Karakter cu Entuziasm

Scris la 19 octombrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Până anul trecut nu m-am prins că la Domeniile Săhăteni se fac și vinuri albe pe gustul meu. După mult îndrăgitul chardonnay din gama Karakter, de curând am degustat și cupajul alb 2016 din aceeași gamă, numit Entuziasm. Bun nume, pentru că așa am rămas și eu după primele două pahare degustate, entuziasmat.
Chardonnay 45%, Sauvignon Blanc 40%, Pinot Gris 15% sunt proporțiile de succes pentru un vin tonic, plăcut, pe care îl poti așeza în categoria vinurilor de cursă lungă pentru un octombrie călduros, dar și în zona gourmet. Arome fine de citrice și măr verde în primă fază, apoi fructe albe în nas. Totul se continuă armonios în gust, având structură bună, eleganță și ceva robustețe, nivel suplu de alcool (sub 12%) și un post gust mediu +. Pe scurt, asta primești de la acest vin, pe care îl poți cumpara cu aproximativ 36 lei online și primește +7 papioane.
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Nou de peste Prut: Cuvee de Purcari

Scris la 11 octombrie 2017 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Andrei Cibotaru din Republica Moldova. Andrei are o bogată experiență jurnalistică. De mai bine de 2 ani este autorul primului wine blog din Moldova – finewine.md. Scrie despre vinurile bune din Basarabia și este adesea prezent la concursurile internationale de vinuri.
Republica Moldova a marcat, week-endul trecut, Ziua Națională a Vinului — o sărbătoare publică organizată deja de 16 ani consecutiv. Cele mai importante crame moldovenești și-au dat întâlnire în piața din centrul Chișinăului.
Indiscutabil, cea mai răsunătoare lansare vine de la Purcari. Grupul (cunoscut în România și cu crama Ceptura sau divinurile Bardar) a lansat, în premieră, o linie de spumante: Cuvee Purcari. Trei tipuri de sparkling, produse după metoda clasică, cu maturare de 12 luni la sticlă. Vinurile sunt semnate de enologul francez Jerome Barret, iar ca de obicei, Purcari punctează bine la marketing — sunt turnate într-o sticlă deosebită (asemănătoare Ruinart-ului, de exemplu), formă rar întâlnită în aceste părți.
Mi-a plăcut cel mai mult – din observațiile mele și altora — Cuvee Purcari Alb Extra Brut (dacă nu greșesc, în România i se zice brut natur). Un asamblaj de excepție din Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Blanc. Buchet proaspăt și expresiv, cu arome fructate de citrice, gustul fiind completat de note minerale și prospețime. Alcool 12.5%; zahăr — 3g/dm3.
Cel de-al doilea vin — Cuvee Purcari Rose Brut — asamblaj de Chardonnay și Pinot Noir (negru, cum zic românii). Un rose cu o perlare frumoasă și fină, completată de arome subtile de coacăză neagră. Alcool, la fel de 12.5%, dar cu zahăr mai ridicat decât în cazul primului vin: 9g/dm3.
Și ultimul, dar nu cel din urmă Cuvee Purcari Alb Brut (Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Blanc), care m-a impresionat mai puțin decât primele două. Deși, nu pot să nu-I remarc culoarea galben deschisă, înnobilată de arome de citrice și gustul de piersici.
Toate cele trei noutăți au fost îmbuteliate în ediții “limitate”, așa cum le spune Purcari, de circa 30 mii de unități fiecare. Vinăria a mai pus și câteva sticle deoparte, să vadă cum vor evolua: spumantele sunt totuși o materie nouă pentru Purcari.
Din câte am înțeles, brutul va costa circa 90-95 RON, în retail, în timp ce extra brutul —  120-130 RON.
La o dimensiuni opusă de Purcari, câțiva mici producători din Moldova au, la fel, noutăți bune: Metafora de la Gogu Winery sau Roșu Împărat de la Crama MinisTerrios. Despre ele vă invit să citiți însă mai multe pe FineWine!

Hai noroc de peste Prut!

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Wine Princess – Balla Geza

Scris la 4 octombrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Cu ceva timp in urma, am raspuns invitatiei domnului Balla Geza si am fost intr-o vizita la crama domniei sale. La 24 kilometri de Arad spre Deva, la baza dealurilor Minisului am gasit o gura de Rai, cu oameni si locuri, ce numai in povesti le crezi posibile.

Aici, in incinta cramei exista o pensiune unde te poti caza, poti degusta vinurile dupa pofta inimii, alaturi de gulasul traditional, sau orice altceva doresti.

Am stat doua zile si in fiecare dimineata m-am trezit in miros de must si struguri copti. Am batut la picior dealurile molcome pline de vii cu struguri copti. Am vizitat crama, am degustat vinurile si am ascultat povestirile domnului Balla Geza, pana aproape de ivirea zorilor.

Si acum despre vinuri!

De cum ai ajuns aici poti incepe cu un spumant brut – Clarus, obtinut din Mustoasa de Maderat. Fin si cu un gust fresh, floral,  este numai  bun inainte de masa, sau daca te lungesti in noapte la discutii cu prietenii. O alta alternativa ar fi Frizzy, tot din Mustoasa de Maderat, un vin usor cu numai 12% alcool, usor frizzante si la fel de proaspat.

Daca doresti in schimb un vin “serios”, poti incerca  Furmintul din gama de varf - Stonewine. Vin alb, baricat 8-9 luni in butoaie de stajar, mineral cu usoare note de vanilie, este un vin cu caracter puternic pe care nu siguranta nu o sa-l uiti usor.

Dar, fara doar si poate pe mine m-au impresionat ca de fiecare data cand le degust vinurile rosii. Daca esti pasionat de vinuri macar o data in viata trebuie sa incerci Cadarca si Cabernet Franc-ul din gama Stonewine. Vinuri puternice, barbatesti, extractive, dar totodata fine, fructate si desavarsite din punct de vedere al echilibrului. Nu simti alcoolul, aciditate este exact unde trebuie, iar aromele de fruct le simti calde si placute, pe un final lung care tine minute bune.

Nu va mai spun nimic, am dorit decat sa va fac putin curiosi pe de o parte, iar pe de alta cred, ca aceste vinuri merita mult mai multa atentie, asa ca o sa le descriu mai pe larg in postarile viitoare.

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Trei Brațe 2016

Scris la 1 octombrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Amatorii de pește și mâncăruri ușoare ar trebui să încerce de vinul ăsta…
–-Noul cupaj de vinuri realizat la Măcin debutează cu o nouă înfățișare și cu încadrarea într-o gamă superioară: facelift la etichetă și o nouă sticlă – tronconică, brună și grea. Nici conținutul nu e lipsit de noutate. Vinul din recolta 2016 este, spre deosebire de anii trecuti, sec. Construcția vinului are la bază 3 soiuri: fetească albă, fetească regală și tămâioasă românească. Cum era de așteptat, tămâioasa și feteasca regală duc greul aromelor și nu se sfiesc să-l afișeze debordant, puternic floral.
–-În gust e aproape la fel, dar feteasca albă contribuie la echilibru și structură. Citric, mieros (catifelat), cu aciditate medie, elegant și perfect curgător precum cele 3 brațe naturale ale Dunării spre mare. Alcoolul de 13 % e bine dozat, iar post gustul cere un nou pahar. 7 papioane/8 cu 35 lei la magazinul cramei din Bucureștii Noi.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

City break la Madrid

Scris la 29 septembrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
La sfârșitul săptămanii trecute am avut ocazia să vizitez capitala europeană aflată la cea mai mare altitudine: Madrid.
Ca orice #winelover am studiat cu atenție înainte de a ajunge în Spania posibilitățile de a vizita crame apropiate de Madrid, dar cum cele mai tentante erau doar în Rioja, la 4 ore distanță de capitală, am hotărât să ne concentram pe ofertele lichide din restaurantele și winebar-urile locale.
Zeii se pare că au ținut cu noi și am intrat mult mai repede decât ne așteptam în contact cu vinurile iberice, noi ajungând la apartamentul închiriat înainte de check-in, astfel că a trebuit să ne “refugiem” intr-una din tavernele din zonă.  Aici am întâlnit câteva aspecte care aveau să se dovedească reguli pe perioada scurtului sejur. Primul că, deși oraș turistic, în Madrid nu găsești ușor localnici vorbitori de engleza și nici meniuri în aceasta limbă. Noroc cu una din multele asiatice care pot fi întâlnite prin localurile spaniole, care mai știa câteva cuvinte. Al doilea ar fi că meniul zilei este cel mai convenabil, cu un raport preț-calitate foarte bun (cu vinul inclus in preț !). Și ultimul aspect ar fi că vinurile roșii servite la pahar sunt foarte tinere ( foarte multe 2016 și mult mai rar 2014-2015).
Un astfel de vin a fost Cofrade Tinto Joven 2016 realizat 100 % din Tempranillo. Tinerel, fructat, cu un alcool abordabil (13,5%), este un vin destul de plăcut și de cursă lungă. Dacă asocierea culinară a fost un pic forțată (din lipsa de altceva, am ales un pui cu legume), la vinul alb a fost mai simplu, atât paella valenciana cat și lupul de mare “a la plancha” fiind ideale alături de un Albarinho din 2016 din Rias Baixas. Fresh, ușor citric, cu o aciditate vioaie a fost un vin care merita reîncercat.
După cazare și vizitarea celebrului Palacio Real, am căutat un winebar pentru a degusta vinuri mai serioase.
După o scurtă “scanare” a împrejurimilor am dat peste Taberna Tempranillo la care am ajuns chiar la ora 20 când se deschidea, dar care în mai puțin de un sfert de oră s-a cam umplut. Am început cu un duo destul de diferit ca stil:
- un Tempranillo din Ribeira del Duero (Vina Sastre Roble 2016) tânăr, cu note ușor lactice, fructe negre dar și o tentă minerală. Plăcut, băubil dar echilibrat, alcoolul destul de serios (14%) fiind insesizabil.
- din Priorat un Bellmunt 2014 obținut din Grenache, Cabernet Sauvignon și Carignan, dezavantajat de faptul că a fost deschis cu puțin timp înainte de turnarea în pahar. Deși am insistat cu rotirea în pahar vinul s-a dovedit încăpățânat să-și dezvăluie aromele. Probabil un vin cerut prea puțin de clienții barului (era și 5 euro paharul), dar calitatea lor este discutabilă văzând cum țineau paharul (numai de picior nu), de mai degrabă te așteptai să iți arunce paharul în față nu să îl bea.
Am continuat cu un duet interesant, la prețuri apropiate (3-3,5 euro):
- Arzuaga 2014 tot din Ribeira del Duero, Tinto Fino (90%), Cabernet Sauvignon (7%) și Merlot (3%) cu fructe negre, vanilie de la lemn, dar echilibrat în ciuda unui alcool de 14,5 %, cu tanini moderați și un postgust destul de persistent.
- La Montesa 2014 (produs de celebrul Álvaro Palacios) mi s-a părut vinul serii. Un asamblaj de Garnacha, Tempranillo și Mazuela catifelat, fructat , echilibrat, cu un final persistent, chiar dacă o notă ușor vegetală parcă nu justifica (acum) cele 92 pct Parker.
A doua seară am petrecut-o într-un restaurant aproape de locul unde eram cazați, fiind prea obosiți după un tur al Madridului care a culminat cu vizitarea superbului  muzeu Prado.

Vinurile încercate au fost tot roșii:
- unul din Rioja, Artuke 2016 obținut din Tempranillo (95%) și Viura (5%). Din nou un vin tânăr, fructat, dar plăcut, băubil acum.
- al doilea din Ribeira del Duero, Mayorazgo 2015 Roble, 100 % Tempranillo (sau Tinto Fino), un vin agreabil, dar cu ceva lemn în exces, însă per ansamblu agreabil și fără defecte supărătoare.
Asocierea culinară a fost aproape perfecta: porc iberic a la plancha (se topea în gura) pe un pat de cartofi dulci (poate ușor prea dulci) și un hamburger de vită (singurul cusur că nu era prea mare) excelent.
A treia zi a fost destinata vizitării mirificului oraș Toledo, aflat doar la 30 de minute cu trenul de Madrid.
Pe seara, la întoarcerea în capitală, am fost decis să încerc o mâncare locală: coadă de taur în sos de vin roșu.
Normal că vinurile încercate au fost tot roșii (și iar perechea Rioja – Ribeira del Duero):
- Viña Pomal Crianza 2014 din Rioja, un Tempranillo 100% extrem de bine echilibrat, fructat, ușor vanilat, catifelat și cu un post gust decent. Acum ca era aproape 3 euro paharul la un vin de 7-8 euro în magazin este altă poveste.
- Pagos de Quintana Roble, tot Tempranillo 100%, fructe negre, condimente, tanini rotunzi, alcool (14%) bine integrat și un final acceptabil.
Nu mai zic că asocierea vin – mâncare a fost intr-un mare fel și au mers chiar și cu salata cu branza de capra caramelizata aleasa de șotie.
În ultima zi în Madrid, după ce am insistat pe parcurile din oraș, am vizitat incă un winebar recomandat de broșura Top 10: Entrevinos, unde cam toate vinurile se învârteau pe la 3 euro paharul.
Am început cu clasica pereche de vinuri din Rioja și Ribeira del Duero:
- Pago de los Capellanes Roble 2016 din Tempranillo 100 %, purpuriu, fructat, ușor vanilat, cu o aciditate vioaie dar cu tanini destul de discreți, nu a fost rău dar cam tinerel. Oricum lejer (13,5 % alcool) și extrem de băubil.
- Finca San Martín 2014 Crianza din Tempranillo 100%, s-a prezentat cam în aceeași parametrii gustativi, deși taniinii erau parcă mai viguroși, iar la culoare se vedea ca este ceva mai “în etate”. Tot 13,5 % alcool și la fel de ușor de băut și de plăcut.
Am continuat cu un vin din regiunea Castilla-León, Sardon 2015, obținut din Cabernet Sauvignon, Tempranillo, Garnacha Tinta și Malbec, care s-a remarcat printr-un alcool serios 14,5 % dar bine mascat, în schimb notele vegetale l-au facut un pic cam dezagreabil, cel putin pentru gustul meu.
Finalul a fost însa interesant, vinul cu nume amintind de o melodie Rolling Stones, Time Waits For No One, vintage 2015 din regiunea Jumilla  obținut din Monastrell 100% prezenta un bun echilibru intre aciditate, tanini și alcool (14 %), arome de fructe negre și un postgust destul de lung.
Asocierea culinara nu putea da greș, atât porcul iberic cu sos de gorgonzola cat și tocănita din carne de vită nu puteau să nu se potrivească cu astfel de vinuri.
Și acest winebar avea tot cam 6 vinuri roșii pe lista de degustare la pahar și avea aproape toate mesele ocupate, plus alți clienți la bar.
In concluzie, Madridul oferă destul posibilități de wine&food pairing, însă nu trebuie ratată oferta generoasă de vinuri din magazinele de specialitate si chiar din supermarket-uri, unde prețurile sunt foarte convenabile.

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 3 din 10612345...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori