Viognier din Valea Traciei
—-A cam inceput sa-mi placa viognierul.
—-Din pacate, pe la noi nu gasesti multe vinuri facute din soiul asta. 
Am incercat si mi-a placut cel de la Segarcea (blend alaturi de chardonnay si pinot gris), apoi cel de la Halewood (Rhea) si unul de la Domeniile Franco-Romane (un vin neimbuteliat). Probabil or mai fi, dar nu le stiu eu.
—-In Bulgaria, insa, din punct de vedere al viognierului, e raiul de pe Pamant. Îl gasesti in toate formele. Am avut ocazia ca la BIWC de la mai sfarsitul lui mai sa ma răsfăț degustand mai multe variante. Totusi, unul m-a surprins prin calitate si mai ales prin finete. La standul celor de la Alexandra Estate Winery, unde si Bogdan a gasit un roze pe placul sau, am reusit sa o conving pe simpatica Lora sa-mi vanda o sticla de viognier (15 leva). Sticla e impresionanta prin calitate si o gasesc foarte eleganta. 
Insa vinul l-am redegustat doar cu 2 zile in urma si mi-a placut din nou, insoțindu-l cu o varza calita dreasa cu felii de chorizo ardelenesc. Asa, de pofta!
—-Viognierul de la AEW de 2014 are o culoare galben-verzuie 
stralucitoare și începe cu un nas puternic floral (aparent asemanator cu feteasca regala), apoi vin corcodusele, lamaile, simti ca e putin baricat si are in plus mirosul circeilor de vita zdrobiti in mana. E un vin sec, destul de corpulent (si datorita tentei de stejar date de butoi), robust si datorita celor 13,5 vol. de alcool si totul se echilibreaza cu aciditatea crescuta care-l rotunjeste. Cu un post gust scurt spre mediu cu tenta amarui-placuta, se duce spre +7 papioane/8 mai ales pentru eleganță.
—-Intalnirea cu acest vin, pentru amatorii de albe florale, va fi una foarte placuta.
—-RaSto
Ziua de Feteasca Alba
—Mi-am facut un obicei. Pe 15 august beau feteasca alba pe malul unei ape.
—Daca anul trecut ne-am dat cu pluta pe lacul Mogosoaia, anul asta m-a gasit in munti, pe malul Dambovicioarei, la adapost de canicula. 
—Si aveam la mine trei din fetestile de 2014 cu care in ultimul timp m-am inteles cel mai bine din cele cu care m-am intalnit: Colocviu la Atena, Plai si Liliac.
—Racite bine in pârâu, le-am deschis pe toate odata si asezonate cu ce trebuie am inceput sa le iau la “puricat”.
Colocviu la Atena (Casa de Vinuri Cotnari) – culoare galben-aurie, nas destul de parfumat cu mere si caise verzi, suficienta tipicitate de soi, iar in gust catifelata, corpolenta si cu aciditate rificata. Alcool destul de bine integrat si cu finish usor amarui, fara sa displaca. E genul de feteasca pe care o poti recunoaste si spune si de unde este, pentru ca are ceva aparte. Dupa gustul meu se apropie bine de 7 papioane/8.
Plai (UnicomProduction) – nu discutam despre eticheta, ca are cine, asa ca m-am concentrat pe culoarea frumoasa galben pai cu insertii verzui si nasul placut, dar mai retinut decat la precedenta. Citrice, mere verzi si sec de sec. Feteasca asta de Dealu Mare are si ea tipicitate, sta bine la aciditate, insa mi se pare ca alcoolul iese putin in fata, anuntandu-se un vin mai robust. Recomandat pentru seri racoroase. Post gustul lung o face placuta si-ti doresti inca un pahar, pentru ca e OK. Aproape 7 papioane/8.
Liliac – feteasca de Transilvania te ademenste cu culoare galbena cu ceva straluciri. Usor parfumata, dar cu tipicitate, iti dai seama ca nu seamana cu cele de dinainte, avand o aroma aparte. Pe langa marul verde, vine din urma o explozie de fructe in care domina citricele. Atacul pare dulceag, dar in limitele unui vin sec, cu echilibru bun dat de aciditate, 
corpolenta si alcool. Plusul de zahar resimtit continua si in gust si ajuta si la finish – destul de lung – rezultand un vin mai ademenitor si de consum intelungat pe caldura. Putin peste 7 papioane/8.
Mai sunt fetesti albe de testat si se pot face cate clasamente vreti, dar ceea ce conteaza mai mult e compania, atmosfera si locul in care te afli. Iar astea conteaza cel mai mult. Se vede si din poze.
Noroc!
RaSto
Cool Plăvaie
—-Cu o luna in urma am avut ocazia ca pentru putin timp sa vizitez Crama Gîrboiu. 
Asezata in mijlocul triunghilui format de localitatile Terchesti, Dragosloveni si Popesti – nu departe de DN2 in drumul spre Focșani. Locul, desi e destul de lipsit de pitoresc, te impresioneaza prin stilul nemțesc: hala cramei, tancurile mari de inox, depozitul si numai dupa ce ajungi sus la sala de degustare (tapetata cu trofee) iti reamintesti ca esti in locul unde cateva vinuri din soiurile romanesti se fac cel mai bine.
—-De fiecare data, vara, pe langa zghihara, mi se face dor de șarbă si plăvaie. Si daca sarba o poti intalni si prin alte parti, plavaia imbuteliata nu stiu unde se mai poate gasi. Despre plavaie 
– soi caracteristic zonei de sud a Moldovei (Vrancea, in special) se stie destul de putin si trebuie sa folosesti Google sau sa te apuci de citit ca sa afli cate ceva in plus.
—-Am profitat de caldura mare din acea zi si am poposit ceva mai mult in depozitul racoros, simtindu-ma ca un copil in candyshop. Evident ca n-am plecat singur de-acolo si-am luat plăvaia cu mine! Chiar multă.
—-Racit bine, vinul din plavaie e cool! Galbior cu insertii verzui, ii zice bine si olfactiv. Semiaromat, cu nuante de flori de vara si citrice, te face curios sa-l gusti degrabă. Cu suficienta mineralitate si aciditate medie, plavaia trebuie tratata ca un vin tanar, vioi si trebuie profitat de prospetimea sa. Gustul sec e dominat de un amestec de citrice, piersica si ceva zarzare coapte si fac pereche buna cu nivelul mai scazut de alcool (12%). 
Nu va ganditi la vreo pretențioșenie de vin (+6 papioane/8), pentru ca menirea sa principala e sa vă racoreasca si sa va acompanieze o masa de vara. Faptul ca are screw-cap, iar pretul fiind in jur de 20 de lei, vă conduc la ideea unui vin vesel, corect si pe care ti-l doresti alaturi de pește, branzeturi, pui (evident) si legume mandatory.
—-Try cool Plăvaie!
—-RaSto
Păsărica de Bordeaux
—-
De aproape 4 ani, pe piata noastra de vinuri, face cariera acest sauvignon blanc. Chateau La Verriere.
—-S-a scris si se va scrie despre acest vin pentru ca e un vin cumsecade. Cunosc pasionati care nu dorm bine daca n-au 2-3 sticle in beci sau la frigider. Multi isi iau acasa cu baxurile, iar unii l-au avut ca vin la nunta. Asta nu inseamna ca e un vin popular. Calitatea, regiunea si pretul il califica la alt nivel. Un vin pentru cunoscatori la un pret corect (10 euro).
—-Verriere-ul de 2014 care a ajuns pe piata noastra in urma cu o luna, dar fara prea multa valva, nu e cu mult diferit de ce ne-a obisnuit pana acum. Primul lucru pe care-l remarci este contraeticheta. 
In limba romana si cu mentiune speciala pentru cel care l-a descoperit, l-a importat si pe care-l felicit.
—-Galben-verzui, cu miros inconfundabil de sauvignon de lume veche, razbate tipicitatea si nuanta de ardei gras, ierbos si mai putin parfumat (si exploziv) decat precedentul. Imi plac vinurile la care gustul confirma mirosul placut. Verriere-ul asta e din aceasta categorie. Mult mar verde, citrice, proaspat cu toti parametrii in echilibru (aciditate, corp, alcool – 13% ), cu un post gust destul de lung, nu-l putem aseza decat la ++7 papioane/8.
—-Generos in asocieri culinare light, sauvignonul asta confirma iar si devine mon ami si vara asta.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente