O nouă ediție a IWF

Scris la 24 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Devenit tradițional, IWF (Italian Wine Festival) și-a schimbat locația în acest an, în locul WTC fiind preferat mult mai centralul (și mai ușor accesibilul) Athenee Palace Hilton.
—-Se pare că 2018 a fost un an dificil și în Italia, astfel că și numărul cramelor participante a fost mult mai mic față de edițiile precedente. Cu toate acestea au fost destule vinuri de degustat, practic fiind imposibil să trec prin toate într-o singură zi (sau mai bine zis în cele 2 ore alocate evenimentului).
—-Am început cu câteva spumante din categoria brut, dintre care am remarcat unul realizat prin metoda Charmat, de la crama Seiterre din zona lacului Garda (DOC Lugana) și un Prosecco Superiore Millesimato Rive Brut de la crama Nebbia. Nu am insistat pe bule, pe unele știindu-le (de ex. Ardenghi), iar la altele evitând excesul de zahar ( multe dry și extra dry).

—-Am continuat cu câteva vinuri albe, unele fiind revelații, altele….. Am remarcat Pecorino 2018 de la crama La Valentina, din zona Abruzzo,  cu o aciditate revigorantă și cu o mineralitate interesantă, ideal pentru pește sau fructe de mare.

—-A mai fost un vin fresh și bine echilibrat, dintr-o regiune care în general nu mă prea inspira (Lazio) , Stardust 2018 de la crama Artico, vin realizat din 70% Sauvignon și 30% Trebbiano + Malvasia. După un vin realizat de crama Sanvitis dintr-un strugure specific zonei Lazio (Bellone), pe care eu nu l-am înțeles (cu toata povestea care l-a însoțit… soi de pe vremea romanilor, vin natural etc), mi-am clătit papilele cu un Roero Arneis revigorant de la crama La Bioca…
apoi am trecut la vinurile roșii.

—-Aici italienii punctează (cel) mai bine. Sicilienii de la Tenute Cuffaro au avut două vinuri din Nero D’Avola interesante (Saru și Filippo II), cu o tipicitate evidentă  (cum la fel de evidentă era și necesitatea unor chestii de ronțăit).

—-Tenuta Viglione din Puglia a avut două Primitivo organice reușite (Sellato și Marpione), mai ales că nu erau gemoase și  greoaie.

—-Tenuta Oderisio a avut unul din cele mai interesante vinuri: Don Panfilio 2011. Elegant, catifelat, corpolent, cu ușoare note evaluate… pe scurt un Montelpuciano D’Abruzzo foarte bun.
—-Alte Montelpuciano D’Abruzzo reușite am mai găsit la crama La Valentina.  Un Spelt 2016 fără lemn, suculent și ușor curgător, Binomio 2015 mult mai complex și mai elegant și un vin eco, Bellovedere 2015, care confirmă evoluția în bine a vinurilor de acest tip.

—-Un alt vin organic interesant prin eleganță, complexitate și fructuozitate a fost și un Montelpuciano D’Abruzzo de la Paride D’Angelo din vii vechi, de 65 ani. La standul limone.ro am mai gasit Mammut, un alt Montelpuciano D’Abruzzo fără lemn, suculent , pe gustul meu. Din gama vinurilor mai lejere am apreciat un Bardolino Superiore de la crama Seiterre și un Dolcetto D’Alba 2017 de la La Bioca.

—-Apoi am vrut să încerc și un vin mai greu, dar la crama Orione am dat peste un Amarone neașteptat de fin și echilibrat.

—-Dacă peste beri și rose-urile tinctoriale am trecut ca Baiazid (adică falnic. fără păs….), la crama Bolgiu (un italian pur sânge de pe lângă Urlati) nu puteam să nu mă opresc , mai ales că văzusem vinul Iakov la degustare. Un vin excelent realizat din Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc și Syrah, din vii de 40 de ani.
—-Dar când văd că italienii scot la 11 euro vin din vii de 65 ani, iar Iakov sare de 20 euro…imi vine și mie să-l invoc (precum Eminescu) pe Țepeș.
—-Per ansamblu un festival reușit, organizat într-un spațiu cu bun gust, unde am dat peste vinuri interesante.

Murphy Goode Cabernet Sauvignon 2015

Scris la 21 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Eu am făcut cunoștință cu acest vin în ziua de 4 iulie la Enotek, data nefiind întamplatoare. E un vin American provenit din Alexander Valley – California și care include: 88% Cabernet Sauvignon, 7% Merlot, 3% Petit Verdot, 2% Cabernet Franc fiind maturat 4 luni în butoaie de stejar american şi franţuzesc. Ce a rezultat? Un vin reprezentativ ca stil și zonă, de o nuanță violetă, cu un puternic iz de fructe roșii supracoapte, vanilie, tutun și ciocolată, ușor gemos, dar echilibrat (13.5%). Cărnos și cu taninuri moi, suficient de complex și foarte agreabil, stiu sigur că își va găsi fani în rândul pasionaților de gen. Pairingul te duce în zona steak-urilor. 88 puncte pentru 100 RON la Enotek.

La Săpata Băbească Neagră 2018

Scris la 18 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Soi tradițional românesc, amintit și în literatură (Sfrijită ca o Sfânta Vineri/Mi-a spus o babă: “La români, Băbeasca place mult la tineri, Pe când, Feteasca la bătrâni.”), a rămas în umbra Feteștii Negre, la fel cum „Păstorel” Teodoreanu a „pățit-o” cu fratele său mai mic, Ionel Teodoreanu.
—-În cazul de față avem un vin produs de Crama Delta Dunării în Podgoria Sarica Niculitel DOC, în regim de agricultură ecologică. Culoarea este un rubiniu mai închis decât mă așteptam, iar olfactiv ne întâmpină note de fructe roșii. Suculent, cu gust de cireșe coapte și prune, tainuri discrete și o aciditate neagresivă, este un vin destul de lejer (13% alcool), plăcut, care poate fi băut și singur dar și alături de mâncăruri relativ simple, cu carne sau brânzeturi.

O zi la crama Bodri

Scris la 10 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Conform tradiției, la întoarcerea din concediul austriac facem un popas în Ungaria, anul acesta crama Bodri Winery din Szekszárd fiind aleasa. Szekszárd este un orășel de provincie (dar si centrul regiunii viticole cu același nume), departe de strălucirea Budapestei, dar care, față de capitala Ungariei, are un mare atu: este înconjurat de multe crame.  As aminti doar Heimann, Takler,  Illyes Kuria și…..Bodri.
—-Despre această cramă auzisem prin 2015 la prima vizită în Budapesta, când  într-un restaurant am încercat un Bikaver din gama Faluhely comparativ cu mult mai cunoscutul Gere Kopar, în fața căruia nu s-a făcut de râs!
—-Am ajuns la crama la ora prânzului, astfel că după ce ne-am cazat, am mâncat (preparate ungurești reinterpretate de un super bucătar), am stabilit degustarea de vinuri din gama de top la ora 17, apoi ne-am repezit până la centrul comercial de la marginea orașului pentru o scurtă repriză de shopping.
—-La ora fixată, după ce am lăsat copiii la locul de joacă din curtea cramei, ne-am prezentat în restaurant (unde eram singuri) și am început degustarea mult așteptată.
—-Primul contact a fost cu un vin nesperat de proaspăt pentru vârsta sa: Faluhely OlaszRizling (Riesling Italian) 2014. O ediție limitată (1330 sticle), care a zăbovit 12 luni în butoaie de 500 l.  O frumoasă culoare aurie, alcool de vis (12,5%), note citrice, un pic de pară, o aciditate ridicată și un postgust peste medie. Un vin foarte reușit, care o mai duce ani buni, la un preț de circa 42 lei.
—-Al doilea alb al degustării a fost un Riesling de Rhin 2017 din gama de vârf Gurovica (numele dealului unde se află via), proaspăt îmbuteliat (nu avea contraetichetă….și nici nu era la vânzare) ne-a întâmpinat cu un  nas neprietenos, închis și un pic sulfuros, însă în gust a apărut revelația! Aciditatea tot foarte ridicată, dar mult mai elegant ca ruda sa mai săracă, cu fructe albe combinate cu citrice mai fine. Postgustul nu tot atât de persistent, dar per ansamblu mi-a plăcut mai mult.
—-Cum Szekszárd este o zonă viticolă recunoscută pentru vinurile roșii, am trecut la Faluhely Kekfrankos 2016. Nas și gust de prună afumată, corp mediu, taninuri puternice, ușor astringente, alcool măricel (14,5%) bine integrat, aciditate și postgust medii.  Necesită ceva păpică lângă, dar deloc rău la 42 lei pentru un lot de numai 1732 sticle.

—-A urmat varianta de top (și de 3 ori mai scumpă!), Gurovica Kekfrankos 2013. Un vin mai evoluat, cu o bordură ușor cărămizie, note ușor balsamice, taninuri mai rotunde, dar care usucă ușor gura, pruna este prezentă alături de o senzație vag minerală. Postgustul lung justifică într-un fel prețul . 1287 de sticle în total pentru acest vintage.

—-Faluhely Bikaver 2016 este realizat din Kékfrankos, Merlot, Cabernet și  Kadarka intr-o serie de 1758 sticle. Rubiniu închis, corp destul de light, 14% alcool care induce o notă ușor dulceagă, taninuri mai lejere, note de fructe cu sâmbure, postgust mediu. Per ansamblu un vin plăcut la 56 lei.

—-Merlot Gurovica 2013 a fost din nou un vin cu un nas mai evoluat, ușor iodat, cu note licorice. Aciditate și taninuri medii, prună uscată, alcool mare (14,5%) perfect integrat, postgust lung. Un vin catifelat, elegant,  extrem de bun, dar și cu un preț pe măsură (168 lei !). 3396 sticle în total.

—-Faluhely QV 2015 este un cupaj de Kékfrankos, Merlot , Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc. Rubiniu, 13,5 % alcool, spicy, aciditate peste medie, taninuri cam moi, ceva vișină vanilată, postgust mediu. Probabil uitaseră de el, altfel fiind greu de explicat de ce l-au pus  în degustare după Merlot-ul din 2013. 49 lei este însă un preț atrăgător.

—-A urmat Faluhely Cabernet Sauvignon 2015. Un vin cam auster ( poate că trebuia lăsat la aerat mai mult),  suculent, astringent, spicy, cu o aciditate măricică și un postgust mediu. Parca nu merită 91 lei. 1714 sticle.

—-Penultimul vin al degustării a fost Faluhely Merlot 2015. Suculent, cu note de vișină coaptă, dar care usucă ușor gură, aciditate măricică și un postgust peste medie. Mi-a plăcut dar la 91 lei am zis pas. 1992 sticle.

—-Finalul a fost de aur…și la propriu și la figurat: Gold Optimus Cuvée 2012, multimedaliat cu aur la VinAgora, Mun-Dus. Din struguri selecționați de Merlot, Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, a rezultat un vin corpolent, ușor gemos, cu taninuri medii, note de stafide și un alcool (16,5%) care m-a dus cu gândul la un Amarone. Din păcate engleza celui care ne-a prezentat vinurile nu mi-a permis sa aflu tehnica de vinificare, dar m-am cam prins despre ce este vorba, iar prețul (cam 210 lei) confirmă bănuielile! Paradoxal este vinul cel mai numeros 10280 sticle!
—-După degustare am zis să ne relaxăm până la cină, astfel că unii au ales să se-nmoaie în jacuzzi-ul din pensiune, iar eu am ales sa „înmoi” sculele de pescuit în lacul din curtea cramei, profitând de ultimele ore de lumină.
—-La cină am făcut un food and wine pairing, urmînd să degustăm 4 din vinurile neîncercate la degustarea anterioară.
—-Astfel că primul duet lichid a fost din gama mai light, un Faluhely Pinot Noir 2015 și o Kadarka 2018, care au completat fericit rulourile din piept de pui umplut cu ficat de rață și piersică, învelit în bacon cu garnitură de piure de cartofi și tagliatele cu ragu de cerb. Pinot-ul foarte tipic, rubiniu, fresh, fructat, lejer (12,5%) la un preț decent (42 lei/sticlă). Kadarka tot rubinie, cu o aciditate superioară, dar ușor fructată și spicy, făcea toți banii (35 lei/sticlă).
—-Am încheiat seara cu o pereche mai corpolentă, care însă a mers cu mâncarea aleasă. Etalon 2016 este un cupaj de Kékfrankos, Merlot , Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc realizat în colaborare de 4 crame din Szekszárd: Eszterbauer, Mészáros, Takler și Bodri.  Un vin corpolent, alcool decent (13,5 %), catifelat, cu note de fructe negre, taninuri medii și postgust persistent. Merită 50 lei/sticlă.
—-Faluhely Cabernet Franc 2015 a fost cireașa de pe tort. Extrem de suculent, cu note de cireșe coapte și prune de vară, condimentat, extrem de echilibrat, cu alcool cât trebuie (13,5%), aciditate medie, taninuri ferme, dar neagresive și un postgust persistent.
—-Recomand tuturor o escapadă de o zi la această superbă cramă unde nu se va plictisi nimeni: cei care apreciază vinul bun au ce să studieze, copii au locuri de joacă, posibilitatea plimbării pe cai, pescarii se pot distra în lacul populat cu crap și caras, restaurantul este de top, jacuzzi-ul este tentant, plus ca se pot face plimbări prin viile din apropiere.