Povesti despre vin

O zi cu Winelover-ii în Drăgășani

Scris la 9 februarie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Prima excursie din 2020 a grupului Winelover Romania (WLR) a fost în zona Drăgășani, într-o zi de  primăvără autentică – ianuarie.
—-Fără întârzieri (cum le stă bine unor oameni serioși), din fața Gării de Nord, la ora fixată  (8.00 AM) ne-am lasat dusi spre Dragasani și după ce am reîntregit pe traseu grupul cu încă trei persoane, am ajuns toti 23 în Drăgășani la Muzeul Viei si Vinului.
Aici ne aștepta custodele muzeului, dna. Ancuţa Mariana, frumos – tradițional cu pâine, cu lipii oltenesco-mediteraneene (să nu uităm că romanii au trecut prin zonă), dar bineînțeles și cu vin adus de George Ignat alias George Wine.
—-Doamna Mariana s-a dovedit o prezență extrem de plăcută și bine informată, prezentându-ne într-un stil liric istoria muzeului și exponatele din sălile acestuia.
—-Ca să ne facem curaj să vizităm și sălile de la etajul muzeului, am degustat o Crâmpoșie Selecționată din 2017, de la Crama Spârleni.  Cu o culoare galben-aurie care îi trăda anii, cu un nas ușor floral, cu note de fân și un gust destul de complex, unele note aducand a furmint pricopsit, dar nedebordând, însă, de prospețimea unei Crâmpoșii tinere, dar foarte plăcut per ansamblu. O surpriză acest vin, la buna impresie contribuind atât paharele corespunzătoare aduse de George, cât și temperatura perfectă de servire.
—-Dă-i cu pâine, dă-i cu vin, ne-am binedispus și am parcurs sălile muzeului într-un stil tipic românesc: unii însoțind ghidul, alții de capul lor, alții comentand vinul si multe poze.
—-N-am intarziat mult la al doilea obiectiv al excursiei: Casa Isărescu.
—-Am fost întâmpinați de proprietarul cramei cu zâmbetul pe buze (numit aici Mr. M), iar după protocolarele strângeri de mână am fost condusi în cramă, însoțiți de enologul acesteia, dl. Nicolaescu.  Rezervoare de inox, baricuri, curățenie….prezențe obișnuite la cam toate cramele care se respectă în ziua de azi.
—-Apoi am trecut la ce așteptam cu interes: degustarea vinurilor cramei. Gazdele ne pregătiseră 7 vinuri prin care să trecem: 4 albe, un roze și 3 roșii.
—-Am început degustarea cu… o prezentare a cramei făcută de enolog, prezentare presărată cu epigramele lui Păstorel Teodoreanu, dar care s-a lungit un pic, nerăbdarea noastră crescând cu trecerea timpului. Până la urmă am atacat Crâmpoșia Selecționată 2018, care s-a prezentat bine, așa cum trebuie. Un vin lejer (pretabil si la spritz), ușor floral, fără mult alcool (12,5%). Un vin perfect pentru terasă vara.
—-Sauvignon Blanc-ul  2017 a debutat olfactiv promițător (departe de notele exotico-bombastice de Lume Noua), cu alcoolul ridicat (14%) bine integrat, dar postgustul extrem de scurt. Tămâioasa Românească 2019 vinificată sec s-a prezentat foarte bine, cu aroma inconfundabilă, cu o aciditate medie, proaspătă, echilibrată.
—-A urmat (nefiresc pentru unii), versiunea dulce a tamaioasei, foarte reușită și ea, dar pe care eu am lăsat-o la finalul degustării. Ambele vinuri aromate încă nu au fost îmbuteliate, dar cei care apreciază cele două versiuni  ale Tămâioasei ar cam trebui să le urmărească odată puse pe piață.
—-Roze-ul  2018 demisec din Merlot, dezavantajat și de temperatura de servire, n-a fost vedeta degustarii, intreg grupul fiind ‚dedicat’ vinurilor seci.
—-Negru de Drăgășani 2018 a confirmat (dacă mai era nevoie) că soiul obținut la Stațiunea din Dragasani cu zeci de ani în urmă, este promițător, putând chiar să se impună ca soi național cu care să ne mândrim în afara țării. Deși tânăr, a fost suculent, fructat, plăcut, ușor de inteles (13,5% alcool)…și greu de obținut, numărul sticlelor pe stoc fiind extrem de redus.
—-Merlot-ul  Rezerva 2017 mai catifelat (poate chiar cam moale aș zice), mai elegant, tot cu numai 13,5% alcool, a fost apreciat de mulți din grup, în ciuda temperaturii de servire destul de ridicate.
—-Ultimul vin al degustării a fost Cabernet-ul Sauvignon Rezerva 2015, un vin mai cu kick, mai ferm  (normal pentru soi), dar echilibrat, cu postgust remanent….mie mi s-a părut vinul zilei, chiar daca nu îl avantaja nici pe el temperatura de servire.
—-După degustare am vizitat rapid zona de cazare aferentă cramei, care dispune de 5 camere mobilate cu gust, în stil vintage.
Trebuie menionat ca aici cazarea are un regim semi-deschis, functionand catre o categorie restransa de public – very private small groups.
A urmat prânzul oltenesc stropit cu câteva din vinurile cramei, unele deja încercate, dar și un Syrah propus de Mr. M. Un vin suculent, spicy și repede curgător – de urmarit. Pe toata durata mesei, prezenta Mr. M. a fost extrem de destinsa, de degajată si jovială, completand povestile locului si istorisind etapele de evolutie ale cramei si micului elegant resort. S-au spus bancuri, sau ciocnit multe pahare, s-au făcut promisiuni de revenire la cramă, dar tot n-am aflat cursul de schimb pe luna februarie…
—-Iar orele fiind înaintate și cum mai aveam un obiectiv, imediat ce am terminat masa ne-am grăbit spre microbuz, al cărui portbagaj aproape s-a umplut cu vinurile cramei, apoi poza de grup și… valea și delau’ spre…

Avincis, ajunși când soarele apunea, astfel că am prins vila Dobrușa cam în penumbră, dar tot nu ne-am lăsat până nu am făcut câteva poze având pe fundal superba clădire realizată în stil neo-românesc.
—-In ultramodernă clădire a cramei unde, după o rapidă vizită prin crama propriu-zisă, am admirat câteva poze de familie dar și o miniexpoziție de tablouri, iar apoi ne-am îndreptat spre sala de degustare, unde ne asteptau 5 din cele mai bune vinuri ale cramei.
—-Am început cu spumantul nefiltrat care mi-a lăsat aceeași bună impresie ca și la ultimul târg WSFF din toamna 2019 de la Palatul Parlamentului.
—-Crâmpoșia Selecționată 2019 din gama Avincis – in premiera-  a fost de senzație, notele fin florale îmbinându-se cu cele de  fân, de mere verzi… ultraprospețime în pahar! La fel de bun și rose-ul tocmai îmbuteliat, pe care îl așteptăm în preselecțiile Concursului de Vinuri Rose ediția a 8-a.
—-Tot din gama Avincis a fost și Negru de Drăgășani 2016, un vin încă tânăr, cu tente violacee, suculent, fructat, cu postgust persistent… foarte reușit și promițător.
—-Am încheiat cu nava amiral, Cuvee Grandiflora 2013, realizat din Cabernet Sauvignon, Merlot si Negru de Drăgășani. Un vin serios, elegant, cu fructe negre, taninuri ferme, complex și cu postgust lung. Bengos.
—-Aproape de ora 20.oo, nu înainte de a cumpara alte vinuri,  am lăsat în liniștea întunecată frumosul resort plecând spre București, foarte bine dispuși, cu speranța unei noi alte „descinderi” la crame interesante din zone viticole binecunoscute din țară, organizatorii (WLR) promițând alte două destinatii în curând: Dobrogea și Vrancea.

—-Revenim!
—-

Mai multe

De Sărbători

Scris la 12 ianuarie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Ca și anul trecut de sărbători, cumnata și prietenul austriac ne-au întors vizita făcută în Graz, în luna august. Aș zice că este un fel de program Erasmus…dar în familie.
—-Și tot ca în anii anteriori, cina din ajunul Crăciunului s-a dorit a fi un pic mai altfel, pentru a nu interfera cu meniul tradițional de a doua zi.
—-Astfel antreurile (salata de icre de știucă, tartine cu icre roșii, clătite cu somon afumat și o cremă de brânză cu hrean, creveți cu sos cocktail) urlau după un vin alb, non-neutral și cu o aciditate vioaie. Aligote-ul 2018 de la Gramma mi s-a părut o alegere inspirată, părere împărtășită la final de către toți combatanții.
—-Am încheiat cu un file de porc în sos de smântână și piper mozaic (am mai exersat acest produs cu mușchi de vită….și acum am vrut să merg la sigur). Vinul asociat a fost Cuvee Uberland 2011 și nu pentru că numele ar fi gâdilat plăcut urechile oaspeților, dar eram curios cum se mai prezenta penultima sticlă dintr-un bax achiziționat cu peste 4 ani în urmă. „Amaronele” din Banat este încă excelent (și o mai duce), cu alcoolul (15%) foarte bine integrat, cu notele de stafide armonios încadrate de o aciditate de care-l nu mai credeam în stare. O revelație acest vin, apreciat în unanimitate.
—-Prima și a doua zi de Crăciun nu au fost ușoare, caruselul de piftii, sarmale sau cârnați neputând fi „liniștit” decât cu cantități serioase de vin roșu. Deci magnum-urile Guy de Poix 2012 și Nedeea 2016 au fost mai mult decât necesare….și suficiente. Dacă vinul de la SERVE a lăsat o ușoară senzație de prea evoluat (mai mult ca sigur din cauza dopului inundat în mare parte), vinul celor de la Vinarte a fost o surpriză plăcută, cele 3 soiuri de struguri românești conlucrând nesperat de bine, rezultatul fiind un vin suculent, ușor fructat, de cursă lungă. Ambele vinuri însă au fost exact ce trebuie alături de avalanșa de preparate de sezon.
—-În următoarele zile am încercat să-l trec pe oaspetele din Austria și prin alte vinuri d’ale noastre (în special roșii, pe acestea preferându-le celor albe, poate surprinzător pentru țara din care provine), cele mai apreciate fiind:
Feteasca Neagră 2017 de la Daniel’s Wine, un vin destul de corpolent, cu fructe coapte ușor vanilate de la lemnul utilizat din plin, note dulcege de la alcoolul destul de ridicat, dar care poate fi savurat și singur, fără mâncare alături;

Făurar roșu 2017, mereu surprinzătorul vin de la Davino, care a uluit asistența prin excelenta calitate la banii ceruți.

Negru de Drăgășani Paolo Mennini, un vin lucrat, savuros, cu taninuri mai soft, cu mult lemn care induce note de cafea, ciocolata amăruie, fructe negre… de toți banii;

Millenium Rosu 2015, care deși din același asamblaj ca Făurarul a fost ceva mai complex și se observa că are 2 ani în spate, mie plăcându-mi foarte mult.

Soare 2016 continuă seria vinurilor bune din gamă, cu o aciditate vioaie, alcool bine integrat și taninuri ferme, surprinzător de „ready to drink”;

Anima Syrah 2016 a beneficiat de un „food pairing” inedit și inspirat (purceluș de lapte la cuptor), dar a fost excelent, spicy, suculent, echilibrat. Vinurile bolduite au fost cele mai apreciate de către oaspeții din Austria (pozele făcute etichetelor fiind un semn clar că la vară vinurile vor străbate peste 1000 km in portbagajul mașinii), dar nu pot să nu remarc aprecierea lemnului folosit mai intens la majoritatea vinurilor remarcate (o fi vreo genă de la Schweighofer?).
—-Sărbătorile au trecut rapid, dar pot spune că am făcut față, iar produsele culinare nu au suferit…..de sete! La Mulți Ani în 2020!

Mai multe

Un vin rose de Boboteaza

Scris la 8 ianuarie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Epicentrum Rose 2018 – Crama Girboiu
—-Cei de la Crama Gîrboiu ne-au cam răsfățat cu vinuri foate bune în ultimii ani, iar gama Epicentrum are vinuri de excepție. Acest rose – clasat în primele 8 vinuri la Concursul de Vinuri Rose ediția a 7-a a fost printre favoritele mele. Obținut din Cabernet Sauvignon și Fetească Neagră, cu o culoare pe trend, provencal, te desfată prin tonurile fructelor roșii de primavară și al citricelor prezente. Armonios datorită aciditatii crescute și a alcolului potrivit  de 12,5, poate fi un companion foarte bun pentru mesele low calorice dupa aglomeratia gourmet ale sarbatorilor de iarna: salate, brânzeturi proaspete, pește, fructe de mare. +85 puncte. Aprox. 36 RON online.

Mai multe

Dansul perlelor de iarna

Scris la 30 decembrie 2019 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

—-Ca in fiecare iarna, inainte de Craciun, Oficiul National al Viei si Vinului (ONVV) din Rep. Moldova organizeaza Vernisajul Vinului. O sarbatoare a vinariilor unde sunt invitate sa-si prezinte cele mai bune vinuri realizate – perlele fiecarei crame. De acest festival ma leaga frumoase amintiri din urma cu 2 ani, cand fusesem pentru prima data si-am promis sa revin.
—-Invitat de Wine of Moldova la acest eveniment, am avut ocazia sa degust pe indelete ultimele vinuri produse, dar mai ales sa ma reintalnesc cu foarte multi prieteni. Iar numarul lor a devenit din ce in ce mai mare, pentru ca in curand, in februarie (13-16) 2020, Moldova vecina va organiza dea de a 8-a aniversare a comunitatii #Winelover.
—-Tot la Vernisaj am intalnit un simpatic grup de presa roman, caruia urma sa ma alatur intr-un scurt tur de 2 crame a doua zi.
—-Dupa jonctiunea de la Milestii Mici, mi-a facut placere sa revad crama Asconi. O vizitasem in 2014, apoi in toamna lui 2016, insa, transformarile de acolo sunt cel putin remarcabile. Incepand cu noul restaurant, casutele autentice pentru turisti si, bineinteles, ospitalitatea specifica, unde masa de pranz a fost pe cat de gustoasa, pa atat de bogata. Am remarcat din gama de vinuri Sol Negru, Sauvignonul Blanc foarte fresh, in stil de Lume Noua, absolut revigorant pentru perioada calda ce va veni, dar mai ales Feteasca Neagra 2016. Cu tipicitate de soi, corp mediu, lemn si nivel de alcool bine integrate si foarte potrivit pentru mese satioase cu carne. Nu m-am putut abtine si am cumparat o sticla de la magazinul cramei. Va indemn sa vizitati crama si intreg resortul care se afla la doar 30 km de Chisinau, mai ales daca sunteti amatori de traditional.
—-Pe repede inainte, am ajuns la Anenii Noi sa fim martorii deschiderii sezonului de iarna al Castelului Mimi. Ei, bine, dupa ce am intrat in frumoasa curte amenajata, am retrait momentele primei vizite la targul de Craciun de la Schonbrunn, de langa Viena. Si nu glumesc. Sigur, respectam proportiile, insa nu vad cu ce ar fi fost mai prejos. Muzica sarbatorilor de iarna, corul de copii, orchestra de pe scena si proiectiile de pe impunatoarea cladire a Castelului Mimi m-au facut sa simt o caldura aparte. Incepand cu bradul imens din centrul curtii, casutele luminate, mirosul de vin cu scortisoara m-au coplesit, fiind unul dintre cei care nu am reusit sa fac suficiente foto, uitandu-ma permanent ca un copil la intreagul concept realizat la perfectie. A fost prima data cand am vizitat intregul complex seara, e absolut minunat. Condusi de ghid, am reascultat interesanta poveste a familiei Mimi si intregul efort dublat imensa ambitie a lui Constantin Mimi.
—-Cina perfecta, in stil modern de la etajul unu al castelului, unde se afla restaurantul a fost, din nou, peste asteptari. Revenind la vinuri, nu pot sa nu remarc feteasca alba, absolut potrivita branzeturilor proaspete si escargots à la Bourguignonne serviti, plina de tipicitate si cu un corp mediu si alcool bine potrivit. Pe final Rosu de Bulboaca mi-a placut cel mai mult dintre vinurile rosii, avand un pairing potrivit, chiar si daca veti comanda acolo niste prune umplute cu nuci, drept desert.
—-Imi e clar ca resortul Castel Mimi este un punct de referinta in enoturismul moldovenesc si devine de neratat daca esti in apropierea Chisinaului. Ceea ce s-a investit acolo, totul cu temeinicie si bun gust, intrece ordinul zecilor de milioane de euro, iar cand din partea ghizilor am auzit ca totul este sustinut din organizarea de evenimente si vanzarea vinului propriu, concluzia generala a grupului a fost: Oameni gospodari, ce sa mai!…
—-Intorsi in oras, nu ne-am putut abtine sa nu ne oprim la lo sueta mica si sa analizam ce-am vizitat toata ziua… Cu un program clar, viziune si multa munca nu ai cum sa dai gres, in avea success. Mai trebuie doar timp. Tanjesc si eu dupa o astfel de organizatie, precum Wine of Moldova, romaneasca, la poarta carei sa pot bate si sa ma ajute sa pot face astefel de tururi viticole la noi, pentru toti prietenii winelover-i din lume, care si-ar dori sa vada, sa deguste si sa aprecieze vinurile romanesti.
—-Doar ca startul e al naibii de anevoios.
—-La Multi Ani!
—-P.S. alte impresii de la cramele din R. Moldova scrise de Dana Gont aici, Horia Ghibutiu aici si Ileana Andrei aici.

Mai multe

O verticală cu Flamboyant

Scris la 16 decembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-O verticală din 8 vinuri de top de la celebra cramă Davino din Dealul Mare este un eveniment care nu putea fi ratat. Astfel că, imediat ce am auzit de evenimentul de la Winestone m-am și înscris în prima serie (da, va fi și o a doua pe 16 decembrie), în ciuda prețului destul de mare, chiar daca în luna asta portofelul și cardul cam au de suferit :).
—-Nerăbdător am ajuns mai devreme față de momentul startului oficial, dar organizatorii – duo Cosmin – Pop și Udrea- nu m-au lăsat pe uscat și am încercat, în premieră pentru mine, Monogram 2018 Fetească Albă. Un vin intrigant, cu o complexitate mai rar întâlnită, având în vedere soiul. Cred ca este un vin alb care acum te face să te întrebi cum va fi peste 2-3 ani, eu estimând o surpriza plăcută, chiar daca nu este albul cel mai prețios al cramei. După ce au mai început să apară din participanți, am atacat un alt vin alb mare, Rezerva Alb 2012 (de fapt ultimul an în care s-a mai făcut vinul cu aceasta denumire) la magnum, vin din rezerva unuia din proprietarii cramei Davino, Dan Balaban, prezent la eveniment. Aur în pahar, cu notele specifice Riesling-ului Italian dominându-le pe cele ale Sauvignon-ului Blanc, totul pe un fundal de arome specifice baricului. Echilibrat, onctuos, cu o aciditate (fie ea și corectată) vioaie încă….ce mai, un vin mare și care mai rezistă lejer câțiva ani (la fericiții care mai au).
—-Cu obișnuitul delay („doar” 30 de minute), am început verticala cu Flamboyant 2009. Un nas mai evoluat decât ne-am fi așteptat, dar interesant, cu taninuri ferme, note ușor balsamice, postgust lung.
—-2010 a fost afectat total de condițiile de păstrare cel mai probabil, tulbure, cu un nas de zeamă de varză… fapt ce l-a determinat pe dl. Balaban să aducă din rezerva proprie o altă sticlă. Vinul nu prea a beneficiat de aerare, dar a părut extrem de fresh, plin de fruct, cu potențial de învechire și poate dacă nu avea niște note de trandafir (inexplicabile pentru mine) ar fi fost vinul serii. Oricum m-a făcut curios să încerc și eu sticla din rezerva personală!
—-2011 a fost mai dur, cu taninuri puternice, ușor prăfoase.
—-2012 a părut mult mai soft la început, dar pe măsură ce se deschidea a fost vinul cu multe aprecieri, în special doamnele găsindu-l excelent. Poate că din cauză că și mie mi-a plăcut foarte mult, 2013 a fost un pic defavorizat, taninurile mai ferme fiind probabil de vină.
—-Dintre 2014, 2015 și 2016, de departe 2015 a fost cel care mi-a atras atenția, prin echilibrul de care deja dădea dovadă, plus că estimez și un potențial bun de învechire, celelalte două având nevoie de timp să se așeze.
—-Cireașa de pe tort a fost Rezerva Roșu 2013, cel mai echilibrat și elegant vin al serii, confirmând senzația că am asistat la o seara de vinuri „Supertoscane”…..din Dealul Mare.
—-Un eveniment care ar fi fost păcat să-l ratez, într-o loc ultracentral (ușor accesibil), elegant și unde am să revin cu siguranță.

Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori