Povesti despre vin

Albariño. Din Galicia pe malul stâng… al Prutului

Scris la 10 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Și se facea ca intr-un dialog pe Facebook, cu Andei Cibotaru despre vinurile noi din R. Moldova, cineva vede conversatia, iar la foarte scurt timp primesc drept mostra pentru degustare noul Albariño facut la F’autor.
–-M-am bucurat sa descopar un vin dintr-un soi pe care-l gasesti tocmai la capatul extem (de vest) al Europei. Uite că acum, pe o suprafață de aproape 2,5 hectare il putem gasi si langa Prut. Pe partea cealalta, dar tot e mai aproape.
–-Pentru inceput remarc sticla frumoasa, de tip nou in panoplia producatorului si o eticheta total diferita de restul gamelor. Vinul este 100% albariño. In timp ce deschideam sticla, eram atent cu celalalt ochi la garnitura colorata a crevetilor ce aveau sa asocieze vinul.
–-Culoare tipica pentru soi, galbior cu bataie spre verde. Nas de primavara, nu foarte pronuntat, cu arome de fan si flori albe, care in prima faza te duce spre o feteasca alba. Cu cat ai mai multa rabdare si zoresti rotirea paharului, incepe sa se schimbe si apar note noi. Prima senzatie in gust pare si ea destul de neutral, dar si aici trebuie sa ai rabdare. Se dezvolta iz de iarba cosita, caise verzi, mult mar verde la care se adauga o aciditate mare. Vinul e extrrem de vioi, de proaspat si exact cum trebuie sa fie un albariño/alvarinho iberic. In ciuda celor 13.4% vol. alcool, necaracteristic celor facute sub emblema Vinho Verde, vinul e echilibrat. Are ceva mineralitate, iar postgustul e mediu, lasand acea amprenta de amarui-acrisor, ceea ce il face imbietor, prietenos si purtator de -7 papioane/8.
–-Vara da semne ca se grabeste si un asemenea vin, inconjurat de mancaruri usoare, poate fi un agreabil insotitor pe terase, pe plaje, dar mai ales in serile lungi de povesti fotbalistice.  Sper ca in curand sa poata fi gasit si pe piata noastra, nu numai aici. Și nu uitati ca vara incepe cu un turneu final European, iar Tata Puiu si-a pus la încărcat toate iconițele.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

WineUp Fair – Editia a II-a – Un nou succes!

Scris la 6 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

–-Avand in vedere ca prima editie a Wine Up Fair Transilvania mi s-a parut a fi una reusita, mi-am dorit foarte mult sa ajung si anul acesta la Cluj pentru a vedea cum s-a dezvoltat si a evoluat acest frumos proiect.
–-Aceeasi loc. Cazinoul Cluj-Napoca si aranjamentul standurilor a pastrat tiparul de anul trecut, toate fiind identice ca marime si stil, dispuse circular in jurul salii. Partea de organizare in ceea ce priveste asigurarea la standuri a paharelor curate, servetele, apa ..etc. a fost la fel de bine pusa la punct. In mod constant observam personalul targului cum prelua paharele murdare de la standuri si aducea altele curate- poate chiar mai des si mai constiincios decat anul trecut.
–-Printe primele diferente sesizate au fost numarul mare de master-class-uri, ora de incepere mai tarzie si costul mai redus al biletelor. Acum un bilet costa numai 50 Ron (sau 120 Ron pentru toate cele 3 zile), fara a mai fi vreo delimitare in ceea ce priveste calitate vinurilor incluse la degustare. Ora de incepere a fost de data aceasta 12.00pm iar cea de inchidere a fost extinsa pana la 21.00, modificare binevenita din punctul meu de vedere. Totusi, daca stam sa ascultam si ‘’vocea expozantilor’’, pentru unii dintre acestia ora de inchidere era prea tarzie in contextul in care mai dura cca. o ora eliberarea completa a salii. Cat despre master-class-uri, acestea au fost tinute de personalitati ale industriei atat din Romania cat si din afara, inclusiv doi Master of Wine si un Master Sommelier.
–-Numarul participantilor si al sustinatorilor evenimentului a fost de asemenea considerabil mai mare – atat publicul vizitator cat si partenerii media asociati, inclusiv online, precum site-uri de specialitate, bloggeri si organizatori ai altor evenimentelor de profil. Cat despre numarul expozantilor, si acesta a intregistrat o crestere, fiind prezenti acum 22 de producatori si importatori premium: Corcova Roy & Damboviceanu, Crama Girboiu, Crama Carastelec, Liliac, Gramma, Petro Vaselo, Crama La Salina, Avincis, Aurelia Visinescu, Cramele Recas, Crama Ratesti, Crama Oprisor, Alira, Davino, Budureasca, Vitis Metamorfosis, Balla Geza; producatori din Republica Moldova: Gitana Winery, Chateau Vartely; importatori: Vinimondo, Happy Wines, Selecciona.
–-La fiecare stand am putut degusta o gama mare de vinuri de calitate, inclusiv aparitii noi, imbuteliate din recolta anului 2015. Printre aceste ‘noutati’ am remarcat la Crama Oprisor – noul Caloian Rose din Feteasca Neagra (o editie limitata si aproape epuizata), Rusalca Alba 2015; Cramele Recas – Solo Quinta, Muse Day (rose sec); Corcova – Rose (CS,M,Sy); Crama Garboiu – Rose (ambele, atat PN cat si CS); Chateau Vartely Individo Rose (CS, M); Alb, Rosu si Rose de Petro Vaselo; Aurelia Visinescu White Artisan. Cu siguranta au mai fost multe altele dar din pacate nu am putut parcurge toate standurile intr-o singura zi, oricat mi-am dat silinta. Cu o gama noua si foarte interesanta a venit Crama Liliac – ‘’Villa Radus’’. Ea cuprinde trei vinuri (doua cupaje albe si unul rosu) de buna calitate, destinate retail-ului. Acestea sunt deja pe rafturile magazinelor la pretul de cca. 20-22 Ron – pret foarte bun tinand  cont de calitatea produsului. Sper sincer sa atraga cat mai multi consumatori de vin care au bugetull maxim pe sticla situat in jurul acestei valori.
–-Ca impresie generala, imi mentin entuziasmul, incantarea si mai ales increderea in ceea ce priveste acest eveniment, considerandu-l unul foarte bine organizat, profesionist si elegant. Am fost foarte incantata constat mici imbunatatiri ale unor aspecte de organizare cat si o crestere vizibila a vizitatorilor si sustinatorilor. In mod evident, anul acesta evenimentul a avut o mult mai mare amploare decat in 2015 si nu le pot ura decat:
Mult succes la organizarea editiei 2017!. Abia astept sa revin!

 

 

{lang: 'ro'}
Mai multe

Schi si relaxare la Saint Gervais (aparut Vinul.ro)

Scris la 5 aprilie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Iarna, multi dintre noi mergem la schi, asa ca m-am gandit sa va impartasesc cateva impresii, dintr-o zona extraordinar de pitoreasca a Alpilor francezi, pe care personal o recomand cu caldura.

La mai putin de o ora de mers de la aeroportul din Geneva, in inima muntilor Alpi se afla statiunile Saint Gervais, Megeve, sau Les Contamines Montjoie.

Domeniul schiabil al acestora este comun, cuprinde aproximativ 450 km. partii amenajate, incepanand cu cele verzi pentru incepatori, pana la cele negre pentru schiorii experti. Pe langa aceste partii exista zone vaste pentru schiul off piste, stiut fiind faptul ca francezii din zona iubesc acest tip de schi. Asta se vede dealtfel si in vitrina centrelor de inchiriere, unde sunt expuse numai si numai schiuri late off piste.

Partiile sunt intretinute impecabil si ceea ce este foarte important – sunt aproape goale, peisajele sunt fabuloase, iar varful Mont Blanc cu aerul lui rarefiat, iti taie respiratia. Cel mai mult mi-au placut partiile din zona Les Contamines (aproximativ 120km.), majoritatea fiind in golul alpin deci fara copaci in apropiere, foarte late, relativ lungi si insorite.

Dar, poate va apuca foamea sau setea pe acest domeniu schiabil! Nici o problema, restaurante sau apreschiuri sunt o gramada, vorba aceea: bani sa ai! Bani, bani, dar trebuie sa ai din belsug, deoarece o bere la halba ( 400 grame) costa intre 7-11 euro, un paharel de vin fiert ( 100-125 grame) intre 6- 10 euro, un meniu pentru pranz incepe de la 20-25 euro/persoana.  Vi se pare scump? Da, si mie la fel! Dar, francezilor nu prea,deoarece locatiile erau pline, cu greu putand gasi un loc liber la orele pranzului,  mese erau bogate, cu nelipsitul pahar de vin alb sau rosu, ori dupa caz sticla de Champagne Moet ( ca alt tip de chamagne personal nu am vazut pe acolo). Vreau sa va spun ca, atat vinurile la pahar, cat si cele la sticla, cu toate ca erau 7-10 euro/pahar, sau 40-70euro/ sticla, erau destul de slabe calitativ, pretul acestora intr-un retail gen Carrefour,  probabil se invarteau in jurul sumei de  10 maxim 15 euro. Acum poate intelegeti de ce pe multe mese trona la loc de cinste sticla de champagne (cu toate ca aceasta depasea suta de Euro) – francezi apreciaza  bautura de calitate!

Oricum, asta nu inseamna ca intr-o pauza binemeritata, intins pe sezlong la soare, sau in incinta vreunui restaurant nu merita sa savurezi o bere, ori un vin, sau poate extraordinara supa de ceapa. Sa nu mai vorbesc despre apreschiurile care aveau muzica life si o atmosfera extraordinara!

Acum, pentru a va dezamagi pana la capat, o sa va spun ca preturile sus amintite, nu sunt specifice numai locatiilor de pe partii, ci si restaurantelor din statiuni.

Dar, romanul ca intotdauna fiinta adaptabila in functie de situatie, a gasit rezolvarea si in aceste cazuri. Pe partii se poate schia cu rucsacul in spate, doldora de sandwichuri si cateva sticlute de apa, bere, sau dupa caz – votca, ori rom! Iar, seara la intoarcere ce poate fi mai revigorant decat un spumant? Iar daca acesta este cumparat de la un retail, gen: Carrefour ori mai bine Casino (care este numere retelei Mega Image din Franta), la un pret intre 6 si 10 euro si o calitate excelenta, cu atat mai bine. De aceea m-am gandit sa va povestesc despre “Cremant”. Pentru cei nu foarte initiati, Cremantul este spumantul obtinut prin metoda traditionala, dar dintr-o alta zona a Frantei decat Champagne. Cum spuneam am descoperit aici Cremanturi excelente din zona Alsaciei sau Bugundiei la preturi mai mult decat atractive, cum ar fi de exemplu:

Cremant DÁlsace, E.Durenmeyer, Brut , alc. 12%, pret aproximativ 7 euro

De cum il pui in pahar aromele de piscoturi, urmate de cele florale umplu parca intraga atmosfera. Intense si placute, acestea prevestesc gustul proaspat si  racoritor alaturi de bulele care te gadila usor. Incredibil la acest spumant este postgustul lung si fructat, prietenos si foarte catifelat. Chiar daca, nu se poate lauda cu vreo complexitate deosebita, sau o paleta foarte larga din punct de vedere aromatic, are o perlatie fina, care nu se termina parca niciodata. Este exact ce-ti trebuie dupa o zi plina de efort sau, de ce nu – la masa de dimineata, pentru a fi sigur ca ziua ce va urma este una care incepe excelent si trebuie sa continue neaparat la fel.

Aceste fiind spuse va astept pe partie, sau mai bine undeva langa – la un pahar de Cremant!

