Excursie în Domenii. Episod 2

Scris la 23 iulie 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-Dupa scurta vizita la Domeniile Franco Romane, urma sa luam pranzul (indrumati de viitoarea noastra gazda- Marina) la un restaurant amplasat in complexul Ferma Dacilor – un loc de vis. Daca drumul spre paradis a fost tipic romanesc (chiar selenar), peisajul, intregul resort si nu in ultimul rand oferta restaurantului au compensat din plin. Sincer, eu abia astept sa revin prin aceste locuri, care trebuie analizate mai in profunzime. Locul asta merita chiar o poveste separata.
–-Asa cum este frumos in vizita, omul vine, sta oleaca, mai mananca, se pozeaza, dar si pleaca.  In consecinta,  cu Marina in avangarda,  microbuzul nostru vesel s-a indreptat catre urmatorul loc racoros. Domeniile Tohani. Vizita a debutat cu drumul prin vie, ocazie cu care am putut vedea o parte din cele aproape 500 ha ale Domeniilor Tohani plantate cu vita de vie. Pot spune ca anul 2015 va fi un an al marilor productii, bogatia ciorchinilor fiind coplesitoare. Acum sa speram ca si vremea va tine cu podgorenii, astfel incat la vremea culesului sa fie si calitate nu numai cantitate.
–-Urmatorul popas a fost in zona de productie. Am facut mai intai cunostinta cu medaliile recent obtinute de vinurile Mosiei de la Tohani si tusti… sa degustam cateva probe de tanc. Am inceput cu un Sauvignon Blanc promitator, care chiar si un pic mai cald decat ar fi trebuit, a incantat asistenta prin tipicitate, aciditate si persistenta in postgust. Am continuat cu o Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec, care mi s-a parut extrem de reusita, mai ales ca trecerea, de obicei cam brusca si mai ales socanta, de la opulenta olfactiva la gustul sec in acest caz este surprinzator de lina si placuta. Am incheiat cu o Busuioaca vinificata tot in sec, care a fost OK dar de la care m-as fi asteptat la o aroma mai intensa.
In cautare de racoare, ne-am adapostit in zona subterana de depozitare a vinurilor, atat la baricuri sau budane, cat si la sticle, vinoteca fiind unul din cele mai interesante si pozate locuri. In zona de baricuri –  si-a facut loc ocultismul urmat de  transplantul tamaduitor degustand 3 vinuri rosii. Aici ne-am lasat (iar) pe mana d-rei doctor Marina, care manuia o pipeta mare de la un pahar la altul. S-au spus juraminte de fratie, ne-am inchinat la becuri si baricuri, iar in lipsa acatistelor, s-a urat cu gura plina de sanatatea gazdelor, a oaspetilor, a peretilor reci si a vinului, desigur… o Feteasca Neagra din 2011 realizata intr-un stil extractiv, cu o corpolenta peste medie, cu o catifelare care a cucerit asistenta, postgustul extrem de lung facandu-ne sa ne gandim cum sa bagam butoiul din care am degustat in microbuz. A venit la rand un Merlot 2014 care promite, dar care mai are de stat, iar in cele din urma o Feteasca Neagra din 2010, in care aromele de capucino cu vanilie cam acopereau la inceput tot, dar in timp, tot rotind paharul, se profila iar un vin de mare valoare.
Am iesit din racoarea beciului la canicula molesitoare, dar nu pentru mult timp pentru ca am intrat in crama, unde am degustat alte reprezentante de top ale Mosiei de la Tohani:
- Chardonnay Mosia Special Reserve, un vin de vara, placut, cu o usoara senzatie off-dry (specifica acestui producator din cate am vazut la vinurile albe si roze);
- Cuvee Nicolae, un asamblaj extrem de reusit din Riesling Italian, Tamaioasa romanesca, Feteasca  Alba si Sauvignon Blanc, care m-a cucerit prin prospetime (chiar daca este din 2012), arome si postgust.
- Cuvee Dolette, un roze din Busuioaca de Bohotin la care am reintalnit senzatia de off-dry, dar care servit la o temperatura mai scazuta cred ca ar fi fost declarat hit pe terasele de pe litoral si nu numai.
- Principele Radu, un merlot incercat de mai multe ori de la lansarea sa si care acum mi s-a parut ca se ridica la nivelul pe care l-a urmarit producatorul cand l-a elaborat;
- Apogeum, nava amiral a oenologului sud african al cramei, este aceeasi Feteasca Neagra surprinzator de corpolenta (dar din ce am vazut prin beci acesta este stilul urmarit), dar foarte echilibrata si care este de departe cel mai bun vin al Domeniilor Tohani.
–-Am parasit cu parere de rau racoarea salii de transplant (crama) cu gandul declarat al  participantilor ca revizitarea obiectivului este obligatorie. Cuvintele au valoarea lor, dar pozele… spun si ele multe!
–-

 

 

{lang: 'ro'}

Un comentariu

  1. De la Ferma Dacilor mi-a ramas in minte ciorba cu perisoare. N-am mai mancat asa buna in ultimii 5-7 ani :)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori