Slider

O seară în Sibiu

Scris la 23 ianuarie 2018 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Gata cu pauza de Sărbători, ne punem pe scris!

Auzisem că unul din cele mai frumoase târguri de Crăciun din România îl gasești la Sibiu și-am decis sa încep Sărbătorile de Iarnă mai devreme, chiar de pe 10 decembrie.
Așa ca am forjat Ouțul ajungând mai devreme decât speram, astfel încat am putut ajunge să iau un prânz ușor întarziat la Pivnita de Vinuri Weinkeller, chiar in buricul târgului. Consultând lista de vinur, am văzut că aici vinurile la pahar erau toate de la Nachbil, iar la tocanita saseasca (cu carne de vita) si piure nu putea fi asortata decat cu un pahar de vin rosu. Locul (ca amplasament si pitoresc) bate cu mult nivelul bucatariei si al listei de vinuri, însă alegerea mea a fost facută pentru proximitate.
După o scurtă tură prin Târgul de Crăciun din centru, unde foarte mulți turiști își făceau poze printre luminițele ce ornau frumoasele clădiri, am dat fuga înapoi spre Biserica Evanghelică, unde la ora 18.oo începea Concertul Corululi Bach al Parohiei Evanghelice. Nu fusesem niciodata la un concert de muzică barocă, dar eram curios și îmi doream demult. Lume multă și punctuală, așa că după scurtul discurs (în română și germană) de bun venit și explicațiile a ceea ce urma să ascultam ținut de Killian Dörr – prim preot al bisericii, concerul urma să înceapă.

Așezat în față am văzut corul format din femei și barbați de toate vârstele, asezați de-o parte și de alta, cu o mică orchestra în mijloc (cu instrumentiști ai filarmonicii din Sibiu) din care nu lipseau instrumentele importante. Întreg ansamblul a creat o atmosfera caldă într-o frumoasa biserica rece, iar soliștii români și cei straini invitați au dat plusul unei muzici cu care, recunosc, eram prea puțin familiarizat. Fix o oră a ținut concertul și prima mea porția de muzică barocă live, pentru că, sincer, neinițiat fiind, nu cred că puteam duce mai mult.
Cum dai colțul prin dreapta Bisericii Evanghelice și cobori pe treptele străzii Turnului, pac… dai de restaurantul La Pasaj. Aici m-am reîntâlnit cu Daniel si cu Agnes (care asigură traducerea în engleza a revistei Vinul.ro). Și am aflat de la Daniel că aici s-au pus bazele unui club al pasionaților de vin “The Usual Suspects” și am cunoscut alți 3 membri ai clubului: Andrei Marcovici și Florin Pasnicu – întorși rapid de la concert si Andrei Luminea- managerul restaurantului care tocmai se-ntorcea de la un examen WSET.
Ei bine, în timpul și după un scurt burger și câteva delicii de Mangalița, au intrat vinurile, rând pe rând. Dar de aici, îl las pe Daniel Duică să povestească…
Siel de la Tohani – un asamblaj din 7 soiuri albe (Sauvignon Blanc, Tâmâioasa Românească , Chardonnay,  Riesling, Feteasca Albă, Pinot Gris și Feteasca Regală). Vin cu o aciditate plăcută, arome multiple, dar în care se simțea încă tinerețea. Ceva timp (6-12 luni) și cred că aceste arome se vor așeza, iar vinul va căpăta o mai mare personalitate.
Anthilia, Donnafugata, DOC Sicilia – un asamblaj în care soiul dominant este Catarratto. Aici am găsit un vin mai așezat, mai puțin năvalnic decât primul. O aciditate frumoasă, arome de citrice de Sicilia, dar și piersici și caise bine coapte. A plăcut tuturor și era cat pe aici să începem o nouă sticlă, dar am observant lungul șir de vinuri roșii care așteptau…
Principele Radu, III, Merlot – L-am desfăcut să îl punem la aerat, dar din păcate, a avut defect de dop…
Pinot Noir, Villa Vinea , Selection – un Pinot Noir de clasă, unul dintre cele mai bune din România. Ne-a ajutat mult să ne treaca supărarea pe Radu.
Fetească Neagră, Serafim. O Fetească Neagră la un raport preț calitate cum nu mai găsești pe la noi. Un vin extrem de bine făcut din, probabil, nu cei mai buni struguri ai cramei.
Fetească Neagră, Vlădoianu Am gustat cu toții această Fetească, la început cu neîncredere, dar în final cu surprindere și mare încantare. Potențialul zonei și a soiului se simte și cred că în viitor va cuceri publicul de vinuri roșii și în special pe cel de Fetească Neagră.
Aglianico del Vulture, Cantine Strapellum, Tenute Piano Regio- un Aglianico del  Vulture 100% care ne-a plăcut pentru aromele de fructe roșii și nuantele de mineralitate vulcanică. Ne-a încantat așa mult încât am mai vrut un vin italian.
Nero di Troia, Gelso Nero – a fost cireașa, pardon, vișina de pe tortul întâlnirii noastre. Arome dezlănțuite ce veneau în valuri uriașe de fructe roșii, fructe negre de pădure cu o aciditate moderată și taninuri moi. A fost exact ce ne-a trebuit să încheiem seara cu gândul că obligatoriu ne mai întalnim în aceasta formulă pentru a continua “schimbul de experiență cu experții străini”.
Seară lungă…. Când am zis că am început Sărbătorile mai devreme… Seară lungă cu povești despre vinuri, despre și cu oameni pasionați într-un loc unde găsești aproape tot ce-ți dorești. Eu, unul, promit sa mai vin aici cât de curând și să cunosc noi împătimiți ai vinului.
A doua zi, după o scurtă tură prin piață după brânză (normal), am lăsat Sibiul aproape înghețat și am luat drumul munților, înapoi spre sud, ca să scriu această poveste.

Cu bine,
RaSto și Daniel Duică

{lang: 'ro'}
Mai multe

Prokupac Day – un exemplu de promovare

Scris la 7 noiembrie 2017 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

eȘ–În perioada 12-16 Octombrie, în Serbia, s-a aniversat Prokupac Day – un soi, prin care sârbii își pun mari speranțe de promovarea și recunoaștere ca țară viticolă. Cam ce încercăm noi să facem cu feteasca neagră, dar nu mai începem odată…
Și pentru că inițiatorul a fost Tomislav Ivanovic – cunoscut la noi mai ales pentru participările ca jurat la IWCB în ultimii doi ani, cel mai premiat blogger de vin din zona balcanică și persoana care face parte din nucleul activ al comunitatii #winelover, fiind prieteni, desigur, am răspuns invitației. Tomi a primit sprijinul apropiaților săi: Igor Lukovic pentru organizare și al lui Dusan Jelic pe zona de social media, dar și din partea cramelor, astfel încât un mare grup de wine enthusiasts de peste mări și țări au venit sa cunoască mai bine ce vinuri se fac în Serbia, cum, in ce zone si sa se informeze de la sursă. Autori de cărți de travel, wine & food, master of wine, bloggeri de vin, oameni din industrie… toți au venit la chemarea sa, populând hotelurile, restaurantele și winebarurile din Belgrad.
În prima seară, fiind BYOB, restaurantul Steak and Wine a fost rezervat exclusiv pentru noi, mai mult de 40 de #wineloveri din Singapore, Romania, S.U.A., Italia, Elvetia, Olanda, Ungaria, Spania ,Germania , Franta, Georgia, Brazilia, Polonia, Marea Britanie, și unde cei 11 români prezenți au adus fiecare câte un vin reprezentativ, mai toate fiind din soiurile noastre. Negru și Fetești din Drăgășani, Batoș și Panciu, busuioacă și tămâioasă din Cotnari, blenduri cu fetească, spumante, toate fiind foarte bine primite și apreciate, iar noi ne-am bucurat de vinurile aduse de ceilalți. Vinurile bune, atmosfera caldă, dar mai ales revederea cu prieteni vechi a transformat seara într-o întâlnire precum a unei mari familii. Doar șarba era destinată lui Tomi, care știam că e fan.
Ne-am bucurat de ea doar pe repede înainte, pentru că a doua zi, chiar de la 7 dimineața, în celălalt capăt al orașului, urma să călărim un bus până în regiunea Negotin, zona sârbă a vinurilor roșii, a tamjanikăi și chiar a gamay-ului, dar și triunghiul granițelor Serbia, Bulgaria și România. Abia de-aici a început partea frumoasă… o croazieră pe Dunăre în amonte, servind vinurile zonei alături de un prânz de nerefuzat. Îmi doream demult să văd Cazanele Dunărene și m-am mândrit cu frumusețile malului românesc. Când ghidul șalupei dădea explicații despre Traian și latinitate și când am ajuns în dreptul monumentului lui Decebal – ultimul rege dac, toți ceilalți participanți începeau să fixeze cu o amicală invidie figura unui coleg din România, nu ai cum să nu te simți special. Întotdeauna am să susțin că prin ochii unui străin, România e mult mai frumoasă…
În ziua următoare, în cadrul Prokupac Conference, trei masterclass-uri de Procupak în prezentările lui Igor Lukovic, Tomislav Ivanovic și Caroline Gilby. Aici trebuie să menționez faptul că prietena vinurilor din Balcani – Caroline ne-a dat un pont, prezentând și schema pașilor exportului de vinuri către U.K. pe înțelesul fiecărui producător din zonă, dând și hinturi pentru cei care pricep mai greu. Trebuie să recunosc faptul că nu mi-a fost ușor cu atâtea vinuri roșii, dar revederea cu Kosta Botunjac (cu care mă știam de la DWCC Montreux) a fost ca un pansament – Kosta fiind un Guru al vinurilor din regiunea Zupa. Am povestit, am rememorat și, evident, am făcut un schimb: iau prokupac pe un blend cu fetească neagră… ca pe vremuri, când duceai ciorapi și luai țigări VEK.
Seara am avut parte de Prokupac Salon și Prokuac Party în unele din cele mai pitorești zone ale Belgradului – Skadarska street, loc unde am cunoscut, pe lângă multe vinuri noi, ziariști, enologi, pasionați de vin și cele mai frumoase femei din Belgrad: Dusanka si Emiljia. Și ele pasionate de vinuri.
Ați fost în Šumadija? Aici e partea centrală a Serbiei, iar vinurile respiră alt aer. Zona, terroir-ul, dar mai ales investițiile și stilul de vinificare sunt mai aproape de zona modernă a vinurilor. Cramele Alexandrovic și Despotika – gazdele noaste pentru degustări – sunt cele care vin nu numai cu tradiție, ci și cu modernism. Sauvignon sută la sută New Zeeland sau Morava și Prokupac sunt extrem de reușite. În aceeași zonă te poți îndrăgosti de Marselan sau Chardonnay în toate stilurile, cât și de vinurile regiunii Tri Morave. Aproape că n-a fost vizitator să nu plece cu câte un vin de la standuri. Da, recunosc… pentru vinul Morava – soi local, am o slăbiciune încă de 2 ani, când am vizitat BeoWine, iar de la IWCB anul acesta a plecat acasă cu o medalie de aur (lucru cu care Veselin – patronul cramei. se mândrea). Tot de-aici mi-am cumparat aceste 3 sticle.
Seara de 15 octombrie, ne-am pus toți la papioane, tocuri și ne-am dat cu ștaif, pentru că urma Gala Dinner la Square Nine. Un hotel frumos cu un restaurant a carei cină ne-a impresionat. Aici alte vinuri, alte crame, speach-uri, multe živeli și multe mulțumiri pentru găzduire, dar nu fără a organiza o răpire a lui Luiz Alberto, video pe care am și filmat-o!
În dimineața de luni, la cel mai frumos magazin din Belgrad – Enoteka Fino Vino, am degustat in prezența enologilor vinuri mai speciale din regiuea Fruska Gora – nordul Serbiei, în zona graniței cu Croația și Ungaria. Regiune unde găsești furmint, se experimetează orange wine, dar mai ales cele organice și vinurile bio. Aici mi-am luat la revedere de la prieteni și organizatori, pentru că mai aveam de degustat vinuri și-acasă, dar mai ales de organizat Oltenia Wine Tour și #winelover wine party în București.
Vă aștept pe 21 noiembrie și mai povestim și de vinuri sârbești.
RaSto

 

articol publicat in ultimul numar al revistei Vinul.ro

{lang: 'ro'}
Mai multe

Nou de peste Prut: Cuvee de Purcari

Scris la 11 octombrie 2017 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Andrei Cibotaru din Republica Moldova. Andrei are o bogată experiență jurnalistică. De mai bine de 2 ani este autorul primului wine blog din Moldova – finewine.md. Scrie despre vinurile bune din Basarabia și este adesea prezent la concursurile internationale de vinuri.
Republica Moldova a marcat, week-endul trecut, Ziua Națională a Vinului — o sărbătoare publică organizată deja de 16 ani consecutiv. Cele mai importante crame moldovenești și-au dat întâlnire în piața din centrul Chișinăului.
Indiscutabil, cea mai răsunătoare lansare vine de la Purcari. Grupul (cunoscut în România și cu crama Ceptura sau divinurile Bardar) a lansat, în premieră, o linie de spumante: Cuvee Purcari. Trei tipuri de sparkling, produse după metoda clasică, cu maturare de 12 luni la sticlă. Vinurile sunt semnate de enologul francez Jerome Barret, iar ca de obicei, Purcari punctează bine la marketing — sunt turnate într-o sticlă deosebită (asemănătoare Ruinart-ului, de exemplu), formă rar întâlnită în aceste părți.
Mi-a plăcut cel mai mult – din observațiile mele și altora — Cuvee Purcari Alb Extra Brut (dacă nu greșesc, în România i se zice brut natur). Un asamblaj de excepție din Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Blanc. Buchet proaspăt și expresiv, cu arome fructate de citrice, gustul fiind completat de note minerale și prospețime. Alcool 12.5%; zahăr — 3g/dm3.
Cel de-al doilea vin — Cuvee Purcari Rose Brut — asamblaj de Chardonnay și Pinot Noir (negru, cum zic românii). Un rose cu o perlare frumoasă și fină, completată de arome subtile de coacăză neagră. Alcool, la fel de 12.5%, dar cu zahăr mai ridicat decât în cazul primului vin: 9g/dm3.
Și ultimul, dar nu cel din urmă Cuvee Purcari Alb Brut (Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Blanc), care m-a impresionat mai puțin decât primele două. Deși, nu pot să nu-I remarc culoarea galben deschisă, înnobilată de arome de citrice și gustul de piersici.
Toate cele trei noutăți au fost îmbuteliate în ediții “limitate”, așa cum le spune Purcari, de circa 30 mii de unități fiecare. Vinăria a mai pus și câteva sticle deoparte, să vadă cum vor evolua: spumantele sunt totuși o materie nouă pentru Purcari.
Din câte am înțeles, brutul va costa circa 90-95 RON, în retail, în timp ce extra brutul —  120-130 RON.
La o dimensiuni opusă de Purcari, câțiva mici producători din Moldova au, la fel, noutăți bune: Metafora de la Gogu Winery sau Roșu Împărat de la Crama MinisTerrios. Despre ele vă invit să citiți însă mai multe pe FineWine!

Hai noroc de peste Prut!

{lang: 'ro'}
Mai multe

Concursul de Vinuri Rose 2017 Editia a 5-a

Scris la 17 mai 2017 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

–-S-a incheiat inca o editie a Concursului de Vinuri Rose, cunoscuta in trecut  Centura Rose. Evident, pe 14 mai, in acelasi frumos si primitor loc: Casa Comana Resort. De data asta am inceput competitia cu 17 probe selectate din recolta anului 2016, nu inainte de a ne calibra un un vin rose grecesc.
Vinuri cu pret de raft intre 25 si 60 de lei, nearomate, vinuri linistite.
24 de jurati in 4 comisii au degustat si redegustat timp de 3 ore vinurile din concurs, ca la final sa ajunga la urmatorul rezultat:
Loc 1 Terra Romana (13% alcool, ) SERVE
Loc 2 ISSA (13 % alcool, ) Crama La Salina
Loc 3 Samburesti (14% alcool) Domeniile Sâmburești
Cele 5 vinuri care s-au regasit in turul 2 printre pretendentele pentru finala au fost: Mysterium, Alira, Caii de la Letea, Karakter si Freamat.

Se cuvine sa multumim tuturor celor 24 de jurati care si-au sacrificat ultima zi din week-end-ul trecut, cat si celor care au sprijinit financiar si material cea de  5-a editie a Concursului.
Aqua Carpatica   Sodinal   Casa Comana Resort   Delaco   Phoenix   Vinmag si DAGMAR.


Ne revedem la anul cu noile Vinuri Rose, stiti cand, nu?!

Razvan, Iulian, Laurentiu

{lang: 'ro'}
Mai multe

#winelover-i in Romania

Scris la 31 august 2016 in Povesti despre vin, Slider | 4 comentarii

–-Timp de o săptămână, la invitația vin2.ro, câțiva din cei ce reprezintă nucleul comunității #winelover au putut vizita câteva crame din România, au degustat multe vinuri românești și au putut parcurge câteva sute de kilometri prin sudul țării vizitând locuri, care, prin ochii lor pot părea cu mult mai frumoase decât prin ai noștri.
–-Sharon Parsons (Spaswinefood) însoțită de John Matson a putut vizita Bucureștiul încă de la sosirea din 20 august, dorind ca a doua zi să vadă Palatul Parlamentului, Hanul lui Manuc și Parcul Herastrău. Apoi, am mers spre munți și au vizitat Castelul Peleș, Rhein Azuga – degustând o serie de spumante, apoi Castelul Bran și înoptând lângă Cheile Dâmbovicioarei, nu înainte de a degusta alte vinuri românești (fetească albă, zinfandel din Oltenia profundă și o fetească neagră Divinitas).
–-În următoarea zi, din Pitesti, luni – 22 august, fiind preluați de neobositul sherif de OlteniaGeorge Wine, au luat direcția Domeniului Coroanei Segarcea, unde Radu Rizea a impresionat la propriu și la figurat. Mai întâi cu vinurile prezentate, cu istoria acestei crame legată de regalitate, dar și cu tricoul său american. Cum să nu-ți placă acolo? Seara în Craiova, la cina cunoscutului Epoca Steak House au făcut cunoștință cu trei vinuri de la Vinarte (tămâioasa românească, negru de Drăgășani și Nedeea), dar și cu parte din mâncarea tradițională de la noi. N-au întrebat de Tudor Gheorghe, dar le-a plăcut mult cupajul celor 3 soiuri roșii românești.
–-Nici în ziua de 23- marți-  nu le-a fost mai ușor pentru că au ajuns să vadă cum se fac vinurile la Crama Mennini din Drăgășani – și alte vinuri de degustat până la prânzul prelungit din Slatina la restaurantul  Blue Window (cu tămâioasă și fetească neagră de la Mircea Dinescu din rezerva lui George), urmând ca în drum spre Crama Bauer să se facă joncțiunea cu Magnus Reuterdahl (DinVinguide.se) cu care veneam în grabă de la Otopeni. Am primit din partea lui Oliver lecția germană despre terroir, crampoșie (rieslingul de Olt), novac , negru de Dragășăni, despre renașterea soiurilor din zonă, despre planurile și consecvența sa și ne-am distrat puțin cu pronunția soiurilor românești. Apoi, ne-a condus până la Crama Stirbey, locul unde a făcut cunoștință pentru prima oară cu soiurile amintite. Aici ne aștepta Ileana Kripp, care ne-a povestit pe scurt și cu emoție despre istoria familiei sale, primii pași ai cramei și scurta descriere a vinurilor ce urmau a fi degustate. N-au fost puține. Și-aici am mai fi stat, că ne-a plăcut, dar drumul lung…
… ne-a prins peste deal, la cină în Crama Avincis, unde mereu zâmbitorul Ghislain Moritz a dat switch cu ușurință pe engleză prezentându-ne până târziu parte din vinurile sale. A doua zi, după breakfast, am mers în vie, în cramă și desigur, am făcut multe fotografii, dar am continuat degustarea de unde rămăsesem. Locul a cam impresionat și am fi dorit să mai rămâne acolo, dar pentru că suntem în campania de recoltare, am lăsat omul la treaba lui. Așa că ne-am văzut de drum, pentru că voiam să vizităm și să degustăm ceva caberneturi de referință de la noi… Castel Bolovanu și Soare, de lângă Sâmburești ale cramei Vinarte. Aici, John s-a simțit cel mai bine, cabernetul fiind unul din soiurile preferate.
–-Am gonit și am sărit de prânzul programat în Pitești de la Casa Sattler (ne cerem scuze) grabindu-ne să ajungem la  București, pentru că la ora 19.oo eram așteptați La Rocca by the Jar cu… altă degustare. Aici, Diana Pavelescu – wineloveriță de-a noastră –  selectase cele mai reprezentative vinuri din și cu soiuri românești facute la Jidvei. Pentru că așa era făcut programul… dacă nu ajungem noi la vinuri, vin ele către noi. Aici am descoperit toți ce bine le stă vinurilor noastre (mai ales fetesca albă Maria) cu mâncarea asiatică, însă, spumantul a cam făcut legea. Cu el aveam să ne reîntâlnim și sâmbătă – Romantine! Wow! What a day!
–-Ziua de 26 august n-a fost deloc mai liniștită. Direct spre Dealu Mare cu plecare de la ora 10.oo. Cu exceptia lu Harry Lamers (Exciting Wine), ce urma să sosească la Otopeni la 12.3o, ne-am îmbarcat pentru prima vizită, Licorna Winehouse. Am ajuns aproape la timp, ghidonați de Gabi Lăcureanu, care ne-a trecut pe repede înainte prin crama pe care o conduce și, desigur, am poposit în frumoasa sală de degustare propunându-ne noutațile sale axate pe… soiuri românești (fetești de mai multe feluri și tămâioasă dulce). Nici aici n-am stat mult. Gabi cu botez la Iași, noi cu alergătura spre urmatorul popas. So, go!
–-Următoarea oprire a fost la Domeniile Viticole Tohani, unde Marina S., în stilul său friendly, ne-a făcut cunoștință cu domeniul, istoria și nu ne-a lăsat până nu am gustat cuvee-ul alb din tancuri. Au sosit și Harry Lamers cu Stefan Timofti în fuga mare de la aeroport și formând o coloana de mașini am dat ture prin vie. Am intrat toți în hrube, ne-am dat cu părerea și am evaluat, apoi am degustat din baricuri și am luat la pozat frumosul amfiteatrul dintre dealuri din toate unghiurile. Nu-i ușor să dai ture celor 500 de hectare, nici măcar cu mașina. Așa că am oprit să ne tragem sufletul la Ferma Dacilor. Dezmatul culinar, al vinurilor și nota de ospitalitate, fiind la înalțime, primind apaluze la scenă deschisă. Busuioaca din zonă, Radu Anul II, dar mai ales feteasca neagră ne-au dus la apogeu și totul a fost pe placul tuturor, insă ne-am bucurat de ele tot în grabă. Pentru că… după mai puțin de două ore trebuia să fim iar la București.
–-La ora 19.3o, la La Mama Atheneu urma o altă degustare. Casa de Vinuri Cotnari și Liliac Winery, În tandem. Câte 4 vinuri din partea fiecarei crame. Tema? Desigur… soiuri românești. Vinurile au fost prezentate de Simona M. și Ștefan T. Feteasca Albă, Feteasca Regală, Grasa de Cotnari, Busuioacă, Feteasca Neagră (roze și roșu). Cu hărțile în față, ca să vadă de unde provin vinurile, ne-am pus pe studiu. Magnus, băiat instruit, amintindu-și că România e al 5-lea producător de vin din Europa, a înțeles repede că induction in Romanians wines nu se poate face în doar 3 zile. M-am bucurat atunci când Sharon si Magnus au recunoscut Feteasca Albă Liliac (dusă la winelover 4th Celebration la Atena) sau Colocviu la Paris prezentată de mai multe ori la Belgrad, Logrono, Budapesta, Montreux sau Catania. Dar și celelalte au fost apreciate, multe din ele fiind supuse adesea întrebării: what about price?

–-Sâmbătă – 27 August. Ziua cea mai grea. Adunarea de prin hoteluri. Și pentru că Luiz Alberto (The Wine Hub) tocmai se întorsese de la Valea Verde (unde a jurizat vinuri românești pentru volumul 2 al carții The Wine Book of Romania), l-am îmbarcat pentru  vizita colectiei “Chirescu” – cea mai mare colectie de tirbușoane din lume. Ne-am strâns mai mulți amatori de recorduri, iar la final, însoțiți de bunul nostru prieten – spumantul Romantine – am facut un set de poze în Piața Costituției, după care fuga mare spre Muzeul Satului “Dimitrie Gusti. Mi-a plăcut să văd autocare pline cu vizitatori interesati de acest loc. Am prins și o nuntă în mica bisericuță de lemn din incinta muzeului. Am făcut poze, am explicat, am tradus alături de Radu Rizescu și ne întrebam toți de ce nu s-ar putea face degustări de vinuri pe regiuni în fața casutelor de lemn?! Un fel de Cercul de Fetească mai mare, instituționalizat și reprezentând fiecare zona viticolă? Eu mi-am cam răspuns, fiind pe lista de audiență la directoarea muzeului de mai bine de două luni. Dar wineloverii de-afară, nu! Short snack și repejor spre Centru Vechi.
–-Ne-am făcut timp și curaj până la următoarea degustare programată la ora 18.oo și am dezbătut alte vinuri la Bruno Wine Bar: un roze, o șarbă cutremurătoare și o fetească neagră de la Gura Vadului, într-o formulă mai restrânsă.
–-La ora 18.oo, amicul Emil M. de la Crama Domnească era gata pentru degustarea vinurilor de la cramele Davino și SERVE. Frumos imbracați în tricouri winelover, Iulian G. și Eleonora R. aveau să prezinte din partea fiecarei crame câte 4 vinuri având ca temă… soiurile românești. Aici se cuvine să menționez observația pe care Luiz a făcut-o: ce bine se-mpletesc merlotul, cabernetul alături de feteasca neagră! Ceea ce era valabil pentru Cuvee Charlotte, cât și pentru Domanine Ceptura Rouge. Neștiind că în geanta sa se afla o astfel de sticlă pregatită pentru BYOB-ul ce urma să înceapa la ora 20.15. La degustare a reușit să ajungă și Rod Smith care fusese coleg de jurizare la cu Luiz laCund. Platourile, locul (la baza vechii Curți Domnești, dar mai ales vinurile ne-au mers la suflet și ne-au dat curaj pentru ce urma sa vină.
–-Punctuali, la ora 20.15 eram la locul unde începea Bucharest Winelover Day. La Mama Lipscani & Corks Cozy Bar au pus la bătaie aproape întreg spațiu al teraselor, ocupând jumatate din strada Băcani. Pe lângă revederea cu wine-entuziaștii de peste tot, 3 momente aveau sa atragă atenția în mod special: interviurile realizate de Savorhd.tv , încoronarea lui Magnus ca rege al comunității winelover și lansarea lampioanelor winelover. Între timp? Multe vinuri, mulți pasionați de vin care s-au cunoscut cu această ocazie, multe discuții și explicații tehnice sau comerciale, așa cum am avut și eu cu Harry, Paul sau Magnus despre cum se face o promovare în Olanda sau Suedia, cum se construiește un preț la ei și cum pot ajunge vinurile noastre de peste 2 euro acolo.
–-În rest, multe vinuri, ciocniri de pahare, voie bună și speranța unor viitoare întâlniri cu oameni care se pricep să aprecieze vinurile și soiurile ce știu să se exprime. Și multe, multe poze…
–-A fost un maraton al cramelor apropiate Bucureștiului și al vinurilor din cele mai importante  zone viticole, atât cât se poate cuprinde în timpul avut la dispoziție. În lipsa unei organizații sau asociații de promovare reprezentative a crameor românești, trebuie să recunosc faptul că am resimțit efortul de timp, energie și cel relațional, însă, nu asta e concluzia care trebuie scoasă în evidență, fiind convins că poate, cineva, cândva… va știi ce și cum să facă lucrurile astea mai profi.

–-La final, se cuvine să multumesc și să fac o plecăciune tuturor celor care au făcut parte din echipa de organizare - George Ignat, Daniela Bălan și Radu Rizescu. Celor care ne-au fost parteneri – Mihaela Prevenda, Laurentiu Achim, Mircea Mahu, Cezar Ioan, Horia Hasnaș, Octavian Firu și Mariana Bălășoiu, cât și celor care au sprijinit întregul tur de vizite și degustări: Lorena Diaconu, Ștefania Ghiță, Adina și Cristi Ochi, Radu Rizea, Mirel Mormoe, Paolo Mennini, Marian Moise, Costel Cainamisir, Ion Treanță, Mircea Dinescu, Giuliano Agapie, Raluca și Oliver Bauer, Ileana Kripp, Ghislain Moritz, Cătălin Rizea, Valentin Briceag, Diana Pavelescu, Costin Ghiță, Stelian Damov, Horațiu Rusu, Gabriel Lăcureanu, Oana Stan, Ștefan Timofti, Marina Samoilă, Cornel Dinicu, Simona Mardale, Victor Deleanu, Nelu Goia, Victor Bota, Laura Ostroveanu, Dan Balaban, Iulian Grigorescu, Eleonora Rusu, Emil Manea, Ruxandra Chendi și Cătălin Mahu.

–-Tuturor le mulțumesc.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 1 din 1612345...10...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori