—Vara se presupune că se mănâncă puțin și subțire. Adică, multe legume, salate și carne slabă. Și vremea de afară, pentru noi (ăștia din sud), ne trimite spre astfel de dish-uri.
—M-am conformat, am umplut frigiderul de verzituri și peşti, fructe de mare și alte leguminoase, dar degeaba! Dacă la 2-3 zile nu am în farfurie (măcar) ceva cărniță de pui, fac urât și zâmbesc charismatic precum Monica Macovei la reporteri, de zici că mă țin copcile de la operația de jos.
—Așa că am scos wok-ul minune și am pus la încins tocătură de vinete, dovlecei și mici bucăți din piept de pui. Dau fuga-n beci și contrar tuturor regulilor de somelărie, încerc să asociez mâncarea cu vinul. Ce credeți că găsesc în beci? Surpriză mare! Unul din vinurile mele preferate și de care nu am scris deloc: Cayega, frate! 
Îl urc în bucătărie cu două mâini, ca pe un organ de transplant și-l așez cu grijă de chirurg în răcitor.
—Gata masa, dar nu și vinul rece. Îl adulmec, îl gust, dar nu era „în forma calificată” de băut.
—A doua zi, seara, în așteptarea marei finale de Supercupă a Europei, am pendulat printre posturile tv și după ce-am constatat că avem prea mulți candidați la toamnă, că se joacă țonțoroiul la B1, că Gâdea se lăuda cu audiența, că Realitatea nu s-a hotărât cu cine să țină, iar la PROTV sar stropi din gladiatori, mă apuc să redegust cu mari speranțe vinul de la Tenuta Carretta, făcut 100% din struguri de Roero Arneis 2012.
—Începe și meciu Real Madrid – FC Sevilla. Mă uit la componența echipelor și nu pot să nu-mi aduc aminte de bășcalia asupra frezei gel-ate a lui Ronaldo. Atmosfera de mare sărbătoare la Cardiff, ambiții mari ale celor două 
cluburi, tot ce trebuie pentru un mare regal fotbalistic (spaniol, de altfel). Eu m-am dumirit asupra culorii vinului: pal gălbui, cu mici și firave inserții verzui. Ei, nu dau bine să așez ceva mizilicuri și „frezatul” e la locul potrivit și înscrie pentru 1-0, băgând cracul printre fundaș și portar, în stil de mare atacant. M-a cam surprins, dar nu și aroma arneisului, plin de flori albe de vară, citrice și ierburi uscate. Tare plăcut. M-am grăbit să gust mai repede, pentru că se-ntețise meciul și rămâneam iar cu notele de degustare în aer. Și bine am făcut, pentru că după pauză, iar apare gel-atul în prim plan și șutează impecabil, astfel că-i moaie mâinile cui credeți?… Lui Beto, ăla de respira greu până acum 2 ani la CFR Cluj. 2-0 pentru Real și vinul începe să-mi spună din ce în ce mai multe… În primul rând e elegant, cu tot ce trebuie pentru un vin alb de vară: proaspăt, catifelat şi armonios din punct de vedere al alcoolului (13%) cu aciditatea, cu gust de fructe tropicale, dar mai ales de citrice moi, coapte, dar şi măr verde. Post gustul nu e chiar lung, dar pot acorda +7,5 papioane cu mâna pe inimă.
—Concluzia e că e mai bine să-l ai pe Ronaldo în echipă și un vin bun în casă.
—Aşa se încheie o seară cu echipe mari într-un meci frumos și un vin pe care-l recomand celor care iubesc vinurile albe întro- perioadă a campaniei Vara în Alb …cu Vinuri Albe!
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente