Fotbal cu vin

Scris la 22 iunie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Am vrut să fiu solidar cu Pițurcă și să mă detașez total de Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia, dar nu am reușit. Sâmbătă după amiază eram prin casă şi încercam câteva inovaţii culinare cu televizorul deschis pe TVR1. În timp ce tăiam câteva șuvițe de pui pentru wok, mai aruncam un ochi la tv, făcut atent mai mult de comentatorul care era și el uimit de cât pot alerga hondurașii ăia în meciul cu Ecuador. După ce-am scos de la fiert niște morcovei, era deja 1-0 pentru Honduras și m-am hotărât să fiu mai atent la ce se întâmpla acolo.
Până am dat eu de trei ori din mânuțe, ecuadorenii au egalat și-au mai dat încă un gol de final ca să complice definitiv grupa. De abia am pus feliile de morcovi la prăjit (precum cartofii, în ulei mult), că în scurt timp începe alt meci anunțat fără miză: Argentina – Iran. Aiurea!
Când am văzut cu ce dezinvoltură joacă iranienii împotriva vedetelor alb-bleu (nu erau secui!), mi-am dat seama că ai noștri nu aveau ce să caute p-acolo. Dribling, centrări, atacuri, apărare sigură, tot ce vrei pentru o înfruntare de Campionat  Mondial cu Argentina. Atunci mi-am dat și eu seama ce bine e să ai în echipă un Messi. Te scoate din… necaz. Frumos meci și torul era pregătit pentru o sărbătoare a fotbalului.
Toate ale gurii erau cum nu se putea mai bine, dar nu-mi puteam lua ochii de la meci. Potrivisem un vin chilian, pentru că și echipa lor a jucat extraordinar  (ne spusese Lucescu, ăl’ bătrân) și cred că vinul se potrivea și cu ce-aveam în farfurie. Chardonnay 2013 Viu Manent. La o mândrețe de meci și mâncare, a venit și surpriza acestui vin facut în două podgorii, precum frații Boateng, dar în echipe naționale diferite. Asta da ciudățenie! Nu că nu s-ar mai fi întâmplat, dar nu-i văzusem niciodată în ipostaza asta.
Nu știu ce fainoșag luaseră ghanezii pentru meciul ăsta, dar au jucat magistral, iar vinul care-l alesesem era din ce în ce mai bun. Proaspăt, echilibrat, vesel, cu toate aromele bune de fructe exotice și mai ales nebaricat, așa cum îmi place mie. Când au dat ghanezii și al doilea gol… eram la jumătatea celei de-a doua sticle. N-aș fi zis niciodată că voi fi în stare să beau singur mai mult de o sticla de chardonnay. Ei, uite că se poate, pentru că e greu să nu remarci notele florale, aromele de caise și bananele coapte, dar mai ales postgustul ăla de grapefruit foarte plăcut.
Și când marea Germanie (mai ales după meciul cu portughezii) se pregătea de kaput, intră tânărul pensionar Klose ca să pună talpa la egalare. 2-2 și sticla goală!
Două concluzii se desprind: nu mai există demult echipe de neluat în seamă, iar vinurile din „lumea nouă” încep să placă din ce în ce mai mult și la albe.
Era să uit:Chardonnay 2013 Viu Manent bate spre 7 papioane şi nu mai am decât 4 sticle, iar campionatul ăsta e din ce în ce mai atractiv.
RaSto

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori