Aires Hautes Tradition – Minervois 2014

Scris la 5 septembrie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Că în Selgros puteți găsi vinuri de import foarte bune, cred că știți deja. Vinul de față provine din Languedoc – sudul Rhonului și reprezintă o plăcută construcție de Carignan (40%), Grenache (30%), Syrah (20%) și restul Cinsault, toate vinurile fermentate separat. După culoarea deep purple intuiești că-i vorba de-un vin serios și așa este. Nas plăcut, dominat de fructe roșii și negre de pădure, abundență de cireșe și vișine coapte bine, o boare de farm, prună uscată și vanilie… Totul e tentant și ridica așteptările pentru un gust pe măsură. Din fericire, gustul nu dezminte, așa că e în acord cu notele olfactive. Sec, juicy, taninuri moi, avalanșă de fructe roșii coapte, iz de vanilie plăcut și un post gust mediu-lung dominat de migdale amare în dozaj fericit. Majoritatea amicilor cu care l-am degustat s-au împrietenit cu vinul ăsta. Totul e echilibrat și rotund, dacă îl aerați măcar 45 minute. 87 puncte. Sub 40 RON pe raft.

Cu prietenie,

RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Drumul vinului în Steiermark

Scris la 4 septembrie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
Pentru al doilea an am petrecut câteva zile din luna august în Graz, unde gazda noastră a căutat să ne facă cât mai plăcut sejurul. Și ce putea fi mai interesant ca un drum prin sudul regiunii Steiermark, la graniţa cu Slovenia, unde se află Weinstrasse…adică „drumul vinului” ?!
Zona (cam la 30 de minute cu mașina de Graz) bine indicată de oriunde ai veni (autostradă sau drumuri secundare). Am ales varianta drumurilor secundare pentru a ne putea bucura de peisaj, de pe autostrada nevăzând mare lucru.
De cum intri pe Weinstrasse în timp ce drumurile se îngustează, panourile care indică cramele și localurile care servesc numai produse locale reci (Buschenschank) devin din ce în ce mai dese.
La început, poate ciudat, drumul vinului este mărginit de padure, dar din loc în loc apar bifurcaţii care duc spre o mulţime de crame. O porţiune din drum este și mai aparte, un sens fiind în Austria celalalt…în Slovenia!
Cum apar primele case de oaspeţi, devin vizibile și viile, practic vițele de vie sunt peste tot, cele mai multe cu struguri albi pentru vin, dar și cu struguri de masă.
Din păcate aici trebuie să ai un șofer la dispoziție, altfel suferi în tăcere (sau te abții) ca mine, fiind condamnat să conduc mașina și să trec pe langă locurile de degustare fără să opresc. Dar cum în Austria se acceptă un pic de alcool la volan, tot am degustat ceva pe drum.
Prima mini degustare a fost la Crama Bullman a cărei sală de degustare, cu un aspect mai modern (un pic contrastant) față de restul și plasată strategic lângă un loc cu o superbă panoramă, nu putea fi trecută cu vederea (plus ca avea și degustare de suc de mere….preferatul copiilor).
Cele 3 vinuri albe degustate (2 euro degustarea) nu au fost impresionante, dar ținând cont de prețul de achiziție, mic pentru Austria (6,1÷9,9 euro), era cam de așteptat.
Am început cu un Welschriesling (Riesling Italian) 2017. Ușor citric, floral, cu corp light, cu o mineralitate comună tuturor vinurilor degustate, o aciditate destul de scăzută și cu un final teribil de scurt, probabil este vinul de nuntă din zonă.
Sauvignon Blanc-ul tot 2017, s-a prezentat cu note tipice vegetale, cu o aciditate ceva mai mare și aceeasi mineralitate sesizabilă. Superior primului (inclusiv la pret) dar fără să mă facă să-l achiziționez.
Am încheiat degustarea cu un Chardonnay (denumit Morillon prin Steiermark/Styria) ușor baricat, destul de finuț, tipic, dar parcă fără zvâc și un stil găsit și pe la noi cam la aceeași bani.
În concluzie am plecat doar cu un suc de mere!
După ce am trecut pe lângă alte vii frumoase și ne-am intersectat cu o mulţime de mașini decapotabile de colecție (se pare ca austriecii au o obsesie în acest sens), am oprit la o cârciumă (Buschenschank) cu cramă proprie (Kästenburg), strategic poziționată pe un vârf de deal, cu scaune și mese plasate chiar lângă aracii cu viță de vie.
Aici am degustat un Sauvignon Blanc (insistând pe soiul considerat „Das Beste” în zonă) tipic (ardei gras+ alte note vegetale), cu aciditate proaspătă, ușor mineral și un postgust mediu, care a fost destul de OK și nici la un preț de speriat (12 euro).
Am plecat apoi spre Graz, dar nu fără să pozăm cea mai mare „sperietoare” de păsări devoratoare de struguri (numită Klapotetz), astfel de dispozitive ingenioase fiind prezente (la scară mai mică) cam prin toate viile.
În concluzie cred că pentru pasionații de acest aliment lichid cum mai este denumit vinul, o vizită prin aceasta superbă zonă este de neratat.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Diamant 2016 Villa Vinea

Scris la 29 august 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

După un foarte reușit Diamant 2015, cei de la Villa Vinea ne propun varianta la zi a cupajului de Fetească Albă și Fetească Regală în proporții egale. Fermentat în baricuri timp de opt luni, a rezultat un vin pricopsit căruia îi vom descoperi adevăratele valențe de abia spre sfârșitul acestui an. Acum, cu o frumoasă culoare galben-aurie, distingi doar un nas discret de fructe albe și pepene galben. În gust, însă, vine avalnșa de fructe exotice, mai ales citrice și vanilie subtilă. Celestino Luci – consultantul cramei, cred că s-a inspirat din stilul chardonnay-urilor burgundeze, pentru că vinul are câte puțin din toate: corp, aciditate medie, alcool (13%) strunit bine, dar mai ales echilibru și un post gust mediu spre lung plăcut. Aerat minim 20 minute va oferi cu mult mai mult. Acum, doar +87 puncte, dar la toamnă…
Cu prietenie,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Am descoperit Galicea Mare

Scris la 28 august 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
După noaptea petrecută la Portul Cultural Cetate, am plecat spre Bucureşti și astfel am trecut și prin localitatea doljeană Galicea Mare unde ştiam de existența unei crame, dar fiind duminică auzisem că nu se poate vizita.
La ieşirea din localitate am văzut o vie frumoasă pe partea dreaptă a drumului, iar pe stânga clădirile cramei Mosia Galicea Mare. Minune!… poarta deschisă! –Viraj la stânga și intrăm în trombă în curte. Vedem o ușă deschisă, cu tupeu intrăm și la un birou avem norocul să dăm peste domnul Nelu Tabara, care (aşa cum aveam să constatăm ulterior) s-a dovedit  (ca titlul unui film de pe vremuri) “omul care ne trebuie”. Cu dulcele grai al urmaşilor nemţeni ne-a făcut un scurt istoric, ne-a prezentat câteva date despre soiurile de struguri din cele 45 ha ale cramei și ne-a purtat prin toate clădirile vechi și noi din curte.
Am început turul cu depozitul de vinuri unde privirile ne-au căzut întrebător pe cutiile inscripţionate”vinul lui Dinescu”, mai ales că ştiam că binecunoscutul poet nu mai avea legătură cu actuala cramă.  Am aflat acum că un contract semnat cu ani în urmă cu un hypermarket era încă în vigoare și că se continuă îmbutelierea unor vinuri sub aceasta denumire.
Am intrat în două încăperi în care se aflau de acum obișnuitele butoaie din lemn de stejar (de diverse capacități) și recipiente de inox care se găsesc prin cam toate cramele. Aici ar fi de remarcat câteva butoaie mai speciale preluate de la Chateau Margaux (după ce au fost folosite doar un an).
Am mai vizitat și clădirea (încă neterminată) cu rol de hotel, unde se pot caza peste 30 de persoane, un lucru îmbucurător mai ales că la acest aspect (prea) multe alte crame nu pot oferi nimic. De menţionat și perspectiva frumoasă asupra vițelor de vie din apropiere, în special din camerele de la etajul superior.
Vechea clădire de depozitarea a vinurilor, construită în urmă cu aproape 100 de ani de specialişti italieni era refăcută acum cu ajutorul tâmplarilor albanezi din Kosovo (care de altfel s-au ocupat de toată partea din lemn a clădirilor), mai rămânând doar câteva spații interioare de  recompartimentat. Aici, în subsol, într-o cameră cu temperatură și umiditate controlate se păstrează vinurile considerate de top (nelansate încă) și spumantele (deocamdată o încercare a potențialului zonei, neintenționându-se momentan comercializarea).
Frumoasă este și gradina de legume din curte, de unde se procură materia primă pentru zacuscă și dulceața de ardei iute.
Ca pont, aș zice să urmărim lansarea vinului realizat din Feteasca Neagră din viile cu vechime de 70 de ani (de care aflasem anterior “pe surse” că ar fi mare hit), dar de care nu ne-am lipit, nefiind (se pare) încă terminată învechirea la sticlă.
Fiind şofer și mai având 200 km până la acasă, nu am degustat nimic la fața locului, dar la plecare am achiziţionat câteva sticle: un vin roşu (de care am scris aici), un roze 2017 din Feteasca Neagră (din vițele de 7 ani, nu din cele bătrâne) și un Pinot Gris 2017, ultimele două încă neetichetate. Ar fi fost de încercat și Tămâioasa Româneasca, dar 2016 se terminase, iar 2017… la fel ca Feteasca Neagră!
Roze-ul are o frumoasă nuanţă a la Provence. Aciditatea este peste medie și amplifică senzaţia de prospeţime. Este aromat cât trebuie (deci, nu este o zmeurică decolorată), postgust destul de persistent…de vară, ce mai! Foarte reuşit. Sper că de acum o lună să-l fi și etichetat, că trece vara și ne pomenim cu o lansare prin Septembrie….. și ar fi păcat de vin să nu fie degustat de cât mai mulți la momentul potrivit.
Despre Pinot Gris 2017 pot să spun că este fresh, cu nas de flori albe cărora li se alătură în gust și ceva grapefruit. Finalul este tonic și plăcut. Este bine însă să nu fie lăsat prea mult in pahar, deci la maxim 10o C este de vis alături de pește sau paste cu fructe de mare.
Vinuri promițătoare și la care nici prețurile nu sunt de speriat (30 lei la cramă).
In concluzie aș zice că este o cramă de urmărit, unde s-au investit cu cap bani serioși și care s-ar putea să surprindă pe mulți intr-un timp nu foarte lung.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

A 4-a vineri din Iunie. La Vie En Rose

Scris la 6 august 2018 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

O nouă zi a vinului rose s-a pornit chiar din Provence. La inițiativa unei propietare de chateau și producătoare de vinuri rose din zonă – Valerie Rousselle, începând cu 2018, în fiecare a 4-a vineri din iunie, sudiștii francezi vor sărbatori Ziua Internațională a Vinului Rose de Provence. Mai multe orașe din lume s-au pus pe lista zilei de sărbătoare, iar noi n-am stat deoparte. Radu Rizescu a venit cu ideea și în acord cu inițiatoarea din Provence, Bucureștiul a fost alăturat celorlalte orașe din lume.
Importatorii de vinuri rose Cote de Provence, au dat o mână de ajutor și numai așa am reușit să punem alături mai multe vinuri reprezentative sub “umbrella”: ia vacanta in avans cu rose-uri de Provence! astfel că vineri, 22 iunie, la ora 18.45 ne-am adunat mai mult de 30 de pasionați la Corks, în Centru Vechi. Dacă tot am pomenit de umbrelă, aflați că tot decorul era pregătit pentru terasă (cu lavandă, lumănări și tot mise-en-place-ul), dar furtuna și ploaia deasă ne-a înghesuit înăuntru, tocmai bine pentru a asculta mai bine vechiul și uitatul repertoriul musical francez vechi, în care chansonetele, Joe Dasi, Yves Montand si Bourvil ne-au facut sa uitam de ploaie.
Ne-am bucurat în deschidere de Caii de la Letea Editie Limitata 2017 – vinul câștigator la Concursul de Vinuri Rose ediția a 6-a, după care au urmat: syrah rose Vila Babiciu / Elodie și Cuvée Symphonie Rosé 2017 – Château Sainte Marguerite Cru Classé Côtes de Provence importate de Almatim, Terres de Berne distribuit de Dagmar, iar la sfârșit o surpriză din partea amicului Frederic Vigroux – Chateau Roubine La Vie En Rose, un vin produs chiar la crama doamnei Valerie Rousselle.
Toate vinurile au fost așezate în acord cu muzica și menu-ul provencal: pissaladière avec anchois, olives et melon d’oignon Jamon cru-Crespéou provençal; fruit de mer à la provençale et sauce de vin de rose et poire bouillie en vin de rose avec crème glacée à la vanille et pâtes. Tres bon!
Dacă ați mai fost la degustări de vinuri și nu ați văzut participanți cântând și dansând, înseamnă că sigur ați ratat-o pe asta. Oricum, orice ocazie e bună pentru distracție și voie bună. Mă opresc aici și las loc fotografiilor grăitoare, mulțumindu-le celor prezenți, gazdei și lui Mircea Mihai Ioniță pentru instantanee.

RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 4 din 116« Prima...23456...102030...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori