Ciorba din 2 septembrie

Scris la 13 septembrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

           Sezon greu. Fiind sociabil în exces, am fost invitat la 3 nunţi în septembrie. Am pus-o!
          Seara din 1 Septembrie. Frumos tare, lume multă, toalete de fiţe, cocuri, zulufi, lame-uri şi bijuterii, papioane, pantofi de lac si muzică tare. Şi pentru că m-am comportat exemplar până după dar (my God), am fost invitat a doua zi la tradiţionala ciorbă de potroace. Habar nu am de unde vine acest obicei (eu ştiam că este un fel de recompensă pentru cei care au muncit la nuntă, nu cei care s-au distrat), dar dacă tot e moca – cu placere!
Am ajuns. Rezolvat antreurile și conversatia laudativă la adresa organizatorilor – și hop, vine vestita ciorbă. De astă dată în doua variante: de potroace și de burtă. Ce sa aleg, ce sa aleg?.. am zis: potroace să fie! Am luat ciorba cu ardeiul iute de rigoare, dar cu ce să o asezonez?… Acum vine bomba din partea gazdei : “Bogdane, vrei un vin roșu? Am Rosso di Montalcino 2007– Castello Banfi, nu de alta dar fratele său mai mare Brunelo a plecat la potroacele lui EBA“. Să cad de pe scaun! Trebuia să mai recuperez din banii dați la nuntă, aşa că am zis : “Da, da”! cu ochii mici-şmecheroşi! Am luat repede o lingură-două de ciorbă, o mușcatură de ardei iute și ce să vezi – scoteam flăcări pe gură, prin urechi, ochii mi-au ieșit din orbite. Dar,…băiat deștept ce sunt, apelez la SMURD-ul
Montalcino și mă dezcarcerează cu prima gură mare de vin!
         Trăiri: am simțit o izbitură puternică în palat, apoi a intrat. Aveam in gura 3 mânuțe: o mână mă ținea strâns de limbă, alta mă pârlea cu flacăra pe obraji, iar a 3-a mă freca cu peria de sârma în cerul gurii. Adoua înghițitură a fost mai bine, a treia deja a început să-mi placă. Am continuat cu o lingură mică de ciorbă, o gură mare de vin, o lingura mică de ciorbă, una mare de vin… Tot secretul este să nu abuzezi de ciorbă! Încet, senzația a devenit foarte placută și am realizat că această ciorbă cu acest vin roșu se împacă de minune, dacă scoți ardeiul iute din ecuație. Potrivirea este perfectă, texturile se îmbină armonios în prezența vinului și nu simți vreo dorință ascunsă de a schimba ciorba cu pizza ori spaghetti. Vinul este relativ ușor, nu foarte sofisticat, se dezbracă aproape singur de tot ce este enigmatic de la prima înghițitură, iar culoarea rubinie este exceptională.
Nasul nu e deloc complicat, simt fructe de pădure- mure mai ales, vanilie, tabac, poate prună uscată. Gustul: plăcut, armonios, rustic, taninii bine integraţi, afine, vanilie, ciocolată, aciditate foarte bună, corpolent, cu un final mediu spre lung. Îl compar cu o țărancuță oachesă , plecată dimineața la cosit! Strugurii din care este făcut vinul sunt sangiovese sau “sângele lui Jupiter“, sunt cultivați în central Italiei și sunt autorii a câtorva vinuri mari clasice din Toscana cum ar fi: Brunello si Rosso di Montalcino, Chianti Clasico, Nobile de Montepulciano. Oricum, vinul este bun, merită banii. Îl puteti bea pizza, paste, cărnița roșie. Cu puţin curaj poate fi încercat și simplu, fără mâncare. După primele două pahare e bine să aveți și o duduie prin preajmă, după restul – ce mai conteaza?
P.S. Acest vin a fost punctat de mine cu fix 86,696969… puncte Parker. La anterioara degustare primise fix: 86,969696…, dar după părerea mea acum se află intr-o poziție mult mai bună… vorbind de perioadă. Cine nu crede, nu are decât să-și întrebe nevasta!

Bogdan

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori