Cu două deodată

Scris la 19 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Prima data când am făcut cunoștință cu acest vin a fost cu 2 ani în urma, la London Street Atelier, pe vremea cand Rachel Sargent avea atelierul ce cooking chiar pe strada Londra. Tot acolo am cunoscut-o și pe Livia Gîrboiu lansând gama Epicentrum.
–-L-am tot degustat (în varianta 2013) la Sibiu în ianuarie anul asta și m-am bucurat că cel de 2014 a și aparut la Un Vin pe Zi. E adevărat, nu te întâlnești ușor cu soiurile astea… plăvaie și șarbă. Vrâncenii de la Crama Gîrboiu au această posibilitate și merită felicitați pentru idee, mai ales că ți le oferă pe-amândouă la “la pachet” într-un cupaj.
–-Seara târziu, înainte de un episod al serialului Lie to Me, care a început să-mi placă, am deschis una din cele două sticle. Descrierea lui Nicușor se apropie foarte mult de ceea ce și eu am găsit în degustare. Da, rece-rece, cu un mizilic de vară neaoș, cu aromele sale florale puternice îți cam mută atenția de la initial-arogantul personaj principal al serialului. Dar o mută definitiv, pentru că și aciditatea, corpul light și alcoolul (13%) sunt toate bine integrate, iar vinul se distinge clar… pentru că soiurile îl ajută.
–-Îmi place și se bucură de 7 papioane/8 pentru o vară caldă. E generos în asocierile culinare, iar cu mâncărurile sărate sau spicy face pereche foarte bună. Rețineți: șarbă și plăvaie…două deodată! Cum să nu-ți placă? Și e cu happy end, ca în serial.
–-RaSto
–-P.S. Încercați și roseul Epicentrum 2014 din cabernet sauvignon și merlot. Mi-a plăcut și acela.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

A început sezonul estival!

Scris la 17 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

La începutul lunii iunie, mi-am făcut “de drum” spre mare. Mi-am propus două lucruri: să rezist o săptămână întreagă acolo şi să trec cât mai puţin, spre deloc în ţara prietena şi vecina – Bulgaria. Mi-am cărat şi bicicletele cu mine, nu de alta, dar am auzit că, o groază de turişti fac acest lucru…

Am avut însă o singură problemă: care turişti?

Dar, să vă povestesc pe îndelete cum au decurs ostilităţile în această minivacanţă!

Am ajuns într-o zi de luni dimineaţa, pe o vreme superbă în frumoasa mea căsuţa din Mangalia. M-am schimbat rapid, m-am urcat în maşină şi cu maximă viteza (admisă bine-înţeles), am aterizat pe plajă favorită – cea dintre Saturn şi Venus. Aceasta este plajă pe care o frecventez, deoarece e curată, liniştită, iar apa este extraordinară pentru înot. Nu sunt skyjet-uri care să polueaze apa, nu există muzică dată la maxim, gâturi groase cu lanţuri la fel, sau tot felul de piţipoance care mai de care mai fandosite, pentru un motiv foarte simplu – aici nu există şampania, fără de care ele nu îşi pot aşeza fundul pe şezlong!

Ajuns pe plaja dorită, ce să vezi – eram singurul turist! Bine – linişte, linişte, dar nici chiar aşa! Să înoţi din Venus până în Saturn şi înapoi şi să nu vezi pe nimeni în apă! Să stai singur “cuc” pe plajă şi să nu auzi decât pescăruşii. Nu tu o înjurătură, un copil urlând, sau un câine care să-şi facă nevoile la piciorul şezlongului! Mai că îmi venea să mi-o doresc pe mama maneliştilor, ori pitipoanca supremă, numai singur să nu fiu! Şi uite aşa supărat, am plecat către Cherhanaua Razelm din Venus, locul unde anul trecut serveam regulat masa de prânz. Aici, era ceva agitaţie, dar nici un client… Am riscat şi am comandat meniul obişnuit: ciorba de peşte şi saramura de crap. Crapul din saramura era destul de vechi, dar ce să zic…, scuzabil pentru numărul de clienţi. Nu mă plâng, ciorba a fost extraordinară ca de obicei şi nici saramura nu a fost chiar de aruncat. Dar, e cam deprimant să fi singurul client din restaurant, mai ales că anii trecuţi în sezon erau momente când nu găseai loc la masă.

Apoi, seară am plecat cu bicicleta din Mangalia până în Olimp la gelateria mea favorită – Mimoza, aflată pe terasa hotelului Amfiteatru, unde se serveşte cel mai grozav frappe de pe pământ. Cum era pe terasă, o să mă întrebaţi? Precum în “Bătrânul şi Marea”, desigur bătrânul fiind eu. Iar, hotelurile din acest complex, cândva adevărate perle din sudul litoralului – închise!

Poate vreţi să ştiţi cum a fost drumul la duş, sau la întors? Interesant – la duş m-am intersectat cu vreo doi muncitori în construcţii care probabil terminaseră programul de lucru pe la vreun hotel în renovare, la întoarcere m-am întâlnit cu patru câini frumoşi care m-au alergat şi lătrat până le-au crăpat ficaţii… Nici măcar curvele, nu erau la posturile cunoscute…

Cam asta este situaţia turismului românesc la început de sezon, cel puţin în sudul litoralului. O zonă absolut pustie cu marea majoritate a hotelurilor şi restaurantelor închise. Atenţie, vorbim despre începutul lunii iunie!

Excludem de aici Vama Veche unde cu siguranţă sunt în permanenţă ceva turişti, dar în rest bate vânt de sărăcie şi faliment, cum mie nu mi-a mai fost dat să văd. Nici nu vreau să-mi amintesc ce era pe litoralul românesc la aceeaşi dată cu vreo douăzeci de ani în urmă…

Păcat, ce pot să zic…

Asta fiind situaţia, ce să fac? Am stat frumos acasă şi mi-am sunat câţiva prieteni, urmând să gospodărim câte ceva, uşor de seară. Alegerea a fost simplă, unul dintre prieteni venind la uşă cu un crap de 10-12kg. Nu de alta, dar cică asta au găsit prin pescăriile oraşului: “ceva guvizi mici şi băloşi, peste oceanic îngheţat şi… crap”, că doar suntem pe malul mării, nu?

Am încins repede grătarul şi deoarece Crama S.E.R.V.E. mi-a trimis spre degustare vinurile noi, am gândit că este momentul să ne înecăm amarul şi să ne amintim de lucrurile plăcute ale vieţii.

Am degustat trei dintre vinuri mai exact: Vinul Cavalerului – Pinot Noir 2013, Vinul Cavalerului – Feteasca Albă 2014 şi Terra Romana – Chardonnay 2014.

Despre Pinot Noir nu o să scriu prea mult, deoarece a povestit amănuntit Răzvan aici! Vreau să spun numai că acest vin mi-a depăşit aşteptările. De la aromele de zmeură şi condiment, până la echilibrul gustativ, de la taninurile catifelate şi plăcute, până la corpul suav şi elegant, toate duc spre un vin plăcut de băut la fiecare masă.

Am început desigur cu Vinul Cavalerului – Feteasca Albă 2014, alc. 13,5%.

Acesta este un vin pe care eu personal l-aş fi dorit puţin mai corpolent şi cu aciditatea ceva mai ridicată. În rest, echilibrat, cu un final mediu puţin tonic, vegetal, plăcut şi răcoros. Dar, în schimb aromele cu flori albe, fructe dulci exotice şi pepene galben sunt atât de plăcute că îţi vine să le miroşi la nesfârşit.

Este de asemenea un vin de băut în fiecare zi, nepretenţios, care cel puţin vara nu ar trebui să lipsească de pe masa nimănui.

Regele serii a fost pentru mine Terra Romana – Chardonnay 2014, alc. 13,5%.

Aromele cu flori şi fructe dulci îmbrăcate în batoane de vanilie, cu tuse minerale, sunt extraordinar de curate şi “exacte”. Gustul vine în acelaşi registru cu aromele, echilibrat şi deosebit de plăcut. Nu se simte lemnul, alcoolul ci numai gustul fructelor coapte care învelite în mantia unei acidităţi foarte bune devine fresh şi răcoros. Final lung şi puţin vanilat a fost minunat, dar mai mult decât orice am apreciat dispariţia lemnului puţin excesiv din anii trecuţi. Acest Chardonnay mi-a plăcut cel mai mult dintre vinurile degustate şi cred că este cu siguranţă printre cele mai elegante şi mai nobile de pe plaiurile mioritice.

Menţionez că vinurile au fost degustate la 8-9 grade Celsius, mai puţin Pinot Noirul, care a avut în jur de 10-11 grade Celsius.

Ordinea preferinţelor prietenilor mei a fost: Pinot Noir, Chardonnay, Feteasca Albă. A mea cum spuneam Chardonnay, Pinot Noir, Feteasca Albă, dar ca un făcut, prima s-a golit sticlă de Feteasca Albă. De ce oare?

P.S. Trebuie să mărturisesc că nu am rezistat întreaga săptămână pe litoral, mai mult chiar, după această primă zi minunată am petrecut majoritatea timpului în Bulgaria.

Bogdan

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

In Viile Sudului

Scris la 16 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Trebuie sa recunosc ca imi doream demult sa vizitez crama celor de la Intervitt (Viile Sudului). Chiar in urma cu doi ani, de cand descoperisem acea cramposie foarte buna din gama Nobilitas, aveam o mare curiozitate asupra investitiei in viticultura a unuia din cei mai bogati oameni din Romania, asupra zonei si a celor care de curand vinifica langa Zimnicea.  
–-La initiativa lui Adrian Dolghin – nou enologul cramei, Laurentiu H. a dat  semnalul si 20 de impatimiti ai vinurilor am “cotropit” regiunea, eu fiind nevoit sa opresc putin pentru o contributie baneasca catre bugetul statului propusa de Politia Rutiera din zona.
–-Inainte de a intra in Zimnicea, te intampina cele 360 de hectare de vie pe rod, in mare parte vie tanara, pe care am vizitat-o partial la pas. N-am sa insist asupra celor 4 sisteme de vinificare si a investitiei masive in crama, pentru ca asta o puteti citi in interviul dat de Adrian Dolghin in ultimul numar al revistei Vinul.ro
–-In subsolul cramei, intr-o foarte frumoasa sala de degustare, alaturi de cateva baricuri, am putut degusta (cu mare retinere, pentru ca tin la permis) un Riesling Italian (din gama Brize de Danube), o cramposie baricata Divinitas, feteasca neagra 2013 si un merlot 2012 Nobilitas. M-am inteles foarte bine cu rieslingul 2013, un vin de vara prin definitie, cu aciditate nesperat de buna, cu mineralitate moderata si extrem de fresh datorita noteleor citrice. Cele doar 12 vol. de alcool stau bine acolo si-l fac un partener agreabil pe caldurile astea,  cu minim 6,5 papioane din 8.
–-Mi-a mai placut mult o fetesca neagra 2013 baricata 3 luni, dar care nu a fost inca lansata pe piata si n-am scapat ocazia sa iau 2 sticle pentru acasa. Am sa-l ascult pe Adrian si-am sa le deschid peste ceva timp, cand i-o veni vremea.
–-Plecati de la crama, am vizitat cele doua imense ambarcatiuni “garate” in portul Zimnicea -  tot propietatea InterAgro, niste nave de croaziera pe Dunare, fiecare putand gazdui minim 100 de persoane si care acum isi cauta o noua identitate.
–-Degustarea finala si festinul cu peste si berbecut la protap s-a tinut langa pontonul Danubius Ponticus- hotelul plutitor- ancorat in lacul Suhaia, alt loc pe care-mi doream sa-l vizitez. Ei bine, aici in paradisul pescarilor, cine nu a fost pana acum acolo, zic sa se duca. Pentru bucuresteni nu-i un drum asa lung, iar surpriza unui peisaj de poveste merita sa o aibă. Aici, cramposia Divinitas (si ea foarte buna) a dus greul mesei, iar sticlele goale aveau o circulatie mai rapida decat cursul Dunarii… inghiteam in sec (cu apa plata) si ma uitam cu jind la colegii de excursie care deveneau din ce in ce mai veseli. Aveau si de ce! Gazdele s-au intercut in amabiliatate, vinul era bun, locul superb, iar lautarii de Teleorman ne provocau la cat mai multe sticle. S-a baut pentru gazde, pentru oaspeti, pentru pește, pentru Dunare, pentru voie buna si succes si pentru verbul “a țese”… prietenii!
–-Iar cum ce-i bun dureaza putin, am plecat inainte de apusul soarelui lasand in urma oameni fericiti si pusi pe verificat capacitatea de productie a Viilor Sudului.
Are crama vinuri precum balta peste, asa ca ce n-am putut desavarsi in sambata de 6 iunie, am sa s-o fac data viitoare pe pontonul elegant. Cat de curand. Promit!
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

13 iunie

Scris la 15 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Si daca e 13, ce?!… doar caldura a fost cam exagerata sambata.
–-Pe la ora pranzului, fara sa fi stiut, la HBO incepuse un concert al unei trupe care-mi place tare mult. Byron. Oamenii astia nu canta de ieri- de azi … si intotdeauna mi se par surprinztori. Cu treaba prin bucatarie si la adapostul aerului conditionat, am potrivit ceva cotlete de berbecut, piure de cartofi noi cu rosii uscate si in plus, bureti la tigaie. La final, a iesit o lucrare mai ceva decat in poza. Cu vinul a fost mai greu, pentru ca a trebuit sa-l potrivesc anapoda… vinul dupa mancare. Am ales un rosu mai usor, mai de vara…pinot noir 2013 Vinul Cavalerului de la S.E.R.V.E.
–-Electric Marching Band s-a numit concertul din sala Teatrului National din Cluj, cu o aglomerare de forte muzicale din care a rezultat ceva tare placut, la fel ca si cotletele mele, dar si vinul. Culoare interesanta, foarte stravezie a PN-ului, dar cu arome de mare tipicitate pentru un pinot noir românesc, incepe greoi, dar repejor vin visinele coapte, apoi cirese si ceva vanilie. Cea fost la gura mea,… cu ochii la fanfara, rockeri, cor de copii si violonistul Alexandru Bălănescu… ar fi greu de descris. Mi-a placut si gustul, destul de light body, nimic nestanjenitor, iar aromele de fructe rosii (visinele mai ales), cu alcoolul (13,5%) usor saltaret in combinatie cu aromele de cotlete… curcubeu, ce sa mai!…de +6,5 papioane.
–-Caldură mare si pentru un concert de seara. Andre Rieu in Piata Constitutiei. Am plecat devreme pentru a gasi un loc de parcare cat mai aproape. Am gasit, chiar langa Abel’s Wine Bar, ce noroc! Un pahar de cramposie de Dragasani si hai vis-a-vis sa vedem cata lume s-a strans in Piata?! Habar n-aveam cati fani (in afara de mine) are omul asta in România?! Pe scanune, pe iarba sub Parlament… plin! Nu insist pe repertoriu, pentru ca nu cred ca mai sunt multi care sa nu fi fost la acest eveniment. Zburau check-in-urile pe facebook, ca valsurile pe scena… Atat de asteptat in Romania, e teribil cum omului asta ii trebuie doar doua ore sa faca atatia oameni fericiti. Intreadevar foarte frumos, iar de organizare nu ma pot plange.
–-O zi cu vinuri si muzica. Multa muzica pe gustul meu, iar faptul ca a fost foarte cald si echipa Romaniei la fotbal a scos un chinuit 0-0 la Belfast mi-a adus aminte ca a fost o zi de 13!
–-Dar eu nu asta voi tine minte.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Afaceri de familie

Scris la 14 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante.

–-La invitația lui Stelian Ștefan de la Cramele Recaș (importator), în seara de 4 iunie am avut privilegiul de a pătrunde puțin în lumea vinului familiei Quiot, locația aleasă (Tasting Room by Ethic Wine) ridicându-se la nivelul vinurilor.
–-Ghidul a fost Florence Quiot parte activă din afacerea familiei, responsabilă de zona comercială/marketing. Florence împreună cu părinții (Geneviève și Jérôme) și fratele Jean-Baptiste sunt a 13-a generație care continuă istoria începută în 1748 când familia Quiot s-a stabilit în Chateauneuf-du-Pape cumpărând ceea ce astăzi se numește Domaine du Vieux Lazaret.
–-În ultimele decenii familia Quiot a cumpărat domenii și în alte regiuni viticole din Sudul Franței, în Cotes du Rhone și Cotes du Provence.
–-Vinul de deschidere a fost Domaine Houchart – Côtes de Provence 2014 (Provence Tradition) Rose. Sticla Magnum avînd forma stilizată de femeie specifică Provence ne-a oferit un vin cu o culoare roz spre somon, nas proaspăt, cu fructe bine definite, în special frăguțe și căpșuni acompaniat de citrice discrete.  Corpolența medie, aciditatea vie, gustul de citrice mai pronunțat și un postgust lung conturează un rose reușit.  Poate fi asociat cu pește datorită complexității, dar prospețimea și aciditatea îi permite și rolul de aperitiv. Soiurile componente sunt Cabernet Sauvignon, Cinsault, Grenache și Syrah. (87p)
–-Au urmat vinurile din Domaine du View Lazaret, perla coroanei!
În 1987, Robert Parker Jr. scria, în cartea sa ”The Wines of the Rhone Valley and Provence”, despre domeniile View Lazaret (clasificate de el la *** din 5) următoarele: Quiot proprietarul, un bărbat tânăr și energic, a înțeles că vinul său roșu nu este atât de concentrat pe cât ar trebui să fie și astfel pare înclinat să își facă vinurile mai corpolente și mai bogate. Vinul alb făcut aici este ușor și proaspăt, dar asemănător cu cel roșu își pierde buchetul rapid.
–-Vinurile care au urmat, îmbuteliate în sticlele embosate cu Mitra Papală, ne ajută să descoperim ce s-a schimbat în aproape 3 decenii! Componența asamblajelor s-a păstrat.
–-Domaine du Vieux Lazaret – Châteauneuf-du-Pape Alb 2011 – Un stil mineral deosebit, nasul complex unde se găsesc urme de miere și migdale. Gustul predominant mineral cu tușe de caise verzi, alcoolul bine ascuns la 14%, postgust lung, revigorant și intens. Impresionant pentru un vin alb! Complexitatea vinului îl recomandă în context gastronomic. Ce ziceți de un risotto cu creveți? Compoziția este formată din: Bourboulenc, Clairette, Grenache blanc și Roussanne. (89p)
–-Domaine du Vieux Lazaret – Châteauneuf-du-Pape Roșu 2012 – Purpuriu închis, dens. Prune afumate, corpolent. Astringent, deh tinerețea asta! Un vin încă tânăr care merită o nouă întâlnire peste un an sau doi. Soiurile din compoziție sunt Cinsault, Grenache, Mourvédre și Syrah.
–-Domaine du Vieux Lazaret – Châteauneuf-du-Pape Roșu Cuvée Exceptionnelle Roșu 2009 – Purpuriu închis, dens, impunător. Nasul cu prune afumate, plin de fructe negre, urme de cremă de ciocolată și lemn. Postgustul lung și onctuos finalizează un vin excelent realizat din Grenache noir și Syrah. (91p)
–-Organizarea și asocierea culinară au păstrat vinul în primplan!
–-Concluzia este simplă: familia Quiot face Vin!

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 30 din 100« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori