Tierra Del Fuego

Scris la 1 martie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Vai de mine, ce provocator e acest titlu! Am impresia că știu la ce vă gândiți, dar chiar e vorba de un vin. Un vin chilian. Bieții oameni, de unde să știe ce bășcălie e în România cu numele ăsta.
….L-am încercat, fiind uimit de denumire și neputând să mă abțin să nu verific dacă găsesc o asemanare cu natura cântecelor lui Paul Surugiu (zis Fuego).
….Fi-ți atenți ce scrie pe contraetichetă:
În îndepartatul și legendarul ținut din sudul țării Chile, un petec de cer albastru apare de după niște nori ușori, iar soarele de după amiază este doar o sursă de lumină îndepărtată care pictează împrejurimile în portocaliu și arămiu, asemeni unui foc de tabără ce strălucea de-a lungul acestor coaste care i-au dat numele de Ținutul de Foc.   Ținutul de Foc… o pasiune de culori, arome și amintiri care dau viața vinurilor noastre cele mai nobile”…Păi dacă s-apucă talentatul neamului de textul ăsta să-l pună-n note, scoate un hit chilian de ne-apucă invidia.
….Dar să vorbim și de vin, că mă dor tâmplele de-atâta inspirație geografico-muzicală…
….Tierra Del Fuego Sauvignon Blanc 2011 din Valle del Maule si produs de Crebar SA inSantiago. Pe eticheta, în partea de sus stă inițiala F aurie, scrisă-n fugă. Despre nas, nu prea ai ce scrie, pentru că cu greu identifici ceva. Nu-ți vei da seama dacă e un riesling, fetească sau altceva în pahar, decât ceva grapefruit și un pic de sâmbure de caisă. Neavând cine stie ce așteptări, duc paharul la gură și vine un atac de vin demisec, cam plat, cu iz de flori de vară și corcodușe cu grapefruit. Vinul e lipsit de aciditate si aparent apos (12,5 %), dar după ce înghiți, vine și tăria. E destul de sec pe final și nu-ți lasă nimic care să te impresioneze. În concluzie, nu prea mi-a placut și-mi pun și întrebarea: cât de tare m-am spurcat la vinurile bune?
….Vinul poate fi găsit la 27 de lei pe magazinele on-line.
….Fuego, ai legătura! Zi una de primavară. Sărut mâna, domnişoară !

{lang: 'ro'}
Comenteaza

24 Februarie – O Zi Plină

Scris la 28 februarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Lăsând deoparte semnificația zilei de Dragobete, chiar am avut o zi plină. Încă de dimineață m-am grăbit să ajung la Godot Cafe, unde aveam o misiune foarte importantă- să joc rolul de Master of Ceremonies al unui eveniment foarte interesant: discursurile finale ale celor 7 absolvenți ai cursului Estoria – continuare a programului ERISMA (leadership creativ). Odată ajuns, mă împăiez în smoking și-mi atârn papionul de rigoare și POC !.. vine prima surpriză pe nebăute cafeaua. Adrian Stanciu vine prin învăluire și-mi înmânează solemn o sticlă de vin alb Verriere Bellevue, din Bordeaux (vezi povestea și comentariile din 17 dec. 2012 http://vin2.ro/de-la-cariere-la-verriere/#comments ). Mi-l promisese mai demult, dar uitasem. Mulțumesc.
….Urc pe scenă mai mult cu gândul la vinul primit și ascult cele șapte discursuri pline de haz, de concentrare și de emoție. După decernarea premiilor, le fac și eu un cadou concurenților- o reușită sabrare de Cava Brut Castellroig, cu tot cu conținut.
….O parte din noi ne retragem să luăm masa și ajungem la restaurantul Vecchio 1812 (fosta cafenea veche din spatele Hanului Manuc), unde dau de a doua surpriză: nu aveau în stoc niciun vin sub 90 de la lei și printr-o anevoioasă negociere, ne-am pricopsit cu-n Rotenberg roze la 63 de lei, care a mers cu ce comandasem de mâncare.
….Ajuns acasă, nu mi-a trebuit să mai răcesc „micul Verriere”, pentru că-l scosesem din portbagajul mașinii. Drept martor, deschid și pe celalalt Chateau la Verriere (luat de la AlmaTim), doar pentru comparație.
….Ce ne spune micul Verriere, pe numele sau Verriere Bellevue? Mai întâi ne arată o etichetă specifică vinurilor din Bordeaux, cu puține date pe sticlă, neindicând soiul, dar infățișând un castel turtit și anul 2011. Nasul e plăcut, de ierburi tipice, soc și pișu de pisică dans tout le vin. Nu mai am răbdare și bag bouche-ul în pahar:  foarte fresh, acidulat cu năvălirea citricelor și socului, ceea ce-l fac dulce-acrișor, plăcut, dar cu o ușoară notă apoasă. Are 13% alcool, ca și fratele mai mare, însă puțin dezechilibrat pe final, pentru că tăria vine cam abundent la sfârșit, ceea ce-l dă înapoi. Nu poți spune că-i rău deloc, pentru că la al doilea pahar devine prietenos, dar cu rezerva semnalată mai sus. Oricând te poți duce cu el la o „trântă” unde găsești la masă băutori specializaţi și n-ai să te faci de râs.
….A treia surpriză vine când afli prețul, e adevarat că acesta e chiar de la sursă (cramă) : 3,5 euro !! Mai comentăm ?!!
….Cu lacrimi de ciudă, bonne chance,
….RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

O minunăţie de vin !

Scris la 20 februarie 2013 in Povesti despre vin | 5 comentarii

….Pe numele lui adevărat: Reserva Santa Rosa 2008 – Enrique Mendoza. Este un vin spaniol din zona Alicante, cu preţul de 20,75 euro/sticlă (www.decantalo.com) şi  o “alcoolemie” de 14%. Este un asamblaj format din: Cabernet Sauvignon 70%, Merlot 15%, Shiraz 15%. Puncte Parker parcă 90, dar pentru mine acest lucru nu prea are importanţă.
….Culoarea acestui vin este rubinie, cu un aspect curat şi o limpiditate bună.
….Mirosul este puţin reţinut, începe cu mure şi prune coapte, pe un pat floral de violete, aş zice eu. Lemnul vine după fruct, uşor şi foarte elegant cu note de cacaua şi condiment (nucşoară şi cuişoare, alături de piper negru). Pe final se simte o undă aproape imperceptibilă de salvie şi mentă, care împreună cu cele de mai sus, dau vinului un miros de o nobleţe fără margini.
….De cum îl guşti, gura ţi se umple de fruct, cu prună puţin afumată înconjurată de taninii copţi şi cât se poate de catifelaţi. Imediat îţi dai seama că ai de-a face cu un vin corpolent, ce are o structură excelentă, dar şi perfect echilibrat şi cu o fineţe remarcabilă. Aciditatea este atât de prezenta încât poate fi simţită şi după finalul foarte lung, dar fără să fie absolut deloc deranjantă, ba din contră este foarte plăcută.
Cuvintele care aproape fără voie îţi vin pe buze la descrierea vinului sunt: echilibru perfect, putere şi elegantă, dar fără nici o urmă de agresivitate sau vulgaritate.
“Pumn de oţel în mănuşa de catifea”, este exact expresia inventată pentru caracterizarea lui!
Un vin excelent cum de puţine ori în viaţa îţi este dat să întâlneşti. Merită cumpărat şi băut fără nici cea mai mică reţinere, iar eu trebuie să recunosc că am băut puţine vinuri în viaţa mea, atât de bogate şi plăcute ca acesta.
Vă rog să-l încercaţi!
Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Valentine’s Edition

Scris la 18 februarie 2013 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

….De curând primesc o informaţie că ar mai exista câteva sticle de sauvignon blanc Edition 2008 de la Crama Basilescu. Vinul îmi trezise amintiri foarte plăcute, pentru că-l descoperisem prin 2010, după o degustare reuşită alături de Nick Filip și apoi am făcut o vizită la crama din Dealu Mare, alături de Silviu P., Mihai M. şi Dragoş S. Declaram atunci că acest vin este cel mai bun sauvignon românesc, iar poetul nostru bucătar – Mircea Dinescu, prezent și el acolo, părea să fie de acord.
….Verific informația la sursă și se confirmă. Mai există câteva sticle rătăcite prin câteva depozite, îl sun pe Dragoș și comand de toți banii de dinainte de salariu.  Dragoș confirmă că vinul e neschimbat, degustându-l primul. Ajung și eu cu el acasă și după răcirea corespunzătoare, dau cu „speritoarea”-n el.
….Ce spune „laboratorul” din Chitila? Zice că: are o culoare pal-gălbuie, aproape transparent și cu uşoare inserţii de verzui. Nasul e impecabil, cu tipicitate, cu zeamă de pisoi, agrișe, soc, ierburi de câmp ușor uscate, citrice și corcodușe necoapte, toate blender-uite în miros. Un astfel de miros creează așteptări și duc paharul la gură. Atacul e surprinzător de acid și fresh, cu gustul ăla bun de care încep să-mi aduc aminte. Iarbă necosită, succesiuni de dulce-acrișor, fructe exotice acrişoare. Finalul e sec, plăcut și persistent. E greu să fii zgârcit cu cuvintele mari, când îți place ceva așa de mult și-ți aduce aminte de „copilărie”. Uitasem să spun că vinul e corpolent și cele 13,6% alcool sunt aşezate acolo unde trebuie.
….La urma urmei, nu văd de ce nu aș lăuda acest vin, pentu că tot nu se mai găsește, așa că nu pot fi acuzat de reclamă.
….L-am băut pe 14 februarie, făcându-mi un frumos cadou, ca îndrăgostit de vin ce sunt.
….Noroc!
….RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Răţoi cu portocale !

Scris la 14 februarie 2013 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Într-o zi cu soare şi cu două dimineţi, o pun eu frumos la drum, până la “Lidl” să cumpăr un răţoi mort pe care să-l gătesc. Cică era raţă asiatică, dar ce să zic după ochi nu părea. Deloc migdalaţi, sau măcar galbeni să fi fost…
….Îl aduc acasă, îl omenesc cu tot felul de mirodenii şi miroase, apoi îl bag la cuptor. Mă pun pe sosul de portocale, îl prepar îl gust fierbinte şi îl las puţin să respire.
….Ce să zic, una peste alta am dat-o de gard atât cu răţoiul, cât şi cu minunatul sos de portocale. Dacă răţoiul a ieşit din cuptor tare ca fierul, iute ca oţelul, sosul era o dulcegărie, Doamne o dulcegărie de te treceau toate apele. Nici pe pâine cu unt nu cred că ar fi mers greţoşenia asta cu zahăr caramel!
….Sosul şi-a luat avânt direct spre coşul de gunoi şi am rămas eu faţa în faţă cu răţoiul mort aburind din cuptor. Am tras de el de mi-au sărit măselele, mă doare maxilarul şi în zilele noastre, dar am desfăcut lângă o sticlă de vin “Crama Oprişor, Cabernet Sauvignon 2010”, care m-a uns la suflet.
Şi cum s-a aşezat el în pahar, cu mirosul acela de fructe roşii de pădure coapte şi cum mi-a dat el pe la nas cu vanilia de la baricul, cu ciocolată, cu piperul, Doamne îmi venea să-l îmbrăţişez, când apare pe dasupra şi o briză cu tentă de animal care, incredibil nu era de la răţoiul asiatic.
….Apoi, de cum l-am pus pe limbă, am descoperit un gust excelent, acrişor cu ceva fructe de pădure, cu final mediu plin de sâmburi de migdale. Alcoolul foarte bine integrat, taninii rotunzi şi jucăuşi, corpul mediu şi aciditatea bună m-au vrăjit nu alta. Un vin discret, dar elegant care îmi place exact aşa cum este acum şi pe care l-aş putea bea zilnic.
….Noroc cu băutura, că mi-a revenit buna dispoziţie şi am uitat repede de răţoiul musculos, pe care l-am cazat până la urma exact acolo unde îi era locul, adică în gunoi! Şi uite aşa a mai trecut o zi minunată din viaţa mea, raţă nu mai gătesc, dar vă asigur că am în beci o provizie suficientă de Cabernet Sauvignon – Crama Oprişor 2010, care o să îmi ajungă mulţi ani de aici înainte.
Semnat: al vostru Bogdan – răţoiul şef!

 

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 98 din 111« Prima...102030...96979899100...110...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori