Povesti despre vin

Trei Brațe 2016

Scris la 1 octombrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Amatorii de pește și mâncăruri ușoare ar trebui să încerce de vinul ăsta…
–-Noul cupaj de vinuri realizat la Măcin debutează cu o nouă înfățișare și cu încadrarea într-o gamă superioară: facelift la etichetă și o nouă sticlă – tronconică, brună și grea. Nici conținutul nu e lipsit de noutate. Vinul din recolta 2016 este, spre deosebire de anii trecuti, sec. Construcția vinului are la bază 3 soiuri: fetească albă, fetească regală și tămâioasă românească. Cum era de așteptat, tămâioasa și feteasca regală duc greul aromelor și nu se sfiesc să-l afișeze debordant, puternic floral.
–-În gust e aproape la fel, dar feteasca albă contribuie la echilibru și structură. Citric, mieros (catifelat), cu aciditate medie, elegant și perfect curgător precum cele 3 brațe naturale ale Dunării spre mare. Alcoolul de 13 % e bine dozat, iar post gustul cere un nou pahar. 7 papioane/8 cu 35 lei la magazinul cramei din Bucureștii Noi.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

City break la Madrid

Scris la 29 septembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
La sfârșitul săptămanii trecute am avut ocazia să vizitez capitala europeană aflată la cea mai mare altitudine: Madrid.
Ca orice #winelover am studiat cu atenție înainte de a ajunge în Spania posibilitățile de a vizita crame apropiate de Madrid, dar cum cele mai tentante erau doar în Rioja, la 4 ore distanță de capitală, am hotărât să ne concentram pe ofertele lichide din restaurantele și winebar-urile locale.
Zeii se pare că au ținut cu noi și am intrat mult mai repede decât ne așteptam în contact cu vinurile iberice, noi ajungând la apartamentul închiriat înainte de check-in, astfel că a trebuit să ne “refugiem” intr-una din tavernele din zonă.  Aici am întâlnit câteva aspecte care aveau să se dovedească reguli pe perioada scurtului sejur. Primul că, deși oraș turistic, în Madrid nu găsești ușor localnici vorbitori de engleza și nici meniuri în aceasta limbă. Noroc cu una din multele asiatice care pot fi întâlnite prin localurile spaniole, care mai știa câteva cuvinte. Al doilea ar fi că meniul zilei este cel mai convenabil, cu un raport preț-calitate foarte bun (cu vinul inclus in preț !). Și ultimul aspect ar fi că vinurile roșii servite la pahar sunt foarte tinere ( foarte multe 2016 și mult mai rar 2014-2015).
Un astfel de vin a fost Cofrade Tinto Joven 2016 realizat 100 % din Tempranillo. Tinerel, fructat, cu un alcool abordabil (13,5%), este un vin destul de plăcut și de cursă lungă. Dacă asocierea culinară a fost un pic forțată (din lipsa de altceva, am ales un pui cu legume), la vinul alb a fost mai simplu, atât paella valenciana cat și lupul de mare “a la plancha” fiind ideale alături de un Albarinho din 2016 din Rias Baixas. Fresh, ușor citric, cu o aciditate vioaie a fost un vin care merita reîncercat.
După cazare și vizitarea celebrului Palacio Real, am căutat un winebar pentru a degusta vinuri mai serioase.
După o scurtă “scanare” a împrejurimilor am dat peste Taberna Tempranillo la care am ajuns chiar la ora 20 când se deschidea, dar care în mai puțin de un sfert de oră s-a cam umplut. Am început cu un duo destul de diferit ca stil:
- un Tempranillo din Ribeira del Duero (Vina Sastre Roble 2016) tânăr, cu note ușor lactice, fructe negre dar și o tentă minerală. Plăcut, băubil dar echilibrat, alcoolul destul de serios (14%) fiind insesizabil.
- din Priorat un Bellmunt 2014 obținut din Grenache, Cabernet Sauvignon și Carignan, dezavantajat de faptul că a fost deschis cu puțin timp înainte de turnarea în pahar. Deși am insistat cu rotirea în pahar vinul s-a dovedit încăpățânat să-și dezvăluie aromele. Probabil un vin cerut prea puțin de clienții barului (era și 5 euro paharul), dar calitatea lor este discutabilă văzând cum țineau paharul (numai de picior nu), de mai degrabă te așteptai să iți arunce paharul în față nu să îl bea.
Am continuat cu un duet interesant, la prețuri apropiate (3-3,5 euro):
- Arzuaga 2014 tot din Ribeira del Duero, Tinto Fino (90%), Cabernet Sauvignon (7%) și Merlot (3%) cu fructe negre, vanilie de la lemn, dar echilibrat în ciuda unui alcool de 14,5 %, cu tanini moderați și un postgust destul de persistent.
- La Montesa 2014 (produs de celebrul Álvaro Palacios) mi s-a părut vinul serii. Un asamblaj de Garnacha, Tempranillo și Mazuela catifelat, fructat , echilibrat, cu un final persistent, chiar dacă o notă ușor vegetală parcă nu justifica (acum) cele 92 pct Parker.
A doua seară am petrecut-o într-un restaurant aproape de locul unde eram cazați, fiind prea obosiți după un tur al Madridului care a culminat cu vizitarea superbului  muzeu Prado.

Vinurile încercate au fost tot roșii:
- unul din Rioja, Artuke 2016 obținut din Tempranillo (95%) și Viura (5%). Din nou un vin tânăr, fructat, dar plăcut, băubil acum.
- al doilea din Ribeira del Duero, Mayorazgo 2015 Roble, 100 % Tempranillo (sau Tinto Fino), un vin agreabil, dar cu ceva lemn în exces, însă per ansamblu agreabil și fără defecte supărătoare.
Asocierea culinară a fost aproape perfecta: porc iberic a la plancha (se topea în gura) pe un pat de cartofi dulci (poate ușor prea dulci) și un hamburger de vită (singurul cusur că nu era prea mare) excelent.
A treia zi a fost destinata vizitării mirificului oraș Toledo, aflat doar la 30 de minute cu trenul de Madrid.
Pe seara, la întoarcerea în capitală, am fost decis să încerc o mâncare locală: coadă de taur în sos de vin roșu.
Normal că vinurile încercate au fost tot roșii (și iar perechea Rioja – Ribeira del Duero):
- Viña Pomal Crianza 2014 din Rioja, un Tempranillo 100% extrem de bine echilibrat, fructat, ușor vanilat, catifelat și cu un post gust decent. Acum ca era aproape 3 euro paharul la un vin de 7-8 euro în magazin este altă poveste.
- Pagos de Quintana Roble, tot Tempranillo 100%, fructe negre, condimente, tanini rotunzi, alcool (14%) bine integrat și un final acceptabil.
Nu mai zic că asocierea vin – mâncare a fost intr-un mare fel și au mers chiar și cu salata cu branza de capra caramelizata aleasa de șotie.
În ultima zi în Madrid, după ce am insistat pe parcurile din oraș, am vizitat incă un winebar recomandat de broșura Top 10: Entrevinos, unde cam toate vinurile se învârteau pe la 3 euro paharul.
Am început cu clasica pereche de vinuri din Rioja și Ribeira del Duero:
- Pago de los Capellanes Roble 2016 din Tempranillo 100 %, purpuriu, fructat, ușor vanilat, cu o aciditate vioaie dar cu tanini destul de discreți, nu a fost rău dar cam tinerel. Oricum lejer (13,5 % alcool) și extrem de băubil.
- Finca San Martín 2014 Crianza din Tempranillo 100%, s-a prezentat cam în aceeași parametrii gustativi, deși taniinii erau parcă mai viguroși, iar la culoare se vedea ca este ceva mai “în etate”. Tot 13,5 % alcool și la fel de ușor de băut și de plăcut.
Am continuat cu un vin din regiunea Castilla-León, Sardon 2015, obținut din Cabernet Sauvignon, Tempranillo, Garnacha Tinta și Malbec, care s-a remarcat printr-un alcool serios 14,5 % dar bine mascat, în schimb notele vegetale l-au facut un pic cam dezagreabil, cel putin pentru gustul meu.
Finalul a fost însa interesant, vinul cu nume amintind de o melodie Rolling Stones, Time Waits For No One, vintage 2015 din regiunea Jumilla  obținut din Monastrell 100% prezenta un bun echilibru intre aciditate, tanini și alcool (14 %), arome de fructe negre și un postgust destul de lung.
Asocierea culinara nu putea da greș, atât porcul iberic cu sos de gorgonzola cat și tocănita din carne de vită nu puteau să nu se potrivească cu astfel de vinuri.
Și acest winebar avea tot cam 6 vinuri roșii pe lista de degustare la pahar și avea aproape toate mesele ocupate, plus alți clienți la bar.
In concluzie, Madridul oferă destul posibilități de wine&food pairing, însă nu trebuie ratată oferta generoasă de vinuri din magazinele de specialitate si chiar din supermarket-uri, unde prețurile sunt foarte convenabile.

{lang: 'ro'}
Mai multe

Valea Loirei, mai încolo de Cibin. CibinFest.

Scris la 26 septembrie 2017 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
–-Mă gandeam de foarte mult timp la o degustare de vinuri din Valea Loirei, mai ales că nu am fost niciodata acolo. Am ramas fermecat de vinurile de Vouvray si de Chinon pe care le-am gustat pana acum. Incet, incet, Cabernet-ul Franc  a devenit chiar unul dintre soiurile mele preferate, iar Chenin Blanc-ul este un soi care nu inceteaza sa ma uimeasca prin versatilitatea lui, versatilitate pe care doar la Riesling-ul de Rhin am mai intalnit-o.  Ok, stiu ca Valea Loirei nu inseamna doar cele 2 soiuri dar am vrut sa fac o degustare cu vinuri cumparate(nu primite de la un producator/importator etc. asa cum se obisnuieste in tarisoara) si care sa fie la un pret rezonabil(in cazul acesta a fost 75 de lei de persoana pentru 5 vinuri degustate, cate 100 ml. de persoana din fiecare vin). Privind in urma acum, Cabernet-ul Franc nu era un soi care trebuia introdus in primele 20 de degustari de acest fel, dar e o greseala pe care mi-o asum.
–-Primele doua vinuri au fost  Cremant de Loire, AOC in Franta(un fel de DOC la noi) din 1976. Sunt spumante vinificate dupa Metoda Traditionala (asta inseamna, in principal, ca strugurii sunt culesi manual – cei mai buni din plantatie, sunt presati intregi fara zdrobire prealabila sau desciorchinare, iar a doua fermentatie are loc in sticla, in care spumantul este vandut, dar mai sunt si reglementari). Cremant-ul  Rose Brut, primul vin, este un asamblaj de Grolleau si Cabernet Franc. Langa acesta am recomandat tartine cu fois gras si tartine cu icre de stiuca de Dunare pe pat de unt. Cremant-ul are un nas discret, dar un atac puternic si un post gust placut de fructe rosii, iar potrivirea cu terinele recomandate este perfecta.
–-Al 2-lea Cremant este din Chenin Blanc cu minim 2 ani de ragaz pe drojdii (reglementarea legala pentru AOC este de minim 9 luni, asadar, rabdarea in acest caz este de apreciat) tot Brut. O splendoare! Un nas care iese cu mult din pahar! Flori de tei, miere, migdale, caise si cremene intr-o singura nara. Sa nu mai vorbim de a doua. Am recomandat langa acest Cremant de Loire, tartine cu pastrav si smantana si o branza maturata cu piper. Toate aceste “gustari” au fost oferite din partea casei de Restaurantul La Pasaj din Sibiu pentru a-si promova unele produse noi, un lucru de apreciat (mai ales la noi in orasel), semn ca unii patroni de restaurante stiu cum sa-si tina clientii fideli si sa atraga unii noi.
–-Al 3-lea vin a fost un vin EXCEPTIONAL. La Jalousie, AOC Anjou. Vin alb, sec,  100% Chenin Blanc, 2013. Strugurii sunt culesi manual, presati direct (probabil ca acest vin este baza pentru Cremant-ul de Loire in alb), fermentarea are loc in bariqque-uri de stejar + batonaj timp de 6 luni (vinul este tinut pe drojdiile fine si amestecat cu acestea periodic, pentru a imprumuta arome specifice).  Producatorul recomanda langa acest vin un peste de Loira, un homar la gratar sau branza de capra. Eu am recomandat un Risotto cu Galbiori. Spre surpinderea mea toata lumea a comandat asa! A fost  alegerea ideala deoarece balansul intre vin si preparat, pornind de la aciditate,intensitatea si impletirea  aromelor pana postgustul combinat, a fost o uniune mai mult decat perfecta. As incerca din nou aceasta asociere, oricand. Culoarea vinului in sine, cere galbioiri. Vinul are un nas extravagant de vin alb, matur cu o intensitate pronuntata. In gust se regasesc toate elementele unui vin deja mare care mai poate sa astepte inca 2-3 ani in sticla. Arome de flori albe, migdale prajite, miere, vanilie, caise uscate si un pic de scortisoara inunda palatul, corpolent, elegant si taios in acelasi timp. Postgstul este foarte, foarte lung…
–-Al 4-lea vin se pare ca mi-a placut numai mie. Cuvee Yearling, AOC  Chinon (100% Cabernet Franc). Era usor dezechilibrat, probabil din cauza ca era inca foarte tanar (2015). Se simtea, totusi, potentialul unui Cabernet Franc reusit.
–-La vinurile rosii s-au gatit mai multe preparate dar  majoritatea a preferat (la sugestia mea) o pulpa de miel gatita la cuptor pe langa morcovi si alte radacinoase in compania vinului (Chinon bineinteles) si a unui praf de melasa.
–-Al 5-lea vin a fost Cuvee La Chapelle, Magnum(1,5 litri), 2013, AOC Chinon (100 Cabernet Franc din cei mai buni struguri ai domeniului, culesi manual bineinteles). Un vin MARE, un vin fin, un vin matur, EXTRAORDINAR. Un nas pronuntat de cirese salbatice, rozinchine uscate, piele uda, tutun, pat de frunze de padure spre sfarsitul toamnei. Gustul fantastic de fin cu aceleasi nuante combinate te facea sa nu il asociezi cu bucate, ci doar sa astepti secundele sa treaca(multe secunde pana dispare gustul) si sa il gusti din nou si din nou. Un vin de meditatie.
–-A fost o seara reusita, alaturi de cei 14 iubitori de vin din Sibiu care au apreciat noutatea evenimentului, compania celorlalti si s-au bucurat de o seara deosebita intr-un loc incarcat de istorie din centrul vechi al Sibiului. Dupa feedback-ul pe care il am, vom mai organiza asftel de degustari. Bineinteles ca vom (re)incepe cu soiuri mult mai cunoscute si mai larg apreciate. Uitasem sa va spun ca am avut concurenta! In aceeasi seara a inceput, in Sibiu, CibinFest, un chiolhan cu fasole si ciolan in Piata Mare a oraselului. Si multa bere. Chestie de gust.

{lang: 'ro'}
Mai multe

Ceafa lui Hădean

Scris la 24 septembrie 2017 in Povesti despre vin | 2 comentarii

–-Se spune că atunci când dă răcoarea, organismul cere o mâncare mai robustă, o carne cu structură mai țapănă. Bine, la mine organismul cere așa ceva tot timpul, dar nu ăsta e subiectul…
–-Vecinul meu m-a anunțat că în ziua urmatoare pune de-un grătar, așa că dacă vreau să profit de superjarul din lemn de esență tare, să pun și eu ceva carniță acolo. Ca un orice bun gospodar de Chitila, aveam și eu 3-4 cefe de porc prin frigider, dar o simplă carne pe grătar știe oricine să pună, așa că am căutat ceva mai special. Am bănănăit câteva minute pe net pentru inspirație și am găsit asta.
–-Mi-am făcut timp să găsesc aproape tot ce trebuie pentru marinadă, mai putin papaya, care nu crește în Chitila, înlocuind-o cu mango. Mno, cât de aiurea ar putea ieși? Rezolvat blendăritul exoticelor și bălăcitul cărnii în spuma rezultată, apoi dat 18 ore la frigider.
–-A doua zi, din carnea destul de roșie, a rezultat ceva rozaliu deschis și foarte ciudat. La semnalul de la ora 14.oo dat de vecinul Dan, hop și eu cu castronul plin de cefe exotice ce dospeau într-o spumă galbenă. Schimbul de priviri între mine și vecin ar fi mai greu de descris… explicațiile mele, cam neconvingatoare.
–-În ceea ce priveste vinul, am avut de negociat, dar m-am supus în favoarea unui Red Artisan de Săhăteni din 2014 – oricum, nu-l încercasem. Potrivit la temperatura de-afara și scurs în decantor, a apucat să se aereze vreo 35 de minute. N-am mai avut timp de garnitură, pentru ca eram curioși să vedem cele 2 noutați: ceafa exotică și bordelezul de Dealu Mare. Nu știu dacă rețineți scenele din Haiducii lui Șaptecai când se ospatau după cate vreo acțiune reușită… Cam așa ne-am aruncat pe furculițe, cuțite și pahare. Pozele sunt prea puțin expresive și nu surprind gemetele de stisfacție.
–-Ceafa fragedă și zemoasă, alături de urmele fumului de la grătar și aromele de vișine coapte ale vinului ne-au făcut să închinăm îndelung asupra celor care ne-au asigurat ospățul: creatori de rețete, mama porcului, grataragii și, desigur, enoloagei.
–-Poposind la vin, ar trebui spus că asamblajul roșu Artisan pleacă de la cabernet sauvignon, merlot și fetească neagră, așa cum sunt făcute marile vinuri roșii din Dealu Mare. Ușor aprig la început, semn că mai era loc de aerare, cu tonuri încă ușor ascuțite ale taninurilor, dar zemos, fructat, expresiv și elegant. În condiții nehaiducești, și-ar fi arătat finețea, eleganța și echilibrul în ciuda celor 14 gr. vol. de alcool, la care merită adăugat post gustul de nivel mediu plus. Nu e un vin cu care să te iei singur în gură, e musai să ai ceva pe masă și o să-i dai ca mine, 7 papioane/8.
–-Mai e puțin și vine toamna, trebuie să-ți acoperi inima cu ceva….
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 9           Cartofi umpluți

Scris la 12 septembrie 2017 in Povesti despre vin | 3 comentarii

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Găteală dâmbovițeană mai ales, cartofii pot fi umpluți cu multe și de toate (cartofii umpluți sunt o comoară la casa și masa omului: fac ușor, arată bine și costă puțin). Rețeta originală: 12 cartofi frumoși. Umplutură 1 ceapă, sare, piper cam cât v-ar plăcea, 1 ou, 1 legătură de mărar, 1 felie de franzelă înmuiată în lapte, 500 g carne tocată (împănată după gust), cimbru, 2-3 linguri de supă de carne, 2 linguri de orez (merge și făra).
Ceapa se taie mărunt și se pune la călit. Franzela se trece prin mașina de tocat. Când ceapa s-a muiat, se adaugă la prăjit orezul și carnea.Mărarul de toacă pastă. Oul s ebate binișor. Se stinge prăjeala cu supă, se amestecă totul cu mărar, ou, franzelă, cimbru, se sărează și se piperează. Sos: 1 pahar de bulion roșii, 1 linguriță de zahăr, 1 praf de sare, 1 pahar de supă de carne, 1 păhărel de vin, cimbru, ceva piper.
Zahărul se pune pe foc la caramelizat. Ses tinge cu bulion și supă. Se adaugă, să fiarbă, vin, sare, piper, cimbru praf, până se șeagă nițel.
Cartofii: se fierb pe jumătate, se curăță, se scobesc, se umplu, se așează în cratița bine unsă cu unt, se îneacă în sos, se acoperă, se pun la cuptor la foc mic, cam jumătate de ceas.
Când îți cade bucătura din mână la masa, te vorbește cineva de rău. (Gorovei)
Dacă a fost un an bun, Merlot-ul de Săhăteni e un vin frumos, cu luciri pierdute de zidărie englezească, cu respirări tomnatice, de ierburi și poame coapte, dar mai ales cu un gust tulburător de cireșe amare. Voluptos și rafinat, amăgitor de-a dreptul- un vin care, dacă-ți cere sufletul, i-l dai! – nu cred că e ceva mai bun pentru niște cartofi atât de elegant gătiți.
Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește cantitățile și în plus, am pus căpăcele din felii de roșie, doar pentru estetică. Totul a decurs bine, timingul bun, însă cu vinul m-am descurcat aproximativ, pentru ca nu aveam merlot de Săhăteni prin casă, așa că am deschis o sticla din Zorești (la doar 24 de km de Săhăteni), un Prince Matei 2010 – ultima sticlă.
Înainte de a pune creația la cuptor, am deschis și pus la decantat vinul. 7 ani de stat în sticlă cred că i-au ajuns. Nu m-am putut abține si mi-am bagat pliscul in vin, să văd cum e… tot aprig! După cca o oră, aranjând cartofii în farfurie, adăugânt un boț de smântână și pregătind farfuria de poză, am mai băgat un ochi în vin… tot bățos!
Trebuie să-i dau dreptate maestrului – cartofii gătiți așa, chiar au un nivel de rafinament, iar sosul e toată șmecheria. Revenind la vin, trebuie (dacă mai era nevoie) să spun că acest merlot s-a comportat exact ca un prinț.
Ușor gomos, distant și arogant la început, dar din decantor în pahar, a început să se simtă mai în largul său printre pământeni. Când a făcut cunoștință și cu tocătura din cartof, chiar a devenit prietenos cu lumea. Și-a prezentat frumos aromele de vișine și cireșe supracoapte, izul de vanilie subtil și respectuos, după care a început să șoptească mai în stânga și-n dreapta cum e cu structura, robustețea, catifelarea… Elegant în exprimare, a dat dovadă clar că are cei 7 ani de-acasă, iar nivelul de alcool (14,5), e o chestiune de stil. Copilărind și în pădure, Prince-ul le avea bine de tot cu fructele roșii, dar mai ales cu cele negre (mure, coacăze), lucru de care a facut uz pentru post gust. E clar, spre sfârșitul sticlei mi-am dat seama că e băiat de băiat, orice urmă de nobilitate, nas pe sus sau atitudine distantă fuseseră absorbite de amiciție, dar și de sosul cartofilor umpluți care dispăruseră cam repede. Nu știu ce-ar fi zis maestrul RAR despre acest vin, dar de la mine pleacă cu papioane multe… vreo 7 și ceva/8.
Poftă bună,
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 3 din 10612345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori