Pe drumul vinului in Rodos

Scris la 15 iulie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
–-Conform traditiei si anul acesta sfarsitul lunii iunie m-a gasit in Grecia. Destinatia: Rodos – insula Soarelui.   
–-Daca in gasirea Colosului nu aveam mari sanse de reusita, m-am concentrat pe descoperirea unui vin care sa fie cat de cat la (aceeasi) inaltime. Studiasem problema inainte de plecare, aflasem ca filoxera nu ajunsese pe insula, ca exista doua soiuri de struguri locali (unul alb -Athiri- si unul rosu Amorgiano / Mandilaria) si ca erau cateva crame concentrate in special in zona inalta din apropiere de localitatea Emponas (sau Embonas….ambele variante fiind gasite pe hartile si indicatoarele grecesti).  De mentionat ca vinul casei la tavernele si restaurante frecventate in acest sejur era de la mediocru la câh, cel alb fiind mai mereu prea cald pentru a intelege ceva din el. In ceea ce priveste vinul la sticla, spun doar atat: un vin de 4-5 euro in supermarket era 12 euro in local (suna cunoscut , nu?!).
–-Drumul vinului, din Faliraki (unde eram cazati) catre Embonas, a fost liber si superb, strabatand paduri intinse de pin, aerul fiind de-a dreptul imbatator, plin de arome de rasina si de vegetatie tipic mediteraneeana.
–-Prima crama rasarita in cale (Emery Winery) aproape imediat ce am intrat in sat, ne-a intampinat cu un mare lacat pe poarta! N-a fost să fie!
–-Continuam drumul hotarandu-ne sa studiem din mersul masinii oferta oenologica de la un capat la celalalt, urmand sa ne intoarcem si sa ne incercam norocul in locurile care pareau mai tentante.
–-La iesirea din sat dam cu ochii de un magazin in fata caruia trona o plancarta cu “wine, honey and olive oil tasting” (bineinteles bilingv, cu varianta in limba rusa omniprezenta cam pe toata insula). Singurul lucru bun la aceasta oprire a fost ca am lasat masina la umbra, vinurile fiind de nebaut.
–-Ne intoarcem si oprim la un magazin care promitea: o selectie mare de vinuri la sticla, aer conditionat,  pahare de degustare OK (mult peste “copita de cal” de la prima oprire). Am solicitat sa incercam vinurile seci albe si rosii, de la producatorii din Rodos. Din cele 5 vinuri albe cam doua merita amintite: un asamblaj de Malagouzia cu Sauvignon Blanc (Selection 2015 de la cel mai mare producator din Rodos, CAIR) care avea cam de toate (aciditate, arome florale, fructate, placute si nu foarte explozive, postgust mediu) si un Muscat sec, foarte echilibrat,  de la un producator micut din Embonas, Alexandris Family (insa 15 euro mi s-a parut cam mult). Aici am constatat ca soiul local Athiri iese in evidenta ca monosoi, asamblajele cu Chardonnay si/sau Muscat neavantajandu-l.
–-Cele 5 rosii au fost ceva mai reusite (chiar daca au fost servite in pahare mai potrivite pentru vin alb). Primul vin de la CAIR, Maestro 2014, desi tinerel, a scos in evidenta perfecta simbioza dintre Mandilaria (un soi destul de taninos) si mult mai catifelatul Merlot, rezultatul fiind un vin vesel, fructat, de cursa lunga la un pret OK (6 euro).
–-Mandilaria 2014 de la Alexandris Family s-a dovedit prea agresiv cu gingiile, asa ca am trecut rapid la (si cu mult) Pathos 2013, un asamblaj suculent si condimentat din Mandilaria, Syrah si Cabernet Sauvignon , care la 10 euro este un best buy.
Din pacate penultimul vin din 2012, Mandilaria cu Cabernet Sauvignon era cam obosit (lucru -dupa spusele proprietarului magazinului- semnalat si de alti degustatori care incercasera vinul cu cateva ore inaintea noastra).
–-Vinul degustarii  a fost tot de la CAIR, un Merlot 2012. Tipicitate la maxim, catifelat, fructat si cu numai 12,5 % alcool, la 12 euro ar fi fost de cumparat, dar as fi dorit un soi grecesc.
–-Ultima oprire am facut-o in centrul satului  la un punct de degustare de vinuri , majoritatea fiind de la o crama micuta (numai 4 hectare) din Embonas, Kounaki Winery, care insa produce vin din 1928!
–-Soiurile cultivate sunt grecesti: Athiri, Malagouzia, Muscat, Assyrtiko, Diminiti, Amor(g)iano dar si internationale: Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Chardonnay, Tempranillo.
–-Am inceput degustarea cu Black Label 2014, 80% Chardonnay si 20% Muscat. Galben auriu, usor citric, cu onctuozitatea specifica Chardonnay-ului, dar cu prea mult alcool (15 %) si in concluzie cam greu de baut. Cam aceeasi concluzie si despre White Blend 2014 (40 % Malagouzia, 30 % Sauvignon Blanc si 10 % Muscat), ceva mai prietenos probabil fiind si mult mai aromat, dar cu acelasi nivel ridicat de alcool. Triple Fermentation White 2014 (numele vine de la fermentarea separata a celor trei soiuri Athiri 40%, Muscat 30% si Malagouzia 30%) deborda de arome florale, de grapefruit. In gust citricele erau dominante, in postgust ramanad o usoara senzatie amaruie. Un deja vu cele 15 % alcool!
–-White Label 2015 a fost mai proaspat, mai usor (13 % alcool) dar si mult mai aromat, enologul schimband proportiile soiurilor fata de Black Label: 80 % Muscat si 20 % Chardonnay.
–-Mountain Breeze 2015, vinul organic al cramei (din vii de aproape 100 ani plasate la altitudine destul de ridicata pe pantele muntelui Ataviros) este 100% din Athiri, un vin lejer, cu placute arome floral-citrice, echilibrat, de cursa lunga.
–-Rosiile au debutat cu purpuriul Red Button 2015 (30 % Cabernet Sauvignon, 30 % Syrah, 30 % Merlot si 10 % Amorgiano), suculent, fructat, foarte baubil pentru un vin atat de tanar si in care cele 14,5% alcool sunt foarte bine ascunse….asta daca nu pierzi sirul paharelor.
–-Amoriano Kounaki 2015 este un alt exemplar tipic al acestui soi local din Rodos. Tanini fermi, inca nu total slefuiti, cu 15,5 % alcool. Vin barbatesc (dupa spusele PR-ului cramei care ne servea) dar care a mers excelent cu o branza locala, un fel de Feta 100% din lapte de capra.
–-Primul vin baricat a fost Oak Double Blend 2014 (50% Cabernet Sauvignon, 50 % Syrah), care insa mi s-a parut un pic cam vegetal, parca prea devreme scos la bataie.
–-Cabernet-ul Sauvignon 2012 a fost destul de reusit, cu fructe negre, tabac, cafea, tanini rotunzi, postgust mediu, dar fara sa ma faca sa scot 13 euro pentru el.
–-Ultimul vin rosu incercat a fost Syrah 2012. Fructele rosii se imbinau perfect cu condimentele spicy, dar si cu vanilia indusa de cele 12 luni de baric. Taninii rotunzi si postgustul lung, usor dulceag, ne-au facut sa il consideram vinul degustarii.
–-Ce din urma vinuri incercate au fost cele dulci. The Red Sweet 2014 realizat 100% din struguri Amorgiano uscati la soare, cu 150 g zahar /litru, prezenta note de cirese, fructe rosii in principal, dar trebuia servit mai rece plus ca mi s-a parut ca necesita o aciditate mai mare.
–-Singurul vin medaliat al cramei (la Salonic in 2015), The White Sweet 2014 (80% Muscat, 20 % Malagouzia) a fost cu mult peste cel rosu. Arome de miere de salcam, fructe confiate, aciditate superioara, zahar 180 g/l.
–-Nu am fost lasati sa plecam din Embonas pana ce nu am vizitat si micuta crama din apropiere, cocheta, cu utilaje moderne, cu o frumoasa zona de degustare (bine si cu niste statui kitsch-oase ce voiau sa aminteasca de nimfele din antichitate), dar si cu cerbul Dimitri (mascota simpatica a cramei), bucuria copiilor.
–-In concluzie, Rodos nu duce lipsa de vinuri, dar cele mai rasarite sunt destul de rare, probabil si din cauza temperaturilor foarte ridicate.

 

 

 

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori