Iahting în Insulele Sporade ( publicat in vinul.ro)

Scris la 7 iulie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

Pentru cine nu ştie, arhipelagul Sporade este în Grecia, în nord – vestul Mării Egee şi cuprinde insulele: Skiathos, Skopelos, Alonissos şi Skyros alături de alte câteva insule mai mici, nelocuite. Aici am ales împreună cu patru prieteni (iniţial cinci, dar unul a rămas în sufletele noastre drept sponsor), să petrecem o săptămână de navigaţie cu iahtul. Am ales un iaht mare cât toate zilele (pentru cunoscători Beneteau Oceanis 45 – an fabricaţie 2012), destinat unui echipaj de 8-10 persoane (nu cinci câţi am fost noi), dar am dorit pentru “băieţeasca” noastră un confort maxim. Mai trebuie să vă spun, că am avut şi un sponsor oficial, acesta fiind “Crama Oprişor”, care ne-a asigurat vinul pentru întreg sejurul. Adică, câte un bax din vinurile reprezentative, dintre care amintesc: Drăgaica Roşie, Rusalca Albă; Cabernet Sauvignon, Shyraz, Pinot Noir, Sauvignon Blanc, Chardonnay – din gama La Cetate; Sauvignon Blanc, Merlot, Feteasca Neagră, Rose – din gama Caloian şi încă câteva surprize. Aşa a început totul!

Drumul

Într-o zi ploioasă şi mohorâtă la început de iunie, de nu-ţi venea să dai nici amanta afară din casă, am spus start! Am plecat cu maşinile personale prin Bulgaria, pe la noul punct de frontieră Makaza. Şi credeţi că ne-a fost uşor? Nu, pentru că am încurcat drumul între Veliko Tarnovo şi Stara Zagora, am colindat vreo patru ore toţi munţii Bulgariei, apoi am trecut prin nişte oraşe bizare, unde părea că ne învârtim în cerc şi că nu vom mai ieşi niciodată de acolo. În fine, spre seară (plecaţi de la ora 8.00 dimineaţa), am intrat pe teritoriul Greciei şi am înaintat ceva mai repede. Ar fi fost şi mai bine dacă, grecii nu ar fi montat milioane de staţii de taxare pe autostradă! Părerea mea este, că ne-au taxat şi pentru bucăţile de drum fără autostradă. Unde mai pui că acolo erau cele mai scumpe taxe!

Acomodarea

A doua zi am luat iahtul în primire şi am acostat în primul port, pe insula Skiathos. Deci, iată-ne în sfârşit pe “barca”, cinci “feţi frumoşi”, dintre care doar doi se pricepeau la navigaţie, unul auzise că există aşa ceva, iar ceilalţi doi habar nu aveau pe ce lume sunt. Dar, ce contează asta! Important este că toată lumea care trecea prin fata iahtului, dădea mărunt din buze, apoi scoteau aparatul şi poc! Gen “faceţi poze cu maimuţa”, ne-au umplut de fotografii, de nu înţeleg nici până în ziua de astăzi adevăratul motiv. Era oare iahtul interesant, puntea de pe care nu lipseau niciodată paharele de vin şi sticlele de la Oprişor, ori eram noi băieţi frumoşi cum rar le-a fost dat englezoaicelor bătrâne şi urâte să vadă? Ce contează, noi ne-am simţit importanţi cu sau fără motiv!

Apoi, hai se ne băgăm la somn! Păi ce, eu am putut… Când barca se lăsă în jos, stomacul meu era lipit de tavan, când barca se înălţă pe val, stomacul meu cobora în abisul mării. Nu vreau să intru în amănunte, că poate serveşte cineva masa… dar, vă pot spune că la fel a decurs şi ziua următoare, din momentul în care nu am mai văzut ţărmul la orizont. Bine că această stare nu s-a perpetuat, în continuare rămânând numai plăcerile croazierei.

Navigaţia şi traiul pe iaht

Ce să-ţi doreşti mai mult în viaţă decât libertatea pe care ţi-o oferă iahtul? O blondă, ştiu! Dar, în afară de asta, te poţi bucura de adierea brizei, de plăcerea navigaţiei cu vele, care te face să te simţi precum valul mării, să devii parte din natura înconjurătoare. Să te bucuri de peisajul în continuă schimbare, de acostarea în golfurile insulelor pustii unde, după o baie, două şi o zi de plajă poţi servi cina la lumina lunii, fără să auzi decât clipocitul apei, sau strigătul pescăruşilor.

Acum, doresc să vă spun câteva cuvinte despre traiul pe iaht. Am crezut întotdeauna că iahtingul este destinat oamenilor bogaţi şi fără griji. Că, nu există nimic mai frumos decât să leneveşti pe iaht toată ziua, la soare cu paharul de şampanie în mână, să priveşti marea, să faci baie, să te simţi bine. Ce să zic, aşa este, dar cu câteva mici amendamente. Iahtul în general, oferă un spaţiu relativ mic, pentru numărul de persoane din echipaj, care trebuie să convieţuiască 24 ore din 24. Trebuie să faci curat, să găteşti, să speli vase, să bei şi să mănânci împreună cu ceilalţi. Trebuie să fie înţelegere, pentru că nu ai unde să pleci, trebuie stabilit un program zilnic, care să fie şi respectat. Deci, în concluzie eu cred că iahtul este locul omului inteligent şi ordonat, sociabil şi cooperant, nu bogat şi fără griji. Bineînţeles, eu nu fac parte din această categorie, dar măcar m-am străduit…

Masa

Am servit-o la bordul iahtului, mai puţin câteva mese de seară, când ajunşi în porturi mâncăm la vreo terasă, sau tavernă. În Grecia mâncarea la restaurant este ieftină, variată şi foarte bună. Am încercat de la fructe de mare gătite în toate felurile şi poziţiile, la berbec, capra cu lămâia în gură, sau “kokoretsi” (intestine de oaie umplute cu măruntaie, pregătite la rotisor, grătar). Vinul consumat a fost numai cel de la Oprişor, pe care-l aduceam în pungă, iar după ce am învăţat cuvântul “sabaniera” care înseamnă frapiera totul a decurs minunat! Dar, nimic din ce am mâncat pe terasele greceşti, nu s-a comparat cu una din cinele servite pe barca noastră, şi pregătită magistral de către un membru al echipajului.

Langusta merge numai cu Rusalca Albă

Aţi ghicit, este vorba despre languste prinse de noi într-o barcă de pescari grecească, gătite cu paste şi asociate după lungi încercări cu Rusalca Albă. Vă garantez că nimic nu se potriveşte mai bine! Langusta cu paste, gătită simplu fără multe arome şi gusturi, a excelat în asocierea cu Rusalca Albă, vin de mare angajament. Acesta cu aromele lui exotice de pepene galben, banane, mango, a adus parcă misterul, iar gustul fructat, puţin mineral şi foarte complex a scos în evidenţă prospeţimea şi savoarea langustei.

Furtuna

Am avut parte şi de aşa ceva! Eram ancoraţi pe o insulă nelocuită (Kyra Panagia) şi după o seară de excepţie petrecută într-un decor absolut de vis am hotărât că a doua zi dimineaţă este cazul să ne întoarcem în civilizaţie. Doream să ajungem pe insula învecinată Alonissos, care dealtfel era foarte aproape. În golful în care eram ancoraţi vremea nu era rea, şi a rămas aşa până am ieşit în larg. Acolo, în largul insulelor, ploaia bătea năprasnic, vântul şuiera atât de puternic încât nu ne puteam auzi, iar valurile ne făceau să ne simţim precum în montagnes russes. Pe deasupra mai era şi foarte frig, iar noi nu aveam haine groase. A fost o experienţă extraordinară, toţi ne-am comportat cu mult curaj, doar ca o simplă coincidenţă, când am acostat în port am observat că toţi purtăm chiloţi maro! Bine-nţeles că după primele două, trei pahare cu vin de la Oprişor, au început poveştile despre vitejiile fiecăruia dintre noi în toiul furtunii pe care sincer, nici nu ni le mai aminteam…

În loc de concluzie

Pentru mine a fost o experienţă deosebită, iar de când m-am întors nu am altceva în cap, decât să mă reîntorc pe iaht. Nu este mai scump decât la un hotel mediu, atât doar ca unul dintre voi trebuie să posede un permis de navigaţie. Deci, dacă vi se iveşte vreodată ocazia nu o irosiţi, pentru că o să trăiţi o experienţă unică, pe care nu o veţi regreta niciodată!

Bogdan

Filmul Evenimentelor

{lang: 'ro'}

Un comentariu

  1. felicitari pentru tot ce faceti!!!sunteti minunati!!!
    bogdan, si la mangalia se poate acosta cu iahtul!!!eu te astept, asa cum ne-a fost intelegerea asta iarna!!!
    gand bun!anca

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori