Despodobește, tată, bradul !

Scris la 11 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Aglomerație mare de sărbători, evenimente și desigur, vinuri. Din nevoia de spațiu prin casă, am decis să strâng bradul, lucru care nu-i chiar așa simplu când te gândești că are ceva mai mult de 3 metri. Acțiunea necesită timp și multe pauze. Iar în timpul de odihnă, după ce ți-ai întins toate ligamentele încovoiate și lenevite de atătea mese pline și ridicări de pahare, merită un strop de vin.
….Încă din 2011 îmi rămăsese în minte un vin care mi-a plăcut: Golem alb 2010 – Crama Basilescu. În beci aveam ultima sticlă. Ocazie bună să ne luăm la revedere de la anul 2012, de la brad și de la Golemul alb 2010. Din cuptor veneau puseuri mirositoare de curcan la tavă pregătit de Chef Make și după ce scosesem vreo patru globuri și trei fundițe, deja mi se umeziseră ochii de emoție și de poftă pentru vin. Eu l-am mai „ciupit” de câteva ori pe la diferite degustări şi comparative de asamblaje, dar acum avea să-şi susţină doctoratul.
….Deci, ce avem noi aiiiiiici ?! O sticlă obișnuită, însă cu un nume și o etichetă destul de ciudate. Povestea etichetei merită să o asculți direct de la George Moisescu (brand-uitorul) și numai George Mitea ar fi putut să o reproducă cu atâta exactitate și răbdare în postarea sa din septembrie 2011. Asamblajul fiind făcut din trei soiuri de struguri (chardonnay, riesling italian și fetească albă) puși să se împrietenească încă de la fermentare, îi descoperi în pahar că au toate florile pământului și fructe exotice coapte. Înainte să-l guști, descoperi ușoare bule mici ce urcă să se elibereze și luând prima gură mică, simți o aciditate foarte bună. Și mai culeg trei globuri din pom şi vă mai zic așa: că chardonnay-ul dă tonul gustului, definind întregul conţinut ca fiind catifelat, uşor îndulcit de riesling şi fetească albă. Fructele din nas sunt prezente și  în gură și se armonizează foarte bine cu cele 13,4 % de alcool. Tot conținutul e corpolent și simți eleganța studiată cu răbdare și elaborată de Gabriel Lăcureanu – creatorul vinului.
….Mă uit cu ciudă la brad şi-mi calculez viitoarele mişcări ca să-mi dau seama în cate zile voi reuşi să-l termin de despodobit. Vai de mine, câte globuri au mai rămas de strâns!!  Ce ziceam de postgust?  Finalul e sec bine, dar nu te deranjează nici uşoara amăreală, pentru că pe limbă îți rămân mici înţepături de rămas bun, asta ca să nu-l uiţi până la următoarea gură. Șmecher, vinul ăsta ! Cât despre asocierile cu mâncarea, ar fi de scris cam mult şi cine ştie cine se mai ofuschează, aşa că mă restrâng, dând un sfat ca cel din reţetele culinare despre sare: „după gust”! Nici nu ştiu cum s-ar partaja în stomac cele 3 soiuri de struguri cu friptura mea de curcan, dar papilele mele au simţit orgasmul.
….Cu un efort supraomenesc mă mai întind după vreo încă trei globuri din vârf şi mă simt extenuat, revenind la paharul în care mai erau două guriţe mici. Întorc sticla aproape goala şi văd pe contraetichetă semnătura lui Gabi Lăcureanu cu care dau noroc și simt cum o voce din interiorul sticlei mă încurajează: „Hai, Răzvan, că poți ! Eu am construit un vin. Poţi și tu să strângi toate globurile”! Dar apare și duhul rău și îmi revine în minte îndemnul „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”! rostit de un avorton politic şi-mi vine să mă aşez la loc, să definitivez ce începusem –trânta cu Golemul.
….Vestea bună e că celelalte 95 globuri și nenumărate fundițe le-am strâns bând apă și hidratând corpul pentru viitoarele grele și cumplite încercări de: strâns beculeţe, coronițe, curăţenie şi ya-da ya-da de după sărbători! Şi toate astea în aşteptarea următoarelor vinuri de la Crama Basilescu.
….RaSto

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Nici o masă fără peşte

Scris la 10 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Că tot sunt în cură de slăbire, în seara aceasta am “băgat” peşte condimentat cu legume şi ceva fructe de mare (cum ar fi pere de mare, prune de mare şi un pepene de mare angajament).
Îmi intră cu noduri, cu solzi, cu ce vreţi voi, că eu tot cu porcul în gând sunt. Îmi vine să-l bag în casă, să dorm cu el în pat, să fac numai şi numai ce vrea el, pentru a mă lăsa să-l muşc de un cotlet, sau măcar de un ciolan afumat. Am încercat şi varianta cu ieşitul la “păscut” de salate, broccoli şi tot felul de trifoi de mă simt că împăiat şi îmi este o foame de îmi vine să muşc din oamenii de pe stradă. Dar, nu mă las, ce a fost mai greu a trecut, am cu două sute de grame mai puţin şi simt că de acum totul va merge strună.
….Cu ocazia acestor meniuri abracadabrante, bine-nţeles că am revenit la vinurile albe ca pe cele roşii la ce aş putea să le consum: la ceapă verde şi o foaie de salată? Cum spuneam lângă peştele de rigoare în seara aceasta am desfăcut o sticlă de Prinţ Ştirbei – Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010.
Fuse bun, să zic aşa, că se trage de pe dealurile Drăgăşaniului! Are o culoare galben pai absolut superbă, strălucitoare şi cu o limpiditate excelentă. Are un miros puternic şi seducător cu nuanţe de soc, kiwi, măr verde şi mult grapefruit.
….Gustul este plin de arome citrice, un alcool integrat perfect şi o aciditate foarte bună. Finalul este mediu şi cu o tentă amăruie puţin prea persistenta pentru gustul meu, dar nu a murit nimeni din asta. Ca să nu mai spun, că după ce am terminat peştele şi îmi era ceva mai foame că la început, am încercat şi un platou cu brânzeturi. Hai să zic un mic platou cu brânzeturi că sunt la regim, care i-a atenuat acestui distins Sauvignon Blanc tenta amăruie din post gust, bucurându-mi şi mai mult simţurile.
Una peste alta o masă de tot rahatul, dar cu un pahar de vin bun.
Măcar atât!
Vă doresc ce vreţi voi, numai cozonac să fie!
Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Terra Romana – Feteasca Neagră 2010

Scris la 8 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Dacă tot a fost astăzi propus pentru vânzare la www.unvinpezi.ro, o să vă scriu şi eu câteva cuvinte răsfoind notiţele din momentul degustatarii acestui vin.
Strugurii au fost cultivaţi în zona Dealu Mare, iar din aceştia în anul de graţie 2010 vinul a fost reuşit cu o alcoolemie de fix 13,5%- spune producătorul. Şi noi desigur că nu avem altceva de făcut, decât să-l credem pe cuvânt!
Acum, culoarea acestui vin este rubiniu strălucitoare şi are o excelentă limpiditate. Dacă nu ştiţi ce-i aceea “limpiditate”, nu vă faceţi probleme, nici eu nu ştiu şi uite ce gras şi frumos am crescut!
Mirosul este dominant de baricul (vanilie şi lemn dulce), vişine coapte, condiment, cafea, ciocolată neagră şi o uşoară tuşă de fum. La gust descoperim că vinul este puţin apos, dar are o aciditate bună, tanini uşori şi rotunzi, alcoolul bine integrat. Finalul este plăcut cu o tentă amăruie care te face să regreţi momentul când s-a terminat. Este un vin care te lasa să-l descoperi uşor, plăcut şi cred că merge la o masă cu prietenii, atât alături de brânzeturi, ghiudem, etc., cât şi simplu în starea lui naturală.
Ce să zic: la preţul de 26 ron prezentat astăzi pe www.unvinpezi.ro lumânare îi mai trebuie, că “prună pe colac” are destulă la gust!
Deci, nu pot să vă doresc decât gâturi largi şi pâlnii sparte!
Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Vinul zilnic de pe masă

Scris la 6 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | 7 comentarii

….De două, trei zile mă învârt în jurul cozii şi nu ştiu ce decizie să iau.
Clar este că vreau să slăbesc, dar nu vreau să renunţ la paharul zilnic de vin de la masă. Nu o să beau decât un singur pahar de vin la masa de seară, asta cu toate că îmi aduce calorii în plus şi o incredibilă pofta de mâncare. Dar, ce să fac: o să stau mai mult pe bandă, o să înot cu zece, douăzeci de bazine în plus şi sper să-mi reuşească.Că vorba aceea: speranţa moare ultima…
Acum, sigur că da, era mai uşor să scot vinul din meniu aşa cum ar fi făcut orice om normal la cap. Fără riscuri de ciroza şi boli de inimă, fără prea multă carne în meniu, dar cu fructe, legume şi alte chestii dintre acestea de “păscut” cu care să tot trăieşti vreo două sute de ani. Şi pe deasupra mori “sănătos tun”, arăţi bine în coşciug, nu ai probleme cu capacul din cauza burţii.
Acum întrebarea este: ce rost are viaţa fără micile ei plăceri? Merită trăită într-un acvariu, într-un continuu regim, cu cântarul pe masă, cu ceiuţul şi brânza de vaci degresatâ alături, dacă acestea nu le pot înghiţi nici cu un camion de lămâi alături? Merită trăită fără întâlniri cu prietenii, fără socializarea din cârciumă, fără aniversări şi alte chefuri de toate genurile. Sau, merită să mergi la aniversări şi chefuri şi să stai “constipat” toată seara fără să bagi nimic în gură şi să faci pe deşteptul comentând despre meniul tău naturist? Din punctul meu de vedere: NU! Plus, că până la vârsta acesta nu am auzit de nimeni să moară pentru că: “a pocnit de sănătate”!
Aşa că o să rămân “beţivul” notoriu pe care-l cunoaşteţi şi o să scriu în testament să mă îngroape alături de două trei sticle de vin care să fie poziţionate undeva în zona obrazului meu drept. Nu de alta, dar mai bine să le am, dacă tot nu ştiu ce mă aşteaptă.
Nu mă vedeţi, dar îmi radiază faţă de fericire pentru că urmează cina şi mă aşteaptă vinul pe care o să vi-l descriu şi vouă bine-nţeles. Un singur pahar; e adevărat că l-am ales pe cel mai mare din casă şi e mai plin ca de obicei, dar ce e mai bun pe lumea asta decât un pahar de Terra Romana – Cabernet Sauvignon 2010, alături de pieptul de curcan la grătar? Vă spun eu… nimic!
Vinul are o culoare rubiniu strălucitoare puţin mai deschisă decât cea clasică. Un miros de lemn dulce, fructe de pădure coapte, puţin condiment şi o tuşă de carne crudă. Ce mi-a plăcut în schimb este gustul! Asta pentru că nu este un vin greu şi foarte corpolent, are o aciditate bună şi taninii calzi şi rotunzi, dar mai ales pentru că, are o eleganţă aparte şi un gust magnific puţin acrişor de fructe de pădure coapte care te fac să nu mai iei paharul de la gură. Are un post gust mediu care se termină cu o plăcută tenta amăruie care parcă-l înnobilează şi-l aşează pe binemeritatul piedestal. Este cum spuneam un vin uşor băubil, nesofisticat ce a mers nemaipomenit cu carnea albă de curcan şi poate fi băut zilnic la masă. Totul la un preţ în jur de 30 ron, achiziţionat de pe www.clubulcavalerilor.ro
Vă doresc degustare plăcută şi vă rog să-mi ţineţi pumnii în legătură cu dietă!         Nu de alta, doar pentru a nu avea cu ce duce mâncarea la gură…
Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza

Punct şi de la capăt !

Scris la 4 ianuarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Gata! Au trecut şi sărbătorile. A fost frumos, dar foarte scurt si mult de munca!
Acum, abia dacă mai pot să respir de îmbuibare, nu am chef de nimic, stau inert în faţa unui pahar de vin şi tot felul de gânduri bizare îmi trec prin cap.
Nu mi-a fost deloc uşor: mâncare multă şi grea, porcul la loc de cinste, băutură în fiecare zi, cozonaci peste cozonaci, prăjituri, torturi. M-am luptat de dimineaţă până-n seară, la mese lungi şi interminabile, dar până la urmă am răzbit! Este adevărat… cu numai cinci kilograme în plus la cingătoare!
Îmi vine să urlu de necaz! Munca mea de-un an de zile, sutele de ore petrecute în sala de sport, miile de bazine înotate s-au dus dracului cu totul. Nu mai am nici o haină să intru normal în ea, arăt în toate ca sugrumat într-un protex. Aş vrea să urle împreună cu mine toţi oamenii aflaţi în aceeaşi situaţie care suferă în tăcere şi nu îndrăznesc să-şi verse amărăciunea. Să urle până se cutremura pământul, munţii să se clatine, apele să-şi sece cursul, animalele să fugă până le plesneşte “fierea”! Poate aşa aud şi zeii, mă vor deplânge şi mă vor face la fel ca înainte. Ca şi eu le fac lor toate poftele!
Până una alta, cu sau fără zei, îmi plâng necazul în fata paharului cu vin şi îmi promit că la anul totul se va schimba. Nu-mi dau perfect seama, dar nu stiu de ce cred că folosesc exact aceleaşi cuvinte ca şi la bilanţul trecut şi-mi fac aceleaşi promisiuni deşarte.
Măcar vinul nu mă dezamăgeşte. Stă cuminte în pahar, ascultă şi pare că înţelege fiecare silabă. Desigur, asta pentru că este un vin “deştept”! Se numeşte Amarone della Valpolicella Clasico – 2003 de la Masi.
Îmi place de el în serile de iarnă ca aceasta, nu servit la masa, ci doar noi doi faţă in faţă. Fiecare cu gândurile lui, dar bucuria comună de a fi în acest moment împreună. Îmi place nespus să-i simt mirosul de trufe în preajmă, de fructe de pădure şi vişină răscoapta, piper şi lemn duce.
Simt cum fiecare sorbitură îmi aduce o explozie de arome în gură cum nu am mai întâlnit: de la smochine şi ciocolată, până la condimente şi ardei iute. Ce mai, gustul este Dumnezeiesc, taninii sunt de catifea, alcoolul este integrat perfect, iar după prima gură nu vei uita acest vin niciodată. După a doua gură, desigur viaţa începe să devină mult mai frumoasă, parcă nici nu arăt aşa de gras în oglindă, iar după cea de-a treia gură mă duc fericit la culcare, pentru că totuşi acest vin are 16% alcool.
Dar, nu pot să adorm înainte de a vă spune tuturor: La mulţi ani ! Şi a vă dori un an nou mult mai bun decât cel ce tocmai a trecut!
Bogdan

{lang: 'ro'}
Comenteaza
Pagina 98 din 108« Prima...102030...96979899100...Ultima »
Bloguri, Bloggeri si Cititori