Povesti despre vin

3 în 1: Taraf, vin de Urlaţi și pastramă

Scris la 9 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 10 comentarii

….Primesc de la Restaurantul Casa Basarab o propunere, ca pe 5 octombrie să particip la o degustare de vinuri de la Urlaţi şi totodată, o petrecere cu must şi pastramă. Îmi iau 2 amici şi ajung la frumoasa şi primitoarea terasă în vinerea cu pricina.
….Din stradă, ne saluta o muzică populară caldă şi ne strecurăm prin aglomeraţia terasei să ne găsim masa pe care o rezervasem. Se opreşte din cântat taraful cu feţe triste şi în scurt timp ia cuvântul un om care se recomandă a fi şeful vânzărilor pe Bucureşti a celor de la Domeniile Dealu Mare Urlaţi. Prezintă pe scurt istoricul cramei şi se scuză că nu are şarmul celui care trebuia să prezinte inițial, Rareş Marinescu. Toate lucrurile astea era cât pe ce să le uit, pentru că la eveniment au fost aduse 2 hostese incredibil de înalte. Primul vin prezentat este sauvignon blanc şi una din hostese, preocupată tot timpul să nu cadă după tocurile de 16 (ce i-or mai fi trebuind ?!) şi să nu dea cu capul în felinarele atârnate de grinzi, ia startul spre public cu o sticlă în mâini. Şi ajunge în dreptul meu arătându-mi (din zona ei inghinală) o sticlă cu Muscat Otonel. „La ce să mă uit”? întreb, reţinând că era vorba de un alt vin. „La sticla, dragă”! –îmi raspunde ca unui golănaş de pe stradă. Îi explic că la sticlă am înţeles şi eu, dar că ţine acolo sticla care nu trebuie şi că ar fi bine să o înlocuiască cu SB-ul. „Asta mi-au dat, asta prezint”! –dând ochii şi ciuful pe spate, continuând drumul spre alte mese. Mă împac cu idea că nu-i seara mea de socializare cu fetele din branşa asta şi mă “aplec” pe vin. De reţinut că pe toate mesele erau prezente frumoase cataloage şi liste de preţuri ale vinurilor, preţuri cu care puteai comanda la masă sau lua vinul acasă. Explicaţiile celui care prezenta degustarea nu erau foarte convingatoare şi nu știu de ce au fost așa de grabite, trecerea făcandu-se extrem de repede. În cele ce urmează, am să „temporizez”, fiind mai tehnic:
Sauvignon Blanc Domeniile Dealu Mare Urlati – o culoare galben pai mai aparte, dar frumoasă; parfumat excesiv, cu citrice și flori de câmp și exotice, ai senzația că nu ai numai sauvignon în acel pahar; gust interesant, bun, dar îl simți cam apos, cu puternică tentă de soc, multe flori, acidulat mediu și, deși e destul de alcoolic (13,5%), ai impresia că-i un vin ușurel de vară, fară prea multă corpolență. Postgustul aproape inexistent, însa rămâi cu florile exotice în nas. Preț: 28 lei.
Trei Peşti Dealu Mare Ceptura – mai întâi surprinde eticheta mare, albă şi foarte simplă. Apoi, observi culoarea galben-aurie foarte frumoasă. Mirosul e din nou foarte floral şi iţi atrage atenţia intensitatea citricelor, cu puţin soc, dar parcă e şi ceva corcoduşă cu piersică. E vorba de un asamblaj de SB cu fetească albă şi riesling italian. Gustul e puţin peste miros, acidulat, cu tente de fructe exotice, în care distingi procentul mai mare de sauvignon blanc. E un vin mai complicat şi se vede un efort la lucrarea lui, pentru că e mult mai serios şi mai corpolent. Nu simţi nici aici cele 13,5 %, dar ramâi din nou cu postgustul extrem de floral. E un vin pe care nu cred ca îl vei ţine minte, pentru că nu iese în relief cu ceva memorabil. Dar, pentru că cineva drag mi-a spus ca i-a rămas o impresie foarte bună, promit să-l mai iau cândva la încercat. Vinul e recomandat să-l asociați cu pește, dar nu cu trei deodată.
Roze – Domeniile Dealu Mare Urlati – o culoare frumoasa de siropel de căpșuni. Nas interesant de fructe roșii de pădure, în care predomină fraguțele. Gustul dulceag-acrișor de fructe, nu foarte tare (13%), făcut dintr-un merlot (despre care s-a spus că va disparea în curand din Domeniile Urlați). Îți rămâne iar tenta aia excesiv de florală, la care nu te mai așepți și la roze. Se califică la nivel de vin demisec, datorită restului de zahăr măricel şi a post gustului, evident, dulceag. Vinul, deşi nu prea elegant, e prietenos şi merge ciugulit cu brânzeturi sau orice fel de cărniţă (mai slabă, de preferat). Preț: 28 lei.
….S-au mai degustat: Pelin alb și roșu, Muscat Otonel 2011, Merlot 2011 (parțial baricat), Paganus – vinuri nefiltrate, Fetească Neagră și Cabernet Suvignon 2011 (parțial baricate). Incantation-ul (cupaj din Fetească Neagră, Cabernet și Merlot), baricat 9 luni în stejar românesc a facut o bună impresie la mesele de băutori de vin roșu.
….Odata ce hostesele au încetat „echitaţia” printre mese, ca o prinţesă valahă şi-a facut apariţia (nazal și vizual) pastrama de berbecuț, care avea să salveze multe momente de care nu v-am mai povestit. N-am mai mâncat de ani buni o asemenea fragezime de pastramă, iar din distribuția „filmului” au făcut parte și niște murături de toată lauda. Pastrama, pâinea neagră de țară și pepenele murat au fost vedetele din farfurie, până când, odată ce solistul a lăsat nesupravegheat microfonul, imediat a fost arestat de viorist, care și-a făcut de cap, cântând – pe gură, de data asta, tot ce n-a fost lăsat să cânte pe la alte petreceri. Nimeni nu a avut curaj sa-i ia microfonul și să-i spună că Vocea Romaniei e marțea și X Factor e duminica, pen’că n-aveai nici o şansă și chestia asta se întâmplă O data-n Viață (tot duminica). Am lăsat taraful, gazdele și cheflii într-un loc cu multe povești nescrise, promițând că am să recuperez cât mai multe din ele. Povestea mea, tocmai v-am spus-o !

RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Vremea ştiucii

Scris la 7 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 12 comentarii

….Fiind vreme aşa de frumoasă, am hotărât să plec cu prietenii la pescuit de ştiucă în Delta Dunării. Locul pe care l-am ales a fost Mila 23, mai exact „Pensiunea Mila 23” pe care o recomand cu căldură. După ce am vizat permisele de pescuit şi am cumpărat câte unul de acces în biosferă, a început marea noastră aventură pescărească. Cu noaptea-n cap ne-am mişcat bărcile pe canalul “câştigător”, desigur unul secret, numai de noi ştiut, unde în vremurile bune ciung dacă erai şi tot prindeai peşte cu sacul. Şi ce să vezi: cum a apărut soarele de-o suliţă pe cer, au şi dat navală toţi idioţii pământului cu motoare de zeci de cai, care alergau cu bărcile mai ceva ca la raliu. Ne-au aruncat barca ori în stuf ori în sălcii, ne-au rupt monturile şi cu mare, mare noroc am scăpat cu bărcile nerăsturnate. Ce ne-am mai distrat şi ce le-am mai urat de mame şi de tot neamul lor! Şi bine-nţeles că nici peşte nu am prins, decât mârliţe până într-un kilogram, un kilogram jumate, destul de puţine şi acelea, pe care oricum le-am eliberat.
….Am plecat dezamăgiţi la masa de prânz, unde ne-am consolat cu un borş lipovenesc şi caras prăjit. Carasul l-am servit lângă o sticlă de traminer Eduardo Miroglio 2011 pe care am hotărât să o analizăm pe îndelete la masa de seară (vinul îi găsiţi aici http://www.vinibuoni.ro/store/white-wine-1.html).
Apoi, am schimbat canalul pentru partida de după-amiază şi am început războiul.
Primele, s-au luat ştiucile de noi. Au năvălit cu putere, ne-au muşcat de voblere şi degete când le trăgeam în barcă. Plezneau apa ameninţător, apoi se făceau nevăzute. Veneau sfidătoare ţinându-se cu colţii de linguriţe, loveau fulgerător barca şi se “dădeau” la fund. Ne-au furat juvelnicul şi au plecat cu el departe în zare, cu captura noastră, cu tot. Ne-au speriat când au deschis gura mare la noi aşa de tare, că am plecat mâncând pământ cu cele două trei exemplare mai frumoase din barcă şi am jurat că până la anul nu vom mai călca pe acele “groaznice” meleaguri.
….Una peste alta, a fost o partidă frumoasă de pescuit, cu ceva peşte prins şi destul scăpat, linguriţe agăţate, voblere pierdute şi multă, multă, distracţie. Masa de seară debutează cu tradiţionala saramura de crap, sărată şi iute de deschideam gura fără să putem articula ceva. L-am readus la masa pe domnul Eduardo Miroglio 2011 – traminerul sus amintit şi l-am luat la întrebări. Ne-a zis că are o culoare galben – auriu, strălucitoare. Nasul îţi dă senzaţia de dulce, miroase a trandafiri, fructe coapte, flori de tei. Dacă închizi ochii parcă “vezi” borcanul cu dulceaţă! Gustul este destul de lung – pleacă din dulce, apoi devine puţin acrişor şi sfârşeşte în post gust cu o tentă foarte plăcută uşor amăruie. Este echilibrat, mătăsos, dar îi lipseşte puţin aciditatea. A stins miraculos iuţimea din saramura, iar lângă crapul gras a făcut perechea ideală. Astfel ne-a ţinut companie până am terminat planurile de a două zi, am mai băut o sticlă şi încă una, apoi am plecat liniştiţi la culcare, cu viitoarele capturi în gând.
A fost frumos, dar a trecut prea repede!

Bogdan.

Delta Dunarii

{lang: 'ro'}
Mai multe

Vinuri franțuzești la Lidl – Episodul 2

Scris la 5 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 5 comentarii

….Povestea o știți din episodul 1, așa că trecem direct la “caseta” tehnică.
….Chateau de Moulin 2011 Entre-Deux-Mers (19,99 lei)
Culoare galbenă, cu tentă verzuie, clar şi limpede. Nas de citrice, parfumat, ierburi verzi şi asemănător cu sauvignonul. Gust: acidulat de citrice şi ceva piersicuţă, rotund, echilibrat şi consistent, în ciuda celor doar 12%. Destul de proaspăt, floral, dar sec, cu tentă de pepene galben sau ceva fructe tropicale. Nu l-am simţit a avea un post gust prea lung, dar rămân impresiile de acid şi

{lang: 'ro'}
Mai multe

Mândră floare trandafir

Scris la 4 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Fiind week-end și promițându-i lui Alex că la primul FB din clasa întâi îl duc la carting, m-am dus în zona comerciala Militari să fac și cumpărături. Văd în Brico 6-7 persoane alegând trandafiri, din aceia în pungă, pe care-i plantezi singur în curte. Am luat și eu unul, că tot intrasem să iau becuri. Dă Alex 11 ture cu mașinuța și ajungem la Auchan. Umplem căruțul cu porcarii și văd o coadă de 8-9 persoane la pâine. Nu mai văzusem păine caldă la metru. Și chiar avea un metru. Iau și eu doar 50 centimetri și ajung acasă, unde aflu că avem musafiri. He-he, aveam pâine pentru toată strada! Se programase un grătar și până la venirea lor, am pus rămurici și scândurele uscate ca să aprind „locomotivă” și-l chem pe Alex să-i arăt cum se plantează un trandafir. Şi în plus, să-i explic cum e cu mapa și cu sapa. Până la venirea musafirilor zic să mai studiem un vin. Uitându-mă la ambalajul trandafirului, văd că tocmai plantasem un trandafir alb și consider nimerit să desfac o fetească albă Eclipse 2009 Crama Basilescu. Pe cea primită cu dedicație de la Gabi Lăcureanu o mai păstrez.
….Culoare galben deschis şi frumos strălucitor în soare. Mirosul foarte parfumat, cu flori multe, plăcut și îmbietor. Începutul gustului e fin, catifelat, destul de acid încă, floral și cu ceva citrice. Ușori sulfiți, dar în mică măsură. Pe lateralele limbii îți lasă ceva mieros, puțin dulceag, dar finalul nu te dezamăgește și te cheamă să mai iei o gură. Pe sticlă scrie că e sec, însă, 3 din 5 persoane vor spune că e demisec. Șprițarii de meserie vor vrea bule în el imediat după a doua gură. Petrecăreții se vor bucura să întâlnească feteasca albă de la Basilescu. Eu nu-i prea găsesc defecte, dar nici nu știu cu ce să-l laud. Cum ar spune unii din lumea vinului „un vin corect şi echilibrat”. Aş mai spune că este una din cele mai bune 3-4 feteşti albe pe care le-am băut până acum.
….Dacă musafirii mei vin cu o brânză veche de oaie sau cu ceva mâncăruri uşoare și picante (chinezești, thai etc) cu legume sau puiuț, asocierea cu vinul ar fi gata. Până la venirea lor, să mai luăm o coajă de pâine. La cum și cât am „stropit” plantarea asta, sunt convins că va creşte o mândreţe de trandafir.
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Sarbatoarea Recoltei 2012 – Aliman

Scris la 1 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….Anul acesta am fost invitat la “Sărbătoarea Recoltei” la Aliman, un sătuc uitat de timp pe malul Dunării, lângă Cernavodă. Aici îşi află podgoria firma Winero, adică cei care au produs neasemuitul Alira Merlot 2009 (după părerea mea cel mai bun vin sub aspectul raportului preţ/calitate din România, 35-45ron/sticlă), sub atentă îndrumare a oenologului Marc Dworkin.

….Zis şi făcut! Dimineaţa, cu ochii bulbucaţi, mă prezint la autocar la ora 07.00, de nici în armată cu furtunul nu mă trezeam la ore aşa matinale. Până la locul faptei nu vă pot povesti nimic, deoarece am dormit dus, iar când autocarul a oprit am căzut de pe scaun.

….Ajuns la faţa locului, lume multă, veselie în vie şi un soare de te trăsnea direct în moalele capului. La mese era deja servit aperitivul şi primul vin care ne interesează, pe numelui lui adevărat Alira Tribun 2011. Acesta este un asamblaj compus din: Cabernet Sauvignon, Merlot şi Feteasca Neagră.

….După ce ascult cu un interes nebun, primii cuvântători, oratori sau cum doresc domniile lor să li se spună, încep dialogul cu “Tribunul”: Îi zic: i-a spune tu onorate “Tribun” ce ar trebui eu să am în simţiri, dacă se ia băutura de mine?

….Cinstitul “Tribun” îmi răspunde cu nasul pe sus: ar trebui să ai în nări un miros proaspăt de fructe de pădure, ciocolată şi tutunul vechi din traista bunicului. Gustul, ar trebui să-ţi fie deosebit de fresh, să simţi coacăze negre, prăjitura cu fructe coapte, poate prune şi vişine. Aciditatea să ţi se pară bună, corpolenta atât cât îi trebuie unui vin nou şi să-l simţi întratât de uşurel încât să curgă singur pe gâtlej, cu sau fără mâncăruri alături. Şi toate acestea încă de la primul pahar!

….Pentru că, după cel de al doilea pahar eu “Tribun” te voi face să vezi lumea diferit! De exemplu priveşte acest distins eveniment şi ai să vezi că prezenţa sexului frumos e atât de bine reprezentată ca număr, dar şi calitativ. Acum, dacă te uiţi mai atent observi cum unele dive sunt sosite cu “portofelul” alături, la care vorba aceea, nu e bine nici măcar să te uiţi, dar altele par că aşteaptă consolare.

….“Tribunul” continuă: am văzut vreo două brunete, de atunci când m-am uitat fix în ochii lor (şi din faţă şi din spate) mă şi vedeam “hai mândruţă-n deal la vie”, urmărind atent cum adună ele sărăcuţele ciorchine de ciorchine, bob de bob. Bine-nţeles, ca cinstit Tribun aveam numai gânduri curate, parcă erau fetele mele: cum le-ar mai face tata băiţă, cum le-ar spăla tata pe spate, alea, alea… de nici nu vreau să mai vorbesc.

….După, al treilea pahar întreb? Ştii foarte bine prietene, că mocangiala îngraşă zise “Tribunul” şi te rog să nu urmezi binecunoscuta pildă românească: am venit, ne-am îmbătat, ne-am făcut de rahat, acum putem pleca liniştiţi acasă!

….Am ascultat sfatul “Tribunului” şi am aşteptat cuminte rândul batalului dobrogean la grătar asezonat cu Alira – Cabernet Sauvignon 2010, cea de a doua noutate. Acesta s-a dovedit a fi un vin foarte bun, dar încă crud, verde, pe care cu voia dumneavoastră o să-l descriu cu altă ocazie.

….Petrecerea a continuat cu muzică, dans şi voie bună, iar pe la orele 17.oo am făcut o ultimă reverenţă în fata “Tribunului” urându-i o carieră măreaţă în anii ce vor urma, apoi am plecat spre Bucureşti unde mă aşteptau numai lucruri bune: trafic, cozi, semafoare, nervi întinşi la maxim şi talente de talente. Când am văzut asta mi-am revenit şi am zis: gata, sunt din nou acasă!

….În final, nu pot decât să-i felicit pe prietenii de la Winero- gazde primitoare, şi să le urez cât mai multe astfel de petreceri reuşite, iar ţie cititorule îţi zic răspicat: ar fi greşeala vieţii tale să nu încerci măcar prietenosul “Tribun”, sau magnificul “Cabernet Sauvignon 2010” ce cu siguranţă îţi vor desfăta simţurile mulţi ani de aici încolo!

Bogdan

Sarbatoarea Recoltei Aliman

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 100 din 103« Prima...102030...9899100101102...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori