficatului de iepure, a boabelor de struguri a fost balansata de textura crocanta si aciditatea spumantului (eu l-am numit un fel de Michel Jackson al Spumantelor – un spumant alb cu suflet negru).
–-Au urmat „melcusori din peste“ (adica rulouri din salau, cu sparanghel si sos alb) asociati cu Individo, un vin „mai gingas in culoare“ dupa spusele lui Arcadie, un cupaj intre un soi autohton (Feteasca Regala-55%) cu unul german, teuton ( Riesling-45% ).
–-Am fost incantat si placut surprins de arhaismele delicioase din dulcele grai moldovenesc: vinarie, roada, degustatie, poama, ochisori (oua ochiuri) etc.
–-Apoi cina a continuat cu supa crema de ciuperci, asociata cu preferatul meu din gama Individo (Traminer cu Sauvignon Blanc).
–-„Rulada din iepure cu crochete si sos de pruna“ am asociat-o cu Feteasca Neagra, Individo si cu Taraboste Cabernet Sauvignon (maturat in butoaie de stejar american, fabricate… in Spania). In acest caz eu am considerat sosul de prune ca un condiment lichid, el a modificat relativ aromele ruladei, dar mariajul cu aromele fructate al feteastii a fost minunat.
–-Desertul a fost pe gustul meu, ca sa nu spun „de pe strada mea”: Fondant cu inghetata asociat cu Chardonnay Botritizat (cu note de gutuie, miere, nuci, banane rascoapte).
–-Ca digestiv am avut „Rachia di Moscato“ asociata cu fructe de sezon.
–-Dar nu ne-am linistit, am mers mai departe cu Spumantul Brut… pana tarziu in noapte, pentru ca era ultima noastra oprire la o crama si aveam destule lucruri de trecut in revista.
–-Cu dorinta vitivinicola si promisiunea vadita de a reveni, pentru ca locul e frumos, vinurile bune si oamenii primitori.
–-Vom reveni!

 

 

{lang: 'ro'}
Mai multe

Stăpânul Ronului

Scris la 18 noiembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

Avanpremiera deschiderii noului wine-bar Vinexpert din zona Unirii (THE WINE CLUB & BISTRO) s-a facut cu stil, printr-o degustare a unuia dintre cei mai reprezentativi producatori francezi din zona Rhône, Etienne Guigal.
Din partea producatorului a fost prezent Brett Crittenden (australian stabilit la Bordeaux, absolvent al Roseworthy College, licentiat in producerea si marketingul vinului si unul din cei numai 50 Senior International Wine Judge  din lume) reintors dupa 3 ani la Vinexpert, acum cu o noua prezentare Guigal.
Degustarea a inceput cu o serie de 3 vinuri albe. Primul vin a fost un entry level excelent, Cote du Rhône Blanc 2015 realizat din soiurile dominante din zona: Viognier (55%),  Roussanne, Marsanne, Clairette şi Bourboulenc. Un vin lejer, dominat de note de fructe albe coapte, care degaja prospetime si care avea elementele comune tuturor vinurilor albe degustate in aceasta seara: finete si o aciditate medie.
Am continuat cu un vin dintr-o zona cu pedigree (si din acest motiv supusa unei extinderi usor excesive), Saint Joseph Blanc 2014 “Lieu Dit”, realizat din  Marsanne şi Roussanne. Un vin (aproape de out of stock la comercianti) cu cel putin o clasa peste primul, baricul inducand note vanilate evidente, dar bine integrate si elegante,  onctuozitatea si catifelarea facand un cuplu perfect. De remarcat ca acest vintage a fost preferatul lui Brett (initial in programul degustarii era trecut 2015) si degustandu-l nu regret schimbarea (dar mi-a trezit interesul si abia astept sa incerc si  ”inlocuitul”).
Seria albelor a fost incheiata cu nava amiral, un Condrieu 2015 superb de echilibrat si care a fost o incantare a papilelor, un vin pe care l-as vedea pe masa la orice receptie data de cei cu sange albastru sau cu potenta financiara similara cu a viitorului ocupant al Casei Albe (din Washington DC, nu din padurea Baneasa).  Un Viognier elegant, catifelat, cu un postgust interminabil si care s-a potrivit perfect cu un sea bass gatit minunat de chef Tudor Brezeanu, cel care a asigurat food-pairing-ul in aceasta seara.
Seria celor 6 vinuri rosii a inceput cu unul din cele mai vandute vinuri in Franta: Cote du Rhône Rouge 2012. Am inteles ca in localurile din Lyon (printre altele, orasul cu cea mai mare densitate de restaurante cu stele Michelin din lume) se consuma zilnic, in medie, 7000 sticle din acest vin (inclusiv servit la pahar). Un vin de un  roşu închis realizat din celebra triada GSM (Grenache, Syrah si Mourvedre), usor de baut, placut, condimentat, care se poate consuma la pranz sau cina si chiar si fara mancare, dar cel mai important ca acum este gata de baut.
Gigondas 2013 (60% Grenache, 30% Mourvedre,10% Syrah) a fost urmatorul vin, dar primul la care am avut senzatia ca este cam prea repede scos pe piata.  Il cam trada si tenta usor purpurie, dar si unele note verzi si tanini care uscau un pic gura. Servit usor cam prea rece si fara o aerisire prealabila (dar aceasta a fost indicatia lui Brett, ca toate vinurile sa beneficieze de aceleasi conditii), este posibil sa fi  fost un pic dezavantajat, unele note rustice fiind scoase prea mult in evidenta astfel.
Am continuat cu Chateauneuf du Pape 2011 (70 % Grenache, 15 % Syrah, 10% Mourvèdre si 5% alte soiuri, din vii cu varsta medie 45 ani!), care mi s-a parut net superior: Notele de fructe coapte in echilibru total cu taninii fini si cu aciditatea, precum si postgustul persistent, m-au impresionat placut. Poate doar alcoolul strica un pic armonia amintita.  
Crozes Hermitage 2013 a fost usor dezavantajat ca a urmat dupa Chateauneuf du Pape, dar a deschis seria syrah-urilor si probabil acesta fiind motivul pentru care a fost astfel pozitionat in degustare. Un vin suculent, condimentat, cu potential de invechire, dar care acum mi s-a parut usor rustic si cam tinerel.
Vinul care in opinia mea a avut cel mai bun RCP dintre toate rosiile din aceasta degustare a fost Saint-Joseph Rouge 2013. Culoarea rubiniu inchis, nasul plin de condimente si cremene, gustul dominat de fructe negre spicy, taninii fermi si postgustul lung m-au fermecat. Nu mai spun cum s-a potrivit cu surf&turf-ul ales pentru pairing.
Finalul grandios ne-a gasit in Rhonul de Nord, alaturi de Côte Rôtie Brune et Blonde 2013, un vin realizat din clasicul amestec specific zonei, Syrah si putin Viognier. Nu foarte corpolent, dar perfect echilibrat, cu tanini rotunzi, alcool foarte bine integrat si un postgust lung, pacatuia doar printr-o tenta usor vegetala care nu era suficient mascata de notele fine de cirese negre, condimente si tabac. S-a potrivit foarte bine insa cu camembert-ul in panada servit cu dulceata de ceapa si coacaze negre.
O seara deosebita in compania unor vinuri de clasa intr-o locatie mai spatioasa decat suntem obisnuiti si unde clientii, pe langa vinurile de calitate, vor fi invaluiti si de muzica de exceptie (din colectia proprie de viniluri a lui Florin Bejan) ce se va auzi din moderna instalatie audio a localului.

PS
Desi am ajuns cu mai putin de 5 minute intarziere fata de ora oficiala de incepere a degustarii (19.30) putini veniti (si tipic romaneste), abia pe la 20.20 s-a strans majoritatea celor care isi anuntasera participarea (au fost si niste baieti fini care desi  confirmasera, nu au mai binevoit sa anunte ca nu mai vin).

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 10 din 103« Prima...89101112...203040...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori