Slider

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1: FIORDUVA

Scris la 2 iunie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1 : “FIORDUVA”
Am aflat despre Marisa Cuomo si vinurile ei in vara anului 2015 cand am petrecut o noapte in Agerola, in varful muntelui, pe Coasta Amalfitana, la sud de Napoli. Cautam vinuri din soiuri antice si “vânam” viile nealtoite pe radacini americane, intr-un cuvant… prefiloxerice. Am gustat niste vinuri locale si cineva mi-a recomandat “FIORDUVA”.
Nu mai auzisem de acest vin. Entuziasmat ca m-a surprins cu ceva nou, cel care mi-a recomandat FIORDUVA (tot un iubitor de vinuri, un cunoscut sportiv local care a deschis un hotel si un restaurant in urbea natala, Agerola) a inceput sa imi povesteasca cat de bun este acest vin, ca este “mandria” regiunii si toti cei care fac vinuri pe Coasta Amalfitana se uita la acest vin cu respect si il considera “port drapelul” vinurilor din regiune. Mi-a spus ca este un vin alb… What?! Cum eu eram un bautor de vin rosu, am fost destul de rezervat. Totusi, (ma tot gandeam ce vin poate sa fie de il lauda toata concurenta), am cautat pe internet si am facut o rezervare pentru o degustare. Degustarile se fac peste drum de crama, la Hotel Bacco (Bachus italian) din Furore. A doua zi la pranz m-am prezentat la “treaba”. Hotelul Bacco este fabulos amplasat cu o vedere superba asupra fiordului Furore si a unei bune parti din Coasta Amalfitana. Pe terasa deschisa am inceput degustarea vinurilor cramei asociate fiecare cu un fel de mancare.
Bucataria Bacco este o bucatarie fantastica cu retete stravechi pastrate in familie de multe generatii. Restaurantul lor este o aparitie obisnuita in Ghidul Michelin. “Mare e Monti”, “Vini Estremi”, aceste expresii insemnand mare si munte in acelasi timp, vinuri din struguri crescuti in conditii extreme, toate acestea iti vin in minte cand ajungi acolo inca dinainte sa gusti vinurile.
Astazi voi vorbi doar despre Fiorduva, despre restul vinurilor, despre vizita in crama sapata in roca vulcanica/tufo (intr-un loc ce apartine patrimoniului mondial UNESCO) si despre bucatele locale transformate in arta.. in curand, cu ingaduinta publicului cititor.
Fiorduva, un asamblaj din 3 soiuri prefiloxerice : Fenile, Ginestra si Ripoli. Strugurii sunt crescuti in pergole pe terase situate pe versantul sudic la altitudini cuprinse intre 300 si 550 metri peste nivelul marii, si culesi (manual bineinteles) in ultima parte a lunii Octombrie. O mare parte din vita de vie isi pastreaza radacinile prefiloxerice, cele mai batrane exemplare fiind estimate la 140-150 de ani. Nici cele mai tinere nu sunt altoite pe radacini americane, din simplul motiv ca filoxera nu a ajuns pe aici. Culoarea vinului este un galben stralucitor care, chiar si pe inserat, emana parca stralucirea soarelui. Vinul este onctuos, lasand urme serioase pe pahar. Nasul este parfumat cu flori albe, miere, nuca de cocos si vanilie. Te-ai astepta la un vin dulce, de desert. Surpriza! In gust se simte mierea din flori de lamai si portocali, vanilia, miezul de nuca, dar este totul perfect echilibrat de aciditate care se simte sub forma sucului de lime proaspat stors intr-un pahar de cremene si un praf de sare de mare ce raman in postgust minute intregi. Un vin de meditatie, la munte si in acelasi timp pe malul marii.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Mai multe

Schi si relaxare la Saint Gervais (aparut Vinul.ro)

Scris la 5 aprilie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Iarna, multi dintre noi mergem la schi, asa ca m-am gandit sa va impartasesc cateva impresii, dintr-o zona extraordinar de pitoreasca a Alpilor francezi, pe care personal o recomand cu caldura.

La mai putin de o ora de mers de la aeroportul din Geneva, in inima muntilor Alpi se afla statiunile Saint Gervais, Megeve, sau Les Contamines Montjoie.

Domeniul schiabil al acestora este comun, cuprinde aproximativ 450 km. partii amenajate, incepanand cu cele verzi pentru incepatori, pana la cele negre pentru schiorii experti. Pe langa aceste partii exista zone vaste pentru schiul off piste, stiut fiind faptul ca francezii din zona iubesc acest tip de schi. Asta se vede dealtfel si in vitrina centrelor de inchiriere, unde sunt expuse numai si numai schiuri late off piste.

Partiile sunt intretinute impecabil si ceea ce este foarte important – sunt aproape goale, peisajele sunt fabuloase, iar varful Mont Blanc cu aerul lui rarefiat, iti taie respiratia. Cel mai mult mi-au placut partiile din zona Les Contamines (aproximativ 120km.), majoritatea fiind in golul alpin deci fara copaci in apropiere, foarte late, relativ lungi si insorite.

Dar, poate va apuca foamea sau setea pe acest domeniu schiabil! Nici o problema, restaurante sau apreschiuri sunt o gramada, vorba aceea: bani sa ai! Bani, bani, dar trebuie sa ai din belsug, deoarece o bere la halba ( 400 grame) costa intre 7-11 euro, un paharel de vin fiert ( 100-125 grame) intre 6- 10 euro, un meniu pentru pranz incepe de la 20-25 euro/persoana.  Vi se pare scump? Da, si mie la fel! Dar, francezilor nu prea,deoarece locatiile erau pline, cu greu putand gasi un loc liber la orele pranzului,  mese erau bogate, cu nelipsitul pahar de vin alb sau rosu, ori dupa caz sticla de Champagne Moet ( ca alt tip de chamagne personal nu am vazut pe acolo). Vreau sa va spun ca, atat vinurile la pahar, cat si cele la sticla, cu toate ca erau 7-10 euro/pahar, sau 40-70euro/ sticla, erau destul de slabe calitativ, pretul acestora intr-un retail gen Carrefour,  probabil se invarteau in jurul sumei de  10 maxim 15 euro. Acum poate intelegeti de ce pe multe mese trona la loc de cinste sticla de champagne (cu toate ca aceasta depasea suta de Euro) – francezi apreciaza  bautura de calitate!

Oricum, asta nu inseamna ca intr-o pauza binemeritata, intins pe sezlong la soare, sau in incinta vreunui restaurant nu merita sa savurezi o bere, ori un vin, sau poate extraordinara supa de ceapa. Sa nu mai vorbesc despre apreschiurile care aveau muzica life si o atmosfera extraordinara!

Acum, pentru a va dezamagi pana la capat, o sa va spun ca preturile sus amintite, nu sunt specifice numai locatiilor de pe partii, ci si restaurantelor din statiuni.

Dar, romanul ca intotdauna fiinta adaptabila in functie de situatie, a gasit rezolvarea si in aceste cazuri. Pe partii se poate schia cu rucsacul in spate, doldora de sandwichuri si cateva sticlute de apa, bere, sau dupa caz – votca, ori rom! Iar, seara la intoarcere ce poate fi mai revigorant decat un spumant? Iar daca acesta este cumparat de la un retail, gen: Carrefour ori mai bine Casino (care este numere retelei Mega Image din Franta), la un pret intre 6 si 10 euro si o calitate excelenta, cu atat mai bine. De aceea m-am gandit sa va povestesc despre “Cremant”. Pentru cei nu foarte initiati, Cremantul este spumantul obtinut prin metoda traditionala, dar dintr-o alta zona a Frantei decat Champagne. Cum spuneam am descoperit aici Cremanturi excelente din zona Alsaciei sau Bugundiei la preturi mai mult decat atractive, cum ar fi de exemplu:

Cremant DÁlsace, E.Durenmeyer, Brut , alc. 12%, pret aproximativ 7 euro

De cum il pui in pahar aromele de piscoturi, urmate de cele florale umplu parca intraga atmosfera. Intense si placute, acestea prevestesc gustul proaspat si  racoritor alaturi de bulele care te gadila usor. Incredibil la acest spumant este postgustul lung si fructat, prietenos si foarte catifelat. Chiar daca, nu se poate lauda cu vreo complexitate deosebita, sau o paleta foarte larga din punct de vedere aromatic, are o perlatie fina, care nu se termina parca niciodata. Este exact ce-ti trebuie dupa o zi plina de efort sau, de ce nu – la masa de dimineata, pentru a fi sigur ca ziua ce va urma este una care incepe excelent si trebuie sa continue neaparat la fel.

Aceste fiind spuse va astept pe partie, sau mai bine undeva langa – la un pahar de Cremant!

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Mai multe

In estul Siciliei. Ziua 1

Scris la 30 octombrie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

–-In drumul spre o noua intalnire #winelover, langa Etna, am avut parte de o scurta vacanta cutreierand alaturi de Diana, Simona si Cosmin imprejurimile celebrului Vulcan, dar si parte din litoralul estic al Siciliei: Taormina, Milazzo, Catania si multe localitati mai mici, dar pline de farmec.
–-Cu cat inaintam mai mult, cu atat imi dadeam seama cat putin stiu despre o celebra insula chinuita de istorie si-mi reveneau in minte imagini din filmele vechi italienesti. Pline de saracie, cu copii desculti alergand trei capre si peisaje pline de praf. Mai tin minte ca vedeam cate o nenorocire de film color la cinematografe, in care cate un nepregatit de commissario incerca sa  ia de gat Mafia. Sfarsitul fiecarui film includea cate o inmormantare pentru cate o famiglie, criminalii (imbracati mereu in costume in dungi) isi prezentau si ei regretele, apoi salvele carabinierilor si multe femei in doliu, toata lumea jurandu-si razbunare. La Piovra – serialul anilor ’90 de la TV – fiind pentru multi mai proaspat in memorie.
–-Insa lucrurile nu aveau cum sa ramana pe loc. Acum, Sicilia e brazdata de autostrazi, unde din 30 in 30 de km trebuie sa iei un tichet si la urmatoarea bariera trebuie sa platesti. Prima oprire a Fiat-ului nostru si primul contact mai serios cu Sicilia a fost in Taormina. E cam frumusel pe-acolo. Sus, de la cetatea celebra, poti vedea varful cizmei -  Calabria. In spre vest, se vede bine cum pufaie permanent batrana Etna. Tot acolo am avut si prima sedinta foto cu vinurile aduse pentru BYOB, ceva aventuri in parcare (in insula asta, daca n-ai maruntis, mai bine nu te dai jos din avion) si inapoi pe serpentine in jos sa gustam si noi din vinurile lor, pentru ca ne luasem cu vorba si cu pozatul si uitasem pentru ce venisem…
–-La Trattoria Siciliana, dupa ce-am cerut noi de mancare si tinand cont si de vremea calduroasa nu ne-am inteles bine decat cu un vin la sticla, vinurile casei fiind destul de slabe (ca sa fiu elegant). Un Inzzolia de 2014 in adaos cu viognier sub numele de Barbazzale s-a prezentat mai mult decat onorabil (spre 7 papioane/8), iar scoicile si puiul cu sos gorgonzola alunecau si mai bine.
–-N-am stat mult, desi Taormina merita din plin atentia, fiind o statiune foarte cautata pentru ca ai ce vizita, pentru apa sa speciala, foarte sarata si mereu mai calda decat in restul insulei. Ne astepta Milazzo, un mic port, cunoscut si pentru partea industriala (rafinarie) si pentru cele doua parti de litoral ale micii peninsule. Seara am facut cunostinta cu frumosul hotel Il Principe ales de Cosimo, dar si o pizza vero siciliana la un mic local din centru.
–-Restul, in episodul urmator…

{lang: 'ro'}
Mai multe

#winelover hangout. Bucharest, again!

Scris la 3 septembrie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

-Poate ca pentru lumea vinului din Romania, Luiz Alberto nu este foarte cunoscut. Insa, daca vorbim de cei aproape 20.000 de oameni ai gruparii #winelover, desigur ei stiu ca el este fondatorul acestei frumoase comunitati pe internet, iar din septembrie Luiz are mari sanse de a deveni Master of Wine.
–-Am profitat de scurta sa vizita in Romania pentru a-i face cunostinta cu cateva din vinurile noastre si am organizat Bucharest #winelover hangout pe 24 august, cu un BYOB (bring your own bottle) de vinuri romanesti, dar mai ales cu entuziastii vinului de la noi. Am avut placerea sa o avem alaturi de noi si pe Sue Tolson venita sa afle mai multe despre vinurile noastre si winebarurile din Bucuresti.  Genul asta de intalniri (despre care am mai scris) e foarte popular nu numai in Europa si de fiecare data strange iubitori de vin din lumea mare.
–-Si pentru ca Luiz venea prima data in Romania, i-am pregatit o primire extrem de calda. La propriu si la figurat. Dupa aterizarea la Otopeni, l-am instalat langa Sue intr-un Bucharest City bus alaturi de o frapiera si un spumant Clarus, lasandu-i sa admire frumoasa intrare in Bucuresti, Calea Victoriei,  pana la Piata Unirii, unde se golisem si sticla si, oricum, trebuia sa coboram.
–-Tema anuntata a intalnirii bucurestene de la Cafepedia fiind Wines of Romania – A Well Keept Secret – concept al Revino.ro, participantii (in marea majoritate purtatori de tricouri specifice), cu care Luiz era nerabdator sa se cunoasca, au avut de adus vinuri din soiurile noastre, astfel incat si el sa aiba o idee despre ce bem noi cu nesaț pe-aici, parada #wineloverilor nostri fiind de exceptie. Au defilat feteștile in toata splendoarea lor, plavaia, grasa de Cotnari, șarba, mustoasa, novacul, cramposia, babeasca, francușa, tămâioasa, negru de Dragașani, zghihara  si busuioaca de Bohotin.
–-Dupa speech-urile de bunvenit si reversul acestora, au inceput sa soseasca bucatele romanesti, in incercarea de a le asocia cu vinurile de mai sus. Fiecare participant a prezentat micilor grupuri formate vinul romanesc adus, zona, soiul, bietul Luiz, facand greu fata volumului imens de informatii venit. Ganditi-va ca numai pronunțarea soiurilor romanesti reprezenta o mare dificultate, acesta cunoscand mai bine doar Busuioaca de Bohotin vinficata in sec, de la alte intalniri de #winelover unde ne-am intalnit.
–-Pe monitoarele din local s-au prezentat hartile cramelor din Romania de catre Alexandra si Alina de la Revino.ro , practic o lansare oficiala proiectului, lucru care ne-a fost de mare ajutor in a explica invitatilor straini de unde provine fiecare vin prezentat si degustat.
–-Iar pentru ca de curand comunitatea #winelover a adaugat site-ului sau un magazin de unde poti cumpara diverse carti si tricouri, astfel incercand sa sprijine lupta impotriva cancerului – concept la care comunitatea #winelover a aderat, seara tarziu, in mijlocul pietii Alba Iulia ne-am adunat toti pentru lansarea de lampioane roz cu logoul #WLBCAF (WineLovers against Breast Cancer). Desigur, un gest simbolic, dar care in sufletul fiecaruia dintre noi a reprezentat foarte mult. Vinul face bine nu e o vorba aruncata aiurea pentru ca in jurul conceptelor sanatoase, generoase si care fac sens, adesea gasesti printre iubitorii de vin amatori de fapte care conteaza. Chiar daca a fost o zi de luni si chiar daca eram in luna concediilor, am fost destui care ne-am bucurat de o seara frumoasa cu vinuri romanesti, iar eu le sunt recunoscator pentru ca au putut veni la intalnire si le multumesc celor implicati in organizare.
–-Acestia sunt membri #winelover, iar pentru Luiz a fost o seara pe care foarte greu ar putea sa o uite. Ar fi si greu, pentru ca voi avea grija ca pe 13 Octombrie, cand ne vom intalni langa Catania, la muntele Etna, cu siguranta ii voi reaminti, ducand in valiza si lampioane.
–-Be a  #winelover, be generous! Because wine sharing is caring!
–-RaSto

English version –––––––––––––––––––––––––––-
–-Luiz Alberto may be not so well-known to Romania’s wine world. Still, if we take into consideration the almost 20,000 members of the #winelover group, of course they know him as the founder of this wonderful online community.
–-I took advantage of his short visit to Romania to present him some of our wines and organized a Bucharest #winelover hangout on 24 August, with a BYOB (bring your own bottle) Romanian wine, especially with the enthusiastic ones. We had the great pleasure of Sue Tolson being with us, who came to find out moreabout the wines and the wine bars of Bucharest. These types of meetings (of which I had written about) are very famous in Europe and gather winelovers from around the world all the time.
–-As Luiz was in Romania for the first time, I welcomed him very warm… properly, literally speaking. After he landed at Otopeni airport. I seated him next to Sue on the Bucharest City Bus next to a bucket and the sparkling Clarus, letting them admire the beautiful view of our capital, from Victoria Square to Unirea Square – where the bottle was been empty. After all, we had to get off the bus.
–-The announced theme of the Bucharest Meeting of Cafepedia was ‘The wines of Romania – A Well Kept Secret’ – the Revino.ro concept. Luiz Alberto was anxious to meet participants (most of them wearing specific T-shirts) who had to bring some wines – Romanian varieties – so that he could get an idea of what we drink. Thus, the #winelover parade was one of a kind. There was: plavaia,grasa de Cotnari, sarba, mustoasa, novac, cramposie, babeasca, francusa, tamaioasa, negru de Dragasani, zghihara and busuioaca de Bohotin.
–-After the welcome speech and the comments, Romanian dishes arrived in our effort to pair them with the abovementioned wines. Each participant presented the wine he or she had brought, its area and variety to small groups. It was difficult for Luiz to deal with so much new information. Just think only about spelling the Romanian varieties – a great difficulty as the wine he best he knew about was busuioaca de Bohotin, the dry wine from the other #winelover meetings when we had met.
–-The maps of Romanian wines were presented on the restaurant’s monitors by Alexandra and Alina from Revino.ro. More precisely, the official opening of the project was of great help in explaining to our foreign guests where each wine tasted and presented comes from. The #winelover community has added a shop to its site where you can buy various books and T-shirts, trying to support the fight against cancer – a concept that the #winelover community embraced late at night in the middle of Alba Iulia Square – where we all gathered to launch pink lanterns with the logo #WLBCAF (WineLovers against Breast Cancer). This was a symbolic gesture, but it still meant a lot to all of us.
–-Wine is good – not a silly saying at all – because around all the healthy, generous and meaningful concepts, you can often find among amateur wine lovers that deeds that do count. Even if it was Monday and the month of vacations, there were many of us who enjoyed a wonderful evening with Romanian wines and I am really grateful for their presence at this event and thank you all to all those involved in its organisation.
These are the #winelover members. This was a night that Luiz could forget with difficulty. It would be very difficult, especially since on 13 October, I will meet him near Catania, on Mount Etna and remind him of it, with some of the lanterns in my suitcase.
Be a #winelover, be generous! Because wine sharing is caring!
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Grecia Vini – Viticola

Scris la 30 iulie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

Daca mai toti mergem in Grecia pentru plaja, soare, yahting sau te mai miri ce, eu impreuma cu prietenul Horia Hasnas, am facut un tur al cramelor. Nu ne-a fost deloc “usor”, deoarece am inceput din nordul Greciei, zona Drama – leaganul lui Dyonisos, pana jos in sud, in  insula Santorini. Si pentru ca nu multi romani au incercat aceasta placuta experienta, o sa va impartsesc cateva impresii personale.

Cu toata convingerea va spun ca un asemenea tur merita cu prisosinta! Puteti vedea lucruri interesante, cunoaste oameni cu totul si cu totul speciali, sau degusta vinuri de exceptie.

O sa incep spunandu-va, ca un asemenea tur merita si numai pentru ineditul acestor crame. Am vazut crame sapate direct in stanca pe mai multe nivele, cum este Crama Venetsanos, sau direct in pesteri cum este Crama Hatzidakis, sau crame muzeu cum este Crama Gerovassiliou, unde puteti admira toate ustensilele si tehnicile de obtinere a vinului din cele mai vechi timpuri pana azi, sau cele peste 2500 de tirbusoane din toate zonele pamantului. Crame cu o arhitectura cum nici in revistele de specialitate nu gasesti si tehnica “gen S.F.” cum intalnesti  de exemplu la Crama Wine Art Estate

Impresionat am fost si de modul in care sunt promovate soiurilor grecesti. In orice crama poposesti, explicatiile si degustarile incep cu soiuri precum:  Assyrtico, Malagousia…, sau rosiile Agiorgitiko, Xenomavro, Mavrodaphne, etc. Toata lumea le prezinta ca fiind o adevarata bogatie nationala, sansa cu care Grecia poate patrunde in topul vinurilor mondiate. Si nici nu se inseala in acesta privinta, multe vinuri fiind deosebite ca si calitate, prezentare, sau posibilitate de invechire.

Un alt lucru interesant este turismul viticol. Intalnit in toate formele, de la cel masiv, cum am vazut la Crama Gerovassiliou, unde in sezon ajunge cate un atotocar plin cu turisti la fiecare ora, la cramele din Santorini, unde fiecare venea din proprie initiativa, cu familia sau prietenii sa deguste vinuri si sa petreaca o zi altfel decat dogorit de soarele arzator pe plaja, sau in tavernele grecesti. La fiecare crama poti servi masa, cumpara suveniruri gen tricouri, sau tirbusoane, dar cel mai important lucru – poti cumpara vinuri in orice cantitate, care pot fi trimise direct din crama, oriunde in lume. Si lumea cumpara din plin, vreau sa va spun!

De retinut este si faptul ca aici toate explicatiile le primesti cu maxima franchete, indiferent cat de tampite sau incomode sunt intrebarile. Asadar, nimeni nu se fereste sa-ti spuna ca un anumit an a fost prost si vinurile au iesit indoielnice, ca un anumit vin are corectie de aciditate ori ba, sau ca un alt coleg enolog a reusit anul acesta un Assyrtico de exemplu, mai bun decat al sau si trebuie neapatat vizitata si crama respectiva pentru a degusta vinul. Asta, pentru ca dragi prieteni, in Grecia mai toti enologi sunt prieteni si se ajuta, dealtfel ca si in Romania.., cred!!!

Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa  va incurajez ca in urmatorul vostru concediul in insorita Grecie, sa vizitati macar una, doua crame mai apropiate, daca nu sunteti inca hotarati pentru un concediu vini – viticol. Cu siguranta nu o sa regretati!

P.S. Domnisoarele din foto, sunt oenologi ale unor supercrame…

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 2 din 1612345...10...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori