Mesaje cu tagul "#winelover"

#Winelover. Episodul 3. Budapesta. A doua parte.

Scris la 19 septembrie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Continuare
După agreabilul vin facut de Loți, s-a dat startul vinurilor roșii, la care neobosita Gabo a scos din cuptor niște coaste de porc însoțite de câțiva cartofi și niște sosuri neștiute de mine. După un pinot noir unguresc destul de bun, s-a lansat Rita Toth (tocmai întoarsă din Beijing) în prezentarea altui pinot noir din Malborough care mi-a lasat un gust atât de plăcut, că mi-aş fi dorit să continui cu el tot restul mesei. Luiz, pus pe glume, nu și-a prezentat vinul, lansând o ghicitoare acoperind sticla și turnând în pahare. Ghiciți soiul, zona sau orice ar putea fi relevant pentru vinul servit! Ne-am dat toţi cu bănuiala, dar n-am presupus că ar fi o Reserva din Rioja. A mai urmat un vin strong și cam alcoolic, după care s-a anunțat un desert în scurt timp.
A fost momentul când i-am întrebat dacă înaintea unor dulcegării de Aszu, s-ar potrivi un aromat sec. Când au văzut frumusețe de sticlă și culoarea faină de roze, n-am mai stat pe gânduri, iar Luiz mi-a făcut discret cu ochiul, pentru că făcuse cunoștință cu el la Logrono – octombrie anul trecut, dar și la Belgrad în primăvara asta. Deși foarte bine răcit, s-a schimbat aerul încăperii din ușor usturoiat în miresme dulcege de busuioc. Loți, cu un zâmbet pentru toată partea lui de masă a izbucnt: busuioacăăă Nanci, soția lui Luiz, s-a așezat la masă, l-a adulmecat prelung, a sorbit puțin și l-a întrebat: ăsta-i vinul de care mi-ai povestit, nu?! Și-au făcut poze cu el și fără preludiu au decretat fără să stea pe gânduri: This is the perfect wine for a romantic honey moon! Și cred că o definire mai bună ar fi greu de găsit pentru aroma și echilibrul Busuioacei de Bohotin Colocviu La Paris. Nu pot să ascund faptul că m-am simțit cam mândru de mine, de parcă eu l-aș fi făcut, dar nu puteam să nu mă împăunez, mai ales că nu se opriseră murmurele de plăcere ale câtorva doamne și domnișoare. Telepatie curată! Da, busuioaca impresionează și nu păcălește, pentru că își pune amprenta senzorială și dincolo de post gust.
Gabo, care adusese desertul, un fel de mucenici moldovenești unși cu lapte, miere și nucă pisată, și-a luat și ea paharul său cu busuioacă pe care l-a degustat cu ochii închiși murmurând… basil… ăăă..BUSUIOC!
Multe din licorile dulcege au avut și ele succes într-un public obișnuit cu astfel de vinuri desert, timp în care vocile se auzeau din ce în ce mai tare și mai vesele.
La plecare, nu înainte de poza de grup, am ocolit pădurea de sticle, am făcut câteva promisiuni unor doamne, pe care le-am revăzut a doua zi pe facebook și m-am dus spre hotel, pregătindu-mă psihic pentru drumul lung cu mașina și mai ales pentru așteptatul timp de 5 ore în aeroportul din Timișoara pentru cursa de București. Așa se face că am avut ocazia să pozez o copie după aeroplanul lui Vuia din toate părțile. Iată una din ele.
La revedere Taste Hungary,
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

#Winelover. Episodul 3. Budapesta. Prima parte.

Scris la 18 septembrie 2014 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Duminică am fost la Budapesta la o noua întâlnire a grupului de #winelover-i.
Iniţiativa lui Luiz Alberto, dar şi a celor de la Taste Hungary (Carolyn şi Gabor Banfalvi). O seară de BYOB, desigur, unde fiecare a adus câte ceva din partea sa de lume, şi care, spre deosebire de alte dăti, toţi am avut timp suficient de prezentare a soiurilor, vinului, poveştii etc. Taste Hungary e amplasat într-un demisol din buricul oraşului şi reprezintă un fel de Tasting Room de-al nostru, dar cu specific exclusiv maghiar, de la mâncare şi până la soiurile de vin pe care le poţi degusta acolo sau cumpăra pentru acasă.
Am ajuns suficient de devreme ca să pot pune la rece vinurile cu care venisem după un drum cu avionul până la Timişoara şi cu o maşină Global Connexion până la Budapesta. Dupa forma sticlelor am fost întrebat dacă sunt spumante pentru a fi răcite într-un loc separat. Le-am explicat că sunt vinuri liniştite, dar cam zgâlţâite de pe drum. Când le-am spus ca vin din România, de dupa cuptor a ieşit Gabo, salutându-mă în româneşte şi urându-mi bun venit, ea fiind cea care ne pregătea masa şi care (antreprenor fiind) face parte dintr-un proiect de promovare a zonei viticole Tokaj, pregătind tot felul de bunătăţuri ungureşti pentru vizitatorii cramelor.
În scurt timp au tot sosit iubitorii de vin ce-şi atârnaseră de mână fiecare, câte una sau două sticle preferate. Din Slovacia, S.U.A., Austria, Italia, Germania, dar mai ales maghiari au pus la bătaie tot felul de vinuri, unde cele de Tokaj erau preponderente. Şi cum printre alte politeţuri mă tot conversam în româneşte cu Gabo (originară din Baia Mare), apare şi fac cunoştinţă cu Loszlo Balint, bucuros că poate să-şi mai amintească limba română, pe care n-a prea mai exersat-o din 1990, de când a părăsit oraşul de baştină, Tg. Mureş. Şi uite-aşa, minicomunitatea de limbă română începuse să devină din ce în ce mai vocală, alternând cu aprecieri despre vinuri în engleză şi ceva maghiară. Am beneficiat şi de prezenţa unui vinificator local care era aproape mangă, deoarece în week-end se desfăşurase un festival de vin şi omul (profi fiind) a încercat toate vinurile expozanţilor (pe motiv de schimb de experienţă).
Pe motiv că există (în spatele legendei) o posibilă legatură ştiinţifică între Furmint şi Grasa de Cotnari, i-am servit cu Colocviu la Moscova (în 2 exemplare) şi le-am spus tot ce ştiam eu despre provenienţa soiului, mic istoric, stil de vinificare şi crama nouă de la Vlădoianu. În afara aprecierilor politicoase de rigoare, Luiz m-a luat deoparte şi m-a întrebat dacă pot veni cu acelaşi vin şi la Montreux (#DWCC) în noiembrie. I-am promis că mă gândesc, dar nu promit, pentru că mai sunt şi alte vinuri de prezentat.
I-a plăcut aroma, aciditatea ridicată și ineditul soiului mai ales pentru un brazilian stabilit în America și care cutreieră Europa 80% din an.
În tot timpul astă, prin fața noastră s-au perindat platouri cu brânzeturi de 6 feluri, salate de vinete, dovlecei și mai ales mezeluri în 3 genuri diferite: spicy, iuți și picante. Toate aveau să ne pregătească pentru salba de vinuri roșii.
Până atunci, însă, Loți Balint a intervenit cu un spumant din furmint, dar mai ales cu un vin tot din producție proprie – 2010, 2011 și 2012, furmintul din urmă fiind foarte tare pe placul meu. Felicitări!
Partea a 2-a o aflați maîne.
Cu bine,
RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

#Winelover. Episodul 2. Sofia

Scris la 26 iunie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Cu 2 luni în urmă scriam despre o întalnire a iubitorilor de vin din Europa, hangout-ul din martie având loc la Belgrad.
De data asta, cu ocazia concursului de vinuri Balkans International Wine Competition, pe 5 iunie, seara la ora 19.oo eram în centrul Sofiei, într-un frumos winebar: Grape Central, la o intalnire de Bring Your Own Bottle inițiată de grupul bulgar #winelover. Evident, nu m-am dus cu mâna goală, ba mai mult, am fost împreuna cu Iulian G. (blog.pistoanebaricate.ro) și însotiți de câteva vinuri de Cotnari, am început să englezim poveștile vinurilor aduse de fiecare.
În afară de Busuioaca de Bohotin Colocviu, vinul favorit al Ivanei Simjanovska (vin cunoscut la Belgrad), mi-am facut curaj și am mai deschis prima sticlă de Frâncușă 2013. Sticlă frumoasă, cu fundița tricoloră și iz patriotic, vin pe care nu-l mai încercasem demult. Momentul maxim al serii a fost când încercând să repete pronunția soiului, majoritatea (destul de politicoasă) a simțit nevoia să fie cât mai aproape de… original. Ca un dirijor de grup a capella, i-am aliniat, le-am repetat clar, am numărat pana la 3 și …FRÂN-CU-ȘĂ! Le-a ieșit! Italinca Seila s-a descurcat cel mai bine, deh… spirit latin. Bulgari, macedoneni, sârbi, italieni și ce-or mai fi fost la mese, toți au apreciat vinul ca fiind pe cât de proaspăt, cu aciditate mare, bun pentru serile călduroase de vară și plăcut, pe atât de uimiți au părut că n-a fost înscris în concursul balcanic. Când le-am spus și pretul din retail…au căzut pe gânduri și și-au turnat tot ce mai rămăsese din cele doar două sticle, cu concluzia: nice wine, tastie and easy to drink.
Apoi, lumea începu să vorbească din ce în ce mai convingător (adică, tare), hop și Iulian cu alt tricolor atârnat de gâtul sticlelor: Renatus alb şi roşu! A fost şi momentul când am renunţat la papioane şi am trecut la dress code: tricouri în spiritul #winelover.
Cireașa de pe tort a fost când le-am arătat articolul scris despre întâlnirele #winelover de la Belgrad din Vinul.ro, neștiind că se scrie și la noi despre acest fenomen.
Ne-am mai dat cu părerea despre un rose bulgăresc,  un riesling austriac adus de Irina Sofranova şi am făcut cunoştinţă mai bine cu concursul balcanic de vinuri de la Sofia (cu peste 300 de probe înscrise), care era la a 3a ediţie. Când Dusan Jelic a auzit de la noi că IWCB-ul nostru (recent desfășurat) a avut peste 700 de vinuri înscrise, a făcut ochii mari-mari și împreună ne-am dat seama în ce lipsă de informații ne aflăm și cum se plâng degeaba producătorii balcanici că nu exportă suficient.
Altfel spus, dacă niște pasionați de vinuri (#winelover-i) împartășesc în întâlniri internaționale neoficiale păreri despre vinurile naționale, soiuri și tradiții viticole autohtone, promovând pe banii lor vinurile aduse, atunci întreb prostește: cu ce se ocupă marketingul, prospectarea pieţelor de către mulți dintre producători, departamentele de strategii ale ministerelor şi consulii economici de pe lângă misiunile diplomatice prin lume?
Cum s-ar spune, ei cu treaba lor, noi cu vinul nostru!
Hai noroc (наздраве)!
RaSto
(articol apărut în nr. 74 al revistei Vinul.ro)

{lang: 'ro'}
Mai multe
Pagina 2 din 212
Bloguri, Bloggeri si Cititori