Chardonnay Reserva LacertA 2010 excelență

Scris la 8 noiembrie 2012 in Povesti despre vin | 4 comentarii

….Luni, 5 noiembrie, la Hotel Marshal, Vinul.ro ne-a invitat la decernarea premiilor de excelenţă 2012. Lume multă. Saluturi, pupături şi speech-uri ale câştigătorilor, muzică, fete frumoase, tot ce trebuie pentru o asemenea întâlnire. După ce facem poza de rigoare de la panou, cu Mihai şi cu Nicuşor, ne așezăm la o masă mai retrasă, unde mă trezesc că cineva (pe care nu-l cunoşteam) îmi toarnă sănăos mai bine de jumatate de pahar mare cu Chardonnay Reserva LacertA 2010. Îl adulmec şi aud la microfon vocea lui Valentin, care anunţă medalie de argint la secţiunea non-retail- vinuri albe seci, tocmai pentru acest vin. Am băut din el aproape toată seara şi greu îţi vine să te opreşti. Dar aveam un gând cu vinul ăsta.
….Pe 7 noiembrie, aveam de sărbătorit în familie, pe Pappy- cockerul nostru care împlinea 17 ani. Bietul Pappy de abia se ma ţine pe picioare, nu prea mai vede şi tot parterul casei îl tapetăm zilnic cu absorbante, dar el a fost şi este primul nostru cățel, așa că …îi sărbătorim acum cei aproape 86 de ani umani. Evident tort, lumânări, baloane, cântat Mulţi Ani Traiască, dar nu putea lipsi un vin și cine urcă voios din beci ?.. Chardonnay Reserva LacertA 2010 în persoană, care-l salută pe sărbătorit şi face o plecăciune către mine pentru a-i fi scos dopul şi a se prezenta în faţa noastră gol-goluţ în pahare.
….Reiau adulmecatul din 5 noiembrie şi mă bucur din plin de mirosul frumos, crocant-afumat al licorii. Şi iar mi se întâmplă ceva ciudat: de ce cu ochii închişi am senzaţia că mirosul se simte mai altfel ? Revenim la nas: floral, paie, vanilie, fructe coapte. Şi-l vârâm în gură încet… catifelat, acid subtil, crocant, onctuos, cu toate fructele exotice integrate în cele 14,5 % tărie. Un postgust elegant, amărui atât cât trebuie. Nu are rost să vorbim de preț, pentru că nu vrem să ne încruntăm la petreceri. Eu l-aş recomanda drept pansament celor loviți din dragoste sau celor care au nevoie de elixirul tineretii… poate chiar și Pappy ! N-am dat niciodată puncte în postări, dar eu îl calific la 88-89 puncte.
….Un vin bun pentru ocazii speciale ! La multi ani Pappy !
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Episodul 3 – Caloian Zinfandel 2011

Scris la 6 noiembrie 2012 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Povestea zinfandelului a fost îndeajuns scrisă pe toate site-urile despre vin. Plecat din Adriatica de ceva timp, tocmai în Statele Unite și-a facut loc cel mai bine. Practic, a devenit un strugure american, iar vinul făcut acum de ei, este (în proporție de 90%) un demisec roșu.
….Noutatea de la GoodWine-ul din primăvara asta a fost adusă de Lucky Star-ul de la Oprișor, care l-a vinificat în alb și sec, dintr-un hectar de vie. Din punctul meu de vedere (și să nu se supere consultanții cramei), ilustrația etichetei și numele vinului sunt ca nuca-n perete în conceptul de Oltenia profundă. N-am nici un dubiu că cineva va veni să îmi explice legatura implicită și evidentă, dar până atunci… nu văd conexiunea.
….Din primavara și până acum, împreună cu mulți amici de-ai mei, numai baie în zinfandel n-am facut, pentru că ne-a cam plăcut. Cu o culoare alb-gălbuie spre semitransparent și cu un miros floral, cu multe citrice, aduce un pic a Riesling. Gustul începe acid, acrișor, apoi ușor dulce, iar acrișor spre sec bine de tot. Nu ai cu ce să-l asemeni, dar ai senzația că ți-au rămas prin gură niște pulpă de zarzăre aproape coapte. Alcooloul e la locul lui, nu-i plecat din corpul vinului și simți cele 13,5 grade integrate.
….Eu spun că pentru primul an de lansare, vinul ăsta a prins, fiind promovat din plin și având un preț prietenos. Aștept să-l vad și anul viitor, dar pentru mine, surpriza placută ar fi dacă l-aș vedea și în variantă roze. Ce-ar fi ?!
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Floricele de porumb

Scris la 1 noiembrie 2012 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Mai întâi să vă spun câteva cuvinte despre „Pinot Noir”: este unul dintre cele mai bune vinuri din lume, nu foarte corpolente, delicate, cu o eleganţă fără margini şi o evoluţie câteodată fabuloasă. Acest mare vin este mândria Burgundiei, dar nu numai şi deseori îl auzim asociat cu cuvinte şi expresii de genul: „diafan”, „nemaiîntâlnit”, „moale şi catifelat”,  „mâna de fier în mănuşă de catifea”,  „tare ca parul”,  „cu cracii până la gingii”…, toate care mai de care mai laudative!
….Dar cum îl recunoaştem? Un „Pinot” bun este un vin puţin mai dulceag şi cu un parfum catifelat. Taninii nu sunt aşa marcanţi, deoarece strugurele este mai puţin „sâmburos” şi cu pielița mult mai subţire. „Pinot-ul” tânăr are miros clar de „zmeură”, la mijlocul vieţii observăm nuanţe „vegetale” şi „ciupercă”, iar când se apropie de apogeu „sfeclă roşie fiartă” şi „vânat”. Cine îl bea fie şi o singură dată, nu are cum să nu se îndrăgostească pentru tot restul vieţii de acest vin.
….Acestea fiind zise, am desfăcut o sticlă de: Ouintus Grant Reserva – Pinot Noir 2010. Este un vin „made in Chile” şi îl găsiţi la vânzare între 49-65 ron/sticlă.
….Ce să-i pun alături? Fiind un vin iubit în toată lumea largă, mă hotărăsc să aleg desigur ceva din meniul internaţional – „Popcorn”!
….Ce să vă zic – se „inciucaleaza” perfect şi nimic pe lumea asta nu ar putea merge mai bine! Mirosul floricelelor sărate şi cel de vanilie cu zmeură al vinului se îmbină dumnezeieşte. Dulceaţa fructelor de pădure coapte, taninii rotunzi şi aciditatea perfectă, fac din acest vin, unul ce cu greu îl poţi lua de la gură. Gustul durează destul de mult şi închide cu o tuşă ce aminteşte de cireşe amare. Are un comportament perfect, mai puţin poate al alcoolului ce iese un pic în evidenţă atât la gust cât şi miros.
….Este un vin ce, după părerea mea, poate fi servit atât la masă lângă felul principal, dar şi pe terasă împreună cu prietenii şi mai ales prietenele. Este foarte afectuos cu doamnele şi cu domnişoarele, de aceea eu nu i-aş lăsa o clipa singuri la masă.
Este un vin pe care îl recomand!
Bogdan.

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Poem în alb de Sf. Dumitru

Scris la 29 octombrie 2012 in Povesti despre vin | 7 comentarii

….Pe 26 octombrie a fost Sf. Dumitru, așa că l-am sărbătorit pe tataie Mitu.
Cu o pofta nestăvilită de sarmale, ne-am dus la La Mama de lângă Dinamo, fiind aproape de el. Am studiat menu-ul cu mâncare, însă lista de băuturi, mai ales de vinuri, a suferit modificări mari de tot. Cum pe 20 oct. ne făcusem de cap în noua locație de la Universitate, am zis că de data asta să aprofundăm Poemul în Alb, numit aici Kerner-ul de la Villa Vinea. Soiul nefiind omologat în România, e trecut ca un vin alb de masă. În așteptarea sarmalelor, pe care le-am comandat eu, am avut suficient timp să-l mai iau la rost pe „nemțoiul” Kerner, pentru că nefiind zăpadă afară, încă nu-l pot numi Poem în Alb.
….Dând noroc cu tataie, l-am cercetat mai bine și la culoare și am văzut un galben pai spre un pic de verde, foarte clar și strălucitor. Mirosindu-l, nu te impresionează  foarte tare, dar îți dai seama că e ceva promițător, cu iz de fructe verzi, necoapte. Prima gură te surprinde, având senzația că e un cupaj între riesling, fetească, ceva sauvignon, dar și ușoare urme de tămâioasă seacă. Apoi, simți tăria vinului (cu alcool de 14%) și pui paharul jos dându-ți seama că ai de-a face cu partener serios la masă. E ceva floral acolo, dar și zărzărele și măr verde. Nu are un post gust pronunţat, dar în combinaţie cu mâncarea, totul se rotunjeşte foarte bine. Sarmalele erau chiar bune şi în combinaţie cu vinul, îţi dau un Poem de Vis.  Îl recomand pentru testare și nu numai, însă chefuri prelungite cu vinul ăsta, nu cred ca puteți face. E cam tare. Nici tataie nu prea „s-a luat în gură” mult cu el, cedând după al doilea pahar şi cerând apă şi un desert.
….La mulți ani, tataie Mitu și succes Kerner – Poem în Alb !
RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Ghici cine vine la cină ?

Scris la 25 octombrie 2012 in Povesti despre vin, Slider | 6 comentarii

    Dacă e joi, mergem la întâlnirea cu absolvenţii Erisma. De data asta într-un cadru mai special şi mă refer la proiectul  “Ghici cine vine la cina” ? iniţiat de Fundaţia Comunitară Bucureşti, condusă de Alina Kasprovschi… Adică, pentru o sumă ce nu depăşeste 100 de lei, tu anunți ce vei găti şi FCB iţi procură ingredientele şi-ţi pune la dispoziţie o bucătărie de restaurant cu tot ce ai nevoie. În acea seară se oferiseră cei de la restaurantul Le Theatre. Cu diferenţa de bani rămasă, fundaţia finanţează proiectele sale, care nu sunt puţine.
….S-au anunţat cei 6 bucătari şi reţetele lor: Andrei cu lascivele paste carbonara, Bogdan cu creveţi, Ami cu ficăţei în bacon şi o salată specială, Madalina cu placintă cu brânză, salată rucola şi un de desert cu ananas și mascarpone, priceputa Elena cu clătitele ei vesele (cu somon fumee – aperitiv şi celelalte cu dulceaţă – desert), Mihaela un pate special şi desigur, eu  cu o salată de fasole cu ceapă şi oţet (în loc de musacaua anunţată). La această acţiune s-au strâns vreo 34 de participanţi, din care: 6 chef-i, 5 ajutoare, 2 cântăreţi şi restul critici culinari, care urmau să aprecieze efortul general.
….În mica bucătărie de la Le Theatre nu încap prea mulţi, aşa că “ne-am dat coate” şi ne-am ciocnit în linguri, teluri, crătiţi, tăvi, tocătoare și chiar ne-am “luat la cuţite” !! Ca totul să meargă uns, am luat cu mine două sticle de Făurar Alb – Davino, recomandat de un amic, asta pentru voia bună din bucătărie. Beneficiind de un nesperat ajutor al unei doamne blonde, am terminat curaţatul şi tocatul cepelor în timp record, aşa că salata mea a fost gata în 5 minute.
De restul timpului am avut timp suficient să studiez vinul adus și ce-am gasit la Făurarul Alb: Că are o culoare gălbui-verzuie și apoi un miros puternic, floral, provocator, în care predomină sauvignonul.  Un gust plin de citrice și fructe exotice verzi. Cu un alcool de 13,6% foarte bine integrat și plin de corp, îl simți ca pe un vin forţos, dar și elegant, cu care nu-ți prea vine să te joci. Cupajului din sauvignon blanc + riesling + fetească albă îi dă rotunjime şi picul ăla de aciditate, pe care l-aş dori la orice vin alb pe care îl beau. Ăsta e un vin cu care nu ai cum să te faci de râs și din păcate, nu‑l găsim decât în ho-re-ca.
….Salata de fasole o aranjez în două boluri adânci şi le duc în restaurant, unde fanii aşteptau pofticioşi. Pur si simplu, i-am rupt ! Nu m-am putut pupa cu fetele pentru că testasem salata în bucătarie şi le-amestecam Dior-urile cu ceapa mea. Au sosit, apoi, antreurile cu somon ale Elenei, pate-ul Mihaelei, pastele, creveții, salata rucola. Ami, pe bune, ne-a umilit cu ficăţeii în bacon. Trag cu ochiul la sticla de Făurar care se plimba pe la masă și spre disperarea mea s-a întors goală.
….La sfârșitul murmurelor de admirație, Alina Kasprovschi de la FCB ne prezintă istoricul și proiectele fundației. Toate sunt interesante, dar unul din ele m-a impresionat tare. În sectorul 6 a mers la o comunitate mică de bătrâni fără nepoți. Apoi, a identificat o altă comunitate de părinți cu copii care nu au bunici și i-au pus împreună, să se cunoască, să aibă lucruri și activități comune și  practic, familii întregi de trei generații s-au redefinit și își împlinesc viața mult mai frumos. Mulți din cei care ascultau prezentarea aveau lacrimi în ochi și vă asigur că nu erau de la ceapa din salata mea, pentru ca se terminase demult.
….A urmat o pauză mută de câteva secunde şi dacă nu interveneau Miki şi Doruţu la pian, ne cuprindea marea melancolie pe toţi. Amândoi au interpretat melodii frumoase pe care le ştiam, dar niciodată nu mă satur să ascult For Me… Formidable , poate şi pentru că am trait-o live în spectacolul Pas De Deux (apropos, se fac 5 ani de la premieră). Băieții nu se pot abține și fac un backing vocals de zile mari, excelând la șu-uari-uari , absolut impecabil.
….Cum Făurar nu mai era, iau lista de băuturi a restaurantului și mă uit la vinuri. Pentru o perioadă rămân cu dinţii în sus… 60 lei pentru o sticlă de sauvignon blanc Castel Huniade –Recaș. Era și cel mai ieftin vin din listă. Pentru comparație, la Ginger (lângă Podul Grand) o sticlă de Faurar alb este 37 lei ! Iată una din explicațiile de ce un frumos restaurant, precum Le Theatre, din buricul Bucureștiului e mai mereu gol. De necaz, cer un J&B dublu ca să pot acompania artiștii.
….Încheiem încă o seară de neuitat, cu mâncare bună făcută cu sufet, cu emoția unui proiect făcut de oameni ce încearcă să readucă mici comunități la normalitate, cu melodii frumoase și prieteni pe măsură și cu un vin foarte bun, pe care-l recomand tuturor celor care nu l-au încercat încă.
….RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 98 din 103« Prima...102030...96979899100...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori