Vinuri si prejudecati

Scris la 8 noiembrie 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

–-Se facea ca la sfarsitul verii, un producator roman de vinuri lansa in editie limitata (declarate 600 de sticle) o feteasca neagra. Numele si eticheta vinului frumoase. Pret: 500 lei. Sticla.
–-Te poti gandi la orice pe lume… ca leul e stabil fata de euro de vreo 4 ani, ca strada pune prim-ministri, dar ca un vin din soi romanesc sa fie lansat cu pretul asta si sa existe speranta sa se vanda… Asta putea parea a fi chiar gogonata. Ori ar putea fi considerata maxima aroganță (termen becali-ist, care inca rezista), ori e o mare si reusita gaselniță de marketing. Altfel spus, e dispus un iubitor de vinuri vero sa dea multi bani pe un vin romanesc? In trecut, priveam cu ciuda la pretul unui Flamboyant, apoi la o Smerenie, Passarowitz sau Ispita (oricare din variante)… Acum, toate barierele imaginare de pret au fost sparte si “jucam” cu metale grele: TITAN – numele fetestii negre din 2013 produse de Liliac. Revin… 500 lei/sticla de 750 ml.
–-Cu o saptamana in urma m-am hotarat si-am cumparat aceasta sticla strangand tare din posterior si ducand acasa acest vin. Puteti intreba orice, dar nu ce-a fost in capul meu, pentru ca n-as putea raspunde rezonabil. Norocul meu a fost ca am cativa prieteni si amici care ar putea intelege asemenea gesturi. Le-am scris mai multora, i-am sunat si le-am propus urmatoarea schema”piramidala”: hai sa ne vedem in formula 8, cel mult 9 pasionati si sa share-uim sticla, pentru a ne face o parere. La 8 oameni, un pahar ar insemna ceva mai mult de 60 de lei (94 de ml). Timp de o zi am primit 3 accepturi, a doua zi inca 2 si cu totii, ne-am fi putut strange maxim 6. Insa, toti ceilalalti mi-au dat (fara sa-i acuz sau sa le nesocotesc simtul umorului) diverse raspunsuri: “te-ai tampit”, “esti razna si daca vrei iti dau numarul medicului meu de familie pentru trimitere”, “n-am de gand sa dau 60 de lei pe un pahar de vin romanesc”, “ma lasi”?  Iar cel mai frecvent raspuns a fost ăsta: “nu! de ce-as da atatia bani pe un vin tânăr din Transilvania, fara traditie in vinuri rosii. ar fi un non-sens! cu banii astia as putea lua o sticla de…” Si-am primit minim 9 variante de vinuri exceptionale romanesti sau din import. Desigur, toate raspunsurile aveau o logica si incepeam sa ma simt singuratic, norocul meu fiind ceilalti 5 bezmetici.
–-Dar saptamana asta, avand placerea, bucuria si onoarea sa pot juriza la Premiile de Excelenta ale Vinul.ro la cea de a 7-a editie si incercand sa nu lungesc povestea, va spun ca in ultima zi de jurizare, in ultima serie de vinuri rosii, in comisia 2, condusa de Ivana Simjanovska (din Macedonia – cu o importanta experienta de jurizare in ultimii 3 ani), am dat alaturi de colegii de comisie de un vin impresionant. Am vazut punctajele: Ivana 96, eu 91, apoi 96, 93 si tot asa… La final, acumulase o medie de peste 93 de puncte, adica Marea Medalie de Aur. L-am reevaluat redegustandu-l, l-am dat colegilor de la alte comisii sa-l incerce si la sfarsitul concursului, dezvaluindu-ni-se proba, am vazut ce vin ne incantase: Merlot 2013 Private Collection de la Amb Winery – Liliac!
–-Cum? Uimire, fețe lungi și mirare deplina! A fost singurul vin cu asemenea punctaj si care a primit MMAu (Marea Medalie de Aur) a concursului din anul acesta. Ne-am interesat rapid cat costa acest vin. De la crama ni s-a spus ca este in jur de 100 de lei, insa nu-l mai au pentru vanzare, aflandu-se in propietatea distribuitorilor, a restaurantelor sau a clientilor privati, fiind si acesta intr-o editie destul de restransa.
–-Mi-as dori ca acest articol sa nu lase impresia vreunui advertorial in favoarea unei crame. Stiu de pe acum ca reusita va fi doar partiala. Insa, as vrea sa scot in evidenta faptul ca si cei de la Liliac vor sa demonstreze (cu eforturi de ceva ani) ca in centrul Ardealului se pot face vinuri rosii bune si foarte bune. Tehnologiile, consultantii straini (adesea), schimbarile climatice din ultimii ani si ambitia pot conduce la reusite ale vinurilor rosii, pe care cei mai multi le pot accepta mai greu. Traditia, conservatorismul si obisnuinta ne pot conduce de cele mai multe ori la vechi clisee (chiar verbale), pe care ni le asumam prea repede.
–-Iar de data asta nu mai poate fi vorba de lucruri excesiv de subiective (in stil romanesc). De data asta avem martori internationali, specialisti, care au gustat, punctat, vazut si care vor povesti despre vinurile noastre. Si va asigur, ca va fi de bine!
–-Iar, la final, va-ntreb: ati incerca cu mine un pahar de vin rosu de 60 de lei?
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

O masa de duminica la crama

Scris la 4 noiembrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-Am primit cu mare bucurie invitatia primita din partea unei prietene, mare pasionata de vinuri, de a vizita in prima zi din noiembrie una din cramele la care voiam mai de mult sa ajung (si cum acum aveam sofer nu am stat pe ganduri) Rhein-Azuga
–-Am ajuns destul de repede, pe un drum de obicei aglomerat, dar pe care acum doar echipajele de politie iesite la indeplinit planul de amenzi ne mai puteau incetini.
–-Sincronizarea cu microbuzul care aducea la crama pe viitorii somelieri, aflati acum in postura de invatacei, a fost perfecta, astfel ca vizita putea incepe intr-una din putinele crame turistice din tara. (desi plasata la cateva zeci de kilometri de cea mai apropiata vie). Putea, dar nu a inceput imediat, persoana care trebuia sa ne ghideze fiind prinsa cu alte treburi. Am admirat in aceasta pauza albastrul perfect al cerului, netulburat de niciun nor, muntii acoperiti de copaci in toate culorile toamnei dar si interiorul cochet al restaurantului. Am facut si o mica incursiune in magazinul cramei, facandu-ne fiecare o parere despre ulterioarele achizitii, imbiati si de afisul cu un discount duminical de 20 %.
–-Apare si doamna cu care am efectuat turul prin crama veche de peste 130 de ani. Am admirat multitudinea de sticle de spumant asezate in rastelurile vegheate de pe tavan de un strat gros de mucegai, adunat cu anii si salvat ca prin minune de la curatare (un tovaras prin anii ’80 propusese spalarea “mizeriei” de pe boltele pivnitelor). Dupa o scurta demonstratie de “remouage”, am ajuns intr-un mic hol unde am degustat doua spumante:
- un roze brut din Pinot Noir extrem de fresh, cu o perlatie fina desi nu tocmai uniforma (poate nici paharele nu ajutau foarte mult), dar destul de consistenta. Un vin spumant foarte ok.
- un demisec din Chardonnay, chiar daca avea un rest de zahar mult prea ridicat pentru aciditatea care nu prea il sustinea. Sincer nu am reusit sa-l beau.
–-Am trecut si prin sala de “dopuire” si etichetare, iar apoi dupa cateva serii de poze am mers spre restaurant, la o sedinta de food and wine pairing.
–-La excelenta ciorba de perisoare am avut companion o Feteasca Alba din seria Floare de Luna. Un vin light, de cursa lunga, cu o lipsa de aciditate surprinzatoare pentru zona din care provine (Sebes-Alba).
–-Papiotele de pui cu ciuperci si sos alb cu gorgonzola si orez salbatic au fost “udate” de un Byzantium Rose Euxine Shiraz 2014, declarat sec dar cu un rest de zahar prea pregant si care m-a facut (ca si pe multi alti meseni) sa-l las in pahar. Categoric a avut si fani (un pic dezamagiti ulterior deoarece nu se mai afla pe stoc in magazin).
–-Desertul (constituit din placinta cu branza dulce si stafide si placinta cu mere, ambele calde si care se topeau in gura) a fost insotit de BYZANTIUM ROSSO DI VALACHIA 2013, un cupaj tinerel din Feteasca Neagra, Merlot si Syrah, preferatul meu din aceasta zi.
–-Nu puteam pleca fara a vizita magazinul si de unde nimeni nu a plecat cu mana goala (sau baxul gol), desi in ceea ce ma priveste doar spumantul roze m-a determinat sa-l iau acasa, restul fiind din gama la care visam sa le degust, dar nu a fost sa fie.
–-Poate as fi dorit sa avem parte de mai multe zambete din partea gazdelor, de parca numele Rhein a indus o rigiditate si o politețe rece, tipic germane.
–-O crama amplasata intr-o zona superba in orice anotimp, unde merita mers, existand posibilitati de cazare la un standard ridicat, un restaurant foarte bun si vinuri bune, char daca majoritatea celor incercate nu m-au convins sau mancarea a batut vinurile.
–-

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

In estul Siciliei. Ziua 2

Scris la 2 noiembrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Continuare…
–-Cochetul hotel Il Principe din Milazzo iti ofera o frumoasa perspectiva asupra golfului estic de vis-à-vis. Dimineata soseau barcute cu pescari, fiecare pescar autorizat avand amenajata o mica taraba unde-si vindea captura. Trezit devreme, am avut ocazia sa vad mica piata de peste. Proprietari si bucatari de restaurant cercetau oferta si cumparau cantitati mici pentru delectarea clientelei din acea zi. Pentru ca nu ma pricep sa identific “soiurile” de peste (cu exceptia macroului), ghiciti voi din poze ce innotatoare vedeti pe tarabe.
–-Cum mi se intampla pe unde ma duc in lume, la breakfast dam de Petronela de langa Iasi, angajata a hotelului, care s-a bucurat auzindu-ne vorbind romaneste si pregatindu-ne o cafea mai speciala. N-am lalait-o cu micul dejun , pentru ca in agenda zilei fixate de Diana aveam doua crame de vizitat din apropierea Etnei. Deci, imbarcarea in Cubo si prima oprire… Cantine Russo.
–-In parcarea mare a cramei isi face aparitia o frumoasa bruneta care se recomanda: Gina Russo. Intrebam care e legatura cu numele cantinei si ne lamureste pe loc: fata lui Vicenzo, nepoata lui Don Ciccio… Russo. Asta inseamna sa fii… Am aflat ca familia Russo face vin de prin 1860, iar acum e condusa de tatal sau, fratele (Francesco) e vinificator, iar Gina (care oricand ar fi putut fi star de cinema) se ocupa de marketing si vanzari, cu orientare spre export. Cu o engleza aproape perfecta ne-a explicat ce si cum, pe unde si de ce… insa nu m-am putut abtine sa nu-i fac poze din tot timpul. Noi ne puneam intrebari… cam ce varsta ar putea avea Gina, care as fi zis ca e fata maslinie a Monicai Belluci? Prin intrebari femeiesti dibace, Diana a aflat! Cand ne-a spus, era sa ma impiedic de sirul de vita traminer plantat cu 4-5 ani in urma, experimental. N-am sa va spun!
–-Revenind la teme de profil, am aflat ca in aceasta crama se vinifica strugurii din 3 zone: Etna (Solochiata), Agrigento (Sambuca d Sicilia) si Caltanisetta (Riesi), aflate in propietate si din cand in cand mai cumpara struguri de la vecini de. Asa ca veti putea regasi imbuteliate vinuri siciliene din toate soiurile insulei: inzolia,nero d’Avola, nerello mascalese, nerello capuccio, cataratto si carricante). Vizitand via din apropierea cramei, iar am dat de romancute care lucrau la un restaurant din Comune de Castiglione, iar seful lor le scosese la un teambuilding culegand strugurii furnizorului lui preferat de vinuri.
–-Cu totii am fost invitati la masa cu familia, cu prieteni si cu angajati, pentru ca era ora pranzului. Asa a avut loc degustarea vinurilor cramei, o selectie facuta de Gina pentru noi. La antipasti am putut gusta doua vinuri: un Luce di Lava Bianco 2013 (carricante 70% si cataratto) de care eu si Cosmin ne-am indragostit si un Rampante Bianco 2014 (aceleasi soiuri si proportii), ceva mai fresh si vioi.
Alaturi de Francesco – vinificatorul cantinei – am povestit despre istoria locului si influnetele aduse de fiecare nou cuceritor al insulei, despre caracteristicile soiurilor din jurul Etnei si despre pairingul cu vinurile lor. Si pentru ca asa e frumos cand te duci in vizita, am dat fuga la portbagaj si i-am inmanat o feteasca alba Monogram. I-am zis pe scurt despre soi, ce, unde, de la cine si ne-a promis un feedback la finalul campaniei. Cu vinurile rosii din nerello (mascalese si capuccio) nu m-am putut obisnui, asa ca i-am multumit Ginei (in special)si lui Francesco pentru primire si hai cu viteza spre crama urmatoare.
–-Drumul pana la noua crama este aproape selenar. Mormane de lava neagra stau pe marginile drumurilor. In cele din urma am ajuns la una din cele mai mari crame din zona. Localnicii o denumesc mamut. Terrazze Dell’ Etna. Ei, aici e mai frumos inauntru decat pe-afara. Specialitatea casei: spumante, vinuri rosii vinificate in alb (evident din nerello) si doar doua game de vinuri rosii. Peisajul bate vinurile, insa prezentarea sicilianului care a lucrat in Anglia aproape 15 ani, devine captivanta. Crama, deasemeni… constructia de 200 metri lungime si utilajele ultramoderne arata ca sunt pusi pe fapte mari.
–-La Terrazze Dell’Etna am gasit in vie un lucru care chiar ne-a impresionat: unul din cei 26 de butuci de vie din Etna care a rezistat filoxerei. 185 de ani! Putea scapa fara o poza?
–-Dar cred ca toate de mai sus ajung pentru o zi…
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

In estul Siciliei. Ziua 1

Scris la 30 octombrie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

–-In drumul spre o noua intalnire #winelover, langa Etna, am avut parte de o scurta vacanta cutreierand alaturi de Diana, Simona si Cosmin imprejurimile celebrului Vulcan, dar si parte din litoralul estic al Siciliei: Taormina, Milazzo, Catania si multe localitati mai mici, dar pline de farmec.
–-Cu cat inaintam mai mult, cu atat imi dadeam seama cat putin stiu despre o celebra insula chinuita de istorie si-mi reveneau in minte imagini din filmele vechi italienesti. Pline de saracie, cu copii desculti alergand trei capre si peisaje pline de praf. Mai tin minte ca vedeam cate o nenorocire de film color la cinematografe, in care cate un nepregatit de commissario incerca sa  ia de gat Mafia. Sfarsitul fiecarui film includea cate o inmormantare pentru cate o famiglie, criminalii (imbracati mereu in costume in dungi) isi prezentau si ei regretele, apoi salvele carabinierilor si multe femei in doliu, toata lumea jurandu-si razbunare. La Piovra – serialul anilor ’90 de la TV – fiind pentru multi mai proaspat in memorie.
–-Insa lucrurile nu aveau cum sa ramana pe loc. Acum, Sicilia e brazdata de autostrazi, unde din 30 in 30 de km trebuie sa iei un tichet si la urmatoarea bariera trebuie sa platesti. Prima oprire a Fiat-ului nostru si primul contact mai serios cu Sicilia a fost in Taormina. E cam frumusel pe-acolo. Sus, de la cetatea celebra, poti vedea varful cizmei -  Calabria. In spre vest, se vede bine cum pufaie permanent batrana Etna. Tot acolo am avut si prima sedinta foto cu vinurile aduse pentru BYOB, ceva aventuri in parcare (in insula asta, daca n-ai maruntis, mai bine nu te dai jos din avion) si inapoi pe serpentine in jos sa gustam si noi din vinurile lor, pentru ca ne luasem cu vorba si cu pozatul si uitasem pentru ce venisem…
–-La Trattoria Siciliana, dupa ce-am cerut noi de mancare si tinand cont si de vremea calduroasa nu ne-am inteles bine decat cu un vin la sticla, vinurile casei fiind destul de slabe (ca sa fiu elegant). Un Inzzolia de 2014 in adaos cu viognier sub numele de Barbazzale s-a prezentat mai mult decat onorabil (spre 7 papioane/8), iar scoicile si puiul cu sos gorgonzola alunecau si mai bine.
–-N-am stat mult, desi Taormina merita din plin atentia, fiind o statiune foarte cautata pentru ca ai ce vizita, pentru apa sa speciala, foarte sarata si mereu mai calda decat in restul insulei. Ne astepta Milazzo, un mic port, cunoscut si pentru partea industriala (rafinarie) si pentru cele doua parti de litoral ale micii peninsule. Seara am facut cunostinta cu frumosul hotel Il Principe ales de Cosimo, dar si o pizza vero siciliana la un mic local din centru.
–-Restul, in episodul urmator…

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Inapoi la Stefanesti

Scris la 28 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

Am aflat de reinvierea zonei viticole de la Stefanesti, jud. Arges, acum cateva luni. Mi s-a parut un lucru bun faptul ca cineva a avut incredere si s-a gandit sa investeasca in salvarea acelui DOC faimos odinioara. In trecut erau cca 1400ha de vita de vie ce producea in principal vin pentru U.R.S.S. Acum Casa de Vinuri Stefanesti a replantat in zona Dealul Marcea 25ha cu vita devie tanara (3-5 ani) din soiurile Feteasca Alba, Feteasca Regala, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Tamaioasa Romaneasca si Feteasca Neagra. Cu siguranta vor mai urma si alte soiuri.
–Recunosc, motivul bucuriei mele in ceea ce priveste renasterea zonei Stefanesti-ului este in mare masura unul subiectiv – acolo m-am nascut si mi-am petrecut multe vacante de vara admirand podgoriie de pe dealuri sau plimbandu-ma pe langa acestea. Acum, in locul acelor amintiri au ramas vitele de vie neingrijite, acoperite de hatisuri sau distruse complet pentru ca in locul lor sa apara falnice cateva vile pe crestele dealurilor din oras. Incercarea celor de la Casa de Vinuri Stefanesti de a readuce acea zona viticola in atentia consumatorilor si de a renaste traditia producerii vinului mi-a dat un motiv sa ma intorc acolo, in locurile unde mi-am petrecut o parte a copilariei.
Cu ocazia sarbatori argesene numita Sumedru (Sf. Dumitru), cei de la crama au organizat o petrecere in vie, cu gustari, berbecut la protap, focul traditional de Sumedru, lautari si mult vin! Totul a fost axat in principal pe distractie si voie buna. Un alt efect a fost acela de la transmite ecouri care sa aduca in atentia celor din lumea vinului asupra faptului ca la Stefanesti industria viticola se lupta sa renasca.
Vinurile pe care le-am degustat de la aceasta crama (cu cateva ocazii anterioare petrecerii) mi-au facut impresia unor vinuri placute, aflate la inceput de drum, cu un bun potential de crestere a calitatii, mai ales pe masura ce via va mai imbatrani. Aciditatea tipica zonei racoroase de deal se simtea din plin, facand vinurile proaspete si ‘’crocante’’. Chiar si in Tamaioasa Romaneasca demidulce, zaharul rezidual era foarte bine mascat si estompat de aceasta aciditate. Nuantele usor fructate sau florale se regaseau si ele la nivel un mediu iar postgustul era tot cam la acest nivel. Singurul vin rosu imbuteliat pana in prezent este o Feteasca Neagra, pe care inca nu am degustat-o. Urmeaza sa fie ‘’analizata’’ in scurt timp, alaturi de o asociere culinara pe masura.
Daca tinem cont de faptul ca DOC Stefanesti era la un pas de disparitie, ceea ce se intampla acum acolo este cu adevarat incurajator pentru industria vinurilor si cred ca orice initiativa pozitiva in domeniu ar trebui incurajata corespunzator. In afara de aceasta, trebuie avut in vedere si faptul ca lucrurile bune se obtin doar in timp si cu foarte multa munca. Acolo munca deja a inceput. Trebuie doar rabdare, iar toti iubitorii de vin care doresc si au posibilitatea, pot urmari si sustine evolutia acelei zone.

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 20 din 98« Prima...10...1819202122...304050...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori