Nu-ţi e jenă să mă minţi?

Scris la 14 octombrie 2013 in Povesti despre vin | 8 comentarii

Trebuie să recunosc prieteni, că nu mai pot cu minciunile astea. Şi culmea, nu e boala românească, ci universală. De dimineaţă până-n seară o ţinem numai şi numai într-o minciună. Ce este mai rău, e faptul că dacă spui cumva adevărul, în loc să te aplaude, majoritatea te înjură.

De la prima oră a dimineţii începi cu minciuna, de cum te întreabă soţia: “cum arăt”, tu fără să te uiţi la ea şi cu gândul la amanta zici: bine; te întreabă apoi cum sunt cerealele cu iaurt, iar tu îi răspunzi – nemaipomenite, când prin faţa ochilor îţi trec: slănina cu ceapă, cârnaţi, ouă ochiuri, sau mai ştiu eu ce. Dacă cineva te întreabă despre vreo acţiune, bun personal, sau despre cum îi vine vreo zdreanţă, invariabil răspunsul nu poate fi decât – excelent! De ce naiba mai pune întrebarea atunci, când absolut toţi ştim răspunsul ce va urma!

E, uite că nu mai e aşa! De astăzi, prieteni dragi eu sunt hotărât să nu mai mint!

Mâine dimineaţă mă duc direct în biroul şefului şi îi zic: ce solid, ce bine făcut şi roşu în obraji de atâta sănătate, prietene! Eşti chiar obez – urâtule, crăcănat că draq şi umbli numai cu iţarii ăia penibili pe tine. Arăţi fix ca un bou, coarne nu aveai, dar de vreo două săptămâni se ocupă nevastă-ta de problemă. Şi mai lasă naibii băutura, că eşti roşu la faţă, precum ţapul la coa… da!

Apoi alerg după secretară, să o întreb cum de nu s-a spart oglinda când a ieşit din casă!

Cum e posibil să vii la muncă cu ciorapii ăia de clovn traşi pe grisinele alea strâmbe ale tale, o să întreb! De ce te tot boieşti pe fata ca-n filmele horror, când toată lumea vede că întâi îţi apare nasul şi după o jumătate de oră vii şi tu la serviciu, neam de-al lui Tonciu? Cum crezi că te poate face boiala mai frumoasă draga mea, dacă nu-ţi tai un metru, doi din bârna aia mare?

Apoi, o să intru în biroul şefei personalului, fată mare, care arata de bate suta de ani, dar cu coc, cu ţoale de firmă şi care toată ziulica ne spune cine vrea să o mai agaţe şi cum toată lumea o complimentează. Mă aşez fix în faţa ei şi îi zic: auzi zbârcitura pământului, după ce că eşti aproape semi-moarta şi te dai cu două tone de parfum cu miros de lopata de leşinam toţi pe aici, ne mai şi baţi la cap cu fanteziile tale erotice, când toată lumea ştie, că la cum arăţi, nici vântul nu-ţi mai ridică fusta…

Clar, dacă de azi mă mai întreabă cineva ce părere am despre el, o să i le spun în faţă pe toate, bune şi rele. Îmi asum toate consecinţele de rigoare, că poate mai există în ţara asta cineva care apreciază sinceritatea.

Am avut şi ceva experienţe neplăcute este foarte adevărat, dar vă spun sincer, nu sunt descurajat. Am fost la cumpărături cu un amic, şi când l-am văzut ieşind din cabina de probă, după ce m-am tăvălit pe jos de râs, i-am spus că nici la săpat morminte nu aş pleca îmbrăcat în halul ăla. M-a lăsat ca pe un prost, în mijlocul magazinului, dar totuşi eu încă mai cred în steaua mea.

Am găsit şi o situaţie de compromis. În fiecare dimineaţă beau un pahar, două de vin. Cine nu vrea să mă creadă, poate să se amăgească singur, gen: e beat idiotul, vorbeşte prostii!

Astăzi, o să încep cu un vin bulgăresc, măcar el să nu înţeleagă comentariile din spatele meu.

Este vorba despre Castra Rubra 2008 un cupaj din Cabernet Sauvignon şi Merlot cu alcoolul de 14,5%. Este supervizat de Michel Rolland şi considerat unul dintre vinurile etalon ale Bulgariei. Are o culoare rubinie cu nuanţe cărămizii şi un “nas” exploziv, direct, uşor vanilat, cu afine, vişine, urmat de piper şi cafea neagră. Clar “Lume Nouă”!

Gustul este acrişor, plăcut, foarte echilibrat. Nu se simt taninii, nu se simte alcoolul, decât aciditatea ridicată şi foarte plăcută, care face vinul să pară în gură, jucăuş, zglobiu, nu greoi cu gemuri sau alte porcării. Un vin curat, excelent, dar niciodată nu l-aş da pe Flamboyant de exemplu!

Recomand să-I încercaţi cu o bucată de vită ceva, pentru că eu iniţial l-am degustat cu sarmale şi nu a mers bine deloc. Are nevoie de mai mult…

 

Şi acum în încheiere ce să zic: vă doresc o zi mult mai proastă decât am eu azi!

P.S. Şi nu uitaţi, de mâine două ore pe zi sunt la Universitate. Cine vrea să afle sincer, dacă e urât sau frumos, umflat sau slăbănog, dacă poate ieşi cu “faţa” aia din casă, ori numai cu punga pe cap – să mă caute!

Bogdan

 

 

{lang: 'ro'}

8 comentarii

  1. :-) ))) SINCER, O zi buna si o saptamana la fel VA doresc ! (VOUA celor de la VIN2 )
    Evident, articolul este, ca de obicei….
    Din pacate, ideea nu este foarte originala!! Cred ca cel putin, 99,9% din populatia ganditoare a avut asemnea puseuri de sinceritate ( mai ales luni dimineata sau la inceputul anului) Altfel, gandesc, am vedea zilnic o mare de oameni in fata la Universitate!!! (asta pe plan national)
    Si, de ce dracu’, (si asta este genral-valabil )cand simti nevoia sa fii sincer, iti trebuie un “intaritor”?
    Copiii si foarte batranii nu au nevoie de asa ceva ( dar primii sunt considerati “fara minte” si ceilati- sclerozati!!! )
    :-)

    • Adriana, iti trebuie un “intaritor” pentru simplul motiv ca suntem un blogg de vinuri… :)

      • A, nu ! In cazul exprimarii parerilor despre vin, nu se numeste “intaritor”! Se numeste “degustarea, im cunostinta de cauza, a produsului”
        Si, la capitolul asta , chiar nu aveti nevoie de “intaritor”. Se poate merge pe NV pe aprecierile voastre, mai ales ca nu sunt totdeauna laudative!!
        De unde ideea ca “intaritorul” nu functioneaza) :-) )
        Quot erat demonstrandum !!!

        • M-ai prins… :) :) :)

  2. :) ))) frumos scris! Interesanta si sugestia. Interesante ar fi si comentariile ulterioare :D

    • Multumesc Claudia! :) :)

  3. La Universitatea din Pitesti?
    Vrei sa spui cuiva ceva acolo?

    • :) :) :)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori