Ultimul târg din Paris. Partea întâi: cea roz

Scris la 25 martie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Nu știu cum să zic, dar situația actuală mă face să cred ca târgul de vin de la Paris din 10-12 februarie a fost un fel de cântecul lebedei în domeniul târgurilor de profil din acest an din Europa.
—-Deși pregătit din toamna lui 2019 pentru un singur târg (Vinexpo), m-am trezit la fata locului cu două, în același spațiu expozițional organizându-se și WineParis (rezultat la rândul sau prin fuzionarea altor doua târguri de vin: VINISUD și VINOVISION PARIS). Locația a fost Paris Expo Porte de Versailles care, deși nu prea centrală ca poziție, beneficia de gura de metrou aflată la 20 m de intrarea în spațiul expozițional!
—-Târgurile, practic, au adus la un loc 2800 de expozanți (!) din toate regiunile viticole ale Franței și din câteva alte țări de pe mapamond… deci vă dați seama cam cate vinuri așteptau să fie încercate! Trebuie să menționez că aceste târguri erau dedicate profesioniștilor (comercianți, oameni din industria aferentă etc), astfel ca participarea mea a fost posibilă doar prin amabilitatea vinmagazin.
—-Acum, după introducere, să intru în pâine și să povestesc cum a fost prima degustare de la târg. Am hotărât să încep optimist….adică cu roze-uri. Și nu orice roze-uri ci cu cele care contează: cele din Provence.
—-La intrare în zona de degustare primeai un carnețel pentru notele de degustare, unde găseai o hartă a regiunii plus informații generale despre climat, număr de crame, producție, export etc. Frumos, elegant.
—-Zona de degustare avea circa 100 de exponate, grupate pe intervale de preț de pornire din crama (2÷3,99 euro; 4÷5,99 euro; 6÷7,99 euro; 8÷9,99 euro; 10÷11,99 euro; 12÷13,99 euro și peste 14 euro). Toate frumos aranjate pe rafturi cu sticlele de prezentare închise la partea superioară, iar cele de testare în spatii răcite ingenios cu aer! Bineînțeles că nu puteam să trec prin toate, așa că am încercat o selecție destul de subiectivă, încercând în principal să degust vinurile care conțineau soiuri mai „exotice”, cu sticle, culori sau etichete mai deosebite.
—-Am sărit peste gama cea mai ieftină, din palierul 4-5,99 euro remarcând două vinuri:
– de la Les Vignerons du Roy Rene „decoloratul” Opale (60% Grenache+40% Syrah), de un roz somon extrem de tipic zonei, cu o aciditate vioaie, 12,5% alcool, fructe roșii în gust și un grapefruit tonic pe final;
– de la Chateau la Lieue (cu o eticheta gen Bordeaux) mai intens coloratul Tradition (60% Cinsault+40% Grenache), mai corpolent, cu arome mai intense de fructe roșii și un postgust mai persistent.
În intervalul 6-7,99 euro m-a cucerit Chateau L’Arnaude (80% Grenache, 20% Syrah), tot din gama somon sălbatic la culoare, cu o aciditate care ii conferea prospețime, 13% alcool, cu gustul  dominat de fructe roșii gustoase și un postgust persistent, plăcut.
—-Din seria 8-9,99 euro am reținut Glorius de la Chateau la Castille, realizat din 47% Grenache, 46% Cinsault și 6% Rolle, un vin care amintea la aspect cu Miraval-ul celebrului cuplu Hollywoodian Branjelina, dar care m-a cucerit prin finețea și eleganța cu care s-a prezentat.
—-Singurul roze în sticla verde,  a fost și singurul realizat majoritar dintr-un soi mai rar (Tibouren 90% +10 % Grenache)….și unul din putinele vinuri din 2018! Intrigant și prin design-ul etichetei și prin clasificarea Cru Classe, a fost clar un roze mai altfel. Maturat în butoaie de 300 l, dacă nu-i vedeai culoarea roz-oranj, în blind puteai să juri că este mult Chardonnay în pahar. Dar un vin plăcut, fin…și care a fost foarte căutat de cei din zona de degustare.
—-Din gama celor mai scumpe rozeuri degustate (ce săreau de 14 euro), mi-a rămas la suflet Le Pas du Moine de la Chateau Gassier (Grenache, Cinsault, Syrah, Rolle și Ugni Blanc). Aciditatea mare ii conferea o prospețime evidentă, cu note de citrice și fructe roșii, postgust persistent. Excelent vin!
—-Ca o paralelă cu filmografia clasică, pentru cei care își amintesc Ultimul tren din Gun Hill, as zice ca Vinexpo Paris a fost personajul interpretat de Kirk Douglas, iar Prowein sau VinItaly cel al lui Anthony Quinn!
Beți acasă!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Bloguri, Bloggeri si Cititori