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Mai multe

Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 8  

  Taci și înghite

Scris la 2 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
–-Celebra si magnifica coptură transilvană, răspândită mai ales în țările din sud – Bârsei, Făgărașului, Amlașului, Hațegului – Taci și înghite este o capodoperă veche, cunoscută de secole. Cărți serioase o citează și o prezintă ca atare încă de la începutul veacului nostru – când e răspândită și înghițită în tăcere în toată țara – ca o găteala savuroasă și suficient de rafinată ca să aburească pe mese simandicoase, exprimând totodată ceva din gustul și din simțirea puternic românești de atunci – vă amintiți că prințesele mergeau la balurile curții în costum popular?
–-Face parte din familia infinită a plăcintelor, a musacalelor, a budincilor, chiar și a prăjiturilor și a torturilor, a mămăligilor pe pături, a tot ce înseamnă în gastronomie straturi peste straturi de delicioase componente. Se adună din mămăligă, “laptate”, “ouate” si după plăcerea fiecăruia, ceva “porcării” bine afumate, în trei timpi (iată un plural ethnic care îmi stăpezește creierii).Rețeta originală: 500 g mălai, 6 ouă, 200 g smântână, 1 litru lapte, 200 g unt și 250 g telemea nu prea sărată.
–-Se face o mămăligă mai moale, din mălai, lapte și smântână. Se unge o cratiță cu unt 50g. Se așterne strat cu jumătate din mămăligă, se presară cu două treimi din brânză și 100g din unt. Se întinde un alt strat de mămăligă în care se înfundă cu fundul polonicului 6 lăcașuri. Se sparge câte un ou în fiecare lăcaș, se rade brânza și se pune câte o bucățică de unt pe ou, pentru fațadă. Se dă la cuptor, până captă oarece culoare. Taină: Puțină slănină afumată, tocată mărunt, ceva felioare de cârnați și un preaf de piper. Așezate între straturi, fac și mai atașantă această veche mâncare.
–-Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește proporțiile. În plus, am folosit doar fulgi de bacon, pentru că îmi doream să asortez un vin alb într-o dupăamiază cu 25 de grade afară. Cam cald pentru o zi de 1 aprilie.
–-A ieșit ce se vede. Un fel de mâncare aspectuos, dar nepretențios. Precum jocul lui Dinamo din aceeași zi, în care neselecționatului Alibec i-a ieșit tot ce-a vrut pe teren. Iar scorul final se potrivește pe deplin cu numele rețetei. Ușoarei afumături din farfurie i-am atașat un Fume 2015 de la Budureasca. Și n-am greșit.
–-Cupajul din chardonnay, sauvignon blanc și pinot gris are deja o tradiție pe piața de la noi. Iar anul ăsta mi se pare mai reușit decât cel de anul trecut. Culoare gălbui-verzuie cu mici refleții aurii și arome foarte plăcute. Se simte izul de lemn, dar nu stârnește nici un inconvenient, iar notele ierboase îi dau prospețimea de care are nevoie. Nu cunosc proporțiile soiurilor, dar fiecare contribuie cu folos. Fructe albe coapte, dar și verzi, robustețe, aciditate medie, dar mai ales un bun echilibru pentru un vin de 13% vol. de alcool. L-am savurat cu mare plăcere, mai ales că are acea calitate de a curge ușor, fără a fi un vin subțire. Merge spre 7 papioane/8 și 35 de lei pe site-ul producătorului, în ciuda unei aventuri de doua zile a prețului în Auchan (Bd. Constructorilor) de unde l-am luat (nouă sticle).
–-Cu alte cuvinte, a fost companionul perfect pentru o seară în care la televizor se petreceau lucruri neplăcute. În rest… Taci și înghite!
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Greek Wine Marathon

Scris la 25 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-Intr-o seara ploioasa de martie, cu o zi inainte de ziua nationala  a Greciei, am ales (ca si anul trecut de altfel) sa trec in revista cateva din vinurile Eladei. Ideea era si de a descoperi  unele pe care sa le reincerc la vara, in concediul traditional din insulele  grecesti.
–-Degustarea? La  Vinoteca Mea, unde am preferat atmosfera linistita celei mult mai agitate de la un alt eveniment (cu degustari de vin) desfasurat simultan in centrul  Bucurestiului.
–-Vinurile au fost prezentate de Vasilis Ioannou (http://www.newgreekwine.ro/), cel care a urmarit sa vada reactia audientei in vederea importarii ulterioare a vinurilor degustate in aceasta seara.
–-Am inceput seria de vinuri albe cu un entry level din 2014 denumit Mono, din soiul Moschofilero. Un vin light cu doar 11% alcool si care se preteaza perfect vara, la tavernele de pe malul marii (fie ea Mediterana, Ionica sau Egee).
–-Al doilea vin a fost Kanenas (nimeni in traducrere), un cupaj de Muscat de Alexandria cu Chardonnay nebaricat (de la acelasi producator, Tsantali), ceva mai complex, cu un nas totusi mult mai discret decat ma asteptam. Am inteles ca Muscat-ul de Alexandria este mai putin aromat decat variantele de Samos sau Tyrnavos.  Aciditate si mineralitate ok, dar destul de greoi pe masura ce se incalzea in pahar.
–-A urmat un vin realizat de Costa Lazaridi din 3 soiuri destul de aromate, rezultatul fiind un vin  la care aciditatea , mineralitatea si aromele floral-fructate se imbinau armonios pentru a-l face un vin de succes la vara pe terase si nu numai, chiar daca era din recolta 2014.
–-Surpriza placuta a serii a fost insa Kalogeri de la Domaine Papagiannakos. Un vin obtinut din soiul Malagouzia, fresh (2015), acid si mineral (caracteristica aproape omniprezenta la albele din aceasta seara), perfect echilibrat si care a obtinut unanimitate in aprecieri.
–-Techni Alipias 2015 de la o crama micuta (Wine aRt Estate), a fost primul cupaj de Sauvignon Blanc si Assyrtiko din aceasta seara. Nasul trada prezenta masiva a Sauvignonului (80 %) de tip mineral, dar in gust  Assyrtiko isi aducea aportul la corp si prin notele fructate. Postgust un pic off-dry.
–-Amethystos alb 2014 de la Costa Lazaridi este mult mai expansiv in nas: fructe tropicale (ananas, mango), citrice. Pe langa Sauvignon Blanc si Assyrtiko, apare si putin Semillon. Un vin ceva mai complex si parca si un pic sarat pe final.
–-Tot Costa Lazaridi incheie seria de albe (baubile) cu un Assyrtiko din 2014, Château Julia, vin facut cu sprijinul lui Michel Rolland. Un vin interesant, destul de corpolent, echilibrat, cu potential de invechire evident. Mult diferit insa de vinurile realizate din Assyrtiko in Santorini.
–-Seria de albe trebuia sa se incheie cu un Chardonnay baricat, proaspat lansat pe piata dar care a fost cu defect de dop.
Au urmat 3 roze-uri complet diferite.
Granatus de la Domaine Papagiannakos este genul de roze care nu prea merge (dupa gustul meu) in sezonul cald: aroma tare de capsunica, aciditate nu foarte ridicata si dulceag. Lipsit de finete.
–-Pink Bang de la Wine Art Estate pare un vin experimental si care cred ca vrea sa se adreseze unui public tanar si mai exuberant: este realizat din Touriga National (!), sticla cu o forma mai deosebita/rara, culoare roz-trandafirie (gen Barbie), ca sa nu mai vorbesc de nume.  Arome de fructe rosii coapte, este salvat un pic de aciditate, dar nu impresioneaza si are aceeasi senzatie dulceaga pe final.
–-Merlot-ul roze al lui Costa Lazaridi este din alt film, avand cam toate elementele unui roze reusit: prospetime, aciditate, finete, postgust destul de persistent. Pretul care se vehicula nu cred ca o sa-l ajute prea tare, dar cresterea economica de la noi probabil va depasi acest impediment.
–-Am incheiat degustarea din aceasta seara cu 4 vinuri rosii, care insa cred ca trebuiau deschise mai din timp.
Oenodeea de la Costa Lazaridi este un cupaj interesant din Cabernet Sauvignon, Agiorgitiko si Syrah. Culoarea si mai ales nasul puteau induce ideea unui vin mai tanar, dar in gust s-a prezentat destul de bine, notele picante ale syrah-ului estompandu-le pe cele usor vegetale ale Cabernetului. Se simte si baricul, dar cred ca este un vin de baut peste 3-4 ani.
–-Rapsani Reserve de la Tsantali este un cupaj de soiuri grecesti: Xinomavro, Krassato si Stavroto. Un vin care clar necesita un timp mai mare de aerisire, fiind destul de inchis si avand unele arome care erau mai degraba specifice unei crame nu foarte curate. Nu ma pot pronunta. De reincercat.
–-Kali Riza (radacini adanci in traducre) de la Kir Yianni este un Xinomavro tipic: corp light, arome de cirese. Din pacate in postgust ramanea o senzatie de acru, neplacuta si care m-a dezamagit profund.
–-Cel mai bun rosu al serii a fost Amethystos rosu 2012 de la Costa Lazaridi. Un cupaj corpolent din Cabernet Sauvignon, Merlot si Agiorgitiko. Note vanilate induse de baric, fructe negre coapte, condimente. Per ansamblu imi aduce aminte de un vin tip Rioja Reserva. Singurul minus este parca o usoara senzatie de fierbinteala indusa de alcoolul (14,5 %) nu tocmai perfect integrat.
–-In aceasta seara s-a reconfirmat practic faptul (recunoscut si de Vasilis Ioannou) ca vinurile albe grecesti sunt superioare celor rosii.
LA MULTI ANI GRECIA!
ΧΡΟΝΙΑ ΠΟΛΛΑ ΕΛΛΑΔΑ!
–-

 

 

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 20 din 103« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori