Greek Wine Marathon

Scris la 25 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-Intr-o seara ploioasa de martie, cu o zi inainte de ziua nationala  a Greciei, am ales (ca si anul trecut de altfel) sa trec in revista cateva din vinurile Eladei. Ideea era si de a descoperi  unele pe care sa le reincerc la vara, in concediul traditional din insulele  grecesti.
–-Degustarea? La  Vinoteca Mea, unde am preferat atmosfera linistita celei mult mai agitate de la un alt eveniment (cu degustari de vin) desfasurat simultan in centrul  Bucurestiului.
–-Vinurile au fost prezentate de Vasilis Ioannou (http://www.newgreekwine.ro/), cel care a urmarit sa vada reactia audientei in vederea importarii ulterioare a vinurilor degustate in aceasta seara.
–-Am inceput seria de vinuri albe cu un entry level din 2014 denumit Mono, din soiul Moschofilero. Un vin light cu doar 11% alcool si care se preteaza perfect vara, la tavernele de pe malul marii (fie ea Mediterana, Ionica sau Egee).
–-Al doilea vin a fost Kanenas (nimeni in traducrere), un cupaj de Muscat de Alexandria cu Chardonnay nebaricat (de la acelasi producator, Tsantali), ceva mai complex, cu un nas totusi mult mai discret decat ma asteptam. Am inteles ca Muscat-ul de Alexandria este mai putin aromat decat variantele de Samos sau Tyrnavos.  Aciditate si mineralitate ok, dar destul de greoi pe masura ce se incalzea in pahar.
–-A urmat un vin realizat de Costa Lazaridi din 3 soiuri destul de aromate, rezultatul fiind un vin  la care aciditatea , mineralitatea si aromele floral-fructate se imbinau armonios pentru a-l face un vin de succes la vara pe terase si nu numai, chiar daca era din recolta 2014.
–-Surpriza placuta a serii a fost insa Kalogeri de la Domaine Papagiannakos. Un vin obtinut din soiul Malagouzia, fresh (2015), acid si mineral (caracteristica aproape omniprezenta la albele din aceasta seara), perfect echilibrat si care a obtinut unanimitate in aprecieri.
–-Techni Alipias 2015 de la o crama micuta (Wine aRt Estate), a fost primul cupaj de Sauvignon Blanc si Assyrtiko din aceasta seara. Nasul trada prezenta masiva a Sauvignonului (80 %) de tip mineral, dar in gust  Assyrtiko isi aducea aportul la corp si prin notele fructate. Postgust un pic off-dry.
–-Amethystos alb 2014 de la Costa Lazaridi este mult mai expansiv in nas: fructe tropicale (ananas, mango), citrice. Pe langa Sauvignon Blanc si Assyrtiko, apare si putin Semillon. Un vin ceva mai complex si parca si un pic sarat pe final.
–-Tot Costa Lazaridi incheie seria de albe (baubile) cu un Assyrtiko din 2014, Château Julia, vin facut cu sprijinul lui Michel Rolland. Un vin interesant, destul de corpolent, echilibrat, cu potential de invechire evident. Mult diferit insa de vinurile realizate din Assyrtiko in Santorini.
–-Seria de albe trebuia sa se incheie cu un Chardonnay baricat, proaspat lansat pe piata dar care a fost cu defect de dop.
Au urmat 3 roze-uri complet diferite.
Granatus de la Domaine Papagiannakos este genul de roze care nu prea merge (dupa gustul meu) in sezonul cald: aroma tare de capsunica, aciditate nu foarte ridicata si dulceag. Lipsit de finete.
–-Pink Bang de la Wine Art Estate pare un vin experimental si care cred ca vrea sa se adreseze unui public tanar si mai exuberant: este realizat din Touriga National (!), sticla cu o forma mai deosebita/rara, culoare roz-trandafirie (gen Barbie), ca sa nu mai vorbesc de nume.  Arome de fructe rosii coapte, este salvat un pic de aciditate, dar nu impresioneaza si are aceeasi senzatie dulceaga pe final.
–-Merlot-ul roze al lui Costa Lazaridi este din alt film, avand cam toate elementele unui roze reusit: prospetime, aciditate, finete, postgust destul de persistent. Pretul care se vehicula nu cred ca o sa-l ajute prea tare, dar cresterea economica de la noi probabil va depasi acest impediment.
–-Am incheiat degustarea din aceasta seara cu 4 vinuri rosii, care insa cred ca trebuiau deschise mai din timp.
Oenodeea de la Costa Lazaridi este un cupaj interesant din Cabernet Sauvignon, Agiorgitiko si Syrah. Culoarea si mai ales nasul puteau induce ideea unui vin mai tanar, dar in gust s-a prezentat destul de bine, notele picante ale syrah-ului estompandu-le pe cele usor vegetale ale Cabernetului. Se simte si baricul, dar cred ca este un vin de baut peste 3-4 ani.
–-Rapsani Reserve de la Tsantali este un cupaj de soiuri grecesti: Xinomavro, Krassato si Stavroto. Un vin care clar necesita un timp mai mare de aerisire, fiind destul de inchis si avand unele arome care erau mai degraba specifice unei crame nu foarte curate. Nu ma pot pronunta. De reincercat.
–-Kali Riza (radacini adanci in traducre) de la Kir Yianni este un Xinomavro tipic: corp light, arome de cirese. Din pacate in postgust ramanea o senzatie de acru, neplacuta si care m-a dezamagit profund.
–-Cel mai bun rosu al serii a fost Amethystos rosu 2012 de la Costa Lazaridi. Un cupaj corpolent din Cabernet Sauvignon, Merlot si Agiorgitiko. Note vanilate induse de baric, fructe negre coapte, condimente. Per ansamblu imi aduce aminte de un vin tip Rioja Reserva. Singurul minus este parca o usoara senzatie de fierbinteala indusa de alcoolul (14,5 %) nu tocmai perfect integrat.
–-In aceasta seara s-a reconfirmat practic faptul (recunoscut si de Vasilis Ioannou) ca vinurile albe grecesti sunt superioare celor rosii.
LA MULTI ANI GRECIA!
ΧΡΟΝΙΑ ΠΟΛΛΑ ΕΛΛΑΔΑ!
–-

 

 

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori