Povesti despre vin

Vinuri franțuzești la Lidl – Episodul 1

Scris la 1 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

….Cei de la Vinul.ro, amabili cum îi ştiţi, ne-au invitat la lansarea selecţiei de vinuri franţuzeşti de către Lidl România pe 27 septembrie la Cantine de Nicolai. Fiind aproape de birou, am ajuns cu 5 minute mai devreme de ora fixată şi am fost întâmpinat de Poliana, Cezar, dar şi de două „stewardese” gen Air France cu basc, eşarfă şi tocuri bine înfipte în mochetă. Vinurile care aşteptau expuse (şi care erau principalul scop al vizitei) le lăsasem pe alt plan, pentru că printre alte provocări, se perindau nişte platouri cu fineţuri franțuzeşti pregătite de Nicolai. Acelor fineţuri nu le-am reţinut numele, nu le pot pronunţa, deci… nu le pot reda corect aici. Fac cunoştinţă cu câteva persoane agreabile şi încercând să ţin un ton francofon, persoanele se recomandă: Frederich, Hans, Klaus…. Aha ! Sie verstehen?…. ăăă.. Ah!… Bonjour ! Şi-mi vin în minte singurele cuvinte în germană pe care le ştiu: volkswagen izbit în zid !.. dar nu se făcea. Şi de departe apare salvatoare şi zâmbitoare o tânără frumoasă blondă, foarte înaltă, cu alură de Pino Blanc D’Alsace, care se recomandă cu nume romanesc şi continuă: PR-ul Lidl. Oh!… Săru’mâna ! Pardon ! Enchante ! Noroc cu Cezar, care prinde un microfon şi cu toate cuvintele la el începe prezentarea evenimentului. Mai apar persoane cunoscute, mai facem o poză şi suntem invitaţi să degustăm cele 23 de vinuri franţuzeşti selectate.
….În acest episod am să va relatez despre un singur vin cu care m-am înțeles bine pe muteşte. Iată ce mi-a comunicat: Je m’appelle Pinot Blanc D’Alsace – JP Muller annee 2011, medaliat cu aur la Lyon in 2012. Are o culoare frumoasă şi e cristalin. Năsuc interesant, nu foarte pronunţat de citrice, flori de câmp şi măr verde. În gură, începe destul de acidulat, cu măr verde finuț şi iarbă verde. Gustul e bun, nu prea îi simţi alcoolul (12,5%) şi e sec bine. Mi-a plăcut. Post gustul e destul de lung şi-ţi aduce aminte de ceva elegant în construcţia vinului. Am luat o gură mică de brânză brie şi o smochină şi-am dus iar paharul la nas. Şi iar mi-a plăcut. Apare una din “stewardese” şi-mi împinge un catalog al vinurilor lansate. Răsfoiesc repede să găsesc prezentarea vinului cel aveam încă în gură şi mă înec văzând preţul… 14,99 lei (cu TVA). Da, frate!
Pinot Blanc – mon ami de la patrie- să fii iubi(t) !
….Revine blonda de la PR şi mă linişteşte (parţial): De luni, 1 octombrie, îl veţi putea găsi pe rafturile Lidl în cantităţi suficiente !
….Je t’aime !
….RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Pe 25 Septembrie s-a produs atac speculativ asupra leului

Scris la 28 septembrie 2012 in Povesti despre vin | 8 comentarii

 ….Un bun amic îmi spune că iar e ofertă bună de vinuri la Carrefour şi era păcat să nu dau o raită pe acolo. Nici nu ştiam că ofertele speciale la vinuri au intrat într-un program numit Sărbătoarea Vinului. Bravo lor! Şi-mi iau un coş mic şi tot pun în el, până când îmi dau seama că-mi trebuie unul de-ăla pe rotiţe mari.
 ….Văd un vin pe care nu-l încercasem niciodată: Sauvignon Blanc de la Casa Isărescu. Studiez eticheta, văd că-i din 2009 şi-l pun în cărucior. Scurtez puţin povestea ca să ajungem la ce ne interesează cel mai tare: „studiul de laborator”. Răcită bine sticloanţa, îi desfac dopul şi încep să-l citesc. Pe dop scrie: Ileana şi Mugur ISĂRESCU şi mai văd desenat un leu încoronat. Frumos. Apoi reiau eticheta pe care văd un frumos conac uşor stilizat, aşezat între dealuri (poate între vii). Mai scrie:  ediţie limitată 10000 de sticle.
 ….Rezultatele analizei: culoare galben deschis, auriu şi frumos, cu străluciri intense. Nasul interesant, cu ceva flori, codiţe de viţă, soc. Atac acid, puternic, corpolent, alcoolic (14%), plin, aşezat şi aspru. Înghit şi rămân cu o mică amăreală nesupărătoare. Nu pot spune că ar avea o eleganţă sau vreo sofisticărie în el, ci doar că e forţos. Ca să nu te ţii de garduri la sfârşitul unei sticle, trebuie încercat cu guriţe mici, pentru că nu e pentru „copiii” de la grupa mică. E genul de vin care-ţi cere mâncare, dacă vrei să-l ai partener o seara întreagă. Şablonul ăla cu: „se asezonează cu brânză, peşte şi salate” nu mai merge deloc în cazul ăsta. Eu l-aş urca la nivel de cotlet de porc cu ciuperci sote şi o leguma pe lângă, iar dacă ciupercile nu-ţi fac cu ochiul, dă-i frate, cu mujdei light pe o fasole verde. Hai, pulpiţe la cuptor, dacă te ţii de-o dietă. Numai aşa îl dovedeşti. Nu ştiu ce bea guvernatorul nostru, dar trebuie să aibă stomac tare. Eu l-am degustat cu o pulpiţă de iepure şi piure de mazăre, cu o uşoara tuşă de usturoi şi turtiţe din brânză de vaci, cu ou şi tărâţe de ovăz (în loc de pâine).
 ….Sincer, n-am prea băut sauvignoane bune din Drăgăşani, cu excepţia celui de la Via Sandu (din vecini), iar cine se hotărăşte să cultive soiul ăsta prin zonă, are de lucru serios, pentru că soiului, parcă, nu-i prieşte aici. Îi lipseşte eleganţa şi mireasma specifică sauvignonului.
 ….Concluzie: la 52,50 lei / sticla (cumpărată din hypermarket) eu cred că-i too much. Sau cum ar spune traderii: în ziua de 25 septembrie s-a produs un atac speculativ  asupra leuţului iubitorului de vin.
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Centrul Vechi

Scris la 27 septembrie 2012 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Astăzi (26 septembrie) a fost o splendidă zi de toamnă. Aşa că am devenit imediat melancolic şi am hotărât să mă bucur de căldura soarelui şi farmecul Bucureştiului. Unde să faci asta mai bine decât în Centrul Vechi ?

Nu trebuie decât să te aşezi liniştit la o masă şi să priveşti. Aici sunt cei mai frumoşi oameni, cei mai serviabili ospătari, cele mai frumoase clădiri, aici zgomotul străzii devine muzică diafană. Iubesc acest Centru Vechi care mă înţelege, iar dacă mă simt pierdut în el mă regăsesc. Străzile lui înguste năpădite de praf şi obscuritate îmi umplu golurile din suflet urcând până la inima, apoi printr-o stranie rătăcire îmi ţin loc de iubită… şi aş mai putea continua! :)

Pe draq: e plin de femei frumoase, toate construite de zici că mănâncă la cantina partidului, zugrăvite şi tapetate de şi “Muma pădurii” arată ca “Albă ca Zăpada”! Şi stai de te uiţi ca prostul, ca săracul în traistă şi te întrebi de ce au unii noroc în viaţa să plece cu aşa ceva acasă. Atunci tu mic, negru şi urât ce eşti te apuci de băut să uiţi naibii de necazuri.

Aşa s-a făcut de am ales şi eu un vin uşor de vară şi foarte aromat: Gewurztraminer Kuhlmann – Platz 2011 din Alsacia.

Are o culoare galben-pai şi o strălucire frumoasă.
Mirosul (nasul) este de mango şi flori de salcâm, dulceag ce nu te duce cu gândul la vinul sec ce va urma. La gust pleacă de la dulce (în vârful limbii), trece prin faza de acrişor şi se încheie cu o tentă amăruie. Are o aciditate excelentă, o corpolența bună şi este destul de lung. Una peste alta eu îl apreciez undeva la 85-86 de puncte.

Partea interesantă cu acest vin este faptul, că după unul, două pahare îţi dezleagă limba, apoi din tipul mic, negru şi uscat devii “Făt frumos cu banu’ gros”, iar dacă nu treci de trei pahare nu te aseamănă nimeni cu “Balaurul cel beţiv şi idiot”.

E momentul când începi să te bagi în seamă cu domnişoarele chipeșe, rânjetul nemerniciei tale îţi apare neîntârziat pe buze, şi culmea dacă ai succes, vinul va fi apreciat şi de demnele urmașe ale Monicăi Columbeanu.

Eu unul vă urez de pe acum numai “succesuri”!

P.S. Acest vin îl puteţi gasi la  Carrefour, la preţul (de oferta ): 39,90 ron/sticlă .

Bogdan.

{lang: 'ro'}
Mai multe

Episodul 2 – Caloian Rhein Riesling 2011

Scris la 25 septembrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….Cu Rhein Rieslingul (denumit aici – RR) de la Caloian m-am cunoscut în vara asta. Și dacă avea cont de FaceBook, îi ceream demult prietenia. Și mi-ar fi acordat-o, pentru că ne știm bine noi doi. Ne-am privit în ochi cu diferite ocazii, la povești vesele și triste, la parastase și petreceri cu cântec. RR-ul de la Caloian nu seamană, neam, cu vreun RR german sau austriac, pentru că e …oltenesc. Dar are calitațile lui. Aici e „ghiduşia” pe care Liviu Grigorica (LG – Lucky Star-ul de la Oprişor) a ştiut să o rezolve elegant.
….Nu ai multe de spus despre acest vin. E sincer, corect şi-ţi spune tot de la prima înghiţitură. Nu-ţi ascunde nimic. RR-ul este un vin care la început vorbește el cu tine, apoi tu cu el și la urmă vorbești singur. Îți doresti să nu se termine niciodată. Şi dacă vrei să salvezi planeta economisind apa, poți bea RR, pentru că la 12,5 % alcool, simți nevoia de apă foarte rar.
….Culoare: galben-pai, aproape străveziu și clar. Miroase a …dar ia să nu vă mai spun eu tot! Luați voi o sticlă de Rhein Riesling Caloian și spuneți-mi voi cu ce seamănă, ce gust are și restul de impresii. Extemporal ! Scoateți o foaie de hârtie şi scrieţi. Eu mă duc să mai desfac o sticlă drept grilă de corectare.
Vă și pun o melodie să vă inspire: http://youtu.be/7heXZPl2hik
Succes și nu copiați că vă dau 2. Vin2!
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Moartea vine pe arome de Carmenere..

Scris la 24 septembrie 2012 in Povesti despre vin | 12 comentarii

 

Cuvinte simple: Frontera Carmenere 2011. Vin de origine Chiliană, roşu, proaspăt, un vin obişnuit şi totuşi atât de diferit!

Într-o zi pe înserat, la adăpostul propriului umbrar mă gândesc să desfac o sticlă de vin. Aduc câteva brânzeturi şi bucăţele de ghiudem şi aleg un vechi şi bun prieten Frontera -Carmenere. De la prima sorbitură de vin, închid ochii, iar gândul mă duce la o tânără brunetă pe al cărui piept mă aflu. Mă alintă încet, mă urcă pe norişorul ei şi mă dezmiardă cu cuvinte dulci de dragoste. Dar, cine să fie: cu gura ei mică de păpuşă, cu sânii ei ridicaţi ca papucii turceşti, cu fundul bombat ca Audi 80, cu picioare lungi până în pământ? Nu poate fii decât “Mama Natură”, sau vreo fiică vitregă zisă şi Carmenere, gândesc. Deschid ochii şi Nightmare – nevastă-mea cu gura mare…

În fine, rămân cu ochii deschişi şi privesc vinul de culoare rubiniu- violacee. Îl apropii de nas şi mă inundă zeci de arome împletite de prune coapte, ciocolate fine îmbrăcate parcă în lemn dulce condimentat, şerpuind agale într-o albie florală. Nu îmi vine să îl las până ce ierburile cu miros proaspăt de fum nu îmi şoptesc că partea cea bună abia acum începe!

Iau prima gură de vin şi simt echilibrul perfect al acestuia, fructele zglobii ce-mi aleargă nebunatice prin “palat” de o prospeţime fără de margine; apoi totul se potoleşte şi se aşează liniştit pe un pat frumos plin de tanini rotunzi, fini, dar încă astringenţi şi cu simţurile ascuţite.Cu toate că nu este foarte lung, se termină bine şi te face să începi a număra secundele până la următoarea gură bogată de vin.

Totul pentru numai 16.90 lei domnilor! Pentru 16.90 lei! Oare, când o să înveţe producătorii de vin romani reţeta asta câştigătoare. Să facă un vin simplu şi totuşi atât de deosebit…

P.S. Stau şi mă gândesc, că dacă însăşi Moartea ar veni la drum de seară, şi m-ar prinde fată în faţă cu acest Frontera-Carmenere, după ce ar gusta, ar renunța să mai plece curând, prinzându-ne cu siguranţă dimineaţa picior peste picior la interminabile poveşti și amintiri…

Degustare plăcuta, vă doresc !

Bogdan.

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 101 din 103« Prima...102030...99100101102103
Bloguri, Bloggeri si Cititori