Stăpânul Ronului

Scris la 18 noiembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

Avanpremiera deschiderii noului wine-bar Vinexpert din zona Unirii (THE WINE CLUB & BISTRO) s-a facut cu stil, printr-o degustare a unuia dintre cei mai reprezentativi producatori francezi din zona Rhône, Etienne Guigal.
Din partea producatorului a fost prezent Brett Crittenden (australian stabilit la Bordeaux, absolvent al Roseworthy College, licentiat in producerea si marketingul vinului si unul din cei numai 50 Senior International Wine Judge  din lume) reintors dupa 3 ani la Vinexpert, acum cu o noua prezentare Guigal.
Degustarea a inceput cu o serie de 3 vinuri albe. Primul vin a fost un entry level excelent, Cote du Rhône Blanc 2015 realizat din soiurile dominante din zona: Viognier (55%),  Roussanne, Marsanne, Clairette şi Bourboulenc. Un vin lejer, dominat de note de fructe albe coapte, care degaja prospetime si care avea elementele comune tuturor vinurilor albe degustate in aceasta seara: finete si o aciditate medie.
Am continuat cu un vin dintr-o zona cu pedigree (si din acest motiv supusa unei extinderi usor excesive), Saint Joseph Blanc 2014 “Lieu Dit”, realizat din  Marsanne şi Roussanne. Un vin (aproape de out of stock la comercianti) cu cel putin o clasa peste primul, baricul inducand note vanilate evidente, dar bine integrate si elegante,  onctuozitatea si catifelarea facand un cuplu perfect. De remarcat ca acest vintage a fost preferatul lui Brett (initial in programul degustarii era trecut 2015) si degustandu-l nu regret schimbarea (dar mi-a trezit interesul si abia astept sa incerc si  ”inlocuitul”).
Seria albelor a fost incheiata cu nava amiral, un Condrieu 2015 superb de echilibrat si care a fost o incantare a papilelor, un vin pe care l-as vedea pe masa la orice receptie data de cei cu sange albastru sau cu potenta financiara similara cu a viitorului ocupant al Casei Albe (din Washington DC, nu din padurea Baneasa).  Un Viognier elegant, catifelat, cu un postgust interminabil si care s-a potrivit perfect cu un sea bass gatit minunat de chef Tudor Brezeanu, cel care a asigurat food-pairing-ul in aceasta seara.
Seria celor 6 vinuri rosii a inceput cu unul din cele mai vandute vinuri in Franta: Cote du Rhône Rouge 2012. Am inteles ca in localurile din Lyon (printre altele, orasul cu cea mai mare densitate de restaurante cu stele Michelin din lume) se consuma zilnic, in medie, 7000 sticle din acest vin (inclusiv servit la pahar). Un vin de un  roşu închis realizat din celebra triada GSM (Grenache, Syrah si Mourvedre), usor de baut, placut, condimentat, care se poate consuma la pranz sau cina si chiar si fara mancare, dar cel mai important ca acum este gata de baut.
Gigondas 2013 (60% Grenache, 30% Mourvedre,10% Syrah) a fost urmatorul vin, dar primul la care am avut senzatia ca este cam prea repede scos pe piata.  Il cam trada si tenta usor purpurie, dar si unele note verzi si tanini care uscau un pic gura. Servit usor cam prea rece si fara o aerisire prealabila (dar aceasta a fost indicatia lui Brett, ca toate vinurile sa beneficieze de aceleasi conditii), este posibil sa fi  fost un pic dezavantajat, unele note rustice fiind scoase prea mult in evidenta astfel.
Am continuat cu Chateauneuf du Pape 2011 (70 % Grenache, 15 % Syrah, 10% Mourvèdre si 5% alte soiuri, din vii cu varsta medie 45 ani!), care mi s-a parut net superior: Notele de fructe coapte in echilibru total cu taninii fini si cu aciditatea, precum si postgustul persistent, m-au impresionat placut. Poate doar alcoolul strica un pic armonia amintita.  
Crozes Hermitage 2013 a fost usor dezavantajat ca a urmat dupa Chateauneuf du Pape, dar a deschis seria syrah-urilor si probabil acesta fiind motivul pentru care a fost astfel pozitionat in degustare. Un vin suculent, condimentat, cu potential de invechire, dar care acum mi s-a parut usor rustic si cam tinerel.
Vinul care in opinia mea a avut cel mai bun RCP dintre toate rosiile din aceasta degustare a fost Saint-Joseph Rouge 2013. Culoarea rubiniu inchis, nasul plin de condimente si cremene, gustul dominat de fructe negre spicy, taninii fermi si postgustul lung m-au fermecat. Nu mai spun cum s-a potrivit cu surf&turf-ul ales pentru pairing.
Finalul grandios ne-a gasit in Rhonul de Nord, alaturi de Côte Rôtie Brune et Blonde 2013, un vin realizat din clasicul amestec specific zonei, Syrah si putin Viognier. Nu foarte corpolent, dar perfect echilibrat, cu tanini rotunzi, alcool foarte bine integrat si un postgust lung, pacatuia doar printr-o tenta usor vegetala care nu era suficient mascata de notele fine de cirese negre, condimente si tabac. S-a potrivit foarte bine insa cu camembert-ul in panada servit cu dulceata de ceapa si coacaze negre.
O seara deosebita in compania unor vinuri de clasa intr-o locatie mai spatioasa decat suntem obisnuiti si unde clientii, pe langa vinurile de calitate, vor fi invaluiti si de muzica de exceptie (din colectia proprie de viniluri a lui Florin Bejan) ce se va auzi din moderna instalatie audio a localului.

PS
Desi am ajuns cu mai putin de 5 minute intarziere fata de ora oficiala de incepere a degustarii (19.30) putini veniti (si tipic romaneste), abia pe la 20.20 s-a strans majoritatea celor care isi anuntasera participarea (au fost si niste baieti fini care desi  confirmasera, nu au mai binevoit sa anunte ca nu mai vin).

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori