Slider

Prietenul la munte se cunoaște

Scris la 19 august 2013 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

….Ce ziceți de puțină răcoare la munte?
….E frumos și la mare, dar parcă îmi era dor de cabana de la Dâmbovicioara, de intrarea în cheile sale frumoase și restul peisajului superb. Nu ascund că îmi era dor și de terasa Pensiunii Cerbul. Şi poftă de un păstrav la grătar și restul bunătăților făcute de Cristi Ochi- propietarul așezământului. Și ce vin credeți că îmi propune Cristi? Cu lacrimi în ochi m-am îmbrățișat cu Castel Stârmina sauvignon blanc 2012. Prietenul meu vechi. Doamne, câte aveam să ne spunem de-un an de zile… Odată destupat, ne-am pupat pe toate părțile, până a sosit propunerea bucătarului: muşchiuleţ de viţel la sloi cu cartofi!!
….Păi se potriveşte viţelul cu sauvignonul? O fi bine, domu’ Cristi? Şi am încercat. Prima impresie a fost că mănânc pulpiţe de pui la cuptor cu ceva iz de afumătură. Reiau vinul gălbior-verzui și-mi dau cu nasul prin el. Afumătura bate mireasma vinului, de altfel destul parfumat, plăcut și destul de îmbietor.  Notele de degustarea ale vinului se îmbină cu gustul vițelului sloit și nu știi care pe care. Cert este că nenea Iustin iar m-a făcut să-mi scot pălăria în fața unui vin de 17-18 lei, care e cam greu de bătut în momentul ăsta. Și să știți că doar cu o sticlă la masă, alături de 2-3 prieteni, nu faci treabă. Așa că am mai luat una și acum pot să vă spun că stă foarte bine cu alcoolul, simți și aciditate și tipicitate și gust plăcut acrișor și mai vrei. Sauvinion blanc Castel Starmina 2012 de la Vinarte merită încercat la serate lungi de vară, iar când se face mai răcoare, ori vă ridicați gulerele, ori mai renunțați la apă. Simplu.
….RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Cu ce-am rămas?

Scris la 4 august 2013 in Povesti despre vin, Slider | 9 comentarii

….Am avut o zi la dispoziție să le-arăt unor prieteni americani frumusețiile patriei. Plecați la 9.3o din Chitila, am gonit spre Cheile Dâmbovicioarei, am luat-o pe scurtătură spre Bran și le-am propus să viziteze Castelul Bran, că tot știau ei ceva despre un vampir ciudat din Transilvania. Apoi , i-am amețit cu mașina pe serpentine până la Azuga la Rhein Winery să vadă cum se face spumantul pe-aici și fuga la Sinaia, unde , binențeles, Castelul Peleș era închis. Și uitându-mă eu din aleea pietruită la frumosul castel, și pentru că tot aveam în mașină un vin de sorginte prusacă, zic să fac o poză.
….Rhein Riesling de la Budureasca, iar de curând terminasem de citit povestea lui  Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen scrisă de Paul Lindenberg. Ce legatură să fie între frumosul castel al regelui Carol I și un riesling de Rhein  românesc? Ei bine, cei familiarizați cu istoria, geografia și istoricul soiurilor de vin vor face imediat legăturile corecte, iar pe ceilalți îi invit să citeasca și cartea și să guste Rhein Rieslingul de Budureasca. La sfârșitul celor două, veți rămâne cu întrebarea: am avut germani în România, dar cu ce-am rămas de pe urma lor? Și o să vedeți că nu sunt puține lucruri, iar cele mai multe sunt lucruri bune și marcante.
….Și-acum, despre vin: lăsând deoparte eticheta simplă și culoarea galben-verzuie, trecem direct la mirosul licorii, care nu prea seamănă cu niciun rhein riesling făcut pe la noi (nici nu știu mai mult de 4 variante). Nu vine nicio tentă de petrol, însă aduce a tămâioasă, cu iz trandafiriu și citrice crude, care amestecate nu displac deloc. Nasul e foarte promițator și trecem la gust. Atac destul de acidulat, dar remarc o mineralitate caracteristică, vinul fiind extractiv, trockener bine de tot, dar și gustos. Cu alcoolol stă bine, fiind așezat corect și ai senzația după a doua gură că bei un vin zglobiu. După ce te obișnuiești cu gustul de sâmbure de caisă şi cârcei de viţă, începe să-ți placă. Răcit bine, dar și lăsat să ia aer 3-4 minute, te și gândești cu ce să-l asociezi. Și chiar dacă pe contraetichetă ai trimiteri la tot felul de mișcatoare de prin apă, eu zic să-l încercați și cu ceva cărniță de porc slabă, ceva sos ușor și legume de sezon.
….Cele aproape 7 papioane sunt rezervate acestui vin și nu uitați de povestea cu germanii din România.
….Anbeten Glas in Ihrer Ehre,
….RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Vama Veche

Scris la 26 iulie 2013 in Povesti despre vin, Slider | 7 comentarii

….Vama Veche!
….De mulţi dintre noi adorată, de câţiva hulită, dar pentru nimeni dintre noi indiferentă. Vama Veche este locul unde te dezbraci de inhibiţii, dai drumul imaginaţiei şi începe viaţa, ce numai în visele cele mai frumoase, sau după caz monstruoase ţi-o poţi imagina. Aici toţi oamenii sunt egali, nu există diferenţe de rasă, statut social, intelect, ori vârsta. Toţi sunt veniţi să se distreze cât mai aprig şi de aceea nu există limită. Aici poţi face sex pe plajă, în apă, în cort, sau unde vreţi voi. Aici te poţi îmbăta “mangă”, iar prietenul să te târască de un picior afară din cârciuma fără să fie nimeni supărat, sau să dormi cu capul pe masă până a doua zi dimineaţă. Eşti fată şi ai 19 ani, desigur că poţi face striptis pe masă, chiar dacă eşti studentă la medicină, ori filozofie, sau mai ales din această cauză, poţi cere bani pentru băutură de la oricine şi chiar ţi se vor da dacă ai rămas fără, poţi agăţa o blondă de 18 ani chiar dacă tu ai 50. Nu de alta, dar blondă în cauză la cât de beată, sau drogată ar putea fi, nu îţi va da niciodată mai mult de 25 de ani şi va crede că arăţi cel puţin ca vreun mare gigolo în viaţă. Acum întrebarea este, dacă ai vârsta egală cu a Zeilor Olimpului, mai merită să vi în Vamă? Desigur, ca să ştii măcar în ultimul ceas ce ai pierdut! Să ştii ce ai fi putut să faci, sau, să ai! Să te rogi din acea zi într-una, să există pentru tine încă o viaţă pe pământ şi să-ţi poţi aranja de pe acum apele, să locuieşti permanent în Vamă!
….Una peste alta, aici poţi să cânţi, să dansezi, să urli, să latri, sau să faci exact ceea ce-ţi doreşti fără să fi privit strâmb de către cei din jurul tău. Într-o seară am fost la concertul unei trupe de renume, iar la refren solistul a început să ridice mâinile cu microfonul încet şi unduit, deasupra capului. Şi ce să vezi? De sub cămaşa sa lungă a apărut însuşi “cucul” lui blănos că de chiloţi nici nu putea fi vorba! Aşa-i în Vamă…
Dar, mai trebuie să şi mănânci şi de această dată nu midii. Nu de alta, dar îţi trebuie ceva energie până la răsăritul soarelui să poţi asculta Boleroul lui Ravel pe plajă. O să vă povestesc despre Bolo Steak House – un restaurant cu totul special. Aici poţi să mănânci una dintre cele mai bune vite din România şi poţi alege vinul dintr-o listă cum puţine dintre cele mai bune localuri bucureştene au. Steak-urile de vită sunt excelente şi foarte diversificate, vinurile pentru toate gusturile şi buzunarele. Personalul este unul cum rar întâlneşti în România, de o amabilitate şi serviabilitate ieşite din comun. Dacă, ai chef să mănânci din meniul făcut pentru personal nici o problemă, dacă  doreşti o mâncare specială pentru a doua zi, vine bucătarul îi explici ce doreşti şi ţi-o pregăteşte special. Vrei un anume tort, vrei ceva de la vreun magazin din zonă, vrei micul dejun pregătit într-un anume fel, totul este posibil. Vă jur că nu există în vocabularul lor cuvântul “NU” sau “NU SE POATE”. Oameni de excepţie, cum ar trebui să găsim în orice restaurant din acesta ţara şi din păcate nu se întâmplă aşa. Asta, cu toate că numai buzunarul lor are de suferit!
….Acum, să vorbim şi despre vin. La Bolo Steak House am băut o sumedenie de vinuri excelente, dar vă propun un vin care a intrat de anul acesta în meniu şi anume: Novac 2010 – Crama Stirbey. Şi ca o noutate, astăzi o să-l rog pe prietenul meu Răzvan Jurcă mare cunoscător şi iubitor de vinuri să vă prezinte acest Novac:
- „vinul este parcă rupt din tabloul bucătăriei romaneşti, asociindu-se de minune cu felul în care gătim acasă carnea – de la friptură de porc, vită şi până la vânat. Novacul e un vin de petrecere: sprinţar, prietenos, îndeajuns de expresiv şi de intens încât să facă faţă cu brio aproape oricărui fel principal sau brânzeturilor noastre tradiţionale. Cel din 2010 făcut la Stirbey nu se dezminte: are un parcurs volubil şi corp consistent, lăsând să se exprime arome de fructe negre de pădure îngemănate cu ciocolată şi condiment. E un vin remarcabil prin versatilitatea lui şi o surpriză frumoasă pentru orice iubitor de vin bun care încă nu l-a cunoscut”!
….Vacanţă plăcută vă doresc!
….Bogdan

{lang: 'ro'}
Mai multe

Paradisul din Kavarna

Scris la 24 iulie 2013 in Povesti despre vin, Slider | 26 comentarii

Haideţi să continuăm călătoria noastră pe litoralul Marii Negre.
….Unul dintre locurile în care am putut fi văzut cel mai des în această vară, a fost restaurantul Balgarka din Kavarna. Situat la aproximativ 40 kilometrii de Vama Veche, acest orăşel care iniţial nu spune nimic, nu trebuie nicidecum ocolit. Dacă, din şoseaua principală faceţi la stânga spre Kavarna, atunci la primul semafor mergeţi tot spre stânga până pe plajă. Dacă rataţi primul indicator, atunci la cel de-al doilea indicator faceţi tot stânga, dar la primul semafor dreapta de data aceasta (sau urmăriţi indicatoarele “Apartaments Cove” şi vă vor duce până aproape de restaurant). Ca să ştiţi dacă sunteţi pe drumul cel bun, la câteva sute de metrii după semafor treceţi pe sub un pod, apoi printr-o zonă gen Afganistan şi abia apoi ajungeţi cu bine pe plajă. Parcaţi maşina, ca locuri sunt la discreţie, şi mergeţi până pe nisip. Plajă este intimă, drăguţă, dar atenţie! Dacă, cumva auziţi vreun cuvânt în limba romana fugiţi cât vă ţin picioarele. Nu vă opriţi decât în celălalt colţ de plajă, sau oriunde vă simţiţi protejaţi, că au romanii noştrii un dar de a se lipi de voi şi a vă irita cât e ziulica de lungă, fix precum meduza şi mai multe nu. Iar, dacă vă simt şi cunoscători ai zonei, Aleluia!
….Restaurantul cu terasa de pe plajă se numeşte… cum credeţi: Balgarka! Aici este Raiul pe pământ, domnilor şi doamnelor. În această exotică terasa cu vegetaţia ei luxuriantă, cu pian alb şi oameni primitori este Raiul Midiilor. Aici o să uitaţi că a existat vreodată Dalboka (care, fie vorba între noi a devenit de câţiva ani buni o mare ţeapă), sau Dubrovnic, sau orice altă zonă de pe glob care vă aminteşte de midii. Nu există nicăieri în univers midii că renumitele “Midii din Cavarna” (cum este scris pe meniul în limba romană). Sunt URIAŞE ca mărime, au o textură mai fină decât voalul de mireasă, sunt zemoase, gustoase, parfumate, şi nu te poţi opri din mâncat nici legat de mâini. Zeamă, sosul în care sunt făcute este extraordinar, îl sorbi cu cochilia pe post de lingură şi iar mănânci şi iar sosul şi iar… Porţia are 600 de grame şi costă aproximativ 10 leva (1 leva = 2,30 ron). Ca să nu-i omori cu drumurile pe ospătari, puteţi comanda de la început câte două porţii de “Midii din Cavarna”, că oricum nu vă puteţi opri la prima. De aici întotdeauna pleci umflat precum buhaiul, dar fericit de îţi vine să pluteşti. Nu e problemă dacă doreşti altceva: de la zargan la lufar, sau preparatele din carne  tradiţional bulgăreşti, toate sunt delicioase şi relativ ieftine (nici un fel de mâncare nu cred să depăşească 12 leva, iar salatele sunt 4,5-5 leva). Iar, prăjiturile… Doamne apăra şi păzeşte! Dar, nimic, nimic pe lumea aceasta nu se compară cu midiile de aici. Şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt, pentru că am mâncat midii prin toată lumea asta largă!
….Cum spuneam: locaţia este extraordinară, midiile paradisiace, acum să vă recomand şi un vin din lungă listă a restaurantului: Kapatova 2012- la preţul de 28 leva (65 ron). Este un vin alb, sec din chardonnay şi viognier cu alcoolul de 13%.
….Nasul este frumos, curat cu flori şi fructe gen: şoc, mango, grapefruit şi puţină drojdie.
….Gustul este nemaipomenit de plăcut cu o notă eleganta puţin dulceagă, dar totodată fresh, cu multe citrice. Aciditatea este destul de sus, ducându-ne cu gândul la un vin uşor frizante, alcoolul nu se simte nici dacă vinul este băut puţin mai cald. Finalul este lung, lăsându-ţi în gură un gust plăcut de grapefruit. Un vin complex cu o structură bună, dar nu greoi, ci foarte băubil. Un vin foarte bun, care alături de midii a mers “mănuşa”. Poate fi băut la fel de bine şi fără mâncare!
….Vă doresc vacanţă plăcută!
….Bogdan

{lang: 'ro'}
Mai multe

Delta, vinul şi rechinul

Scris la 27 iunie 2013 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….Săptămâna trecută la invitaţia unui bun prieten am dat o fugă până în Delta Dunării. Ce să vă spun: cea mai grozavă idee pe care putea să o aibă!
….Dunărea era crescută, toată România speriată de inundaţii, aşa că am fost doar noi, peştii şi păsările cerului. Am cutreierat canalele pustii, lacurile pline de păsări şi nuferi, locuri ce de mult nu au mai văzut picior de turist sau localnic din pricina adâncimii apei. Tot să stai relaxat în mijlocul acestui peisaj primordial, bucurându-te de fiecare pasăre măiastră care te înconjoară, de unduirea sălciilor seculare, la fiecare adiere a vântului după-amiezii. Să admiri nuferii în toată splendoarea lor, să te desprinzi de gândurile şi problemele zilnice, oprind timpul în loc şi devenind parte a acestui univers magnific de care nu te poţi satura vreodată.
….A fost un vis!
….Apoi, într-una dintre seri, peştele pe care-l vedeţi în poza alăturată a ajuns în cuptor alături de legume. Dulceaţă acestora coapte, împreună cu textură cărnii acestui crap a transformat cina într-un adevărat festin. Îţi lingeai degetele de plăcere şi nu îţi venea să renunţi indiferent cât de satul erai.
….L-am asociat cu diverse vinuri şi vă jur că toate combinaţiile ni s-au părut perfecte. Atât cele albe, cât şi roşii. După mine s-a remarcat Bordeaux Blanc Chateau La Verriere 2012, un vin puţin cam aromat după gustul meu, dar fresh, echilibrat şi foarte băubil. Îl avantajează şi preţul, putând fi găsit la 45 ron la Ethic Wine, un preţ meritat, pentru calitatea pe care o are acest vin.
….Apoi a venit noaptea… Crapul parcă voia să se răzbune. Am văzut cu ochii mei prieteni, cum se transformă în rechin şi îi creştea înotătoarea de pe spate. Apoi, colţii iau ieşit din gură, şi a încercat să muşte. M-am ferit, am făcut o fandare, dar nu am putut evita împunsătura cu nasul lui ascuţit. M-a impus o dată, de două ori şi poc, l-am lovit cu palma peste bot. În acelaşi moment cu pumnii strânşi gata de luptă, am sărit din pat şi ce să vezi… Nu era decât un biet ţânţar pe care l-am dovedit! Am răsuflat uşurat!
O zi minunată vă doresc!

Bogdan

Delta Dunarii

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 10 din 17« Prima...89101112...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori