Incepe WBE

Scris la 27 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Noi, astia de la vin2.ro, n-avem stare.
–-Alaturi de prietenii care scriu pe blogul nostru am initiat un proiect. El se numeste WBE by vin2.ro si consta in evaluarea winebarurilor din Bucuresti. Si daca ne tin puterile, pentru iubitorii de vin servit in astfel de locuri, vom merge si mai departe. Iar ca treaba sa fie clara, am cooptat si un fost manager de winebar pentru a vedea lucrurile si din cealalta perspectiva, nu numai a consumatorului.
Inca nu ne dam seama daca pentru managerii sau proprietarii de winebaruri va fi o bucurie sau un stress in plus, dar inapoi nu mai putem da.
–-Ne-a luat ceva timp pana sa picam de acord asupra criteriilor, care nu sunt putine. Noi am agreat asupra unui „decalog” totalizand 100 de puncte, fiecare cu importanta lor:
1.pozitionare si acces;
2.lista vinurilor: varietate (soiuri, asamblaje), numarul lor si raportul dintre cele  romanesti si cele internationale – la pahar si la sticla;
3.daca servesc mancare (mizilicuri potrivite pentru vin sau mai mult de atat);
4.pretul (la pahar, la sticla – servita loco sau vanzare pentru acasa);
5.atmosfera interior si exterior(amenajare, fond sonor, iar 2-3 masute pe terasa sunt intotdeauna binevenite vara);
6.igiena in local (s-a punctat si daca exista doua cabine la toaleta femei/barbati) si daca se fumeaza in interior (n-ar fi de de bine);
7.atitudine personal si cunostintele lor despre vinuri;
8.tipuri de pahare (alb, rosu, vinuri fortifiate etc);
9.disponibilitatea organizarii de evenimente (private, lansari vinuri etc);
10.comunicare (site-ul actualizat, noutati oferte, modalitati de a atrage).
–-Echipa de evaluatori WBE va parcurge lista winebarurilor timp cateva luni, iar la finalul programului va anunta doar primele trei clasate, acordand calificativul in pahare pe o scala de la 1 la 5. Cele 3 winebaruri ajunse pe podium vor putea primi si afisa clasificarea sub forma un sticker (similar cu TripAdvisor) la intrare si in interior, o diploma si vor beneficia la final de cate un articol pe vin2.ro, cu acordul manegerului de winebar.
Valabilitatea clasificarii este pentru 12 luni, dupa care vom relua procesul de evaluare, pentru ca noi credem in progres, dar mai ales pentru ca ne place ideea.
–-Dupa cum va imaginati, asupra celor 6 jurati total intergri, nu se vor putea face presiuni sau acorda foloase, mai ales ca, din fotografie, sunt de nerecunoscut. Numele lor este secret, iar echipa de teren este de minim 3 membri din cei 6, doi dintre ei fiind agenti foarte secreti (fiind in misiune de recuperare la data shooting-ului). In plus, oricand vin2.ro poate adauga un nou membru. Dar asta va asiguram ca se poate face numai dupa o selectie foarte atenta, iar admiterea lor ar fi posibila numai pe baza de concurs. Vor fi cereri, dar rugam seriozitate!
–-Desigur, radem-glumim, dar adesea am fost intrebati care e cel mai bun winebar din oras sau unde sa degust cateva vinuri fara sa fiu nevoit sa cumpar sticla? Poate ca si propietarii de astfel de business simteau nevoia unei provocari. Sau poate ca producatorii de vinuri si distribuitorii lor ar vrea sa stie unde e mai bine sa fie listati?! Sau poate va vine un prieten de peste mari si tari, caruia ii place vinul, il invitati undeva si nu vreti sa va faceti de TCA. Nu e nevoie sa va mai insir utilitatea acestui demers, pentru ca o intuiti voi foarte bine.
–-Pana atunci, tineti aproape si noi promitem sa va tinem la curent. La anu’!
Colectivu’
WBE by vin2.ro

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Amintiri si vinuri din Vama Veche (publicat Vinul.ro)

Scris la 21 octombrie 2015 in Povesti despre vin | 4 comentarii

Vama Veche, sambata, 18 septembrie 2015. Vreme excelenta pentru plaja, apa calda si o atmosfera, cum nu am mai intalnit de ani de zile. Parca ne-am intors in timp cu cel putin douazeci de ani: nu exista sezlonguri sau umbrele , majoritatea restaurantelor  sunt inchise, muzica din boxe a fost inlocuita de freamatul placut al valurilor. Si pe plaja numai vamaioti veritabili. Parca, nici nu-ti vine sa crezi! Exact ca in vremurile bune!

Merg in Vama Veche de aproape patruzeci de ani si pot spune ca inca am proaspete in memorie amintirile frumoase legate de aceasta mica oaza de frumusete si spiritualitate. Incepand cu sfarsitul anilor saptezeci, cand, zi de vara pana-n seara ma rugam de mama mea sa ma aduca aici (eu fiind de loc din Mangalia), unde pe plaja plina de scaieti si buruieni abia zareai in luna lui cuptor  10 –12 excentrici. Dar, ce excentrici frumosi pentru un copil ca mine! Toti erau in pielea goala si practic mi se lipeau ochii de …buzele doamnelor si domnisoarelor. Aici am vazut pentru prima data in viata o femeie dezbracata si de atunci am ramas indragostit de aceasta faptura minunata pana in ziua de astazi.

Apoi, au urmat anii 80 unde plaja era populata in general de artisti (actori, pictori, scriitori, etc.), avangarda Romaniei din acea perioada. Incepusera sa apara si cateva corturi, dar ce este mai important atunci s-a dat startul petrecerilor pe plaja, care tineau pana dupa rasaritul soarelui. Tot petrecerile in acorduri de chitara sunt specifice si anilor 90, cand plaja devenise plina, cand toata studentimea noncomformista venea aici, cand, daca nu erai vazut  nud in “Vama”  nu prea aveai cu ce te lauda in cercurile universitate elitiste. Clar, din punctul meu de vedere perioada de glorie a acestei locatii a fost in anii 90. Nebunia aceea generala cand toata lumea se distra la maxim, cand toti deveneau intr-o secunda prieteni si orice era permis. Daca, doreai o sticla de bere era de ajuns sa o ceri persoanei cele mai apropiate de tine, fie ca o cunosteai sau nu, la fel daca doreai sa canti la chitara, daca iti era foame, ori daca doreai sa saruti o frumoasa domnisoara. Formula folosita era: “cere si ti se va da”! In plus, nimeni nu se supara niciodata! Am intrebat-o pe domnisoara in al carui cort m-am trezit dimineata: cum se numeste – si nu m-a pocnit (bine, acum nu bag mana in foc ca ea imi stia numele), sau odata i-am spus unui tip ca noaptea fierbinte petrecuta alaturi de sora lui m-a facut sa ma indagostesc de ea nebuneste. Mi-a raspuns ca de fapt nu este sora, ci prietena, iar mai departe nu va pot spune pentru ca am fugit fara sa ma uit in urma…

Au urmat anii 2000, cand au aparut pe plaja – barurile, discotecile, dar din pacate au inceput sa dispara chitarile. In acele vremuri toata noaptea se dansa pe butoaie la “Salsa” de exemplu,  era moda tricourile ude, dansului la bustul gol (aici ma refer bine-inteles la domnisoare). Era obligatoriu sa  prinzi rasaritul pe plaja cu buzele infipte in ale iubitului, cucerit in acea seara sau maxim cu o seara inainte. Toata lumea bea shoturi, iar tequila si vodka era pe buzele tuturor de la prima ora a diminetii. Acum, daca am dori sa respectam adevarul istoric, ar trebui spus ca primele ore ale diminetii in Vama Veche erau: 13.00 -14.00, ca pana atunci nici iarba nu crestea. Pe la un 11.00 – 12.00 de exemplu pe tot intinsul plajei nu puteai vedea decat trupurile celor ramasi de cu seara, care nu au mai avut forta, sau dorinta de a ajunge la propriul cort! Sau…, a dat vreo betie peste ei, ori au observat ca propriul cort este deja ocupat…

In zilele noastre pe la  8.30 – 9.00 dimineata, plaja este plina ochi, cu niste baieti si fete, asezati comozi pe sezlonguri si pititi sub umbrele enorme acoperite cu stuf, care citesc de pe tableta, iar in dreapta au sticla de apa plata… Poate oare sa-mi spuna cineva, cine sunt acesti oameni si ce treaba au ei prin Vama?

Oricum Vama Veche arata astazi cu totul altfel, e plina de hoteluri, pensiuni si vile de inchiriat, restaurante si baruri pentru toate gusturile si buzunarele.

Asta este, m-am obisnuit si eu nu “noile tendinte” si ca sa ma credeti pe cuvant o sa va povestesc despre un loc special pentru mine – Restaurantul Bolo Steak House.

Este deschis de prin 2011 daca nu ma insel si tot de atunci l-am cunoscut pe Calin Baran, omul care pastoreste acest loc. Calin – mare pasionat de vinuri care, si-a pus in cap inca de la inceput sa transforme vamaiotii in mari bautori de vin. Cu toate ca personal am crezut ca e o prostie asocierea vamaiotilor cu vinurile, deoarece aici cuvintele de ordine sunt: bere sau votca, Calin a continuat si a ajuns de la un meniu de 30 vinuri in 2011, la 120 anul acesta. 20 crame romanesti, cateva bulgaresti si o colectie de vinuri “ mai deosebite” pentru cunoscatori asteapta permanent sa fie degustate, sau mai bine zis pentru a intra repede in atmosfera locala. Deci, un proiect reusit!

Asa ca, m-am prezentat la Bolo Steak cu o surpriza si anume noile vinuri de la Crama Stefanesti, iar impreuna cu Calin si cativa prieteni am pus-o de o degustare. Este vorba despre vinuri din vii tinere ( trei ani) la nu pret care poate ajunge la consumator undeva pana in 25-30 lei. Am inceput cu gama Sumedru (am degustat Sumedru Alb si Sumedru Rose), care sunt ceva mai  ieftine, dar nu m-au impresionat, apoi am trecut la gama Marcea. Din gama Marcea am incercat Chardonnay, Sauvignon Blanc, un cupaj de Feteasca Alba si Feteasca Regala, un rose fara sa stim din ce este facut, si o Tamaioasa Romaneasca.

Am hotarat ca vinurile sunt foarte bune pentru pretul lor: fresh, proaspete, echilibrate si baubile, dar surpriza cea mare a venit de la Tamaioasa Romaneasca – vinificata in demidulce. Nasul vine cu fructe exotice coapte si trandafiri – extraordinar de curat si placut, urmat de aciditatea ridicata din gust, care nu-ti da voie sa-i simti dulceata deranjanta in vreun fel. Echilibrul perfect, urmat de finalul lung tonic si placut, te face sa te indragostesti pe loc de acest vin. Sunt convins ca, intr-o noapte calda de vara, acest vin bine racit poate fi solutia ideala pentru domnisoara de langa tine, sau companionul perfect pentru inghetata de nuga ( extraordinar  de gustoasa), servita desigur tot la Bolo Steak.

Acum sper ca ma credeti, cand spun ca m-am obisnuit cu noua atmosfera din Vama Veche si ii fac fata cu brio, doar ca, din cand in cand, imi place sa ma ascund intr-un loc intunecat al vreunei terase de pe plaja, sa inchid ochii sa sa retraiesc intamplarile petrecute aici in vremuri demult apuse, dar care mi-au marcat  profund intreaga viata. Si va pot spune ca, in acele momente, simt inca viu spiritul acestui loc!

Bogdan

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Merlot 2012 Leat 6500

Scris la 19 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Mi se facuse pofta de niste coaste de porc. De-alea de le mananci cu mana, date cu sos de bbq, putin picante, asa cum de fiecare data in Viena, langa Stadpark, trec sa-mi improspatez memoria papileleor.
–-A devenit din ce in ce ma greu sa gasesti in magazine sau macelarii o astfel de “armonica” fara sa iei intreaga bucata de cotlet cu os. Asa ca m-am trezit macelarind un mic monstru din care a rezultat o prapadita bucatica de coaste, ramanandu-mi felii de cotlet pentru 2-3 saptamani.
–-Coastele ramase le-am fiert, le-am marinat, le-am bagat in cuptor si le-am uns cu sosuri si vin pana am zis ca-s gata, ca mi se lungisera urechile de pofta. Pe langa ele am aruncat 3-4 felii de cartofi (pentru impresie).
–-Ce minunatie!… Si pentru ca am vazut eu undeva un plating mai bengos, m-am chinuit sa le asez incovoind “claviatura”, la final aratand precum o coroana.
–-Desi stiam ce vin voi potrivi la coaste, am intrebat si eu pe facebook ce s-ar potrivi cu ele? Am primit tot felul de sfaturi, doar Bogdan Za First intuind si indicand un merlot princiar.
–-Insa, merlotul meu era unul luat de la Vinoteca Mea cu ocazia prezentarii unor noi vinuri de catre M1.Crama Atelier in urma cu doua luni si care astepta cumintel momentul potrivit. L-am lasat vreo 30 de minute la aerat, chiar daca nu e un vin vechi. Incepe bine, cu arome in care predomina  visinele si vanilia (maturat 18  luni in strejar), ademenitor si elegant. In gust apare si robustetea vinului, fara sa fie greoi, pentru ca e catifelat si aduce coastelor valente dumnezeiesti. Tenta usor dulceaga a vinului se aseaza bine langa gustul picant, iar taninii moi, adiditatea temperata si alcoolul (13,5%) stau toate in echilibru, insa eleganta este cea care-l defineste cel mai bine. Merg pe 7 papioane si se claseaza putin peste coroana mea de coaste.
–-De incercat si anul asta, dar nici in urmatorii 4-5 ani nu faceti rau daca va intalniti cu el.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Daca cineva ar putea sa te cum te (beau) eu…

Scris la 9 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Probabil ca puteam gasi si un alt titlu. Dar inspiratia intr-o seara cu meci de fotbal important, are si ea limitele ei. Eu cred ca se potriveste. Chiar si despre un vin pe care am stat cu ochii mai mult decat pe ecranul televizorului.
–-Despre Revelatio 2013 s-a mai scris. L-am mai degustat si eu candva, dar cred ca-i venise vremea pentru o analiza mai aprofundata. De la inceput te surprinde culoarea… Galben-aurie de vin serios, stralucitoare.
–-Din primul nas te cam prinzi ca ai de a face cu un vin elegant. Facut din sauvignon blanc cu ceva feteasca alba, nu-ti sare in fata vreo tipicitate de soi, dar cu timpul incepe sa-si dezvaluie identitatea. Fructe albe si coapte si mai putin coapte intr-un amalgam reusit, care te face curios sa duci mai repede paharul la gura.
–-Curios si nerabdator sa aflu cum a evoluat de la ultima degustare, redescopar pedanteria cu care enologul de la Davino potriveste proportiile soiurilor pentru a pune in valoare ce are fiecare dintre sauvignon si fetesca mai de pret. Vinul nu se “dezbraca” din prima. E pretios, se lasa descoperit daca ai rabdare si abia apoi isi dezvaluie structura si echilibrul foarte bun dintre aciditate si alcool (13,6%).
–-Nefiind un easy to drink, se comporta si mai bine cu o mancare usoara, care te poate atrage in capcana si te trezesti ca se termina prea repede. Papioane? +7,5/8, iar titlul spune multe drept recomandare.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Sauvignon de Corcova

Scris la 7 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-Nu stiu cum s-a facut, dar de multa vreme n-am mai incercat vinuri albe de la Corcova. Si n-am facut bine!
–-Am avut ocazia ca de curand sa incerc un sauvignon blanc de-acolo. Cerusem un vin nou, dar furnizorul mi-a dat 2013. Nici eticheta nu o mai vazusem… Alba, simpla, dar eleganta … precum o ie stilizata.
–-Culoare stravezie, ceva galbui cu mici insertii verzui, dar perfect limpede. In arome e destul de retinut, dar simti nuantele de ardei gras, soc, iarba cosita si nu te poti plange de lipsa de tipicitate. M-am bucurat sa observ lipsa exploziei de fructe tropicale care a inceput sa inunde oferta de sauvignon.
–-In gust atacul pare dulceag, vinul fiind cat se poate de sec, usor ierbos si devine placut si datorita aciditatii sustinute, corpului mediu si alcoolului (13%) foarte bine integrat.
–-Toate astea fac din el un vin prietenos, chiar de cursa lunga, numai bun pentru urmarit amuzantele episoade de la MasterChef. De remarcat si pretul decent pentru un vin de 6,5 papioane/8.
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 32 din 109« Prima...1020...3031323334...405060...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori