Ziua de Feteasca Alba

Scris la 17 august 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Mi-am facut un obicei. Pe 15 august beau feteasca alba pe malul unei ape.
Daca anul trecut ne-am dat cu pluta pe lacul Mogosoaia, anul asta m-a gasit in munti, pe malul Dambovicioarei, la adapost de canicula.
Si aveam la mine trei din fetestile de 2014 cu care in ultimul timp m-am inteles cel mai bine din cele cu care m-am intalnit: Colocviu la Atena, Plai si Liliac.
Racite bine in pârâu, le-am deschis pe toate odata si asezonate cu ce trebuie am inceput sa le iau la “puricat”.
Colocviu la Atena (Casa de Vinuri Cotnari) – culoare galben-aurie, nas destul de parfumat cu mere si caise verzi, suficienta tipicitate de soi, iar in gust catifelata, corpolenta si cu aciditate rificata. Alcool destul de bine integrat si cu finish usor amarui, fara sa displaca. E genul de feteasca pe care o poti recunoaste si spune si de unde este, pentru ca are ceva aparte. Dupa gustul meu se apropie bine de  7 papioane/8.
Plai (UnicomProduction) – nu discutam despre eticheta, ca are cine, asa ca m-am concentrat pe culoarea frumoasa galben pai cu insertii verzui si nasul placut, dar mai retinut decat la precedenta. Citrice, mere verzi si sec de sec. Feteasca asta de Dealu Mare are si ea tipicitate, sta bine la aciditate, insa mi se pare ca alcoolul iese putin in fata, anuntandu-se un vin mai robust. Recomandat pentru seri racoroase. Post gustul lung o face placuta si-ti doresti inca un pahar, pentru ca e OK. Aproape 7 papioane/8.
Liliac - feteasca de Transilvania te ademenste cu culoare galbena cu ceva straluciri. Usor parfumata, dar cu tipicitate, iti dai seama ca nu seamana cu cele de dinainte, avand o aroma aparte. Pe langa marul verde, vine din urma o explozie de fructe in care domina citricele. Atacul pare dulceag, dar in limitele unui vin sec, cu echilibru bun dat de aciditate, corpolenta si alcool. Plusul de zahar resimtit continua si in gust si ajuta si la finish – destul de lung – rezultand un vin mai ademenitor si de consum intelungat pe caldura. Putin peste 7 papioane/8.
Mai sunt fetesti albe de testat si se pot face cate clasamente vreti, dar ceea ce conteaza mai mult e compania, atmosfera si locul in care te afli. Iar astea conteaza cel mai mult. Se vede si din poze.
Noroc!
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Cool Plăvaie

Scris la 9 august 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

–-Cu o luna in urma am avut ocazia ca pentru putin timp sa vizitez Crama Gîrboiu. Asezata in mijlocul triunghilui format de localitatile Terchesti, Dragosloveni si Popesti – nu departe de DN2 in drumul spre Focșani. Locul, desi e destul de lipsit de pitoresc, te impresioneaza prin stilul nemțesc: hala cramei, tancurile mari de inox, depozitul si numai dupa ce ajungi sus la sala de degustare (tapetata cu trofee) iti reamintesti ca esti in locul unde cateva vinuri din soiurile romanesti se fac cel mai bine.
–-De fiecare data, vara, pe langa zghihara, mi se face dor de șarbă si plăvaie. Si daca sarba o poti intalni si prin alte parti, plavaia imbuteliata nu stiu unde se mai poate gasi. Despre plavaie - soi caracteristic zonei de sud a Moldovei (Vrancea, in special) se stie destul de putin si trebuie sa folosesti Google sau sa te apuci de citit ca sa afli cate ceva in plus.
–-Am profitat de caldura mare din acea zi si am poposit ceva mai mult in depozitul racoros, simtindu-ma ca un copil in candyshop. Evident ca n-am plecat singur de-acolo si-am luat plăvaia cu mine! Chiar multă.
–-Racit bine, vinul din plavaie e cool! Galbior cu insertii verzui, ii zice bine si olfactiv. Semiaromat, cu nuante de flori de vara si citrice, te face curios sa-l gusti degrabă. Cu suficienta mineralitate si aciditate medie, plavaia trebuie tratata ca un vin tanar, vioi si trebuie profitat de prospetimea sa. Gustul sec e dominat de un amestec de citrice, piersica si ceva zarzare coapte si fac pereche buna cu nivelul mai scazut de alcool (12%). Nu va ganditi la vreo pretențioșenie de vin (+6 papioane/8), pentru ca menirea sa principala e sa vă racoreasca si sa va acompanieze o masa de vara. Faptul ca are screw-cap, iar pretul fiind in jur de 20 de lei,  vă conduc la ideea unui vin vesel, corect si pe care ti-l doresti alaturi de pește, branzeturi, pui (evident) si legume mandatory.
–-Try cool Plăvaie!
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Păsărica de Bordeaux

Scris la 6 august 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-De aproape 4 ani, pe piata noastra de vinuri, face cariera acest sauvignon blanc. Chateau La Verriere.
–-S-a scris si se va scrie despre acest vin pentru ca e un vin cumsecade. Cunosc pasionati care nu dorm bine daca n-au 2-3 sticle in beci sau la frigider.  Multi isi iau acasa cu baxurile, iar unii l-au avut ca vin la nunta. Asta nu inseamna ca e un vin popular. Calitatea, regiunea si pretul il califica la alt nivel. Un vin pentru cunoscatori la un pret corect (10 euro).
–-Verriere-ul de 2014 care a ajuns pe piata noastra in urma cu o luna, dar fara prea multa valva, nu e cu mult diferit de ce ne-a obisnuit pana acum. Primul lucru pe care-l remarci este contraeticheta. In limba romana si cu mentiune speciala pentru cel care l-a descoperit, l-a importat si pe care-l felicit.
–-Galben-verzui, cu miros inconfundabil de sauvignon de lume veche, razbate tipicitatea si nuanta de ardei gras, ierbos si mai putin parfumat (si exploziv) decat precedentul. Imi plac vinurile la care gustul confirma mirosul placut. Verriere-ul asta e din aceasta categorie. Mult mar verde, citrice, proaspat cu toti parametrii in echilibru (aciditate, corp, alcool – 13% ), cu un post gust destul de lung, nu-l putem aseza decat la ++7 papioane/8.
–-Generos in asocieri culinare light, sauvignonul asta confirma iar si devine mon ami si vara asta.
–-Cu bine,
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Pinot Noir 2014– La Salina

Scris la 3 august 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Saptamana trecuta la invitatia prietenului Bogdan Dumitrescu, am pus de o degustare a vinurilor cramei La Salina, in cochetul magazin de vinuri Private Wine. Piesa centrala a acestui eveniment a fost Pinot Noir –ul, proaspat aparut pe piata. Este vorba despre un vin obtinut din vii tinere (primul an pe rod), baricat timp de 8 luni, in butoaie de stejar romanesc, folosite dupa ce timp de trei luni inainte, odihnise spre desavarsire, faimosul Chardonnay – La Salina (favoritul meu dintre vinurile albe ale acestei crame).

Nu o sa va dau detalii despre sticla, eticheta si simbolurile mai mult sau mai putin filosofice ale acesteia, deoarece personal pana in ziua de astazi, nu am cunoscut nici macar un singur pasionat de vin, care sa arate cel mai mic interes, sau aplecare spre astfel de lucruri.

Despre vinul in sine, va spun ca am avut o surpriza cat se poate de placuta. Motiv pentru care, dupa terminarea evenimentului am mai achizitionat doua sticle, pentru a le “aprofunda” acasa, in liniste.

Vinul este unul proaspat, placut si baubil, care se incadreaza extraordinar cu sezonul estival. L-am baut rece, la o temperatura de 12-14 grade, apoi l-am mai lasat putin in frapiera, revenind cand acesta atinsese 10 grade Celsius. A fost PERFECT!

Nas elegant cu zmeura, fructe coapte de padure si lemn dulce, urmat de ceva condiment – cuisoare si piper. Gust, in acelasi registru cu nasul – aceleasi  fructe de padure acrisoare, mergand spre un final destul de lung si putin condimentat. Echilibrat, cu alcoolul de 13,5% imperceptibil, aciditate buna si taninurile coapte care abia se fac simtite, vinul este o alegere excelenta pentru aceasta vara.

Un vin direct, deloc sofisticat, care iti fura inima de la prima gura! Pretul in magazinul amintit este de 56 ron/sticla, iar participantii la degustare l-au considerat un pret bun, sau corect.

Pentru iubitorii de punctaje eu vad acest vin in jur de 86 puncte si cum spuneam, personal l-as consuma acum – nu l-as tine nici macar o zi la invechit.

Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Grecia Vini – Viticola

Scris la 30 iulie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

Daca mai toti mergem in Grecia pentru plaja, soare, yahting sau te mai miri ce, eu impreuma cu prietenul Horia Hasnas, am facut un tur al cramelor. Nu ne-a fost deloc “usor”, deoarece am inceput din nordul Greciei, zona Drama – leaganul lui Dyonisos, pana jos in sud, in  insula Santorini. Si pentru ca nu multi romani au incercat aceasta placuta experienta, o sa va impartsesc cateva impresii personale.

Cu toata convingerea va spun ca un asemenea tur merita cu prisosinta! Puteti vedea lucruri interesante, cunoaste oameni cu totul si cu totul speciali, sau degusta vinuri de exceptie.

O sa incep spunandu-va, ca un asemenea tur merita si numai pentru ineditul acestor crame. Am vazut crame sapate direct in stanca pe mai multe nivele, cum este Crama Venetsanos, sau direct in pesteri cum este Crama Hatzidakis, sau crame muzeu cum este Crama Gerovassiliou, unde puteti admira toate ustensilele si tehnicile de obtinere a vinului din cele mai vechi timpuri pana azi, sau cele peste 2500 de tirbusoane din toate zonele pamantului. Crame cu o arhitectura cum nici in revistele de specialitate nu gasesti si tehnica “gen S.F.” cum intalnesti  de exemplu la Crama Wine Art Estate

Impresionat am fost si de modul in care sunt promovate soiurilor grecesti. In orice crama poposesti, explicatiile si degustarile incep cu soiuri precum:  Assyrtico, Malagousia…, sau rosiile Agiorgitiko, Xenomavro, Mavrodaphne, etc. Toata lumea le prezinta ca fiind o adevarata bogatie nationala, sansa cu care Grecia poate patrunde in topul vinurilor mondiate. Si nici nu se inseala in acesta privinta, multe vinuri fiind deosebite ca si calitate, prezentare, sau posibilitate de invechire.

Un alt lucru interesant este turismul viticol. Intalnit in toate formele, de la cel masiv, cum am vazut la Crama Gerovassiliou, unde in sezon ajunge cate un atotocar plin cu turisti la fiecare ora, la cramele din Santorini, unde fiecare venea din proprie initiativa, cu familia sau prietenii sa deguste vinuri si sa petreaca o zi altfel decat dogorit de soarele arzator pe plaja, sau in tavernele grecesti. La fiecare crama poti servi masa, cumpara suveniruri gen tricouri, sau tirbusoane, dar cel mai important lucru – poti cumpara vinuri in orice cantitate, care pot fi trimise direct din crama, oriunde in lume. Si lumea cumpara din plin, vreau sa va spun!

De retinut este si faptul ca aici toate explicatiile le primesti cu maxima franchete, indiferent cat de tampite sau incomode sunt intrebarile. Asadar, nimeni nu se fereste sa-ti spuna ca un anumit an a fost prost si vinurile au iesit indoielnice, ca un anumit vin are corectie de aciditate ori ba, sau ca un alt coleg enolog a reusit anul acesta un Assyrtico de exemplu, mai bun decat al sau si trebuie neapatat vizitata si crama respectiva pentru a degusta vinul. Asta, pentru ca dragi prieteni, in Grecia mai toti enologi sunt prieteni si se ajuta, dealtfel ca si in Romania.., cred!!!

Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa  va incurajez ca in urmatorul vostru concediul in insorita Grecie, sa vizitati macar una, doua crame mai apropiate, daca nu sunteti inca hotarati pentru un concediu vini – viticol. Cu siguranta nu o sa regretati!

P.S. Domnisoarele din foto, sunt oenologi ale unor supercrame…

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 30 din 104« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori