Slider

Degustare Crama M1. Atelier – Murfatlar ( Episodul 2 )

Scris la 19 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | 15 comentarii

     În prima parte povesteam ceva despre chef, dar fără să vă dau şi detaliile de rigoare.
….După degustarea din crama, am mers cu toţii în restaurantul podgoriei, unde a început socializarea, voia bună şi depănarea amintirilor, bine-nţeles pe trilul lăutarilor.
….Am stat la masa bloggerilor şi am aflat din spusele lor că în branşa aceasta a vinurilor sunt consideraţi aproape ciumaţi şi oricum în afara eternităţii. Nimeni nu are nevoie de ei, “blogareala” nu poate fi decât o glumă a unor oameni complicaţi care au conştiinţa fatalităţii, deoarece nu înţeleg că efortul lor e nul, neluat în calcul şi trimis direct spre vârful bocancului.

Ciudat! Mie mi s-au părut oameni perfect normali, cu nasul între ochi şi picioarele până-n pământ. Haioşi, spirituali şi mai degrabă magicieni ai sorţii decât pierzători ai ei. Oameni ce simt că pot totul, absolutul este în mâna lor şi fac ceea ce doresc cu plăcerea infinită a lucrului bine croit!
Dar oricum, aceasta este numai părerea mea…
….Între timp au sosit sarmalele în cuib (bănuiesc că în cuibul lor, nu al meu), pe care trebuie să recunosc le-am încercat alături de Feteasca Neagră 2011. Am început aşa: o gură mică de sarmale, o gură mare de fetească, o gură mică de sarmale, una mare de fetească…, totul e să nu abuzezi de sarmale! Aşa mi-au spus şi mie prietenii…
Şi după două trei guri mari de fetească neagră, viaţa a început să pară mai frumoasă prin acel pahar de culoare purpuriu – violacee. Nasul m-a trimis direct în cămara bunicii, lângă borcanul cu dulceaţă de vişine coapte şi cireşele zglobii de pe plăcinta pudrată cu zahăr vanilat. Dar, gustul…! Vai, gustul acesta de cireşe amare care îmi umblă slobode prin gură şi se jucau cu tanini copţi, moi ca baloanele de săpun. Gustul buzelor cremoase şi aromate ale ţărăncuţei oacheşe de la culesul prunelor din bătătură. Acest gust catifelat ce îti umple gura şi se lasă dus încet, încet fără să mai vrea parcă să dispară.
….Finalul ne-a prins cam aşa: lăutarii cântă, lumea râde şi e bine dispusă, viaţa e frumoasă şi devreme acasă, iar eu gândesc deja unde să fac loc în crama proprie pentru găzduirea acestui vin bun în momentul apariţiei lui pe piaţă. Nu ar fi o idee rea nici pentru voi, cred!
Bogdan.

Crama M1. Atelier – Murfatlar

Mai multe

Vintest 2012

Scris la 17 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

    Cum sâmbătă şi duminică erau rezervate pentru o excursie grea la Târgu Mureş, m-am hotărât să dau o tură la Vintest în prima zi de deschidere. La intrare m-a întâmpinat o uşă închisă de o tanti stresată de fumul gros de grătar ce era aşezat pe treptele de la intrare, usor lateral. Pâcla cu miros de mici şi cârnaţi groşi îţi facea impresia că Obor-ul s-a mutat în sala congreselor, ori că toţi fanii lui Fuego au lansat vreo întrecere culinară.
….Înăutru sunt surprins de primirea unei punguţe cu un pahar de degustare înscripționat cu datele evenimentului ce tocmai începuse. Şi chiar dacă paharul nu e chiar ce ar trebui, gestul contează. Televiziuni, interviuri, declaraţii, lume interesată, lansări etc. Bravo! Aud că sunt peste 20 de expozanți de vin ce au standuri la acest eveniment. Totuşi, există interes şi lumea e prezentă. Chiar e aglomeraţie.
….Ce am vizitat? În faţa standului Domeniile Sahateni- Aurelia Vişinescu, mă întalnesc cu un mai vechi amic – Nick Filip, cu care nu ratez ocazia să facem o poză şi mai încerc odată savignonul blanc Karakter, pe care-l regasesc la fel de dur, aspru, tare şi uşor distant. La Crama Basilescu reîncerc Feteasca Albă şi Golemul alb, care-mi aduc aminte de lucruri plăcute. Am mai vizitat standul Cramei Oprişor, unde doamna Tzakis insistă să-mi schimb părerea despre rozeul Caloian, cu care avusesem o experienţă nereuşită. Dânsa amabilă, eu maleabil şi ușor de convins… Ajung vis-a-vis la standul Domeniilor Franco-Române, unde chardonnay-ul Crai Nou (ecologic) mi se pare interesant şi promiţător, dar îmi „dau în cap” cu un roze din merlot, atât de tare (cred că peste 14,5 %) încât mi se înmoaie papionul. Nick insistă să trecem şi pe la standul Jidvei, unde reiau Mysterium alb. Nici de data asta nu ne-am plăcut, dar mi se oferă Mysterium roze din syrah+cabernet sauvignon, care mi-a facut o bună impresie (promit să aprofundez problema). La Cotnari, un simpatic domn îmi promite că vinul propus nu mă va dezamăgi, turnându-mi o Grasă vinificat sec. Îmi spune că citeşte blog-ul nostru şi aşteaptă prima impresie. Încerc să nu dau vreo speranță şi îi promit că revin cu impresii pe blog. Mai pe dreapta, aproape de standul Budureasca, unde am gustat un fume cu eticheta neagră, poetul-vinificator Dinescu dădea cu zacuscă pe o felie mare de pâine, dar la vinuri nu m-am mai oprit. Îl salutăm şi pe dl. Mircea de la WineRo şi mă opresc la Vinarte, unde dl. Stelian îmi reţine atentia cu lansarea unei noi game. Gust savignon-ul blanc dedicat segmentului horeca și poposim aici cu câteva impresii tehnice: mai întâi, distingem o etichetă sobră, dar elegantă a sticlei. Vinul are o culoare frumoasă de galben-verzui și cu un nas foarte plăcut de flori de câmp, soc, dar mai ales de SB din lumea noua. Te întâmpină un gust floral, sec și oarecum tare în alcool (deși are numai 13%), dar apoi remarci că e integrat și prietenos, cu o aciditate bună, dar și cu o amăreala cam pronunțată pe final. La vinul ăsta trebuie să ții apa aproape și ceva de ronțăit. Orice mâncare picantă, brânză mai consistentă se va simți bine alături de noul sauvignon de la Vinarte. Dacă am reținut bine, ar fi vreo 22- 25 lei la distribuție.
….Părăsesc în grabă Vintestul 2012, neuitând să salutăm domnii: Grigorică, Păduraru, Timofti, Anghel și Pentek, precum și o frumoasă domnișoară cu fustă aurie (cred că de la standul Vincon), fiind convins că am stat prea puțin și că am omis multe lucruri ce trebuiau văzute. Indiferent de stângăciile de organizare și prezentare, câteva lucruri bune s-au produs: Vintest-ul a venit mai în oraș (față de Romaero- anul trecut) și a ținut un week-end întreg. E mai bine.

RaSto

Mai multe

Degustare M1. Crama Atelier – Murfatlar (Episodul 1.)

Scris la 16 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | 5 comentarii

….Săptămâna trecută, într-o splendidă după amiază de toamnă am răspuns prezent invitaţiei oferite de M1. Crama Atelier (prin vocea domnului manager Dan Bundur), acea cramă mică din crama mare Murfatlar.
….Întrebarea de început este: ce poţi face într-o cramă? Merită să ajungi acolo, ori ba? Bine-nţeles că merită să ajungi acolo, iar crama nu este vreun loc de “boschetăreala” cu alcoolicii anonimi de prin faţa blocului. Nu te duci nici să te faci “cui” amestecând diverse vinuri, nici să faci “pipi” pe gardul oamenilor după ce ţi-ai zburat creierii aşa cum este obiceiul pe aici prin Românica!
….Crama, este locul unde poţi învăţa cum se cultivă şi se întreţin strugurii, cum se produce vinul de calitate, care este deosebirea dintre “vinul de butuc” şi cel de crama făcut cu tehnologii dintre cele mai moderne, pentru a ne desfăta din când în când simţurile. Şi pentru că tot am vorbit de simţuri aici înveţi că acest “nectar al zeilor” are o culoare, un miros deosebit şi un gust dumnezeiesc ce doreşti să nu se termine niciodată. Bucură-te, deci, de toate aceste trei calităţi! Nu bea vinul din “vază” şi nu te opri numai după primi zece litri. Vinul nu e făcut să-l bei pentru a avea curaj să o violezi pe baba Floarea, sau să-l scuipi pe profu’ de geografie, iar a doua zi să mori cu capul în “buda” şi unchiul “bore” în cârcă!
Deşi pe la noi cutuma spune, că vinurile nu trebiue amestecate, pentru că te îmbeţi (dar, poţi bea cu butoiul să arăţi prietenilor ce tare eşti…), într-o cramă intelegi cum poţi degusta diverse sortimente de vin, bineînţeles cu măsură şi să pleci cu toţi boii de la căruţa acasă. Ideea de bază este că aici înveţi despre vin, ajungi să-l cunoşti, să-l respecţi şi să ştii cum şi cât să consumi pentru a te bucura la maxim de el.
Acum că ştim ce este crama, să vorbim puţin şi despre eveniment…
….A fost lume multă: pasionaţi ai vinului, bloggeri celebri, ziarişti şi toţi cei ce au vreo atingere cu acest domeniu şi care nu au dorit să lipsească. Ce mai, chef de chef, cu lăutari şi tot tacâmul, vinuri bune şi mâncăruri alese, atmostera relaxantă, socializare la greu. O petrecere pe cinste, grataragiu celebru în persoană oenologului Răzvan Macici, gazde minunate – bravo lor! Ce mai: la sfârşit s-au pupat arab cu rabin, câine cu pisica, bărbaţi cu bărbaţi, şi femeile cu sticlele de vin…
….După primirea călduroasă alături de un pahar de vin, am intrat în crama şi ne-am apucat de “treabă” cu două vinuri albe: Arezan 2011 (feteasca albă şi feteasca regală) şi Leat 6500- 2011 (pinot gris).
O să le descriu succinit:
Arezan 2011: fetasca albă 50%, feteasca regală 50% – un vin curat, prietenos şi de cursă lungă. Are o culoare galben- verzui, un miros floral şi de fân proaspăt cosit. Gust fructat, măr verde, iar pe final o senzaţie puţin uleioasă. A fost ţinut în inox fără să vadă lemnul la culoare.
Leat 6500 – 2011 Pinot Gris, a fost obţinut prin presare directă a ciorchinilor fără desciorchinare şi adaugată o componentă de 8% vin baricat, care ajută la corp.
Are o culoare galben – verzuie, nas cu arome florale, caise, pepene galben, mirodenii şi este puţin picant. Gustul este: plin, bogat, foarte fructat, iar gândul te duce la citrice poate grapefruit. Este un vin cu corp, sofisticat, rafinat care duce spre un final mediu cu senzaţii amărui foarte plăcute.
Dacă, Leat-ul 6500 – Pinot Gris este cum spuneam un vin mai delicat, şi puţin pretenţios, vă asigur că Arezanul “curge” singur şi face casă bună cu petrecăreţii din toate categoriile. Pe încercate!
….Au mai urmat patru vinuri roşii, despre care o să vă povestesc în posturile următoare şi surpriza serii Muscat Ottonel Ice Wine – vin desert, dulce obţinut prin prelucrarea strugurilor în luna februarie, dar cu o cantitatea obţinută de numai 400 de litrii de vin, de pe o suprafaţă de două hectare. Ce să zic: după ce l-ai băut şi pe acesta, poţi să mori liniştit că le-ai făcut pe toate! 🙂
Va urma…

Bogdan.

Degustare Crama M1. Atelier – Mulfatlar

Mai multe

Sarbatoarea Recoltei 2012 – Aliman

Scris la 1 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….Anul acesta am fost invitat la “Sărbătoarea Recoltei” la Aliman, un sătuc uitat de timp pe malul Dunării, lângă Cernavodă. Aici îşi află podgoria firma Winero, adică cei care au produs neasemuitul Alira Merlot 2009 (după părerea mea cel mai bun vin sub aspectul raportului preţ/calitate din România, 35-45ron/sticlă), sub atentă îndrumare a oenologului Marc Dworkin.

….Zis şi făcut! Dimineaţa, cu ochii bulbucaţi, mă prezint la autocar la ora 07.00, de nici în armată cu furtunul nu mă trezeam la ore aşa matinale. Până la locul faptei nu vă pot povesti nimic, deoarece am dormit dus, iar când autocarul a oprit am căzut de pe scaun.

….Ajuns la faţa locului, lume multă, veselie în vie şi un soare de te trăsnea direct în moalele capului. La mese era deja servit aperitivul şi primul vin care ne interesează, pe numelui lui adevărat Alira Tribun 2011. Acesta este un asamblaj compus din: Cabernet Sauvignon, Merlot şi Feteasca Neagră.

….După ce ascult cu un interes nebun, primii cuvântători, oratori sau cum doresc domniile lor să li se spună, încep dialogul cu “Tribunul”: Îi zic: i-a spune tu onorate “Tribun” ce ar trebui eu să am în simţiri, dacă se ia băutura de mine?

….Cinstitul “Tribun” îmi răspunde cu nasul pe sus: ar trebui să ai în nări un miros proaspăt de fructe de pădure, ciocolată şi tutunul vechi din traista bunicului. Gustul, ar trebui să-ţi fie deosebit de fresh, să simţi coacăze negre, prăjitura cu fructe coapte, poate prune şi vişine. Aciditatea să ţi se pară bună, corpolenta atât cât îi trebuie unui vin nou şi să-l simţi întratât de uşurel încât să curgă singur pe gâtlej, cu sau fără mâncăruri alături. Şi toate acestea încă de la primul pahar!

….Pentru că, după cel de al doilea pahar eu “Tribun” te voi face să vezi lumea diferit! De exemplu priveşte acest distins eveniment şi ai să vezi că prezenţa sexului frumos e atât de bine reprezentată ca număr, dar şi calitativ. Acum, dacă te uiţi mai atent observi cum unele dive sunt sosite cu “portofelul” alături, la care vorba aceea, nu e bine nici măcar să te uiţi, dar altele par că aşteaptă consolare.

….“Tribunul” continuă: am văzut vreo două brunete, de atunci când m-am uitat fix în ochii lor (şi din faţă şi din spate) mă şi vedeam “hai mândruţă-n deal la vie”, urmărind atent cum adună ele sărăcuţele ciorchine de ciorchine, bob de bob. Bine-nţeles, ca cinstit Tribun aveam numai gânduri curate, parcă erau fetele mele: cum le-ar mai face tata băiţă, cum le-ar spăla tata pe spate, alea, alea… de nici nu vreau să mai vorbesc.

….După, al treilea pahar întreb? Ştii foarte bine prietene, că mocangiala îngraşă zise “Tribunul” şi te rog să nu urmezi binecunoscuta pildă românească: am venit, ne-am îmbătat, ne-am făcut de rahat, acum putem pleca liniştiţi acasă!

….Am ascultat sfatul “Tribunului” şi am aşteptat cuminte rândul batalului dobrogean la grătar asezonat cu Alira – Cabernet Sauvignon 2010, cea de a doua noutate. Acesta s-a dovedit a fi un vin foarte bun, dar încă crud, verde, pe care cu voia dumneavoastră o să-l descriu cu altă ocazie.

….Petrecerea a continuat cu muzică, dans şi voie bună, iar pe la orele 17.oo am făcut o ultimă reverenţă în fata “Tribunului” urându-i o carieră măreaţă în anii ce vor urma, apoi am plecat spre Bucureşti unde mă aşteptau numai lucruri bune: trafic, cozi, semafoare, nervi întinşi la maxim şi talente de talente. Când am văzut asta mi-am revenit şi am zis: gata, sunt din nou acasă!

….În final, nu pot decât să-i felicit pe prietenii de la Winero- gazde primitoare, şi să le urez cât mai multe astfel de petreceri reuşite, iar ţie cititorule îţi zic răspicat: ar fi greşeala vieţii tale să nu încerci măcar prietenosul “Tribun”, sau magnificul “Cabernet Sauvignon 2010” ce cu siguranţă îţi vor desfăta simţurile mulţi ani de aici încolo!

Bogdan

Sarbatoarea Recoltei Aliman

Mai multe

Vinuri franțuzești la Lidl – Episodul 1

Scris la 1 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

….Cei de la Vinul.ro, amabili cum îi ştiţi, ne-au invitat la lansarea selecţiei de vinuri franţuzeşti de către Lidl România pe 27 septembrie la Cantine de Nicolai. Fiind aproape de birou, am ajuns cu 5 minute mai devreme de ora fixată şi am fost întâmpinat de Poliana, Cezar, dar şi de două „stewardese” gen Air France cu basc, eşarfă şi tocuri bine înfipte în mochetă. Vinurile care aşteptau expuse (şi care erau principalul scop al vizitei) le lăsasem pe alt plan, pentru că printre alte provocări, se perindau nişte platouri cu fineţuri franțuzeşti pregătite de Nicolai. Acelor fineţuri nu le-am reţinut numele, nu le pot pronunţa, deci… nu le pot reda corect aici. Fac cunoştinţă cu câteva persoane agreabile şi încercând să ţin un ton francofon, persoanele se recomandă: Frederich, Hans, Klaus…. Aha ! Sie verstehen?…. ăăă.. Ah!… Bonjour ! Şi-mi vin în minte singurele cuvinte în germană pe care le ştiu: volkswagen izbit în zid !.. dar nu se făcea. Şi de departe apare salvatoare şi zâmbitoare o tânără frumoasă blondă, foarte înaltă, cu alură de Pino Blanc D’Alsace, care se recomandă cu nume romanesc şi continuă: PR-ul Lidl. Oh!… Săru’mâna ! Pardon ! Enchante ! Noroc cu Cezar, care prinde un microfon şi cu toate cuvintele la el începe prezentarea evenimentului. Mai apar persoane cunoscute, mai facem o poză şi suntem invitaţi să degustăm cele 23 de vinuri franţuzeşti selectate.
….În acest episod am să va relatez despre un singur vin cu care m-am înțeles bine pe muteşte. Iată ce mi-a comunicat: Je m’appelle Pinot Blanc D’Alsace – JP Muller annee 2011, medaliat cu aur la Lyon in 2012. Are o culoare frumoasă şi e cristalin. Năsuc interesant, nu foarte pronunţat de citrice, flori de câmp şi măr verde. În gură, începe destul de acidulat, cu măr verde finuț şi iarbă verde. Gustul e bun, nu prea îi simţi alcoolul (12,5%) şi e sec bine. Mi-a plăcut. Post gustul e destul de lung şi-ţi aduce aminte de ceva elegant în construcţia vinului. Am luat o gură mică de brânză brie şi o smochină şi-am dus iar paharul la nas. Şi iar mi-a plăcut. Apare una din “stewardese” şi-mi împinge un catalog al vinurilor lansate. Răsfoiesc repede să găsesc prezentarea vinului cel aveam încă în gură şi mă înec văzând preţul… 14,99 lei (cu TVA). Da, frate!
Pinot Blanc – mon ami de la patrie- să fii iubi(t) !
….Revine blonda de la PR şi mă linişteşte (parţial): De luni, 1 octombrie, îl veţi putea găsi pe rafturile Lidl în cantităţi suficiente !
….Je t’aime !
….RaSto

Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori