Strada şi mall-ul !

Scris la 26 aprilie 2013 in Povesti despre vin | 9 comentarii

….Astăzi m-am plimbat pe stradă. Da, vremea a fost superbă şi m-am plimbat agale pe străzile însorite ale Bucureştiului. M-am uitat la blocuri şi vile, m-am uitat la magazine, restaurante şi maşini, dar mai ales m-am uitat la oameni. Trişti, grăbiţi cu treburile lor, ignoranţi cu ceea ce îi înconjoară. Unii oameni par nervoşi, gata în orice moment să răbufnească, sau cea de a doua categorie: speriaţi, umili, dornici să se ascundă pentru a nu deranja. Unii practic se ruşinează şi dacă le adresezi o banală întrebare, nu ştiu cum să scape mai repede de această corvoadă, nu ştiu cum să se facă nevăzuţi de îndată ce acest lucru este posibil. O lume mohorâtă şi tristă. Cenuşie şi fără speranţă…
….Dar, într-un târziu am ajuns la Mall. Altă lume dragi prieteni, altă ţară, ce zic eu – altă planetă! Defilare de “siliconate” şi “botoxate”, de cocostârci şi ciocomandre cu “cracii” de doi metrii şi tupeul de cinci! Unele frumoase de ţi se tăia respiraţia, altele urâte ca moneda de cinci lei, dar toate numai zâmbet, toate radiind fericire a viaţa fără nici un fel de griji. Frumoase, urâte, grase, ori ca “uluca de la gard” cuvântul de ordine era veselia şi mulţumirea. Toată lumea se iubeşte cu toată lumea, râsete, chiţcăituri, mugete – trepidează de viaţă întregul mall. A, nu v-am zis nimic despre bărbaţii de mall numiţi în continuare “mall-atici”: Nişte paţachine pline de figuri, îmbrăcaţi toţi numai în haine mulate de firma, de le stătea fix ca “ protexul” pe… mâna! Oricum, ceea ce trebuie reţinut este faptul că eu arătam cel mai bine, eram cel mai ţanţoş şi cel mai rasat dintr-o mie de bucăţi. Părerea mea! A…, şi a unei vânzătoare nu spun de unde!
….Mi-ar fi plăcut că aceste două roluri să se inverseze, oamenii străzii să radieze de fericire, iar “mall-aticii” şi “mall-aticele” să fie cenuşii. Dar, viaţa e nedreaptă…
….Nu e nimic! Mă duc eu acasă şi o îndrept cu câteva sticle de vin. Şi pe ea şi pe mine! Vreau să mă fac “cui” frate, să mă comport pe stradă ca în mall: să ţip, să urlu, să mă strâmb la oameni, să “rag” a manele! Să vadă lumea că se poate. Îndrept eu lumea, o readuc la viaţă!
….Dar cu ce vin ziceţi că merită să mă îmbăt? Cu oricare ştiu, dar aştept recomandările voastră şi apoi mă pun pe treabă cu schimbatul lumii!
….Bogdan

{lang: 'ro'}

9 comentarii

  1. Cred ca cel mai bin vin ar fi cel care te face cu adevarat fericit,cel care te face sa te simti liber sa spui si sa traiesti asa cum vrei..de fapt toti ne-am nascut si am trait primii nostrii ani de viata liberi si fericiti asa cum ar trebuii sa si murim…sa ma anunti si pe mine ce vin ai ales ca tare as vrea si eu un pahar din el…mult noroc.

    • Cum ma hotarasc te anunt Marian ! :)

  2. Evident cu unul alb şi dulce… asta în cinstea acelei vânzătoare care cu certitunine este o DULCE(aţa) ;)
    Hai noroc!

  3. Daca ar bea doi metri de vin ar fi mult, mult mai plini de culoare in obraji :D
    Eu unu’ asa cred.

    • :) :) :)

  4. partea cu schimbatul lumi e mai complicata si indiferent cit de strimb esti cind bei judeca drept . posibil un vin de calitate superioara alb dar usor cu un buchet primavaratic gen sauvignon .

    • Daca zici, o sa incerc un Sauvignon Blanc ! Multumesc de sfat ! :)

  5. Impresii de provinciala.
    Am mai spus-o si daca nu am spus-o o repet: sunt o provinciala convinsa ! Sau, mai bine zis, am devenit convinsa dupa ce Bucurestiul a depasit pragul anului 2000 !!! Sa ma PLIMB prin Bucuresti? Nu cred ca este visul meu cel mai ardent ( nu ca ar trage cineva de mine sa fac asta!)
    Felicitari pentru curaj!
    In Bucuresti, pun “cap-compas” pe destinatie si cu asta, basta !Si fara sa vreau vad fauna specifica! Acum, ca vine vara….nici nu vreau sa ma gandesc! Impresioneaza intr-adevar tristetea si…incrancenarea omului de pe strada.
    Trist, speriat, ingandurat, vesnic nervos. De la calatorul din autobuz pana la vanzatoarea de la magazinasul din colt, toti iti lasa impresia ca vrei sa le iei ceva. Ca atentezi la un bun al lor!
    Am fost si prin parcuri; am ramas neplacut impresionata de bunicii care-si plimba nepotii. Aceeasi lipsa de rabdare, aceeasi nervi descarcati pe bietii copii: tipete, interdictii, etc. Ii cred. Au ajuns ( dupa o viata de munca), niste bone neplatite si care, de cele mai multe ori, nu au parte nici macar de un “multumesc”!
    Plimbare? Imi plac plimbarile prin orasul meu! Si cele de zi si cele de seara-noapte ! Imi place sa vad oamenii , daca nu radiind de fericire, dar macar linistiti! Imi place amurgul cand ii vezi facandu-si de lucru prin batatura casei sau prin curtile blocurilor. Imi place mirosul de tei de pe bulevard, chiar la orele 2 din noapte, cand ma pot plimba fara frica !
    Nu este orasul ideal. Si aici e fauna…….destula. Dar, nu preponderenta . Sau, nu asa vizibila ca in Bucuresti. Aici, nu te-mbeti sa indrepti lumea! Bei ca…..uite-asa iti face placere! Apropo, aici se bea ( o stiu din experienta) cu precadere vinul sec. De regula rosu dar si cel alb. Mai putin rose, mai putin demi-dulce sau dulce!
    Scuze pentru luuunga poveste!
    O duminica frumoasa iti doresc !

  6. Poti sa versi o lacrima a lui Ovidiu inainte sa schimbi lumea. :)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori