Pe urmele vinurilor antice. Episodul 2.                     Coasta Amalfitana

Scris la 14 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
–-Coasta Amalfitana se afla in sudul peninsulei Sorrento care separa Golful Napoli, la Nord, de Golful Salerno, la Sud. Intre localitatile Positano si Vietri  Sul Mare serpuieste o sosea foarte ingusta, de coasta, in care traficul este greoi din cauza italienilor care se incapataneaza sa pastreze doua sensuri si a turistilor care  ajunga  acolo cu masini cat mai mari (in special americanii care inchiriaza masini imense). Localnicii, insa, cunosc “lectia” si conduc, la orice varsta, scutere.  Dar chinul condusului si asteptarii in trafic se transforma intr-o placere datorita frumusetii de neegalat a peisajelor mare si munte, putand vedea prelungirea peninsulei Sorrento faimoasa insula Capri.
Intreaga zona este una de basm si face parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Este faimoasa pentru turism, dar si pentru Bambagina (un fel de hartie folosita in Evul Mediu), Limoncello si Alici di Cetara. Peisajele generoase au fost decorul perfect pentru scene din numeroase filme (printre care “Under the Tuscan Sun” pe care sunt sigur ca iubitorii de vin l-au vazut).
Restaurantul Bacco(Bachus in Italiana) se afla in Furore, vis-à-vis de Crama Marisa Cuomo, undeva la 300 de metri peste nivelul marii cu o vedere panoramica de invidiat.
Este un restaurant slow food, care se afla de ani buni in recomandarile Ghidului Michelin, unde gasim bineinteles si vinurile la la crama sus mentionata, dar si o bogata selectie de alte vinuri. Proprietarii fac parte  din aceeasi familie, Cuomo. Meniul este bogat in specialitati de o simplitate si in acelasi timp extravaganta unice. Un meniu de “terroir” as spune J Spre exemplu pastele : fiecare tip de paste(toate facute in bucataria restaurantului) sunt acompaniate de delicatese locale proaspete( rosi cherry de Amalfi, scoici pescuite in dimineata respectiva, busuioc proaspat etc).
–-Pestele, tot timpul proaspat pescuit in dimineata zilei, gatit simplu, dar cu rafinament, este usor de asociat cu orice vin alb local.
–-Mi-au placut in mod deosebit   ‘Ndunderi di Minori, gnocchi cu ricotta facuti proaspat in bucataria Bacco cu vongole si pesto cu busuioc proaspat. Sunt sigur ca pentru aceste minunatii au poposit aici si Roberto Rosselini cu Anna Magnani (iubita lui dinainte de Ingrid Bergman) in timpul filmarilor pentru “L’Amore” prin 1948. Dar nu cred ca numai bucataria si spectacolul panoramic mare/munte i-a atras. Sunt sigur ca si vinurile locale si-au facut parte de farmec J Pentru astazi trecem in “revista” trei dintre ele:
–-Furore Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) Un vin de o culoare galben pal, nas timid de flori albe, gust frumos citric, floral ,balansat de o aciditate mare- specifica zonei si un post gust persistent. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
–-Ravello Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) De data asta este vorba despre un “terroir” diferit. Ravello se afla cam la aceeasi altitudine ca Furore dar mai spre nord-estul peninsulei Sorrento. Un vin de o culoare galben verzuie, nas fresh de lime proaspat stors, gust citric usor floral ,cu o aciditate mare si un post gust zglobiu. 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
–-Furore Rosso de la Marisa Cuomo (50% Aglianico si 50% Per e’ Palummo-denumirea locala pentru Piedirosso despre care vom mai vorbi) Strugurii sunt culesi manual in a doua decada a lunii Octombrie, iar vinul este trecut 6 luni prin baricuri de stejar frantuzesc aflat la a doua utilizare(aici are loc si fermentatia malolactica) Vinul este de un rosu stralucitor, tanar, cu nas de cirese si fructe rosii care se regasesc si in gustul fresh alaturi de scantei reci de aciditate, ceea ce face din el un rosu usor de consumat chiar si vara. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 paharul.

Despre crama sapata in roca vulcanica si cateva vinuri rosii deosebite, in episodul urmator.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Mediterana din farfurie si vulcanul din pahar

Scris la 9 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-Intr-una din zilele trecute, in asteptarea binecunoscutei intrebari a consoartei “Noi ce mai mancam azi”?, eram ca sultanul din celebra poezie a poetului national, care :
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
–-Si astfel, imi amintesc de niste paste mai speciale luate din Auchan, care contineau un sos de anchois (urmasul celebrului garum de pe vremea Imperiului Roman) traditional pe coasta Amalfitana. Sosul care mi s-a parut adecvat a fost pe baza de pesto rosu cu ton, midii marinate si cateva anchois in ulei.
–-Urma, insa, evidenta intrebare: dar ce bem la aceste paste?
–-Ca niciodata stocul de vinuri albe  din “casa mia” este foarte generos in anul 2016, asa ca problema nu era foarte simpla. Totusi, am decis sa destochez din vinurile cu ceva ani in spate, ca sa nu risc o deversare la spalatorul din bucatarie. “Victima” sigura parea Juhfark 2013 (cu screwcap) de la un producator descoperit in urma vizitei din martie la targul de vinuri VinCe 2016 din Budapesta. Este vorba de Kreinbacher, de care auzisem lucruri bune si care s-au si confirrmat la targul amintit. Dar vinul de fata nu il incercasem, il luasem fara sa ezit dintr-un supermarket Spar, din apropierea garii Nyugati, la un pret  bun (aproximativ 30 lei).
–-Vinul are o frumoasa culoare ce aminteste de pepenele galben. Adulmecandu-l parca descopar un gutui ratacit printr-o livada de citrice. Prospetimea din nas ma intriga si face sa ma grabesc sa-l si gust. Si revelatie! Aciditatea intuita este acolo, conferindu-i vinului o prospetime incredibila. Parca aveam un suc de gutuie si citrice sorbit dintr-un pocal de bazalt, atat este de evidenta mineralitatea specifica soiului vulcanic din zona Somlo. Alcoolul este de 13%, dar mascat  cu mestesug.
–-Postgustul lung ma face sa regret ca nu am luat mai multe sticle. Brusc ma opresc din reverie si din degustat …ca ramaneau pastele pe uscat!.
–-Despre food and wine pairing, ce sa mai zic?!…nu voi ca să mă laud, nici că voi să va-nspăimânt,  dar a fost “perfetto”!
–-In concluzie un vin extrem de bun, care sigur va mai duce usor 2-3 ani. Direct din Crangasi, minim 87 pct.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

O feteasca regala cu talent

Scris la 7 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Mie-mi plac concursurile de divertisment televizate. Finala concursului Românii au Talent o așteptatam pentru ca aveam un concurent favorit. Așa că m-am pregătit…
–-Deschis vinul ce statea la rece de 3 zile, pus în tigaie cele trebuincioase… câțiva creveți și legume trase în mult unt pe lângă un cățel de usturoi. Am avut noroc cu pauzele lungi (chiar exagerate) ale postului tv, dar așa se-ntâmplă mereu la transmisiile în direct.
–-Vinul? O fetească regală proaspătă (2015) de la Prince Știrbey. În amintirea unei regale foarte bune (2012, cred) degustate în trecut, am zis să mai vedem ce vinuri bune din soi românesc a facut Oliver de curând? Trec peste culoare pentru că paharul era plin de broboane fiind cam rece, și poate de aici aromele mai reținute, dar placute de caise, ceva piersici și mai ales de mere verzi. Și în gust începe bine, cu un atac citric sec, elegant și vesel precum o rochiță de vară în vânt…Tipicitate de soi? Da, de la cap la coadă. Iar în combinație cu creveții, chiar făcea pereche bună. Alcool potrivit bine (12.5%), aciditate mare-mare, post gust mediu și mai ales echilibru. Licoarea o văd pe la 7 papioane/8, dar după 3-4 luni, sigur se duce ceva mai sus.
–-Cât despre concurent… puștoaica de 13 ani, Laura Bretan, cea pe am si votat-o și care cred că a meritat din plin să câștige, a fost cea care a luat marele premiu. Ce voce!!
–-Seară perfectă, cu o voce care te unge pe suflet și un vin forte plăcut.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1: FIORDUVA

Scris la 2 iunie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1 : “FIORDUVA”
Am aflat despre Marisa Cuomo si vinurile ei in vara anului 2015 cand am petrecut o noapte in Agerola, in varful muntelui, pe Coasta Amalfitana, la sud de Napoli. Cautam vinuri din soiuri antice si “vânam” viile nealtoite pe radacini americane, intr-un cuvant… prefiloxerice. Am gustat niste vinuri locale si cineva mi-a recomandat “FIORDUVA”.
Nu mai auzisem de acest vin. Entuziasmat ca m-a surprins cu ceva nou, cel care mi-a recomandat FIORDUVA (tot un iubitor de vinuri, un cunoscut sportiv local care a deschis un hotel si un restaurant in urbea natala, Agerola) a inceput sa imi povesteasca cat de bun este acest vin, ca este “mandria” regiunii si toti cei care fac vinuri pe Coasta Amalfitana se uita la acest vin cu respect si il considera “port drapelul” vinurilor din regiune. Mi-a spus ca este un vin alb… What?! Cum eu eram un bautor de vin rosu, am fost destul de rezervat. Totusi, (ma tot gandeam ce vin poate sa fie de il lauda toata concurenta), am cautat pe internet si am facut o rezervare pentru o degustare. Degustarile se fac peste drum de crama, la Hotel Bacco (Bachus italian) din Furore. A doua zi la pranz m-am prezentat la “treaba”. Hotelul Bacco este fabulos amplasat cu o vedere superba asupra fiordului Furore si a unei bune parti din Coasta Amalfitana. Pe terasa deschisa am inceput degustarea vinurilor cramei asociate fiecare cu un fel de mancare.
Bucataria Bacco este o bucatarie fantastica cu retete stravechi pastrate in familie de multe generatii. Restaurantul lor este o aparitie obisnuita in Ghidul Michelin. “Mare e Monti”, “Vini Estremi”, aceste expresii insemnand mare si munte in acelasi timp, vinuri din struguri crescuti in conditii extreme, toate acestea iti vin in minte cand ajungi acolo inca dinainte sa gusti vinurile.
Astazi voi vorbi doar despre Fiorduva, despre restul vinurilor, despre vizita in crama sapata in roca vulcanica/tufo (intr-un loc ce apartine patrimoniului mondial UNESCO) si despre bucatele locale transformate in arta.. in curand, cu ingaduinta publicului cititor.
Fiorduva, un asamblaj din 3 soiuri prefiloxerice : Fenile, Ginestra si Ripoli. Strugurii sunt crescuti in pergole pe terase situate pe versantul sudic la altitudini cuprinse intre 300 si 550 metri peste nivelul marii, si culesi (manual bineinteles) in ultima parte a lunii Octombrie. O mare parte din vita de vie isi pastreaza radacinile prefiloxerice, cele mai batrane exemplare fiind estimate la 140-150 de ani. Nici cele mai tinere nu sunt altoite pe radacini americane, din simplul motiv ca filoxera nu a ajuns pe aici. Culoarea vinului este un galben stralucitor care, chiar si pe inserat, emana parca stralucirea soarelui. Vinul este onctuos, lasand urme serioase pe pahar. Nasul este parfumat cu flori albe, miere, nuca de cocos si vanilie. Te-ai astepta la un vin dulce, de desert. Surpriza! In gust se simte mierea din flori de lamai si portocali, vanilia, miezul de nuca, dar este totul perfect echilibrat de aciditate care se simte sub forma sucului de lime proaspat stors intr-un pahar de cremene si un praf de sare de mare ce raman in postgust minute intregi. Un vin de meditatie, la munte si in acelasi timp pe malul marii.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Centura roze 2016 ( aparut Vinul.ro)

Scris la 31 mai 2016 in Povesti despre vin | 2 comentarii

-Anul acesta evenimentul a avut loc la Casa Comana, resort de lux din apropierea Bucurestiului. Aici este locul ideal de petrecere a weekend-ului impreuna cu familia, copiii, amanta sau prietenii. Gasesti tot ce vrei, incepand de la modernul centru SPA,  parcul de aventura pregatit pentru escalada, echitatie, biciclete, gradinita, lacul plin de nuferi, clubul modern unde poti juca bowling, biliard, air hockey,baschet etc. Sau pur si simplu te poti bucura de natura inconjuratoare, ori relaxa intr-unul unul dintre restaurante, crama sau nenumaratele terase de pe pontoane. Poti lenevi in fata unui cocktail, sticla de vin sau a unui meniu traditional – de exemplu.

Dar, sa va povestesc despre concurs!

A fost organizat de catre Razvan Stoenescu (vin2.ro), Iulian Grigorescu (pistoanebaricate.ro), Horodnic Laurentiu (oenolog.ro). Au participat 28 jurati, care au punctat vinurile si cinci observatori din partea a patru crame participante la concurs.

Au fost selectionate de catre organizatori 16 probe de vin, de la cramele: Liliac, ISSA La Salina, Corcova, Lacerta, Samburesti, SERVE (Terra Romana),Catleya (Freamat), Crama Darie (Strabun), Aurelia Visinescu (Karakter), Crama Garboiu (Epicentrum), Domeniul Bogdan (Primordial), Alira, Davino (Iacob), Petro Vaselo, Jidvei ( Mysterium), Budureasca (Premium). O sa vreti sa stiti poate, de ce nu a fost selectionat si Solo Quinta Roze de la Crama Recas, de exemplu? De pret! S-a dorit ca vinurile din acest concurs sa se invarta in jurul sumei de 30-60 lei – pret cu care vinul poate ajunge la consumator.

Nu o sa va spun clasamentul final, pentru ca nu are nici o importanta, dar o sa va spun premiantii: locul 1. Karakter – Aurelia Visinescu; locul 2. Terra Romana – SERVE; locul 3. Liliac.

Transmit felicitarile mele tuturor participantilor, premiantilor, dar mai ales cramei Liliac, care nu a ratat podiumul la nici una dintre cele patru editii ale acestui concurs!

Care a fost parerea mea despre rozeurile din anul acesta, poate o sa ma intrebati? Ei bine, vinurile per total bune, dar toate parca ar fi facute de aceeasi “mama”.

Foarte mici diferentele dintre ele, acelasi stil, aceleasi arome, gustul aproximativ identic. Ce le diferentiaza? Poate: aciditatea, echilibrul si in unele cazuri persistenta gustului. Nu a fost nici un vin despre care sa pot afirma ca mi-a displacut, dar nici macar unul care sa-mi ramana intiparit in minte. Vinuri in general intre 83-86 puncte, liniare, usoare, sa le bei seara la terasa. Iar, daca a doua zi te nimeresti in acelasi loc, cu siguranta vei cere un cu totul alt vin despre care vei fi convins, ca este cel din seara precedenta si povestea poate continua la nesfarsit. Intrebarea care se pune: asta se doreste de la un vin roze? Probabil, iar atunci numai de bine!

Primele trei: Karakter – Aurelia Visinescu  s-a remarcat in opinia mea prin eleganta; Terra Romana – SERVE, prin echilibru; Liliac, prin structura si mineralitate. Dar, cum spuneam diferentele au fost minore, oricine ar fi putut castiga si desigur parerile si gusturile juratilor au fost impartite.

Inca un lucru interesant: dupa primul tur, contra unei sume simbolice, o parte dintre jurati au pariat pe cate o proba sau mai multe, asa ca toti am asteptat cu sufletul la gura anuntarea castigatorului. Nimeni nu a castigat! De ce? Pentru ca majoritatea au pariat pe vinul care li s-a parut lor ca fiind cel mai “comercial”, nu neaparat vinul preferat. Ghinion! Eu de exemplu am pariat pe SERVE, (mie acesta mi-a placut putin mai mult), dar de asta data, zeii nu au fost cu mine…

Dupa concurs, a urmat un picnic fabulos, tinand loc si de socializare, mai ales ca majoritatea dintre participanti au venit cu familiile, copiii, prietenii. Si vreau sa va spun, ca am fi petrecut si in ziua de azi, daca ploia torentiala cu grindina nu ne-ar fi trimis la un anume moment dat, repede spre casele noastre.

In incheiere ii felicit pe organizatori si le transmit ca astept cu nerabdare Centura Roze 2017!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 21 din 107« Prima...10...1920212223...304050...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori