Filiera Balcanică. Episodul 2

Scris la 25 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Citta di Castello ne-a întâmpinat cu vreme capricioasă. Cu vânt, cu nori, dar și cu ceva soare. De abia atunci ne-am adus aminte că aici s-a născut Monica Belluci.
Nicolotta Dicova ne-a făcut cunoștință cu Ricardo Massi, cel răspunzător cu organizarea standului vinurilor balcanice de la Only Wine Festival, care a făcut ca totul să ne pară simplu și ușor, fiind o gazdă mai mult decât agreabilă,  ocupându-se de cazarea, de mesele noastre și prezentându-ne programul. Ne-a spus rapid ce așteptări avea de la întregul grup: multe vinuri (noi aveam doar 14 sticle în valize), soiuri naționale, efecte speciale pentru standuri (stegulețe, hărți, ceva mizilicuri tradiționale), prezență scenică și punctualitate.
Eram pregătit, fiindcă că unde-s doi puterea crește! Vinurile Casei de Vinuri Cotnari pe care le-am selectat având un demn însoțitor: Florin Cotorobai din echipa de vânzări, un bun cunoacător de italiană și un adevărat entertainer.
Am participat la deschiderea oficială, cu fanfară, uniforme, oficialități locale etc… și imediat am dat piept cu vizitatorii. Înainte de plecare, cineva îmi spunea că italienii sunt foarte naționaliști în domeniul vinurilor, având cu o producție în excedent față de piața lor. Totuși, am întâlnit oameni care erau foarte dornici să cunoască și altceva față de soiurile lor. Au făcut cunoștință cu Tămâioasa Românească, Busuioaca de Bohotin (amândouă din gama Colocviu) și Fetească Neagră – Castel Vlădoianu (la prima ieșire din țară). Ne-au fost de ajutor fișele vinurilor traduse în italiană (mulțumim Ștefan Timofti), cei cunoscători putând vedea informațiile tehnice (nivel zahăr, aciditate, alcool și asocieri culinare) și verificând cu ce aveau în pahar. În afară de vinuri, au fost surprinși de brânza de burduf din Bucovina – o bășică luată din supermarket  și o brânză maturată de Horezu. Tupeu mare să te duci cu brânză la italieni. Ei bine, erau încântați.
N-aș putea trece peste două momente care m-au impresionat.
Primul a fost întâlnrea cu o tânără din Constanța, plecată cu parinții de 10 ani în Italia. Are 24 de ani, lucrează în micul orășel și e cursantă la o școală de somelieri (vi se pare cunoscută povestea?). A sunat repede la tatăl său, bucuroasă să-i spună că degusta pentru prima dată busuioaca, tămâioasa și feteasca neagră. Deși avea un program strict, nu voia să mai plece de la standul românesc, intrebându-mă de 4 ori ce brânză a gustat.
La scurt timp, s-a apropiat un domn însoțit de fiica și soția sa, întrebându-mă (cu un accent arăbesc) dacă știu românească. Omul avea 64 de ani, era născut în Tg. Jiu și plecat în lumea mare pe la 20 de ani cu părinții. Acum trăia în Israel, dar avea o reședință și în Umbria. Nu revenise în România din anii 70. Mă credeți sau nu, gusta și lăcrima. I-am turnat busuioacă de 3 ori și l-am lăsat să ia 4 dumicați de burduf… mi-am călcat pe inima zgârcită, pentru că mai urma o zi de prezentare și nouă ni se terminau gloanțele.
Vinurile aromatice au fost bine primte, majoritatea cunoscătorilor (proveniți de la standurile cantinelor din Umbria) intuind că fac parte din marea familie a muscatului. Feteasca Neagră a reprezentat ceva aparte. Surprinzător în arome și echilibru pentru un vin roșu de 2013. Mulți s-au interesat de pret și dacă am fi avut 60 de sticle la noi (din toate cele 3 soiuri), n-am fi venit acasă cu nici-o sticlă. De ce nu sunt în magazine, în restaurante, la ce distribuitori să întrebe… au fost întrebările frecvente. La fel și la standul bulgăresc sau sârbesc.
La finele celor 2 zile de Only Wine Festival, fiind o comunitate mică, începea să ne salute lumea pe stradă sau în restaurantele pe unde mergeam seara. Nu știu dacă pentru că eram noi mai frumoși sau datorită vinurilor, dar hai s-o lăsăm așa …nedecis, italienește!
…N-aș concluziona că în Italia ar putea fi viitoarea piață a vinurilor românești, dar susțin că merită încercat. Italia nu e o piață chiar ermetică, iar comunitățile românești pot fi un liant și un susținător. Trebuie doar identificate oportunitățile, legate niște sfori, ceva muncă, dar mai ales încredere. Iar evenimentele, festivalurile regionale, întâlnirile care pot permite cunoașterea vinurilor românești nu trebuiesc ocolite, ba chiar căutate.
Dar mie mi-e mai ușor să spun asta, pentru că am văzut lucrurile intâmplându-se.
Multe mulțumiri lui Ricardo și Angelo Massi, carora le rămânem datori, Nicoletei Dicova care ne-a invitat și companiei plăcute a lui Tomislav Ivanovic. A fost o experiență mai mult decât interesantă și pe care cu plăcere aș repeta-o.
Data viitoare la Only Wine Festival – Cita di Castello 2016 va fi altceva, mult mai serios, vinurile românești urmând să confirme, nu să surprindă. Ar fi bine să fim mai pregătiți, pentru ca e loc de business, fratello!
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Filiera Balcanică. Episodul 1

Scris la 23 aprilie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

În urmă cu mai multe luni, la #DWCC Montreux, discutam cu colegii participanți din Balcani (Serbia, Bulgaria, Turcia), că nici un efort nu ar fi prea mare pentru pentru comunicatorii de vin pentru a muta puțin polul atenției Europei Centrale și de Vest asupra progreselor făcute de industria de vin din țările noastre.
–-Trendul general se cam mută spre specificitate, tradiție, bio, soiuri locale, iar majoritatea țărilor din apropierea noastră încep să arate vinuri din ce în ce mai bune. Lumea veche și tradiționalistă a vinului, cât și bombele parfumate din Lumea Nouă încep să plictisească. Și asta aud de vreo 2 ani, de când mă tot întâlnesc cu diferiți pasionați de vin. Soiurile balcanice, cu puțină inventivitate, ceva voință și un mic efort financiar ar putea să facă să nu treacă trenul ăsta pe lângă ele.
–-La Montreux am cunoscut-o pe Nicoletta Dicova – din Bulgaria, care mi-a povestit despre pasiunea sa despre vin, colaborarile sale și ucenicia în wine making din Italia. Alături de Tomislav Ivanovic din Serbia am propus să încercăm un program comun de degustări, astfel măcar între noi să ne cunoaștem vinurile. A urmat întâlnirea de celebrare a 3 ani de comunitate #winelover de la București (unde Nicoletta n-a putut veni), ca parte din planul nostru, apoi mai multe discuții și propuneri. Nicoletta a ținut să se revanșeze invitându-ne la un festival de vin din Umbria, unde a avut mână libera din partea organizatorilor italieni să deschidă o secțiune de vinuri balcanice punându-i la dispoziție un buget care să asigure cazarea și mesele invitaților pentru cele două zile ale evenimentului.
–-Only Wine Festival – Citta di Castello 2015 este la a 2a ediție și spre deosebire de anul trecut, în care s-au vândut 2000 de bilete pentru cele două zile de festival, anul acesta, numai în prima, zi și-au făcut prezența 4000 de iubitori de vin din zona Umbria.
-Only Wine Festival este un expo-fair dedicat producătorilor locali ai regiunii Perugia, învecinată cu mult mai celebra Toscana și care și-a propus să susțină cramele mici (cantinele), primăria orășelului de 40 000 de locuitori punând la bătaie un generos buget pentru logistică, dar mai ales frumoasele palazzo din buricul târgului pentru standurile de prezentare a vinurilor. Delegația din Balcani a fost onorată să-i fie rezervat holul principal al frumosului Palazzo Comunale – o construcție începută în anul 1332, care te copleșea încă de la intrare.
–-Probabil că nu ați auzit prea multe despre Citta di Castello, dar dacă vă spun că aici s-a născut Monica Belluci, așa-i că v-am stârnit interesul pentru episodul care urmează?
–-Ciao,
_____________________________________________________________________________________________________
–-Balkan Connection
–-Several months ago, at #DWCC in Montreux, I was talking with my fellow participants from the Balkans (Serbia, Bulgaria, Turkey) that no effort would be too high for the wine bloggers. Thus, the too much attention given to the West and Central Europe would be moved upon our countries’ efforts in terms of progress in the wine area.
–-The general trend focus on specificity, customs, bio, local varieties and our neighbor countries start to present more and more good wines. The Old and Traditional Wine World as well as the scented smell specific to the New World are boring. This is what I have been hearing for the last 2 years since I started dating with different wine lovers. With a little ingenuity, will and some financial effort, the Balkan varieties might not let passing this opportunity .
–-I met Nicoletta Dicova at Montreux – who is from Bulgaria. She told me about her passion towards wine, her collaborations and apprenticeship in wine making in Italy. Together with Tomislav Iovanic from Serbia decided to start a common program regarding the wine tastings. At least, we will manage to know better our wines. The Bucharest third year anniversary of #winelovers’ community followed (Nicoleta could not make it) as part of our plan, then more and more discussions and proposals happened. Nicoleta wanted to apologize by inviting us at a wine festival in Umbria. She was allowed by the Italian organizers to open a Balkan wine section placing to her disposal a budget meant to cover accommodation and guests’ meals expenses during the two days’ event.
–-Only Wine Festival – Citta di Castello 2015 is at its 2nd edition. Unlike last year when 2000 tickets were sold for the two-day festival, this year only on the first day, 4000 wine lovers from Umbria were present.
–-Only Wine Festival is an expo-fair for local producers from Perugia area, next to the famous Tuscany, whose aim is to support small wineries (cantine). The town hall of the 40 000 inhabitants put at stake a generous budget for logistics as well as for the great palazzo from the heart of the city for the wine presentation stands.
–-The Balkan delegation had the pleasure to be booked within the main lobby of the famous Palazzo Comunale – a building which dates from 1332 and still impresses you from the entrance.
–-You may have not heard about Citta di Castello probably, but if you are to find out that Monica Belluci was born here, have I caught your interest?
–-RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Barcelona Wine Trip. Third Episode. Freixenet

Scris la 17 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-Ultima oprire a turului Wine and Cava din zona adiacentă Barcelonei a fost la crama Freixenet. (numărul doi în producția de cava din Spania). Pe drum am putut afla din DVD-ul de prezentare, că Freixenet este rezultatul unei căsătorii convenabile dintre doi membri ai unor familii de viticultori din zonă, mega afacerea având o vechime de peste 100 de ani.
–-Plasată strategic chiar lângă gara unei mici localități medievale (Sant Sadurni d’Anoia), crama ne-a întâmpinat cu o curte plină de vehicule haioase, care ne-au binedispus suplimentar  față de efectul avut de vinurile degustate anterior.
–-Am așteptat un pic să se încheie vizita unui alt grup, după care am fost preluați de o domnișoară ghid care ne-a introdus în lumea fascinantă a celebrului vin spumant spaniol. Așa am aflat că grupul Freixenet deține terenuri plantate cu viță de vie în zone viticole celebre (Priorat, Rioja, Ribeira del Duero, Champagne, Bordeaux, Carneros,  Coonawara, Mendoza etc), dar și  în Queretaro din exoticul Mexic.  Aici m-am trezit eu să întreb ce soiuri sunt folosite la Cava de Mexic. Răspunsul primit a fost frustrant de sincer: Aaaaaah…Good question. I don’t know but  I will ask my colleagues.
–-Ni s-au prezentat etapele de vinificare (metoda tradițională), soiurile cele mai utilizate pentru Cava,  turul continuând  prin hrubele care coborau din ce in ce mai mult, ajungând până la 40 m sub nivelul solului.  Am văzut mii de sticle din prima producție al unui sortiment mai ieftin al cramei, Carta Nevada (din 1941), dar și din primul an al gamei de top Reserva Real (din 1982) creată pentru familia regala spaniolă, ambele variante cu rol decorativ, lichidul din sticle nemaifiind potabil.  Am fost preluați apoi de un trenuleț electric și am parcurs zona rezervoarelor de inox și a depozitelor de sticle ce așteptau să iasă pe piață, ieșind în final la suprafață oprindu-ne în zona de etichetare. Peste aceasta am trecut rapid, așa că am ajuns în sala de degustare.
–-Aici ne așteptau farfuriile cu Jamon, Manchego, salam uscat , chipsuri și un fel de bruschete. Până să apară primul vin, domnișoara ghid (care nu uitase, primind astfel o bilă albă) mi-a dat un bilețel (nevoit să-l arăt și soției..) cu soiurile folosite pentru cava mexicană  – Chenin, Sauvignon Blanc, Pinot Noir, Ugni Blanc și Macabeo.
–-Degustarea a început cu binecunoscutul Cordon Nero Brut, realizat din clasicul blend de Parellada, Macabeo și Xarel·lo.  Un vin fresh, de vară și cursă lungă, dar fără pretenții de complexitate sau să iasă în evidență cu ceva deosebit. O Cava corectă la un preț de maxim 7 euro.
–-A urmat un Brut Rose din soiurile Trepat si Garnacha, mult mai fructat, cu o perlație fină si persistentă, dar la care, deși tot brut, parcă se simțea ceva mai tare în postgust zahărul rezidual.
–-Abia aici am reușit să comunicăm cu cele două moldovence de peste Prut (mai precis din zona Bălți), care ne-au spus că au vinuri bune și în Republica Moldova, dar nu sunt bine prezentate și cunoscute. Auzind că intenționăm la vară să facem o vizită la două crame din ce a mai rămas din provincia istorică Basarabia, ne-au sugerat și alte obiective de vizitat (bineînțeles tot viniviticole). Am mai aflat că vizitaseră și unele crame din Italia, (deci nu erau începătoare) și că doar prețurile exagerate ale biletelor de avion (se pare că mult mai mari ca la noi) le-au împiedicat să viziteze toate cramele pe care puseseră ochii.
–-Ieșirea a fost ca de obicei prin magazinul cramei, surprinzător de mare, dar având în vedere că Freixenet produce și vinuri liniștite, era normal. Am luat doar un Tannat uruguayan din zona Arerungua, recolta 2002, eu fiind fan al soiului care a găsit în micuțul stat sud american condiții propice de exprimare.
–-Ne-am îmbarcat apoi în autocar cu direcția Barcelona, de data aceasta într-o liniște desăvârșită, Morfeu dovedindu-se mai tare ca Odin (cu largul ajutor al lui Bacchus). 3 crame, vinuri noi, locuri frumoase cu numai 58 euro/persoană.
–-Astfel s-a încheiat un tur extrem de plăcut al cramelor catalane din apropierea Barcelonei, o idee simplă care ar trebui aplicată mult mai intens și pentru cramele din vecinătatea orașelor noastre.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Malbec… Otros Aires

Scris la 17 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.

–-17 aprilie este Ziua Mondială a Malbecului. Ca mare iubitor de vinuri roșii sărbătoresc și eu acest soi, astăzi considerat argentinian.
–-Am închs pentru o clipă ochii și mi-au venit în minte câteva lucruri pe care le știu despre Argentina:  Kempes, Maradona, Messi,  Jorge Mario Bergoglio (Papa Francisc), Peron, Războiul Malvinelor, Patagonia, Jorge Luis Borges, milonga, rugby (union pentru filoenglezi)… și malbec, desigur!
–-Pentru mine și pentru mulți microbiști, rămân cele 5 minute magice din sferturile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din Mexic 1986, când Maradona a marcat Angliei cele mai comentate goluri de la campionatele mondiale. Unul cu mâna, ”a lui Dumnezeu” și apoi unul al secolului. Argentinienii, încă proaspăt marcați de Războiul Malvinelor, s-au văzut răzbunați și chiar nu a mai contat că echipa lor a câștigat finala. Furt, geniu și victorie contra celor mai mari dușmani. Ce să-ți dorești mai mult, decât să-i învingi pe cei care au inventat fotbalul? Iar astăzi, Europa e plină de valoroși fortbaliști argentinieni. Lecția 1: Importă, perfecționează, exportă!
–-Nu pot să uit rezultatul echipei de rugby, care la Cupa Mondială din 2007 a ajuns pe locul 3. Singura echipă de limbă spaniolă participantă la Cupa Mondială și cea care a străpuns monopolul ”marilor puteri” ale balonului oval. Le-a plăcut, l-au învățat și s-au luat la trântă cu francezii și tot Commonwealth-ul. Lecția 2: Importă, perfecționează, exportă!
–-Legenda spune că pe 17 aprilie 1853 președintele Argentinei (da, aveau de atunci) Domingo Faustino Sarmiento l-a mandatat pe expertul francez Michel Aime Pouget să testeze soiurile de viță din Franța. Malbec a fost în selecție. Istoria a vrut să adaucă filoxera și în zona Rhône, regiunea de origine a soiului (Côt Noir sau Pressac sunt numele alternative). Ceea ce a supraviețuit atunci, aproape că a dispărut la înghețul din 1956. Mutat în Argentina, Malbec-ul a mulțumit noilor gazde, s-a maturizat și a devenit celebru acolo, fiind foarte apreciat și în Lumea Veche a vinului. Lecția 3: Importă, perfecționează, exportă!
–-Am deschis ochii și am făcut cunoștinâă cu un supraviețuitor din zona Mendoza, Valle De Uco. Produs de Bodegas Salentein, în varianta Barrel Selection din recolta 2012. Culoare de un violet închis, cu primul nas plin de coacăze negre și mure. Fructele lasă puțin loc pentru ciocolată și vanilie, dar și o discretă tușă de praf de pușcă. Corpolent, gustul de fructe negre se păstrează, finalul lung expune și puțin tutun de trabuc. Alcoolul, deși la 14%, nu deranjează, dar are aciditatea puțin cam ridicată și parcă neintegrată. Un vin bun, care merită încercat și în alt context, astăzi primește 87 puncte, deși cred că sunt puțin exigent mai ales de ziua lui.
–-Și pentru că lucrurile bune se fac cu cap și în echipă, argentinienii din lumea vinului s-au grupat formând o asociație pentru promovarea vinului lor în lume: Wines of Argentina. De aici până la decretarea zilei de 17 aprilie Ziua Mondială a Malbecului  nu a fost decât un pas. Evenimente în zeci de orașe pe tot globul, site dedicat. Iar Bucureștiul e și el pe listă.
–-La mulți ani Malbec!!

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Penedes Wine Trip. Second Episode. Torres

Scris la 16 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

–-Cu o mică întârziere (datorată suedezilor care nu s-au lăsat până nu au golit toate sticlele scoase la degustare) am plecat de la micuța cramă Jean Leon și în 20 de minute am ajuns la gigantul Torres, înființat în urmă cu mai bine de 100 de ani și care a supraviețuit Războiului Civil cu o  scurtă întrerupere.
–-Presați un pic de timp, începem rapid turul domeniului cu ajutorul unui minicar electric, întreaga cramă fiind înțesată de tehnologii care folosesc energii regenerabile (probabil beneficiind astfel și de unele stimulente financiare). Trecem pe rând printre viile frumos lucrate, pe lângă depozitele frigorifice unde strugurii culeși sunt păstrați la adăpost de arșiță până la procesare, prin hrubele pline de mii de butoaie, pe lângă rezervoarele de fermentare din inox.
–-După ce turul cu minicarul se oprește, suntem preluați de unul din zecile de ghizi ai cramei, care printre câteva rânduri de viță ne povestește pe scurt despre tehnici de cultivare, combaterea dăunătorilor, soiuri cultivate etc.  Prezentarea în limba engleză a fost plăcută, ghidul punând la rândul său câteva întrebări legate de diverse aspecte oenologice. Așa am constatat că australienii nu erau doar degustători pasionați, dar aveau și cunoștințe teoretice in domeniu. La una din întrebări m-am dat și eu rotund, răspunzând la cea referitoare la prezența tufelor de trandafiri la capătul rândurilor de vițe. Probabil așa a aflat englezul (da, ghidul era englez pur sânge) că și în România există acest “sistem” de semnalizare a problemelor viței de vie.
–-Am trecut apoi la momentul cel mai așteptat al vizitei: ședința de food and wine pairing. Mesele erau deja pregătite cu paharele de degustare și farfuriile cu brânzeturi, tortilla și saleuri.
–-Degustarea a început cu un Vina Esmeralda 2014, un vin alb ușor (11,5 % alcool),  aromat, din Moscatel și Gewurtztraminer care a mers de minune cu brânza Brie. Un vin pe placul majorității doamnelor din grup (îl găsiți la Winery Outlet). Apoi un merlot tânăr, Atrium 2013, cu arome fructate (cireșe majoritare) asociat de gazde cu o brânză semimaturată produsă local. Un vin ok, dar înșelător, cele 14% de alcool (deși bine integrate) nerecomandându-l ca un vin de cursă lungă.
–-Degustarea s-a încheiat cu Gran Coronas Reserva 2012, un cupaj din Cabernet Sauvignon (majoritar) și Tempranillo.  După mine un vin încă prea tânăr, ușor agresiv cu gingiile și care fără brânza Manchego nu ar fi fost de băut. De asemenea 14% alcool (destul de bine integrat), dar nu cred ca este prea surprinzător pentru zonă.
–-La capitolul diverse, copiii au beneficiat de must, tortilla nu am reușit să o asociez fericit cu nici unul din vinurile degustate, iar blondele de peste Prut au atacat brânzeturile în ordinea inversă celei indicate de ghid (bine, după primul vin mai aveau doar tortilla în farfurie).
–-Am continuat cu vizitarea muzeului cramei și apoi vrând sa bem și noi ceva mai bun, ne-am îndreptat spre barul de degustare.
–-Aici ne-am intersectat și cu alte grupuri de turiști care ne-o luaseră înainte, dar cum barul era imens, am găsit loc ușor. Am decis să încercăm vinuri realizate din soiuri locale și am avut noroc, oferta zilei fiind chiar din două vinuri care se potriveau la fix cu ce doream.
–-Primul a fost Perpetual 2012, din Priorat, realizat din Carinena și Garnacha (la francezi Carignan și  Grenache), un vin care ne-a uluit prin catifelare, prin echilibrul perfect între tanini, aciditate, alcool (15 %) și postgustul interminabil. Un vin mult mai evoluat decât vârsta sa și care putea fi băut cu plăcere acum, confirmând potențialul zonei excepționale din care provine.
–-Am încheiat degustarea cu Grans Murales 2009 (91 pct Wine Advocate și 93 pct Penin), un cupaj din Carinena, Garnacha, Monastrell, Garro și Samso (ultimele două fiind soiuri prefiloxerice), provenit din zona Conca de Barbera. Un vin mult mai matur, mineral, condimentat, cu tanini fini, “doar” 14 % alcool (dar perfect integrat), ușor note de fum, cu un postgust extrem de lung. Un vin de excepție, dar și cu un preț pe măsură (125 euro).
–-Suedezii (ajunși la bar după ce mai zăboviseră în sala de degustare), au mers pe un vin pe care am avut senzația că îl știau (Gran Sangre de Toro), fără să se mai complice.
–-Ieșirea din cramă, normal, prin magazin, unde eram deciși să achiziționăm un Perpetual, însa prețul de aproape 50 euro ne-a mai scăzut entuziasmul (ulterior l-am găsit un pic mai ieftin în duty-free-ul aeroportului din Barcelona), făcându-ne să achiziționăm fratele mai mic, Salmos (care are și un pic de Syrah) cu numai 90 pct Wine Advocate  plus medalie de aur la Mundus Vini (asta însă am aflat de pe site-ul producătorului când am ajuns acasă), dar care era la un preț mult mai prietenos.
–-Am plecat din crama Torres plăcut impresionați de modul în care au știut să-și prezinte “marfa”, de modul de organizare al acestui colos și nu în ultimul rând cu intenția de încerca și alte vinuri din portofoliu (mai ales că și în România este posibil acest lucru, vinurile fiind importate de unul din distribuitorii Casei Regale de la noi).
–-Ultima etapă a turului este crama Freixenet, dar despre ea într-un episod următor.

 

 

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 40 din 106« Prima...102030...3839404142...506070...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori