Unirea… franco-română

Scris la 27 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

De ziua Unirii Mici (24 ianuarie), am onorat invitația primită de la Domeniile Franco Române și am mers să le vizităm crama mică, dar cu potențial.
Vremea nu era prea îmbietoare, vântul insistent și burniță constantă făcând să ne dorim sa ajungă cat mai repede microbuzul la locul de întâlnire. Punctualitatea a fost un prim semn bun al zilei, așa că la numai 5 minute peste ora stabilită am pornit către zona  Dealul Mare, mai precis, localitatea Săhăteni.
Grupul mic dar vesel, condus de directorul cramei dna. Cristina S., abia aștepta întâlnirea (sau reîntâlnirea) cu vinurile.
Am fost tot drumul inițiați în tainele vânătorii și fotbalului american de către charismaticul Silviu P., așa că nici nu știm când au trecut cele 100 de minute până la destinație.
Aici ne așteptau Denis Thomas (proprietarul francez al cramei) și soția sa, care după salutul de bun venit ne-au poftit in sala circulară de degustare, care găzduia și magazinul Domeniilor Franco Române.
Denis a început cu o scurtă istorie de la plecarea din zona natală, celebra Bourgogne, până la sosirea sa în Dealul Mare, unde a rămas după ce a degustat vinuri din Valea Călugăreasca, obținute din Fetească Neagra și Pinot Noir,  intuind potențialul zonei.  Acum nu știu cu ce l-au servit cei de la Stațiunea de Cercetare, dar se pare ca butoiul  ”de aur” exista și la sfârșitul anilor ’90.
A urmat o trecere în revistă a celor întâmplate din 1998 și până în prezent: achiziționarea terenurilor cu vii, a clădirilor unei foste întreprinderi viticole de stat aflată în faliment, conflictul cu vecinii de la Vinalcool , replantările ulterioare, ecologizarea terenurilor etc. Este de remarcat faptul că primele investiții au fost făcute în absenta fondurilor europene.
Am aflat că din cele 70 ha teren, cam 52 ha sunt plantate cu Chardonnay și Riesling Italian (la albe), respectiv Pinot Noir, Fetească Neagră, Merlot și Burgund Mare (la roșii). In plus, se mai cumpără Tamaioasă Românească, Muscat Ottonel și chiar Merlot (în special pentru vinurile non-bio, din gama low cost Domeniile Franco Române). Eu aș adăuga chiar  Sauvignon Blanc și Feteasca Albă,  folosite tot la o gamă ieftina (dar cu un RCP foarte bun), prezentă în supermarket cu numele Château Pietro. A urmat vizita în crama, unde ne-au fost prezentate tehnicile și utilajele de vinificare (unele moștenite de la vechii proprietari, altele mult mai moderne achiziționate mai recent și cu ajutorul fondurilor europene). Am avut ocazia să vedem linia de îmbuteliere, precum și depozitul de sticle (locul cel mai tentant, unii din vizitatori mai că regretau că nu aveau un tirbușon la îndemana).
Am revenit apoi în sala de degustare, unde am avut parte de 3 mini verticale din soiurile fanion ale cramei din gama de top, Terre Precieuse:
- 2010, 2011 și 2012 pentru Chardonnay;
- 2011, 2013 și 2014 pentru Feteasca Neagra;
- 2009, 2011 și 2013 pentru Pinot Noir.
De remarcat la Chardonnay tipicitatea exemplară, eleganța și onctuozitatea specifica soiului, dar mai ales integrarea perfectă a baricului (nu am cum să uit o degustare-concurs de Chardonnay-uri de pe la noi, din toamna lui 2013, cand lemnul omorâse vinul).  2012 a fost declarat de majoritatea oaspeților ca fiind excepțional, unii declarând-ul chiar “cel mai bun Chardonnay romanesc”!
Dintre cele 3 Fetesti, acum doar 2011 este de băut (mult și bine, fiind extrem de plăcut, fructat, echilibrat), 2013 si 2014, înca neetichetate,  mai având de spus rugăciuni în sticlă/baric, fiind prea tinere. Din păcate nu am avut la degustare 2012, stocul fiind epuizat.
Pinot Noir-ul din 2009 s-a deschis mai greu, dar când a făcut-o a dezvăluit un vin deosebit, cu arome fine de fruct copt, de o catifelare exemplară, tanini și aciditate cât trebuie. Și acum regret ca nu au mai avut la vânzare! 2011 este evident mai tânăr, mai “verde”, dar promite. 2013 mai are de stat.
A urmat prânzul, unde cine a dorit a putut reîncerca (alături de mâncare) unele vinuri din sala de degustare (chiar și din decantor), dar în plus am avut șansa rară să degustăm un dublu magnum din Bourgogne, anul de grație 1990. Un vin matur, dar care s-a menținut excelent, dezvoltând arome unice și având un echilibru incredibil.
Au urmat “dulcegăriile” în alb și negru. Vinurile albe, prăjitura o “negresă”.
Primul vin a fost un demisec la granița cu demidulce, din Tămâioasa Românească , destul de OK, dar eu am preferat al doilea vin, o Tămâioasa Românească dulce din 2014. Venită direct din tank, cu o aromă de salcâm îmbătătoare și de o prospețime care m-a cucerit. De urmărit …după îmbuteliere!
Masa am încheiat-o cu “eternul” Chateu Pietro 2000, o tămâioasă chihlimbarie acum, dar care încă mai duce, deși aromele de mușețel și menta dezvoltate îi cam arată vârsta.
Vizita la crama Domeniile Franco Române mi-a (re)confirmat buna impresie pe care o aveam despre vinurile de aici (și despre prețurile lor) și după cele prezentate și viitoarele recolte promit să fie la înălțime.
Poate ca ar mai fi de lucrat la etichete (cam discrete și unele nu suficient de  atrăgătoare) și chiar la vizibilitate, vinurile fiind destul de rare în comerț.
Sa va mai spun ce veselie a fost în microbuz la întoarcere? Mai aveam un pic și promiteam cu toții că venim la Silviu să vedem finala Super Bowl (la fotbal american) pe 1 februarie!
Am revenit în București cu gandul la o eventuală nouă vizita în zona  prin primavară-vara, când ar fi de vizitat și viile… și de reîncercat vinurile!

{lang: 'ro'}

Un comentariu

  1. Va multumesc pt informatie, interesant, Va doresm succes!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori