Popas in Tokay. Episod 2

Scris la 2 august 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.

–-Dupa vizita la Grof Degenfeld Winery (din primul episod), a urmat vizita la cea de a doua crama Disznoko- Piatra Porcului.
–-Povestea începe in 1992 prin cumpararea domeniului de catre francezii de la AXA  Millesimes, care sunt si proprietari in Portugalia – Quinta do Noval si Franta-Chateau Pichon Baron, Chateau Suduiraut, Chateau Petit Village, Chateau Pibran, Domaine de l’Arlot.
–-De ce e important acest domeniu? In 1732 aceste vii au fost declarate prin decret regal  „ Premier Cru“  din Tokaj! Deci un pic mai devreme decat a facut Napoleon al III – lea in Bordeaux in 1855.
–-Puțin după  2002, cand zona Tokaj este inclusa in  Patrimoniul Mondial de catre UNESCO, Crama Disznoko este declarata Crama Anului in Ungaria (2005).
–-Am intrat in curte si in fata am avut restaurantul „Casa Galbena”(Sarga Borhaz)! Citisem atatea despre el, ca nu am rezistat tentatiei de a-l testa. Era ca intr-o scrisoare a lui  Choderlos de Laclos din „Legaturile primejdioase” … Mi-l doream, inainte de a-i trece pragul!
–-Cladirea a fost construita la inceputul secolului XIX in stil neo-grec de catre un fost prim –ministru maghiar. In zilele noastre restaurantul a devenit o cladire emblematica, un loc de intalnire pentru localnici si vizitatori, atrasi de meniul bogat in preparate traditionale unguresti si mancaruri specifice zonei.
–-Ceea ce am si facut! Am trecut direct la lucruri serioase, am sarit peste aperitiv si am ajuns la porcul din rasa mangalita,  care este gatit in mai multe moduri, ajungand la rang de cult. La noi nu se pune accent pe acest grohaitor, detinator al unui procent redus de colesterol. Fiind copil imi amintesc ca bunicul meu, la Ineu, deci nu foarte departe de Tarcal,  crestea acest soi si-l punea pe masa de Craciun. Uite ca de mic, m-am hranit cu  carne cu continut redus de colesterol, dar am si mancat paine cu untura de mangalita, sare grunjoasa (nu de Himalaia) si rosii din gradina bunicii!
–-La 20 de pasi vedeai intrarea in crama unde aveau loc  degustari,  private sau cu grupuri. Sunt oferite mai multe tipuri de degustare: clasica, de Eszencia, verticala de Aszu sau iti creezi propria degustare cu vinurile alese din lista de vinuri oferita.
–-Am selectat si am degustat urmatoarele vinurile din lista: Tokaji Dry Furmint 2015, Tokaji Dry Harslevelu, Tokaji Szamorodni Szaraz 2006, Tokaji Sarga Muskotaly, Tokaji Aszu 5 puttonyos 2007.
–-O singura observatie: Furmintul sec 2015 este deja intr-o noua prezentare si anume forma sticlei este identica cu cea de Tokaji Aszu, dar de 750 ml. Deja s-a inceput o campanie masiva de personalizare a vinurilor de Tokay, toti producatorii de Aszu  adoptand acelasi model de sticla! Poate ne gandim si noi la o forma de sticla unica pentru o Feteasca Neagra…
–-Grupurile de pana la 50 de persoane pot cobora cateva sute de trepte intr-o pivnita subterana. Ne-am alaturat unor „fruntasi” polonezi la degustare.
–-Am vizitat Crama. Aceasta  a fost construita in 1995, dupa proiectul  arhitectului Dezso Ekler. Ea imbina elemente traditionale preluate din crame vechi ale regiunii Tokay (mult lemn, lumina naturala cu elemente moderne), fiind una dintre cele mai renumite realizari de arhitectura viticola din Estul Europei. Are 3 etaje, pe fiecare etaj avand loc un alt proces de vinificatie.
–-Am facut o plimbare prin vie in drum spre parcare. Un amanunt de retinut: marile crame de aici au, pe dealuri,  in afara de vie si cate o capela. La Grof Degenfeld am vazut-o pe prima si aici pe a 2-a!
–-A fost o dupa amiaza placuta, dar destul de calduroasa, poate prea calduroasa dupa racoarea din crama si pivnita. Norii au albit cerul, parca imbratisandu-se cu capela singuratica de pe deal!
–-Sa fie mai credinciosi decat noi?

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Mere cu pere. WSET vs ADAR

Scris la 1 august 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

–-De curând am asistat pe Facebook la o așa zisa dezbatere pe tema valorii si supremației „școlilor” de vin din România. WSET vs ADAR. Dezbaterea s-a dus în termenii unei surde “discuții” la limita “cartonașului galben”.
–-Lucrul ăsta m-a pus pe gânduri pentru că cele două organizații cred ca nu pot fi asemănate, iar orice comparație e nelalocul ei. Mai ales că fiecare a fost creată pentru scopuri diferite.
–-În rândurile de mai jos voi încerca să punctez plusurile și minusurile fiecareia, așa cum le-am perceput eu, prin prisma unui cursant WSET si a unui membru ADAR. In doua episoade.
–-Wine & Spirit Education Trust – este o scoală britanică destinata pasionaților de vin care  doresc să afle cat pot de mult despre vinurile din lume, avand la îndemana un manual, vinuri spre exemplificare si un trainer calificat. La finalul fiecarui nivel se da un examen si se certifica nivelul de cunostinte. Intreaga structura a cursului este foarte bine organizata si structurata, dar mai ales isi propune sa te treaca prin toate vinurile lumii, atat cat poate sa-si doreasca si sa inteleaga un britanic. Aici e una din cheile importante.
–-La cursul de nivel 3 am intrebat trainerul nostru – Godfrey Spence – de ce nu exista o jumatate de pagina (macar) despre Romania, Balcani sau ceva soiuri din aceasta zona de Europa. Raspuns sec, prompt si zambitor: “pentru ca nu contati suficient de mult pe piata din UK”. Clar?! Nu e vina lor, dar nici nu-si bat capul cu asta prea tare. Pe de alta parte, orice student WSET din lume ar avea mai putin de invatat si asta multumita eforturilor noastre “profesioniste” de promovare de până acum. Poate intelegeti de ce oricarui wine enthusiast strain Romania i se pare mereu surprinzatoare si plina de potential? Pentru ca Romania promite mereu si nu confirma aproape niciodata. Dar asta e alt subiect.
–-Cei care au facut programa de studiu WSET sunt absolut profesionisti. Au studiat toate vinurile de interes petru ei, au apelat la statistici, au intocmit harti si au scos un manual (pentru fiecare nivel), astfel incat sa intelegi pe deplin apelatiuni, zone si regiuni asa cum si le-a propus fiecare tara producatoare.
–-Apoi, au conceput două fișe menite a descrie vinurile degustate. Una privind câțiva descriptori în legătură cu aspectul vizual, olfactiv și gustativ, dar și aprecierea funcție de calitatea și evaluara din punct de vedere al prețului. Cealaltă fișă are o înșiruire de câteva plante, fructe și alte caracterizări cu care să poți asemui vinul descris. Pentru mine, aceasta este una din cele mai importante găselnițe ale cursului. Și asta pentru că odată ce ai degustat un vin, îl poți descrie unui alt absolvent WSET (fără ca celălalt să-l fi degustat) și poate înțelege la ce fel de vin te referi. E ca la șahiștii care stau pe bancă în parc fără table si piesele în față (in blind) și auzi: cal la E6. Dacă tu îi spui că ai dat de un vin purple medium minus, light body, medium plus acidity, low tanin, medium finish, high price… îți poate răspunde: German pinot noir?… n-ar fi departe de adevăr.
–-Încă una din părțile bune este ca WSET te plimbă prin vinurile lumii și te pune bine în temă cu geografia țărilor care produc vin. Capeți mai multe cunoștințe despre istorie și-ți poate da o alternativă asupra unui vin pe care-l dorești, dar nu-l ai la dispoziție, funcție de zonă, regiune, condiții de climă și tip de vinificare.
–-În ciuda faptului că la WSET nu există o examinare asupra calităților de evaluare senzoriala a stundenților (lucru pe care-l gasesc necesar), ne place sau nu, WSET este cea mai cunoscută și prestigioasă școală din lume, care te poate ridica nivelul de la wine enthusiast la nivelul de cunoscător calificat de vinuri internaționale (funcție de gradul de absolvire)… repet, în accepțiunea britanică. Poate nu ar trebui să ne mire faptul că francezii nu abundă în a se-nghesui la astfel de cursuri, iar Italia și Spania nu au un Master of Wine, în ciuda calității vinurilor sau a clasamentului producătorilor. Ei au, deja, nume si pot exporta suficient fără să aibe inalte calificari WSET.
–-Întâmplător, când am început cursul nivelului 3, tocmai se votase cu o zi înainte Brexitul. Asta va aduce multe implicații imprevizibile, majoritatea cu impact negativ asupra exportului către UK.
–-WSET, prin puterea de propagare (limba engleză – în special, dar și prin puterea financiară) a britanicilor si din dorința de a aduce pe piața lor cele mai bune și variate vinuri din lume, a devenit o instituție care va trebui să se susțină, iar asta a transformat sistemul într-un business în sine. Și trebuie ținut cont de asta. Ca orice instituție mare, WSET poate părea un organism rigid, astfel că noutățile și up-grade-urile au o inerție destul de mare față de viteza cu care se schimbă lucrurile în lumea mare a vinului. Ca în oricare organizație, apar icoane și sperietori, una din ele fiind: Niciodata, dar niciodată, nu o contrazici pe Jancis (Jancis Robinson)!, lucru care poate părea neobișnuit în ziua de azi.
–-Eu cred că pentru pasionații de vin de la noi, pentru care limba engleză nu este o barieră, pentru cei ce dispun de ceva bani, timp și vor sa treacă dincolo de nivelul de pură pasiune sau hobby, merită să facă aceste cursuri. Dacă sunt atât de iubitori de vinuri, de călătorii și vizite în crame din lumea mare și au o fire deschisă și sociabilă, WSET le poate aduce acea satisfacție prin plusul de cunoștințe, a limbajului comun și a unor experiențe noi. Însă, niciun moment nu trebuie uitat că la baza acestor experiențe plăcute sta numărul de vinuri degustate. Cât mai mare, cât mai variate și cât mai des în compania oamenilor cu care împărtășesti aceleași valori.
–-Pentru că altfel, iti iei informatiile de pe Facebook de la oameni care se plictisesc, lucru care n-ar fi cine stie ce!
–-Episodul următor despre ADAR.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Pe urmele vinurilor antice. Amalfitana. Ultimul episod

Scris la 26 iulie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
–-Dupa cum povesteam, Amalfitana este locul unde marea intalneste muntele nascand peisaje unice. Uneori marea se strecoara printre munti si creeaza minunate fiorduri cum este si cazul fiordului Furore. Acesti munti vulcanici din peninsula Sorrentina, Muntii Lattar,i care formeaza coloana vertebrala a peninsulei, poarta acest nume dupa pastorii locali (lattari), crescatori de capre, care traiau in aici si care in secolul al XIV-lea au invins ostile turcesti si au impiedicat islamizarea regiunii (subiect reinviat). Regele din Napoli i-a facut cavaleri pe bravii pastorii si a decis ca acestia sa poarte numele de Cavalerii Lattari.
–-Coasta Amlfitana face parte din patrimonial mondial UNESCO inca din 1997. Din acest motiv crama familiei Cuomo din Furore, sapata in roca vulcanica, a fost greu de extins si modernizat. Dar s-a putut. Semn ca vointa omului (femeile din sudul italiei sunt aprige si Marisa Cuomo nu face exceptie) poate invinge in lupta cu birocratia. Cu toata modernizarea, traditia ramane la loc de cinste in vinificarile facute aici. Pe aceasta roca vulcanica (tufo volcanico) cresc viile cu struguri antici, pastrati si protejati cu grija de localnici si neamestecati cu alte soiuri “la moda”.
–-In acest ultim episod despre Coasta Amalfitana vreau sa va prezint doua vinuri rosii cu totul si cu totul deosebite. Si datorita asamblajului (Piedirosso + Aglianico), dar mai ales datorita terroirului specific zonelor Furore si Ravelo. Ambele zone sunt zone muntoase, situate langa mare unde strugurii sunt crescuti pe terase in pergole.  Strugurii sunt culesi cu greutate, doar manual (altfel nici nu se poate) si sunt transportati si in zilele noastre cu ajutorul magarilor. In aceste locuri situate la altitudini de 350-550 metri, briza marii intalneste aerul racoros ce coboara din munti si se dezvolta un microclimat de exceptie,  zone stancoase si totusi atat de fertile (pe acesti munti se intinde o imensa gradina unde se cultiva nenumarate fructe si legume, printre care se remarca celebrele lamai de Sorrento cunoscute din antichitate si faimoase pentru Limoncello di Sorrento cu gustul inconfundabil, ardeii iuti si rosiile de Sorrento).
–-Furore Rosso Riserva. 50% Per’e Palummo (denumirea locala a soiului cunoscut mai mult ca Piedirosso sau mai exact a varietatii locale Ischia Piedirosso) si 50% Aglianico (soi antic de provenienta greceasca) Despre Aglianico, in special despre Aglianico del Vulture vom mai auzi in curand J  Despre Piedirosso exista o legenda frumoasa in zona Napoli. Se spuna ca Isus a trecut  prin Napoli in drum spre Divina Costiera- Coasta Amalfitana  deoarece de aici se urca direct in rai, iar pe unde a pasit, cu picioarele goale pline de sange, a crescut aceasta vita de vie. Strugurii sunt culesi manual in ultimele 10 zile din Octombrie. Vinul este maturat timp de 12 luni in butoaie noi de stejar. In pahar vinul este de o culoare rosu inchis dar stralucitor in acelasi timp. In nas se simt fructe de padure in special coacaze negre care vin si in gust insotite de arome de frunze umede si condimente. Postgustul este lung, plin de condimente si implinit de mineralitatea caracteristica zonei. Este un vin perfect echilibrat, scos din “pestera” sapata in roca vulcanica doar cand creatorii sunt siguri ca este perfect pentru consum  (eu am gustat vinul din recolta 2011). Pretul in Restaurantul Bacco, vis-à-vis de Crama, era 27 de Euro sticla si 8 Euro paharul.
–-Ravello Rosso Riserva. Facut din 70% Per’e Palummo si 30% Aglianico. Strugurii sunt culesi in ultimele 10 zile din Octombrie. Vinul este maturat timp de 12 luni in butoaie noi de stejar. In pahar vinul este de o culoare rosu cu tente indigo si straluciri de diamant, in nas se simt fructe rosii de padure(rozinchine, coacaze rosii) si alte fructe rosii(cirese, ) In gust raman toate fructele rosii dar cu o tenta de padure, ceea ce face sa insotite predomine coacazele rosii si se simt si arome de piper rosu si lemn dulce(liquorice), totul invaluit si echilibrat de aromele dezvoltate de stejarul nou cu vagi nuante de vanilie. Postgustul este foarte lung, puternic mineral, cu arome de lemn dulce(liquorice) si condimente.  Pretul in Restaurantul Bacco, vis-à-vis de Crama, era 27 de Euro sticla si 8 Euro paharul.
–-Potentialul de invechire al acestor doua mari vinuri este imens. Chiar daca vinurile se comporta foarte bine si la 4-5 anisori eu cred ca isi vor dezvalui complexitatea si vor ajunge la apogeu doar la 15-20 de ani. Si numai pentru aceste 3 vinuri(cele 2 prezentate astazi si Fiorduva prezentat in primul episod) o excursie pe Coasta Amalfitana trebuie sa fie pe agenda voastra. Înca pare un loc sigur, ca de frumos… sper ca v-am convins.
–-

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Corect, corespunzator, cum ne place nouă…

Scris la 21 iulie 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

–-După numele de tată: Louis. Dupa numele de mamă: Chanfleure.
–-Locul nasterii: sat Chablis, apelațiune Chablis, regiune Chablis. Țara (cum s-ar spune) Burgundia. Mai la nord.  Și vine din neam de Chardonnay, desigur.
–-În loc de poză față-profil găsiți fotografia atașată.
–-Este căutat pentru că: deși vizual nu te sperie, fiind un obișnuit pale lemon, de abia olfactiv începe să dea semne de pericol. Nu e el foarte intens, însă foarte bogat în arome: pere, mere verzi, grapefruit și ceva iz de banana, toate într-un mix foarte plăcut și promițător. În gust începe să se complice treaba, iar iubitorii acestui gen de vin știu de ce Chablis-ul este expresia cea mai înaltă a unui chardonnay de Burgundia. Totul este aproape pefect armonios: corp, aciditate, alcool, la care se adauga delicatețea și eleganța unui postgust mediu-lung. Categoric, îmi plac chardonnay-urile neatinse de lemn sau foarte-foarte puțin și unde fermentația malolactică bine dusă la capăt dau nota mătăsoasă și cremosă.
–-Intrăm în zona de barosăneală în ceea ce privește punctele și prețul: aproape 7,5 papioane și 89 de lei (Wine Republik), caz în care am ținut sa duc aroganța până la capăt și în ceea ce privește pairing-ul: scoici Saint Jaques, un moț de caviar peste un pilaf scăldat în zeamă de zarzavaturi și două grisine cu calșcaval.
–-Uff… life is good someties!
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Popas in Tokay

Scris la 18 iulie 2016 in Povesti despre vin | 2 comentarii

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.
-Tokay, Tokaj sau Tokaji . Toate variantele sunt corecte, iar regiunea face parte din anul 2002 din Patrimoniul Mondial UNESCO.(UNESCO World Heritage ).
–-De multa vreme imi doream sa vizitez regiunea Tokay, perla vinurilor din Ungaria. Mi-a fost destul de greu sa ma decid ce anume sa vizitez, asa ca am luat-o temeinic, inginereste. Am studiat: Crama anului in Ungaria, un top din 2001 pana-n zilele noastre, am citit “ Vinurile Unguresti “ / A tasting Trip to the New Old World, “Hoteluri Castel“ din Ungaria, apoi relatarile unei frantuzoaice….si m-am hotarat:  Grof Degenfeld si Disznoko Vineyard Estate Winery, in  primul rand, apoi om mai vedea !
–-Primul episod: Degenfeld.  Un domeniu administrat de Contesa Maria Degenfeld, care detine si Castelul Degenfeld – o proprietate superba, un hotel de 4*, camerele fiind dotate cu mobilier stil empire (110 euro/camera ), salon, biblioteca,  restaurant elegant pe masura, wine shop si sali de degustare.  Este situat intr-un parc imens, bine intretinut, cu o piscina exterioara tentanta, spa & wellness, si,  in imediata apropiere, se afla crama si viile.
–-Crama detine 100 ha de vie, in inima regiunii viticole Tokaj-Hegyalja. 35 ha sunt cultivate bio ( organic farm )  si exploatate de crama, iar 65 ha sunt date in arenda. Si cum lumea-i mica, parintii (contele  Sandor Degenfeld si contesa Agnes Bethlen)  contesei Maria Degenfeld s-au nascut la Cluj si au emigrat in Germania in 1964. Maria s-a casatorit cu un mare industrias neamt dr. Thomas Lindner.
–-Dupa anii 1990 si-a recuperat proprietatea din Tarcal, a inceput reconstructia si renovarea domeniului. Castelul este refacut pe structura vechii scoli.
–-In 1996 primul oenolog a fost Demeter Zoltan, un tanar care, la 30 de ani, dupa un stagiu in Napa la “ Stag’s Leap Winery “, a revolutionat vinurile din Tokay si a ajutat-o pe Maria Degenfeld  la constructia cramei si la plantarea vitei de vie. Din 2008 produce vinuri ce-i poarta numele, avand propria vie. El si Istvan Szepsy au creat cramele de pionieriat, cele mai faimoase, in noua era a vinurilor de Tokay.
–-Vinurile degustate au fost create de Vivien Ujvari, si ea cu stagii in Napa Valley, Noua Zeelanda, Australia. A parasit in decembrie 2015 Degenfeld, dupa 3 ani.
–-Am avut programata o degustare cu sommelier si am primit fise de degustare pentru de 6 vinuri ( 13 Euro ). Dupa  vizitarea cramei si povestea domeniului, am ales vinurile din lista de vinuri, acestea fiindu-ne prezentate de Gregor intr-o engleza curata si fluenta.
1.Tokaji Zomborka Furmint 2015. Olfactiv :  note de lemn cu anason si menta, pere,  caise și vanilie. Corpolent, complex cu aciditate atractiva, taninuri încordate, plastilină și caise. Postgust lung și o mulțime de promisiuni.
2.Tokaji Harslevelu 2015. Fructe bine coapte, flori și mirodenii dulci la primul nas. Destul de corpolent, aciditate medie. Gustativ : condimente orientale, fructe citrice, tutun și mere. Aciditatea se simte mai puternic pe final.
3.Tokaji Muscat Blanc 2015. Olfactiv : coacăze, banane verzi și flori albe. Curat, elegant, crocant,  proaspăt , cu arome în principal de flori albe și fructe citrice. Ușor de băut, vin tânăr.
4.Tokaji Szamorodni 2013. Poate fi sec sau dulce, cu sau fara Botrytis. Olfactiv : note de fructe galbene: caise bine coapte, piersici, pepene galben, iar pe final nuante de vanilie si litchi.
5.Tokaji Sweet Furmint 2013. Olfactiv : note de Furmint, un pic de miere, piersici, ananas. Aciditate vibrantă plină de viață si cu o structură lejera, fructe uscate și citrice. Elegant, curat și foarte lung pe final.
6.Tokaji Aszu 6 puttonyos 2008. Arome caracteristice  Botrytis-ului, piersici coapte, caise uscate, anason, menta, fructe citrice, cuisoare. Corpolent cu aciditate buna, echilibrat  și taninuri minunati. Gustativ este oglinda aromelor olfactive. Post gust lung, lung .” Un vin de garde” cum spun francezii.
–-Am ramas foarte placut impresionat de Furmint si Harslevelu. Cu vinurile dulci am avut prima intalnire serioasa in 2014, la salonul ROvinHUd, la un masterclass sustinut de Agnes Nemeth, redactor sef al revistei  maghiare VinCE si coordonatoarea festivalului cu acelasi nume de la Budapesta.
–-O experienta de neuitat si de repetat. Masa de pranz a urmat degustarii. Cum se poate manca la “chateau “ ? Perfect… mai mult ca perfect !? M-am gandit la Queen : “ A day at the races “ …nu …. “ A night at the opera “….
Eram dejà cu gandul la piscina….

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 18 din 107« Prima...10...1617181920...304050...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori