City Break la… Sibiu

Scris la 14 iulie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Mi-am luat masina noua! Am renuntat la Smartul cu care (probabil) ajunsesem proverbial si fiind amator de masini mici (foarte mici), am pornit in week-end la drum cu noul i10 GPL, poreclit Ouțul. Azimut: Sibiu!
Nu poti stabili recorduri de viteza cu o astfel de masina cand plinul de GPL te costa sub 50 de lei, dar am ajuns repejor, asa ca am putut sa vizitez pentru prima data  Muzeul Brukenthal. De mult imi doream sa vad muzeul pentru ca citisem cate ceva despre gospodarul sas, iar aici am vazut si picturile originale ale lui Gonzales Conques – Cele cinci simturi – transpusa in una din colectiile de timbre la care tineam mult in copilarie.
Pe langa ce mostenise de la socrul sau (primar al Sibiului), baronul Samuel Brukenthal a apucat sa faca ceva avere si pe timpul cat a fost guvernatorul Transilvaniei, astfel ca la sfarsitul mandatului s-a pus pe construit propiul palat, maricel si tocmai bun de vizitat astazi ca muzeu. De unde s-o trage astazi expresia de ”baroni locali”?… nu stim, dar cred ca e veche.
Doar la cativa zeci de metri de muzeu se afla Biserica Evanghelica din Sibiu. Veche de sute de ani. Totul e impresionant si aici. Constructia in sine, istoria si ceea ce se intapla in jur. Chiar in spatele bisericii se afla o cocheta cafenea… Cafe Wien, cu doua terase si tot dichisul. Dar nimic nu e intamplator … aici urma sa aibe loc si un mic concert al trupei locale Electric Band si locul unde urma sa ma intalnesc cu amicul Daniel D.
Se cuvine sa spun ca aceasta „cafenea” are o lista de vinuri foarte interesanta, pahare potrivite, personal amabil si un view de invidiat. De aici poti vedea zona de case a vechiului oras. Daniel a discutat cu ownerul – Ovidiu, si ne-a permis sa degustam vinuri cu care fiecare venisem. Am deschis, mai intai, un viognier bulgaresc din 2016 de la Alexandra Estate, vin pe care-l adusesem de la Sofia, cu ocazia festivalului de vinuri si concursului BIWC de la inceputul lunii iunie.
E unul din vinurile cu care mereu ma impac foarte bine. Aroma, aciditate, fruct, nivel de alcool, nivel de zahar, corp… toate in echilibru. Nici 2016 nu se dezminte. Asa ca in acorduri de jazz-rock-pop… s-a dus cam repede. Da-i cu povesti, cu noutati, cu ceva papica… pe acorduri de I Can’t Dance si Proud Marry „s-a insinuat” in pahare unul din vinurile preferate ale lui Daniel… Assyrtiko by Gaia 2014. Aici treburile incepusera sa fie mai serioase, la fel si norii care se apropiau de noi. Alaturi de mancare, de muzica adolescentei mele, a intrat vinul ca gaia-mațu… și repede. Mineral, arome de citrice, iz de vanilie, robust și curgător, ne sclipeau ochii ca lumina fulgerelor ce veneau rapid spre noi. Primii stropi de torentiala mai rau ne-a intaratat si daca n-ar fi udat sculele bandului, cred ca ne uita Doamne-Doamne pe-aclo in ploaie, ca noi eram in forma.
Promit ca la viitoarea intalnire cu Daniel sa vin si mai bine pregatit, iar vremea sa nu ne joace feste.
Voi, nu uitati sa treceti pe la Cafe Wien, eu promit sa revin. Soon!

RaSto

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori