Trandafirul galben

Scris la 19 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

Nu, nu urmăresc să fac cronica filmului cu Florin Piersic, Marga Barbu și ceilalți, ci doar să prezint un vin cu aromă și culoare în ton cu numele filmului și care cred că și-ar fi găsit loc prin paharele servite prin saloanele Agathei Slătineanu (înainte sa dea buzna Mărgelatu).
Pentru al doilea an consecutiv, în scurta noastră vacanță prin Ardeal, ne-am făcut drum la una din cramele relativ noi apărute in zona Târnavelor, Castel Vinum.
Nu am cum să uit că drumul ce șerpuiește la baza dealului pe care se află viile cramei, acum câțiva ani era sa se surpe datorită “istețimii” localnicilor. Dealul din zonă, cunoscut sub numele de Dealul Cerghidului, a fost plantat cu vii încă de pe vremea Împușcatului. După revoluție, în scurt timp au fost scoase toate viile, așa că drumul a început să o ia la vale. A fost nevoie de niște austrieci să cumpere terenuri în zonă, să le planteze cu viță de vie ca situația să se stabilizeze.
Trecând la vinurile cramei, pot spune că am încercat în ultimii ani mai multe vinuri de la ei: albe, roșii și roze, impresiile fiind destul de diferite.
Rămânând (din degustările anterioare) cu impresia că la vinurile albe, în special, există acolo cineva (daca nu sus, măcar foarte aproape) care le iubește, am insistat tot pe această culoare de vin, chiar dacă eu sunt un declarat fan al vinurilor roșii.
Cea mai recentă degustare a fost a unui Gewurtztraminer 2013 din gama Premium. Îl încercasem și în varianta 2012 și rămăsesem cu o impresie plăcută. Este un vin sec, cu o culoare galben pai și un nas tipic dominat de arome de trandafir si coaja de lămâie.
Gustul este plăcut, proaspăt, dominat de aceleași note de trandafir și citrice. Alcoolul (13,5 %) este extrem de bine integrat, iar aciditatea atât cât trebuie pentru ca vinul să fie foarte ușor de băut chiar și în această toamnă capricioasă. Postgustul este destul de lung, astfel că per ansamblu este un vin extrem de reușit și ar merita 85 pct.
Acum sunt convins ca Mărgelatu ar fi lăsat bucuros anasonul  pentru Gewurtz, iar Buză s-ar fi rostogolit de pe cal cu mai mult entuziasm după ce ar fi sorbit câteva pahare din licoarea de pe Târnave, asta înainte sa apară oamenii trimiși de Aga Mavrodineanu.
Ce vremuri…

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Excursie foto pe la crame

Scris la 15 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

N-am stat prea mult pe gânduri atunci când Cristi P. mi-a propus să dăm o tură de o zi și jumătate prin câteva crame din Dealu Mare la pachet cu inițierea în arta fotografică prin intermediul lui Simion B. Îmi doream demult să învăț cât mai multe despre fotografie, cunoștințele mele despre DSRL și MIRRORLESS fiind aceleași pe care le au băsiștii despre onoare și moralitate. În plus, atunci când văd postările lui Mihai O. sau din Crame România mă apucă sevrajul de invidie, iar lucrurile astea trebuiau îndreptate.
Mi-am luat câțiva prieteni și pe 20 septembrie ne-am îmbarcat spre prima destinație: S.E.R.V.E. Aici am avut parte de o primire tovărășească în vie, unde am luat în vizor plaiurile de merlot din toate pozițiile cu un SONY care avea prea multe butoane pentru mine. Ce-a ieșit se vede. După tura prin cramă și exemplificarea altoirii, am tras un shutting prelung și panoramic la sauvignon+fetească din Terra Romana 2013, până mi s-au aburit lentilele.
Fuga la Casa Colinelor pentru masa de prânz unde am pozat grădina cu bostani din Albă ca Zăpada și am degustat un vin special (tămâioasă cu șarbă!!), hai repejor spre LacertA, unde ne aștepta Mihai B. scăpat de un grup de turci tocmai ieșiți din ramadam și puși pe petrecere. M-am retras pe terasa de sus și-am tot fotografiat până am terminat sticla de Rheinriesling. Pozele au ieșit toate Zeiss, iar eu era să mă fac țăndări pe scara melcată.
Nu mai lungesc vorba și ajung la finalul excursiei de duminică, unde desăvârșirea mea ca fotograf amator s-a produs la Conacul Bellu, luând tufă cu tufă în obiectiv, de data asta cu un alt aparat. La Conacul Urlățeanu era deja mai ușor pentru că aveam ceva experiență, dar aici mi-a atras atenția o sticlă de fetească albă 2013. Floare de Luna Private Reserva de la Halewood. Când știi că a mai luat și medalie de aur la Concours Mondial de Bruxelles 2014, nu mai stai pe gânduri și o cumperi.
Făcută din struguri de Apold Sebeș și maturată în baricuri, feteasca albă are o culoare de chardonnay, adică gălbioară-auriu stălucitoare. Nu-ți mută nasul pentru că aromele sunt reținute și aduc a măr necopt, dar și ceva citrice. Se simte lemnul baricului și în gust, dar nu păcătuiește, iar atacul dulceag îți spune că e un demisec la limita de jos a restului de zahăr. Pentru o fetească albă are o structură robustă, neobișnuită față de ce-am băut până acum, dar o scoate la înaintare aciditatea destul de ridicată. În ceea ce privește alcoolul (13%), iese cam tare în față și rămâne și pe final un pic, într-un post gust scurt spre mediu. Per total, amatorii de spriț și cei cărora secul prea sec le displace, ar putea găsi vinul lor de cursă lungă. Cu 6 papioane și ceva date de mine, cred că i-au prins în zi bună pe cei de la Bruxelles, dar lucrurile astea se pot întâmpla oricui.
Așa că week-end-ul s-a încheiat cu multe fotografii, prieteni noi, revederea cu cei vechi, crame și un vin medaliat. Nu-i puțin, nu?!
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Nunta la cramă

Scris la 12 octombrie 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Și rămăsesem dator cu relatarea de la nunta din Limassol și vinuri de acolo.
Ne-am împăiat destul de greu pentru fericitul eveniment al Alexandrei și al lui Loukas, pentru că nu știam că obiceiul locului spune că întreg ansamblul „masa şi dansul” se compune dintr-un cocktail (pentru cei care nu stau la chef) și apoi masa „clasică”, aia cu dansuri și țipurături până dimineața. Iar înainte de toate astea, aveam de mers și la biserică, unde Alexică, în calitate de domnișor de onoare a ținut să se afirme, introducând câteva obiceiuri noi în tradiția ortodoxiei cipriote. Așa încât la locul unde ne-am deplasat pentru petrecere a ajuns cu urechile asortate cu papionul. Cam roșii.
Locul de petrecere a fost una din cele mai frumoase surprize pentru mine. La 15-16 km de Limassol, printre câteva dealuri calcaroase și semivegetalizate, am ajuns la Hadjiantonas Winery. Un complex turistic format dintr-o cramă mică, de familie, un restaurant foarte frumos, bucătărie profesională, un minihotel și spații imense în aer liber pentru tot felul de evenimente, la care piscina e o bijuterie în contextul arhitectural. Am pozat tot ce-am putut și pentru prietena noastră Cristina din Constanța, pentru schimb de experiență (toate aranjamentele florale, decorațiunile și tot ce mi s-a părut ca noutate pentru mine).
Am înmânat tinerilor miri o sticlă de Colocviu la Paris, așa cum Luiz Alberto a „decretat” la #hangout-ul winelover-ilor de la Budapesta: it is honey moon wine. Și m-am conformat.
Imediat după cocktail-ul din aer liber s-a stârnit o furtună și o ploaie (aducătoare de belșug, dar și de efort în plus pentru organizatori), așa că ne-am strâns în restaurantul de la etaj, aparent neîncăpător. La apariția primelor băuturi și primele schimburi de Hai noroc- Ας τύχη, au dispărut și ultimele bariere culturale dintre noi. Au început melodiile specifice cu trimitere clară spre vesela în exces de pe mese, dar m-am înfipt repede la sabrarea cu satârul din bucătărie a câtorva spumante roze din producția cramei. Am primit drept răsplată de la Natasha Hadjiantonas o frapieră pe masă, sticle fără număr de Xynisteri din producția Domaine Hadjiantonas și invitația de a vizita subsolurile clădirii unde statea adăpostită crama. Cum să rezist la așa ceva?! Era ca și cum Magda Pălimaru m-ar fi invitat la ea la „o cafea” seara pe la ora 23.oo. Așa ceva nu se refuză. Am coborât cu liftul la nivelul -2 și am putut să văd mica și cocheta cramă, sala baricurilor și locul de depozitare a sticlelor de vin roșu puse la învechit, așa cum se poate vedea din poze, după care am degustat un chardonnay binișor afumat la baric, dar bun.
Foarte frumos, interesant și inedit pentru mine, dar am urcat repejor să mai sabrăm o șampanie adevărată împreună cu Loukas, după care m-am dedicat 100% vinului xynisteri pe care-l aveam din belșug la masă.
Soiul este cipriot și se cultivă pe tot cuprinsul insulei, dar mai ales în apropierea Limassol-ului. Are o culoarea deschisă de galben-pai, strălucitor, iar aromele sunt de măr verde, iz vegetal, dar și o tentă de miros de tei cu ceva dulceag. La gust, pe lângă mineralitatea crescută, aduce a combinație de fetească albă și frâncușa de pe la noi, din punct de vedere al acidității, foarte sec și potrivit cu mâncăruri sărate, picante, dar oricum din categoria celor ușoare. 6 papioane și ceva cred că-l califică la un vin agrabil, potrivit petrecerilor lungi cu muzica, anturajul și atmosfera de sărbătoare.
Precum soiul de vin, asemanator cu vinurile de pe la noi, așa și muzica de la petrecere, două de-ale lor, două de-ale noastre, apoi recital de dans specific, la care bărbații fluturau o batistă albă, iar femeile îi admirau de pe margine.
Urându’le ce se cuvine mirilor, ne-am retras tiptil pentru că a doua zi, până la plecarea spre Larnaka ne aștepta o zi călduroasă de plajă mediteraneană într-un sfârșit de septembrie cum n-am mai trăit.
La revedere Cipru, ne mai vedem noi!
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Vinuri Cipriote kυπριακά Kρασιά

Scris la 8 octombrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Lunile septembrie și octombrie abundă în evenimente pentru iubitorii de vin. O lansare de gamă, o vizită la cramă, primul must, primul vin, o deschidere de  winebar și tot așa. Dar e și perioada nunților, la care nu poți lipsi, mai ales când mirele sau mireasa se căsătoresc pentru prima oară… Așa că cel mai bine e să le îmbini pe amândouă. Eu mi-am propus să scriu despre ele în ordinea cronologică. De pildă, eu am fost cu două week-end-uri în urmă la nunta Alexandrei. La Limassol (Lemessos). Și cum nu fusesem niciodată în Cipru, eram curios sa văd şi eu ce vinuri beau oamenii ăia, pentru că de circulat cu mașina, sunt total anapoda.
Vreme frumoasă de vară târzie, cu soare, palmieri înalți, adiere de Mediterană, oameni mereu zâmbitori și mai ales amabili. Se vede că aici turismul are rădăcini adânci, de pe vremea lui Ulysse. Și ca semn că lucrurile mergeau bine de când sosisem, ce credeți că am văzut chiar vis-à-vis de hotel? Un mare magazine de vinuri Bottles- Wine & Spirit. Bravo! În timp ce unii pregăteau mireasa, eu dam buzna printre rafturi, încercând să mă sfătuiesc cu vânzătorul care din vinuri se potrivește mai bine cu halloumi (me – big fan). Am cerut doar soiuri cipriote sau blenduri (cu cele internaționale consacrate).
Am ales câteva, dar n-am rezistat să nu încerc și un sauvignon+semillon (mare gafă). Am mai bănănăit eu prin oraș de mi s-a lungit punga cu sticle, și ce credeți că-mi sare ca măgaru-n drum? Un winebar: Fine Wine Boutique. N-am mai intrat pentru că trebuia să duc sticle la frigider, iar în scurt timp după răcire aveam să degust un vin tare simpatic, alături de preferata mea brînză prăjită.
Sauvignon blanc și xynisteri (Bottles Series). Eticheta, după cum se vede, e haioasă și colorată. Screw-cap ca pentru turiști nepregătiți și o frumoasă culoarea a vinului, galben-verzui pal. M-am abținut cu greu să nu degust, dar nu-mi pare rău, pentru că aromele erau foarte agreabile și promiteau un vin bun. Nas ierbos, cu fân și mult măr verde, asemănător cu ceva de la feteasca regală, dar și destul pipi de pisică. Iar în Limassol vezi pisici mai multe decât afișele cu Iohannis în București.
Până să mă reped la brânzică, dau de un atac fresh și revigorant de fructe albe aproape coapte, vioi și sprințar, bun lângă orice fel de mâncare ușoară, cum numai prin zona asta se pregătește. Alcool (12,5%) așezat bine, aciditate corespunzătoare (ridicată) și toate condițiile pentru +6,5 papioane.
Așa că dacă dați de combinația asta de soiuri, nu o ocoliți. Pentru zilele cu mare și soare ar putea fi asocierea de succes în vacanțele cipriote. Despre nuntă… urmează!
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Pac-pac! Două scurte, dar regale

Scris la 25 septembrie 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Amicul şi veciunul meu Dan P. mă sună ieri şi-și anunță vizita la mine cu gândul de a-mi face o surpriză. Hai să-ți dau să deguști un vin alb șmecher făcut de un nene haios! Zghihară cu feteasca regalăÎncepeam să mă gândesc cine și unde a mai făcut combinația asta?! Și pentru că eram într-un magazin, am luat la întâmplare o congelatură de pește, pentru că nu știam ce să încropesc rapid până la ora 19.oo.
Când vine şi văd sticla, îmi amintesc imediat de faptul că știam istoria vinului și participasem chiar la lansare de la Sol Gallery, în iunie, anul trecut. Sofia! Un vin făcut la Avereşti de Claudiu Creţu, la cererea lui Cosmin Zidurean, pentru că simpaticul realizator TV și l-a dorit într-un fel anume. Cu zero rest de zahăr, cu aciditatea very high (conform zonei), foarte vioi, fresh și de cursă lungă. Am scos repede peștele din cuptor, am uns cu cremă de brânză câteva felii de chiflă și-am dat cu notele de degustare: după un an și ceva rămâne aproape identic de proaspăt, apetisant și interesant în arome florale, cu un postgust ușor amărui, așa cum îi stă bine zghiharei. Foarte potrivit pentru zilele călduroase. Alcool 12,5 și +6 papioane. Merită să-l încercați, deși nu știu unde-l puteți găsi, în afară de restaurantul La Copac.
A venit și rândul meu să dau un vin și-am scos din răcitor tot combinație de fetească regală, dar cu chardonnay. Pentru că tot fusesem într-o excursie cu tema foto împreună cu Cristi P. în Dealu Mare, am poposit și la Budureasca, cramă pe care o vizitam pentru prima oară.
De-acolo, n-am putut rezista brunetei de la magazinul de prezentare și-am cumpărat un vin nou lansat: Daphix. Culoare gălbui-pai, cu mici intruzuni verzui din care răzbate mirosul chardonnay-ului baricat. Nas puțin dulceag, deși conținutul de feteasca regală e de 65%. E ceva aromă zglobie și vegetală, dar trebuie să insiști. Lângă vin un cu asemenea montură, am pus la wok chestii de-alea asiatice cu muguri de bambus, orez, legume picante cu arome domoale. Am concluzionat cu Dan că ne place structura vinului, chardonnay-ul fiind responsabil cu corpolența, iar regala cu vivacitatea, că are alcoolul la locul său (13%) și că 6,5 papioane din 8, i se potrivesc. Păcat de faptul că s-a lansat tocmai la începutul toamnei, ar fi fost potrivit pentru serile calde de vara.
Dacă v-am stârnit interesul, știți ce aveți de facut. Încercați-le!
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 60 din 115« Prima...102030...5859606162...708090...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori