“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-De mult imi suradea ideea de a degusta vinuri unguresti la Institutul Maghiar din Bucuresti (o locatie frumoasa si usor accesibila), dar din diverse motive nu am reusit sa-mi fac timp pana acum.
Insa la mijlocul lunii septembrie am reusit sa imi satisfac curiozitatea, la un eveniment de wine and cheese pairing, exact genul meu preferat de evenimente.
—-Special guest star a fost Dr. Csizmadia Andras, conferențiar universitar, membru al Academiei de Vin din Ungaria, care a prezentat universul brânzeturilor asociate cu câte un vin din principalele regiuni viticole din Ungaria, „subtitrarea” fiind asigurata de Istvan Pentek. Atat figura invitatului, tangenta cu mediul universitar, dar si stilul prezentarii erau foarte asemanatoare cu cele ale unui alt personaj charismatic din lumea vinului: Balla Geza.
—-Am aflat ca vom degusta 13 vinuri ungurești (din colectia proprie) asociate cu 11 brânzeturi selectate din mai multe tari (de la brânzeturi proaspete până la brânzeturi din Alpi maturate, brânzeturi de oaie și capră, brânzeturi cremoase și cu mucegai alb sau albastru).
—-Degustarea a inceput cu un vin lejer, un Cserszegi Fuszeres 2015 (soi rezultat din incrucisarea a doua soiuri aromate: Irsai Oliver si Traminer) de la producatorul G.D. Eva. Vin sec, destul de straveziu, aromat, cu o aciditate medie si care a mers bine cu o bruscheta unsa cu branza proaspata de vaca asezonata cu verdeturi (leurda, busuioc, marar, tarhon).
—-Am continuat cu un surprinzator Gruner Veltliner unguresc (producator A. Geönczeöl) din 2015 (ceva mai intens colorat, dar si cu o tenta usor pinkish), spicy, cu o aciditate superioara dar parca cu alcoolul usor arzator si un pic amarui in postgut. Asocierea desi nastrusnica la prima vedere (o telemea romaneasca proaspata, din lapte de oaie tinuta in ulei si pudrata cu piper mozaic) s-a dovedit destul de ok pana la urma.
—-A urmat un vin din 2014 dintr-un soi unguresc extrem de promitator, Harslevelu (producator Köpkös), care, desi provenit dintr-o zona atipica (campie), nu s-a prezentat chiar rau. Cu o culoare mai intensa decat precedentul, cu arome de salcam si fructe albe, o aciditate mediu minus si un postgust mediu, a facut fata cu destul succes unui duet din branza de capra (un rulou de branza proaspata si un altul cu mucegai alb).
—-Variszkusz 2012 a fost un Riesling de Rhin sec, care deborda de tipicitate (nas inconfundabil de hidrocarburi, aciditate mare) si care a „inundat” prietenos o branza maturata din Alpii Elevetiei: Schlossberg.
—-Am continuat cu un Pinot Gris din nordul Ungariei (mai precis chiar un pic peste granita cu Slovacia, de la producatorul Drozdik). Cu un nas dominat de fructe albe coapte, dar si de note usor vanilate (datorate mai mult tehnologiei de realizare decat lemnului), vinul (din 2012) avea o aciditate neasteptat de vioaie dar alcoolul (15 %) parca era cam prea arzator, astfel ca nici branza Cheddar nu a reusit sa-l echilibreze.
—-Vinul obtinut din soiul unguresc Zengö produs de Szentesi, a fost singurul demisec al serii. Cu o aciditate scazuta si usor amarui pe final, acest vin din 2012 a fost umbrit de o exceptionala branza Gouda super maturata (36 luni !).
—-De la producatorul P. Benedek (din destul de cunoscuta zona Matra) am incercat primul vin rosu al serii, un Pinot Noir din 2014. Un vin tanar, lejer, debordand de tipicitate (culoare rubinie, arome de fructe rosii, taninuri fine), placut per ansamblu in ciuda unui finish usor amarui si nu foarte persistent, dar care a fost bine asociat cu o branza Brie.
—-Takler Syrah 2014, prin aromele ale piperate a fost un alt vin scoala, soiul fiind greu de confundat intr-o degustare in blind. Vin tanar, cu o culoare rubinie, dar si cu note usor verzi si caruia nu i se putea alatura altceva decat un Camembert tavalit prin piper verde macinat.
—-Dupa mine cea mai buna asociere din aceasta seara a fost intre Cadarka 2012 produsa de Günzer (un vin subtire in corp, spicy, cu tanini destul de catifelati, cu o aciditate ridicata si un postgust mediu) si o branza puternic aromata, cum a fost Saint Nectaire.
—-Ultimul vin rosu al serii a fost (cum poate era si normal) si cel mai bun (in opinia mea): Bock&Roll 2013 (cupaj de Pinot Noir, Syrah si Kekfrankos, maturat 18 luni in baric). Rubiniu inchis, cu un alcool (14 %) perfect integrat, simteai efectiv gustul de strugure asociat cu fructe negre. Taninii catifelati, aciditatea perfecta si postgustul lung m-au impresionat placut, parca eclipsand branza Cambozola care timid i-a tinut companie.
—-Penultimul vin al serii a fost un Oremus Tokaji Aszu 2010 de 3 puttonyos. Alt vin scoala, cu asteptatele arome de miere, flori de salcam, fructe confiate si cu excelentul echilibru dintre zaharul rezidual si aciditate. Si branza asociata a fost clasica alegere: branza cu mucegai albastru Saint Agur, ruda mai „saraca” a celebrului Roquefort.
—-Finalul a fost apoteotic prin degustarea unui Tokaji Aszu 6 puttonyos din 1993 de la binecunoscutul producator Disznókö. De o superba culoare amintind de chihlimbar, cu o aciditate incredibila pentru varsta lui (care se plia perfect pe cele peste 250 g zahar rezidual), cu arome de miere si fructe confiate, dar mai ales cu un postgust interminabil care m-a insotit mult timp dupa parasirea salii de degustare.
—-O seara deosebita, cu un prezentator charismatic care a facut asocieri de vin si branza profesioniste intr-un spatiu extrem de primitor si care ma fac sa urmaresc cu mult interes evenimentele de acest gen care vor fi anuntate lunile urmatoare.
Comentarii recente