American Jazz Party cu Davino și erismatici

Scris la 6 februarie 2013 in Povesti despre vin, Slider | 4 comentarii

….Luna februarie a început în mare forţă din punct de vedere al vinurilor. Nici sfârşitul lui ianuarie nefiind mai prejos: degustare lungă de cupaje albe româneşti, vizită la cramă, vinuri moldoveneşti, cupaje roșii românești, etc.
….Aşa că încă din 1 februarie  am luat-o tare și m-am sărbătorit alături de Monica, Iuliana și Cătălin cu mulți și apropiați absolvenți ai programului de leadership creativ – Erisma, pentru al șaselea an consecutiv. Ca în fiecare an, ne-am stabilit o temă de petrecere, reușind la finalul negocierilor să alegem American Jazz Party. Inițial, alesesem Bollywood Party, dar din cauza costumelor greu de găsit și muzicii cu confluențe manelistice, am renunțat. În plus, auzisem că Krishna & Rukmini sunt în turneu, așa că am schimbat cu bucurie genul muzical pe Duke Ellington, Glenn Miller, Louis Armstrong, Ella Frizgerald & Co.
….Mai toți invitații au făcut față exigențelor vestimentare și s-au pus pe dans şi distracţie. Pe lânga băuturile spirtoase asociate jazz-ului, majoritatea a trecut pe vin (asta și din respect pentru cel mai în vârstă sărbătorit- eu). Și pentru că înainte cu o zi, Bogdan D. se întorsese de la Davino din cramă cu două sticle de Rezerva Alb 2011 (şi le mulțumesc domnilor Balaban şi Costachescu), am tras lângă mine 2-3 destoinici iubitori de vin, ca să ne dăm cu părerile şi iată cum s-au prezentat rezultatele „juriului”:  începem cu culoarea frumoasă, galben-verzuie, foarte strălucitoare și limpede. La nas, înainte de toate, simţi baricul şi apoi miresmele de fructe necoapte, flori de câmp şi soc. Vinul e un asamblaj de sauvignon blanc şi riesling italian, baricat 6 luni. La gust începe bine şi simţi propietățile fiecărui soi, dar cred că tenta de lemn de stejar dă o notă prea puternică întregului corp. Cele 13,9% de alcool se aşează bine și chiar nu le simți, vinul fiind echilibrat din punctul ăsta de vedere. Concluzia finală ar fi că a rezultat un vin elegant, complex, bun, dar excesiv lemnos sau crocant, cum ar spune unii. Lângă el trebuie să ai în permanență de ronțăit, însă nu e un vin de chefuri, lui stându-i mai bine lângă câteva sofisticării culinare, iar o aerare de câteva minute nu i-ar strica deloc.
….Uitasem să spun că vinurile pentru petrecere au fost Făurar Alb și Merlot 2009 – Vila Zorilor Vinarte, vinuri ce au „hidratat” invitaţii cărora le-au mers picioruşele pe ring, mai ceva decât Suryei Bonaly la concursul de liber alese. De pe pereți, Louis Armastrong era de-a dreptul uimit să vadă, pe bune, varianta noastră What A Wonderfull World, deși DJ-ul ne cam omorâse cu Meneido și Rihanna.
….După suflat în lumânări și două sabrări reușite, cadoul pe care l-am primit mă obligă teribil: un voucher de călătorie în lumea gurmanzilor francezi, pe traseul Avignon-Provence-Lyon și un jurnal de călătorie prin care, voi – cititorii acestui blog - veți fi ținuți la curent cu toate degustările viitoare. Mulțumesc erismatici.
….I see trees of green, red roses too…
….RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Cupaje Rosii la Neptunus

Scris la 5 februarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Săptămâna trecută la restaurant Neptunus, vinul.ro a organizat seara cupajelor roşii. Ce mai, pentru mine a fost că la “Oscar” – “mama şi tata” cupajelor roşii româneşti. După ce le-ai băut poţi să mori liniştit, că le-ai avut pe toate în viaţa asta! A lipsit o singură piesă este adevărat – Flamboyant 2007, acest Zeus al cupajelor după părerea mea, dar în rest toată divinitatea a fost prezentă. Eram gripat, cu nasul scurs până la genunchi şi înnodat pe pantofi, cu o minge de sârmă ghimpată presată în gât şi cu o fată care cerea un pistol la tâmplă, sau un prieten bun care să mă împuşte. Dar nu, nici mort, nici în coşciug, nici de sub pământ, nu aş fi putut să lipsesc de la aşa ceva. Aşadar, mi-am proptit bine capul în mâini să nu-mi cadă sub masă, ochii scurşi i-am presat pe ochelari şi nasul meu enorm l-am înfipt într-un şomoiog de şerveţele, pentru a putea începe neîntârziat bărbătească degustare!

….Au defilat în ordine prin fata privirii mele înceţoşate după cum urmează: 1. Nedeea 2011 (Fetească Neagră, Negru de Drăgăşani, Novac – 13,5%, producător Vinarte); 2. Villa Vinea Rubin Selection 2011 (Zweigelt, Fetească Neagră, Merlot – 13,5%, producător Castel Vinum); 3. Drăgaica Roşie 2010 (Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir – 14%, producător Crama Oprişor); 4. Terra Romana Milenium Roşu 2009 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot – 13%, producător SERVE); 5. Red Artisan 2009 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot – 14%, producător Domeniile Săhăteni); 6. Ovăs 2009 (Cabernet Sauvignon, Merlot – 14%, producător Vigna); 7. Incantation 2009 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot 0 14%, producător Domeniile Dealul Mare Urlaţi); 8. Cuvee Charlotte magnum 2007 (Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Merlot – 14,5%, producător SERVE); 9. Domaine Ceptura Rouge 2006 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot – 14,1%, producător DAVINO); 10. Flamboyant 2006 (Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră – 14,3%, producător DAVINO).

….Zi magnifică din anul Domnului 2013, care mi-ai pus pe masă aşa minunăţii, îţi jur solemn că nu te voi uita niciodată! Şi de-o fi să mor, lângă vinurile astea să-mi găseşti Doamne culcuş!

….Nu pot să vă mai spun decât, că aceste licori, au fost însoţite de magnificele preparate culinare ale chef-ului – Dan Anca, dintre care îmi amintesc cu scuzele de rigoare, doar ceva “săritoare” – iepure cu ierburi aromatice, parcă. Ce să-i faci, după cum spuneam eram semimort şi în plus, cred eu că ceea ce găteşte Dan Anca, trebuie mai degrabă gustat şi abia apoi povestit…
Vă doresc să aveţi în viaţa numai zile fericite, că aceasta pe care am avut-o eu!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Château Domenii Ceptura – DAVINO – 2010

Scris la 3 februarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….L-am băut lângă unul foarte gras, pe numele lui adevărat “peste somn”. Da, este adevărat că trebuia să desfac o sticlă de vin alb, dar m-a trăsnit o nebună pofta de vin roşu. Ce să-i faci, se întâmplă şi la case mai mari, dar una peste alta vinul a topit de minune grăsimea peştelui. Şi dăi cu peşte, dăi cu vin, dacă nu vă scriu acum nu o s-o mai fac în veci. Aşadar, vinul are o culoare rubiniu închis. Aromele sunt de vanilie, apoi coacăze negre şi o vişină atârnată pe un fundal crocant, bine condimentat. Gustul este foarte fin, plăcut, acrişor cu fructe de pădure. Are aciditate cât îi trebuie, taninii sunt rotunzi, dar fermi şi alcoolul de 14,6% este bine integrat. Finalul este scurt spre mediu, parcă cu o tuşă de piper negru.
….Un vin elegant, franţuzit care mie personal mi-a mers direct la suflet. Poate fi consumat zilnic la masă şi dacă nu te caliceşti să bei mai mult de un pahar îl ai pe masă toată săptămâna. Preţul vinului este în jur de 45ron şi poate fi găsit aproape în toate magazinele de specialitate.
….Vă doresc să-l degustaţi cu plăcere!
….Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Singur acasa

Scris la 30 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | 9 comentarii

….În acest weekend timp urât, cer plumburiu, a mai şi nins, ce mai vreme să nu dai nici un câine afară. Numai bună de numărat banii pentru cine îi are, pentru cine nu- sex la greu ca asta e moca. Aşa m-am gândit şi eu numai că eram singur acasă… Ce poate fi mai romantic zic, decât să stau în faţa şemineului aprins, să simt mirosul de lemn ars, alături de o companie plăcută.
….Zis şi făcut: trag motanul de coadă până în faţa focului, că tot nu am blană de urs langă şemineu şi aleg adevărata muza: Anima 3 Fete Negre – Aurelia Visinescu.
….O să mă întrebaţi de ce tocmai 3 Fete Negre? Pentru că pot, prieteni! Şi pentru că merge servit alături de cotletele de berbecuţ pe care le-am pregătit. Şi pentru că se asortează cu vremea de afară, cu romantismul şemineului şi cu clipa aceasta de fericire trăită alături de motanul meu cel leneş.
….Nu ştiu de ce nu ne dăm seama de aceste mici bucurii ale vieţii, nu simţim deloc momentul; eu mă gândesc şi visez la nu ştiu ce blonde cu fetele negre alături şi uitând practic că e momentul jocului cu motanul favorit. Îmi revin repede, împart cotletele în mod egal cu Tomitza (motanul meu) şi deschid sticla de vin.
….Ce să vezi: are o culoare rubiniu strălucitoare ce te îndeamnă să nu-ţi iei ochii de la el decât, pentru al duce la gură.
….Primul “nas” a fost ciudat, mirosea de la o poştă a Sauvignon Blanc! Da, într-adevăr motanul era foarte aproape şi pe deasupra în călduri, aşadar acela era mirosul. Mut motanul, prind paharul şi-l miros, adulmecând astfel plăcutele nuanţe de vanilie, ciocolată, fum şi piper. Cu siguranţă aceasta este adevărata aroma a vinului, deoarece motanul nu miroase aşa frumos nici când iese de la duş!
….Gustul în schimb îmi place şi mai mult. Este de prună uscată şi afumată, cu ceva condiment şi pe final cu sâmbure de migdala. Este un vin nu foarte corpolent, băubil, cu o aciditate bună şi alcoolul integrat (14.8%); cu taninii rotunzi ce parcă te mângâie şi cu nu final zic eu mediu. Acest vin este un cupaj din feteasca neagră provenit din anii 2008,2009,2011 de unde şi numele – 3 Fete Negre, mă gândesc. Preţul este în jurul sumei de 70 ron şi dacă mă întrebaţi pe mine personal este un vin pe care l-aş mai bea. Şi la cea de-a doua întrebare: dacă l-aş mai cumpăra, răspunsul este tot pozitiv. Mie acest vin mi-a plăcut, a mers perfect alături de cotletele de berbecuţ şi a reuşit să-mi transforme o zi obişnuită într-una deosebită. Poate aici e puţin de vină şi cantitatea de vin…
….Vă doresc degustare plăcută!
….Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Sarget, De Gruaud-Larose 1999

Scris la 29 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Astăzi o să vă vorbesc despre un chateau din Franţa. Mai exact din zona Bordeaux-ului. Nu ştiu, dacă este acelaşi chateau în care o să locuiesc eu când o să devin un blogăr bătrân şi bogat, dar e în zonă!
Este vorba despre Chateau Gruaud-Larose situat pe malul stâng al estuarului Gironde în St-Julien. Este într-o zonă cu 900 ha de vie cultivată, 80% dintre această fiind deţinută de 11 domenii clasificate de top, cinci dintre ele de pe treapta a doua, dar toate cu un înalt standard calitativ. Aici terenul este pietros şi bine drenat, cu o orientare de excepţie. Soiul dominant este cel specific malului stâng – Cabernetul Sauvignon dar, cu toate acestea vinul nu este excesiv de sobru şi puternic concentrat ca al vecinilor din Pauillac de exemplu, ci domina fructele coapte şi echilibrul. Longevitatea acestor vinuri însă, nu este deloc afectată de component lor fructata, ba din contră.
….Château Gruaud-Larose are podgoria situată pe o parcelă cu solul pietros, argilos cu calcar şi se ridică deasupra unui mic curs de apă. Domeniul şi-a schimbat de multe ori proprietarii, iar astăzi este în posesia familiei Merlaut şi este catalogat ca fiind a doua treaptă. Una peste alta, aici se fac vinuri excelente cum ar fi de exemplu – Sarget De Gruaud-Larose 1999, a doua etichetă a producătorului, despre care o să vă povestesc în continuare. Strugurii se culeg manual, iar maturarea are loc între 16-18 luni numai în butoaie de stejar franţuzesc. Dacă la prima etichetă producătorul foloseşte peste 50% butoaie noi, la cea de a doua etichetă sunt numai butoaie folosite, dar procesul de vinificaţie este identic. Mai există o diferenţă între cele două etichete şi anume: dacă la prima vârstă medie a viţei de vie este de aproximativ 45 de ani, la cea de a doua este între 2 şi 20 de ani (şi acoperă 55% din suprafaţa podgoriei).
Deci, Sarget De Gruaud-Larose 1999 conţine în ordine: Cabernet Sauvignon 57 %, Merlot 30 %, Cabernet Franc 8 %, Petit Verdot 3 %, Malbec 2 %. Alcoolul este de 12.5% şi este perfect integrat.
Culoarea vinului este de un rubiniu – ruginie cum îi stă bine unui vin de vârsta aceasta, dar are o limpiditate de invidiat.
Buchetul este foarte delicat şi chiar dacă te îmbie iniţial cu arome primare de ceva prune coapte şi fructe de pădure plus o tuşă de ciocolată amară, te readuce repede cu picioarele pe pământ la nuanţe puternice de piele de animal şi condiment negru.
….Gustul este puţin acrişor cu un iz de fructe de pădure, dar prăfuit,mineral şi cu o aproape insesizabilă nuanţă de cafea. Taninii sunt rotunzi dar foarte fermi, dând semne că vinul are în fată încă o lungă perioadă de viaţă. Aciditatea este foarte bună, iar corpul mediu face ca vinul să curgă pe gât aproape fără să-l simţi. Post gustul este unul foarte lung cu piele şi condiment ce parcă nu vrea deloc să-ţi dispară din minte şi simţiri. După ce îl termini îţi lăsa senzaţia, că masă, trupul, atmosferă, totul a împrumutat mirosul vinului şi o să devină veşnic. Un vin mare, clasic pentru zona Bordeaux! Preţul este undeva la 50 Euro/sticlă dar, trebuie măcar odată în viaţa încercat, mai ales că anul 1999 a fost unul de graţie pentru acest producător!
….Vă doresc degustare plăcută!
….Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 106 din 117« Prima...102030...104105106107108...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori