Data viitoare…

—Duminică. După ninsoarea zemoasă de sâmbătă, în care prin oraș și semețele bannere se aplecau la electorat de vânt și frig, m-am pregătit de marea finala de tenis feminin de la Singapore. A noastră juca cu ursulețul din Michigan și existau premize să i-o mai dea o dată în aceeași săptămână.
—M-am pregătit ca lumea, pregătind masa ceva mai devreme, cu pulpe de pui la cuptor, felii mari de cartofi și, desigur, vinul. Domaine Ceptura Blanc 2013 (de la un prieten).
Cu vinul ăsta am mai avut ceva experiențe, dar nu mă lămurisem  complet și nu mă convinsese . Prima dată a fost în vară, lângă niște carași la Neptunus (pe o căldură cam mare), apoi acasă în Chitila cu niște musafiri, alături de o rață întreagă la cuptor, dar nu apucasem decât să dau noroc cu ei și se terminase.
—Acum era liniște și aveam timp să-l descânt, aerându-l 10-15 minute, l-am întors la frigider, am pus masa și Simona a noastră se pregătea de 1-0 în primul set. E de bine!
—Are culoare interesantă DCB-ul ăsta. Gălbui-verzuie și strălucitoare. Aromele sunt ca scorul… 2-1 pentru Simona și cu sanse la break . Adică, plăcute și provocatoare, pentru că blendul de sauvignon, fetească și riesling te trimit spre ceva vegetal, citrice, dar și ceva mieros de tei. La gust remarci structura bună, solidă de vin serios, la care mâncarea ar fi păcat să lipsească, nefiind un vin easy to drink, deși alcoolul de (13,5%) nu-l percepi așa de tare în combinație cu aciditatea.  Multe fructe albe coapte stau să iasă din pahar nefiind nimic zglobiu acolo, totul curgând lin și molcom. Alte păreri le puteți primi de la George, cât și de la Mihai, eu găsind în pahar un vin foarte echilibrat, plin, prietenos și elegant pentru o masă mai puțin complicată. +7 papioane.
—Nu la fel aveau să se întâmple lucrurile și cu scrorul, pentru că acolo se cam rupsese echilibrul dintre feminitate și forță, iar primul set o luase razna spre Serena.
—Aveam să mă mulțumesc cu ce-avem în pahar și pe masă, sperând într-o viitoare revanșă, pentru că partida asta era dusă. Numai declarațiile Serenei la adresa Simonei m-au mai liniștit, declarații sincere și elegante.
—Poate data viitoare… Până atunci, s-o felicităm pe-a noastră și să sperăm.
—RaSto