Cred cu tărie că cineva acolo sus, la Crama M1 Atelier mă iubeşte! Cu siguranţă este vorba despre prietenii mei: Valentin Cefalau şi Dan Bundur, cărora ţin să le mulţumesc pentru sticlă de vin primită. Mai ales, că vinul este bun şi l-am băut cu multă plăcere!
Acum dacă nu este cu supărate, o să vi-l prezint şi vouă:
– Este un vin cu o culoare galben pai strălucitoare, făcut din struguri culeşi manual, de pe cele mai bune parcele. Apoi, a fost măturat timp de 14 luni în butoaie noi de stejar românesc.
Aromele acestui vin, sunt foarte fresh, încep reţinut cu mirosul de fân puţin uscat, apoi flori albe şi fructe exotice. Se simte şi ceva pepene galben nu foarte copt, urmat de vanilie şi miros de lemn. Recunosc că am avut parte de o surpriză, eu aşteptând ca aromele să fie dominate numai de lemn şi vanilie, dar nu este aşa. Aromele cum spuneam, nu sunt deloc greoaie, ba din contră sunt răcoroase şi subtile, plăcerea fiind cu atât mai mare cu cât vinul e mai bine aerat.
Gustul este bine-nţeles sec, aciditatea excelentă, alcoolul (14,9%) foarte bine integrat, nu se simte absolut deloc! Finalul este lung şi plăcut cu mere verzi şi grapefruit, sfârşind cu un gust mineral, cum îi stă bine unui vin complex şi elegant ca acesta.
Cuvintele de ordine, când mă gândesc la acest vin sunt desigur: echilibrul, armonia, eleganta şi nu în ultimul rând fineţea gustului.
Îmi place acest vin, chiar mai mult decât Chardonnay-ul din recolta 2011, care mi s-a părul puţin mai greoi (dar nu rău, să fim bine înţeleşi) şi cu ceva prea mult lemn în corpul său. Acesta este foarte băubil şi chiar dacă nu e de consumat la marginea drumului, eu în serile mai răcoroase de toamnă îl voi servi şi fără mâncare. Desigur, asociat cu diverse năzdravanii gastronomice poate fi senzaţional, dar vă rog să-l încercaţi şi single. Acum, ştiţi şi voi – single, single, dar nu chiar single! Era vorba doar fără mâncare, că eu de exemplu îl voi consuma până la ceas târziu din noapte alături de vreuna dintre verişoarele mele. Şi să vezi după un pahar, două ce o să „ne mai râdem” până dimineaţă…
Bogdan
.
.
.
.
.
Comentarii recente