Oldies But Goldies

Scris la 13 iunie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
Într-o lume a vinului în care globalizarea își face simțită prezența cam (prea) mult, apărând o tendință de uniformizare a gustului, apariția unei degustări de vinuri din Lumea Veche, cu mulți ani în spate, nu poate fi trecută cu vederea. Dar cel mai important nu trebuie ratată, în ciuda unei inflații de degustări (ca înainte de vacanța de vară).
Astfel, aflând ca la Lovin’ Winebar & Bistro vor fi degustate 8 vinuri din cele mai celebre regiuni ale Franței (Bordeaux și Burgundia), produse între 1945 (!) și 2000, am decis că merita.
Am început cu un vin alb (singurul din aceasta seara) realizat din Sauvignon Blanc și Semillon, din anul 2000, Chateau La Louviere blanc. AOC Pessac Leognan, din nordul regiunii Graves, adică ce dă mai bun Bordeaux-ul în materie de vinuri albe. Rețeta părea sigură, dar un alb de aproape 18 ani poate da emoții înainte de a-i scoate dopul. Culoarea intens aurie îi trăda un pic vârsta (bine, nu chiar 18 ani, dar oricum nu arata ca un vin din 2015-2016), apoi și nasul avea unele note de vin vechi (însa nimic oxidativ). Ca arome găsim și un pic de miere, fructe albe coapte. Gustul este surprinzător de proaspăt, fructat, cu o aciditate incredibila. Perfect echilibrat, cu un postgust foarte lung, o mai duce 5 ani ușor.
Am continuat cu un burgund roșu din 1996: Domaine Nudant Aloxe-Corton. Dacă la tipicitate nu cred că a avut nimeni ceva de comentat, fiind clar un Pinot Noir (de aproape 22 ani….), au fost unele probleme cu echilibrul, alcoolul (chiar și după atâția ani) parcă fiind un pic arzător, deși nu sărea de 13,5 %. Am pus-o pe seama unei apelațiuni mai modeste din Côte de Beaune și poate a unui an cel mult mediu.
A mai “trecut” un an și am sărit la 1997 Faugeray de Beauclaire Fixin Clos Marion Monopole. Un alt burgund, dar din Cote de Nuits, din satul Fixin, de la un producător care își vinifică strugurii din viile proprii, fără să folosească pesticide, preferând capcanele cu feromoni și compostul organic. Un vin senzațional, complex, cu note de cireșe coapte, perfect echilibrat, cu un post gust interminabil. Dacă dintr-un an cel mult mediu a ieșit un astfel de vin…..ce să mai zic, doar Chapeau!
Am părăsit (momentan) Burgundia pentru Bordeaux, mai precis pentru un Cru Bourgeois: Chateau Caronne Ste Gemme 1986. Cu un nas dominat de grafit, condimente (cuișoare) dar și note pământoase, o culoare de ziceai că nu are mai mult de 3-4 ani, un corp mediu, cu gust de fructe roșii, o aciditate (iarăși) surprinzător de vioaie și taninuri bărbătești, vinul mai punctează și pe final cu un postgust persistent. Foarte reușit…și greii abia urmau.
Micro verticala Chasse Spleen a început cu 1978. Rubiniu închis, cu un nas dominat de note de pământ reavăn. În gust taninii sunt extrem de viguroși. Un vin echilibrat, puternic, dar elegant, cu un postgust care nu s-a estompat prea repede. Mie mi-a plăcut foarte mult.
Ediția 1979 a avut multe în comun cu “fratele” cu un an mai mare, dar parca ii lipsea ceva….sau îmi plăcuse mie prea mult 1978!
Oricum două vinuri extrem de proaspete pentru vârsta lor și care ar păcăli pe mulți în blind la un test de evaluare a vechimii. Oricum sunt vinurile care au făcut să mă îndrăgostesc de stilul Old School…acum să mă țină și portofelul.
Și încă nu degustasem Chateau Montrose 1975. Un vin matur de peste 40 de ani care însă a “îmbătrânit” frumos, clar nearătându-și adevărata vârstă,  cu tanini vii, cu un corp puternic și elegant, cu note de piele și fructe uscate. Postgustul lung m-a fascinat și personal mi s-a părut cel mai bun vin al serii.
Finalul glorios a fost dedicat unui vin rar din Burgundia: Piat & Cie Gevrey-Chambertin 1945. Un moment poate unic sa găsești în viață un vin făcut la sfârșitul unui război devastator în Europa. Toți participanții la degustare ne-am considerat norocoși că vinul a fost viu și am putut degusta istorie. Sa mai zic că de la culoare, la aciditate, de la tanini la postgust nu am putut să-i găsesc vreun minus. Note de ciuperci, mentol, fructe roșii (încă mai erau prezente!). O adevărată plăcere!
O seară pe care mă felicit că nu am ratat-o!

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori