Degustare Mosia de la Tohani

Scris la 11 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Care ar putea fi maximul pe care ti l-ai putea dori intr-o seara calda la sfarsit de martie, va intreb? Exact! Compania oamenilor frumosi de la Tohani ( si aici nu ma prea refer la barbati J) si multe vinuri bune! Toate, intr-o admosfera relaxata, cu povesti inedite si multa, multa voie buna.

Nu o sa va mai spun decat ca, acest eveniment a fost pregatit si  derulat perfect, apoi o sa trecem repejor la vinuri.

Au fost multe! Multe vinuri din gamele de top ale acestei crame si toate foarte bune. O sa incep cu miniverticala Apogeum – Feteasca Neagra 100%:

Apogeum 2011, alc.13,8% – este un vin usor oxidativ, echilibrat, corpolent, cu tanini fermi si foarte bine structurat. Aromele de visina, lemn dulce si cuisoare, pe care le simti in nas, continua natural pana in postgustul lung al acestuia. Un vin serios, care se afla dupa parerea mea pe pozitiile fruntase ale topului de Feteasca Neagra de la noi din tara.

Apogeum 2012, alc.14% – mai catifelat si mai rotund decat primul, cu tanini mai moi si corpul mai usor, un vin cu siguranta mai versatil din punct de vedere gastronomic decat primul. Atat aromele vanilate cu mult fruct copt, cat si gustul, au o tusa dulceaga, care-l fac foarte prietenos si placut de baut. Nu este cu nimic mai prejos decat primul si sunt convins ca are deja fanii lui.

Apogeum 2013, alc.14% – inca nu este gata, dar de pe acum se poate remarca corpul bogat, complexitatea aromatica si gustativa, ceea ce face din el, un vin care le poate depasi curand pe cele doua surate de mai sus.

A doua miniverticala a fost cea de Merlot – Principele Radu:

Principele Radu 2010, alc.14% – aromatic foarte complex, pe langa notele primare de vanilie, fruct, incep sa apara si cele tertiare de marochinarie, sanguine, sau bacon ori piele de animal. Gustativ este la fel de bogat, pe fondul unui corp plin, dens, simti in gura de la fruct la ciocolata neagra, de le lemn dulce la condiment. Aciditatea este foarte buna, iar postgustul lung si catifelat. Foarte reusit acest vin, iar dupa parerea mea a fost cel mai bun din aceasta degustare.

Principele Radu 2011, alc.14% – aciditatea putin cam jos, iar postgustul o idee cam scurt, cu ceva note vegetale. In rest arome frumoase si gust de fructe proaspete putin afumate coiocolata si migdale.

Principele Radu 2012, alc.14% – si el are o usoara lipsa de aciditate, dar compenseaza cu arome intense de mure, vanilie si cappuccino. Gustativ este foarte fresh, cu fructe acrisoare, si un final plin, cu multa ciocolata neagra.

Au mai fost vinuri dar, despre acestea cu ocazia viitoare!

Ca si concluzie generala – inca intr-o perioada de tatonari si cautari de identitate, vinurile sunt din ce in ce mai bune. Cred de asemenea, ca ar merita o vizibilitate mai buna pe piata, deoarece multi dintre noi nu au auzit inca de ele, nu le-am degustat si e pacat. Mare pacat!

La final nu-mi ramane de spus decat: Felicitari Mosia de la Tohani!

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Albariño. Din Galicia pe malul stâng… al Prutului

Scris la 10 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Și se facea ca intr-un dialog pe Facebook, cu Andei Cibotaru despre vinurile noi din R. Moldova, cineva vede conversatia, iar la foarte scurt timp primesc drept mostra pentru degustare noul Albariño facut la F’autor.
–-M-am bucurat sa descopar un vin dintr-un soi pe care-l gasesti tocmai la capatul extem (de vest) al Europei. Uite că acum, pe o suprafață de aproape 2,5 hectare il putem gasi si langa Prut. Pe partea cealalta, dar tot e mai aproape.
–-Pentru inceput remarc sticla frumoasa, de tip nou in panoplia producatorului si o eticheta total diferita de restul gamelor. Vinul este 100% albariño. In timp ce deschideam sticla, eram atent cu celalalt ochi la garnitura colorata a crevetilor ce aveau sa asocieze vinul.
–-Culoare tipica pentru soi, galbior cu bataie spre verde. Nas de primavara, nu foarte pronuntat, cu arome de fan si flori albe, care in prima faza te duce spre o feteasca alba. Cu cat ai mai multa rabdare si zoresti rotirea paharului, incepe sa se schimbe si apar note noi. Prima senzatie in gust pare si ea destul de neutral, dar si aici trebuie sa ai rabdare. Se dezvolta iz de iarba cosita, caise verzi, mult mar verde la care se adauga o aciditate mare. Vinul e extrrem de vioi, de proaspat si exact cum trebuie sa fie un albariño/alvarinho iberic. In ciuda celor 13.4% vol. alcool, necaracteristic celor facute sub emblema Vinho Verde, vinul e echilibrat. Are ceva mineralitate, iar postgustul e mediu, lasand acea amprenta de amarui-acrisor, ceea ce il face imbietor, prietenos si purtator de -7 papioane/8.
–-Vara da semne ca se grabeste si un asemenea vin, inconjurat de mancaruri usoare, poate fi un agreabil insotitor pe terase, pe plaje, dar mai ales in serile lungi de povesti fotbalistice.  Sper ca in curand sa poata fi gasit si pe piata noastra, nu numai aici. Și nu uitati ca vara incepe cu un turneu final European, iar Tata Puiu si-a pus la încărcat toate iconițele.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

WineUp Fair – Editia a II-a – Un nou succes!

Scris la 6 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

–-Avand in vedere ca prima editie a Wine Up Fair Transilvania mi s-a parut a fi una reusita, mi-am dorit foarte mult sa ajung si anul acesta la Cluj pentru a vedea cum s-a dezvoltat si a evoluat acest frumos proiect.
–-Aceeasi loc. Cazinoul Cluj-Napoca si aranjamentul standurilor a pastrat tiparul de anul trecut, toate fiind identice ca marime si stil, dispuse circular in jurul salii. Partea de organizare in ceea ce priveste asigurarea la standuri a paharelor curate, servetele, apa ..etc. a fost la fel de bine pusa la punct. In mod constant observam personalul targului cum prelua paharele murdare de la standuri si aducea altele curate- poate chiar mai des si mai constiincios decat anul trecut.
–-Printe primele diferente sesizate au fost numarul mare de master-class-uri, ora de incepere mai tarzie si costul mai redus al biletelor. Acum un bilet costa numai 50 Ron (sau 120 Ron pentru toate cele 3 zile), fara a mai fi vreo delimitare in ceea ce priveste calitate vinurilor incluse la degustare. Ora de incepere a fost de data aceasta 12.00pm iar cea de inchidere a fost extinsa pana la 21.00, modificare binevenita din punctul meu de vedere. Totusi, daca stam sa ascultam si ‘’vocea expozantilor’’, pentru unii dintre acestia ora de inchidere era prea tarzie in contextul in care mai dura cca. o ora eliberarea completa a salii. Cat despre master-class-uri, acestea au fost tinute de personalitati ale industriei atat din Romania cat si din afara, inclusiv doi Master of Wine si un Master Sommelier.
–-Numarul participantilor si al sustinatorilor evenimentului a fost de asemenea considerabil mai mare – atat publicul vizitator cat si partenerii media asociati, inclusiv online, precum site-uri de specialitate, bloggeri si organizatori ai altor evenimentelor de profil. Cat despre numarul expozantilor, si acesta a intregistrat o crestere, fiind prezenti acum 22 de producatori si importatori premium: Corcova Roy & Damboviceanu, Crama Girboiu, Crama Carastelec, Liliac, Gramma, Petro Vaselo, Crama La Salina, Avincis, Aurelia Visinescu, Cramele Recas, Crama Ratesti, Crama Oprisor, Alira, Davino, Budureasca, Vitis Metamorfosis, Balla Geza; producatori din Republica Moldova: Gitana Winery, Chateau Vartely; importatori: Vinimondo, Happy Wines, Selecciona.
–-La fiecare stand am putut degusta o gama mare de vinuri de calitate, inclusiv aparitii noi, imbuteliate din recolta anului 2015. Printre aceste ‘noutati’ am remarcat la Crama Oprisor – noul Caloian Rose din Feteasca Neagra (o editie limitata si aproape epuizata), Rusalca Alba 2015; Cramele Recas – Solo Quinta, Muse Day (rose sec); Corcova – Rose (CS,M,Sy); Crama Garboiu – Rose (ambele, atat PN cat si CS); Chateau Vartely Individo Rose (CS, M); Alb, Rosu si Rose de Petro Vaselo; Aurelia Visinescu White Artisan. Cu siguranta au mai fost multe altele dar din pacate nu am putut parcurge toate standurile intr-o singura zi, oricat mi-am dat silinta. Cu o gama noua si foarte interesanta a venit Crama Liliac – ‘’Villa Radus’’. Ea cuprinde trei vinuri (doua cupaje albe si unul rosu) de buna calitate, destinate retail-ului. Acestea sunt deja pe rafturile magazinelor la pretul de cca. 20-22 Ron – pret foarte bun tinand  cont de calitatea produsului. Sper sincer sa atraga cat mai multi consumatori de vin care au bugetull maxim pe sticla situat in jurul acestei valori.
–-Ca impresie generala, imi mentin entuziasmul, incantarea si mai ales increderea in ceea ce priveste acest eveniment, considerandu-l unul foarte bine organizat, profesionist si elegant. Am fost foarte incantata constat mici imbunatatiri ale unor aspecte de organizare cat si o crestere vizibila a vizitatorilor si sustinatorilor. In mod evident, anul acesta evenimentul a avut o mult mai mare amploare decat in 2015 si nu le pot ura decat:
Mult succes la organizarea editiei 2017!. Abia astept sa revin!

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Schi si relaxare la Saint Gervais (aparut Vinul.ro)

Scris la 5 aprilie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Iarna, multi dintre noi mergem la schi, asa ca m-am gandit sa va impartasesc cateva impresii, dintr-o zona extraordinar de pitoreasca a Alpilor francezi, pe care personal o recomand cu caldura.

La mai putin de o ora de mers de la aeroportul din Geneva, in inima muntilor Alpi se afla statiunile Saint Gervais, Megeve, sau Les Contamines Montjoie.

Domeniul schiabil al acestora este comun, cuprinde aproximativ 450 km. partii amenajate, incepanand cu cele verzi pentru incepatori, pana la cele negre pentru schiorii experti. Pe langa aceste partii exista zone vaste pentru schiul off piste, stiut fiind faptul ca francezii din zona iubesc acest tip de schi. Asta se vede dealtfel si in vitrina centrelor de inchiriere, unde sunt expuse numai si numai schiuri late off piste.

Partiile sunt intretinute impecabil si ceea ce este foarte important – sunt aproape goale, peisajele sunt fabuloase, iar varful Mont Blanc cu aerul lui rarefiat, iti taie respiratia. Cel mai mult mi-au placut partiile din zona Les Contamines (aproximativ 120km.), majoritatea fiind in golul alpin deci fara copaci in apropiere, foarte late, relativ lungi si insorite.

Dar, poate va apuca foamea sau setea pe acest domeniu schiabil! Nici o problema, restaurante sau apreschiuri sunt o gramada, vorba aceea: bani sa ai! Bani, bani, dar trebuie sa ai din belsug, deoarece o bere la halba ( 400 grame) costa intre 7-11 euro, un paharel de vin fiert ( 100-125 grame) intre 6- 10 euro, un meniu pentru pranz incepe de la 20-25 euro/persoana.  Vi se pare scump? Da, si mie la fel! Dar, francezilor nu prea,deoarece locatiile erau pline, cu greu putand gasi un loc liber la orele pranzului,  mese erau bogate, cu nelipsitul pahar de vin alb sau rosu, ori dupa caz sticla de Champagne Moet ( ca alt tip de chamagne personal nu am vazut pe acolo). Vreau sa va spun ca, atat vinurile la pahar, cat si cele la sticla, cu toate ca erau 7-10 euro/pahar, sau 40-70euro/ sticla, erau destul de slabe calitativ, pretul acestora intr-un retail gen Carrefour,  probabil se invarteau in jurul sumei de  10 maxim 15 euro. Acum poate intelegeti de ce pe multe mese trona la loc de cinste sticla de champagne (cu toate ca aceasta depasea suta de Euro) – francezi apreciaza  bautura de calitate!

Oricum, asta nu inseamna ca intr-o pauza binemeritata, intins pe sezlong la soare, sau in incinta vreunui restaurant nu merita sa savurezi o bere, ori un vin, sau poate extraordinara supa de ceapa. Sa nu mai vorbesc despre apreschiurile care aveau muzica life si o atmosfera extraordinara!

Acum, pentru a va dezamagi pana la capat, o sa va spun ca preturile sus amintite, nu sunt specifice numai locatiilor de pe partii, ci si restaurantelor din statiuni.

Dar, romanul ca intotdauna fiinta adaptabila in functie de situatie, a gasit rezolvarea si in aceste cazuri. Pe partii se poate schia cu rucsacul in spate, doldora de sandwichuri si cateva sticlute de apa, bere, sau dupa caz – votca, ori rom! Iar, seara la intoarcere ce poate fi mai revigorant decat un spumant? Iar daca acesta este cumparat de la un retail, gen: Carrefour ori mai bine Casino (care este numere retelei Mega Image din Franta), la un pret intre 6 si 10 euro si o calitate excelenta, cu atat mai bine. De aceea m-am gandit sa va povestesc despre “Cremant”. Pentru cei nu foarte initiati, Cremantul este spumantul obtinut prin metoda traditionala, dar dintr-o alta zona a Frantei decat Champagne. Cum spuneam am descoperit aici Cremanturi excelente din zona Alsaciei sau Bugundiei la preturi mai mult decat atractive, cum ar fi de exemplu:

Cremant DÁlsace, E.Durenmeyer, Brut , alc. 12%, pret aproximativ 7 euro

De cum il pui in pahar aromele de piscoturi, urmate de cele florale umplu parca intraga atmosfera. Intense si placute, acestea prevestesc gustul proaspat si  racoritor alaturi de bulele care te gadila usor. Incredibil la acest spumant este postgustul lung si fructat, prietenos si foarte catifelat. Chiar daca, nu se poate lauda cu vreo complexitate deosebita, sau o paleta foarte larga din punct de vedere aromatic, are o perlatie fina, care nu se termina parca niciodata. Este exact ce-ti trebuie dupa o zi plina de efort sau, de ce nu – la masa de dimineata, pentru a fi sigur ca ziua ce va urma este una care incepe excelent si trebuie sa continue neaparat la fel.

Aceste fiind spuse va astept pe partie, sau mai bine undeva langa – la un pahar de Cremant!

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 8  

  Taci și înghite

Scris la 2 aprilie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
–-Celebra si magnifica coptură transilvană, răspândită mai ales în țările din sud – Bârsei, Făgărașului, Amlașului, Hațegului – Taci și înghite este o capodoperă veche, cunoscută de secole. Cărți serioase o citează și o prezintă ca atare încă de la începutul veacului nostru – când e răspândită și înghițită în tăcere în toată țara – ca o găteala savuroasă și suficient de rafinată ca să aburească pe mese simandicoase, exprimând totodată ceva din gustul și din simțirea puternic românești de atunci – vă amintiți că prințesele mergeau la balurile curții în costum popular?
–-Face parte din familia infinită a plăcintelor, a musacalelor, a budincilor, chiar și a prăjiturilor și a torturilor, a mămăligilor pe pături, a tot ce înseamnă în gastronomie straturi peste straturi de delicioase componente. Se adună din mămăligă, “laptate”, “ouate” si după plăcerea fiecăruia, ceva “porcării” bine afumate, în trei timpi (iată un plural ethnic care îmi stăpezește creierii).Rețeta originală: 500 g mălai, 6 ouă, 200 g smântână, 1 litru lapte, 200 g unt și 250 g telemea nu prea sărată.
–-Se face o mămăligă mai moale, din mălai, lapte și smântână. Se unge o cratiță cu unt 50g. Se așterne strat cu jumătate din mămăligă, se presară cu două treimi din brânză și 100g din unt. Se întinde un alt strat de mămăligă în care se înfundă cu fundul polonicului 6 lăcașuri. Se sparge câte un ou în fiecare lăcaș, se rade brânza și se pune câte o bucățică de unt pe ou, pentru fațadă. Se dă la cuptor, până captă oarece culoare. Taină: Puțină slănină afumată, tocată mărunt, ceva felioare de cârnați și un preaf de piper. Așezate între straturi, fac și mai atașantă această veche mâncare.
–-Față de rețeta maestrului m-am abătut doar în ceea ce privește proporțiile. În plus, am folosit doar fulgi de bacon, pentru că îmi doream să asortez un vin alb într-o dupăamiază cu 25 de grade afară. Cam cald pentru o zi de 1 aprilie.
–-A ieșit ce se vede. Un fel de mâncare aspectuos, dar nepretențios. Precum jocul lui Dinamo din aceeași zi, în care neselecționatului Alibec i-a ieșit tot ce-a vrut pe teren. Iar scorul final se potrivește pe deplin cu numele rețetei. Ușoarei afumături din farfurie i-am atașat un Fume 2015 de la Budureasca. Și n-am greșit.
–-Cupajul din chardonnay, sauvignon blanc și pinot gris are deja o tradiție pe piața de la noi. Iar anul ăsta mi se pare mai reușit decât cel de anul trecut. Culoare gălbui-verzuie cu mici refleții aurii și arome foarte plăcute. Se simte izul de lemn, dar nu stârnește nici un inconvenient, iar notele ierboase îi dau prospețimea de care are nevoie. Nu cunosc proporțiile soiurilor, dar fiecare contribuie cu folos. Fructe albe coapte, dar și verzi, robustețe, aciditate medie, dar mai ales un bun echilibru pentru un vin de 13% vol. de alcool. L-am savurat cu mare plăcere, mai ales că are acea calitate de a curge ușor, fără a fi un vin subțire. Merge spre 7 papioane/8 și 35 de lei pe site-ul producătorului, în ciuda unei aventuri de doua zile a prețului în Auchan (Bd. Constructorilor) de unde l-am luat (nouă sticle).
–-Cu alte cuvinte, a fost companionul perfect pentru o seară în care la televizor se petreceau lucruri neplăcute. În rest… Taci și înghite!
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 28 din 111« Prima...1020...2627282930...405060...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori