Povesti despre vin

Pinot Noir Premium 2017 Villa Vinea

Scris la 4 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Unul din cele mai chinuitoare soiuri de pe la noi este Pinot Noir-ul. Pentru că se întâmplă rar să gasești unul cu care te lauzi. Acest vin ar putea fi, însă, unul dintre ele, pentru că se apropie destul de mult de un Pinot Noir burgundez. Culoare ca la mama lui, nas plăcut de cireșe coapte, ceva vișine, ‘farm hint’, un pic ciupercuțe și destul de ‘light body’. Cu alte cuvinte, tipicitatea de soi stă la baza caracteristicilor. Nu întamplător acest vin a caștigat o medalie de aur în acest an la IWCB. Prietnos, destul de vesel și ușor de asociat cu cărnuri slabe. 39 RON la Fox Wine si +86 puncte de la mine.

Mai multe

Pe drumul vinului în Steiermark

Scris la 30 septembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După un prim contact cu rose-urile Schilcher, următorul obiectiv din programul pe care ni l-au pregătit gazdele noastre din Graz a fost un traseu pe Weinstrasse (Drumul Vinului) în sudul Austriei. Un traseu mai scurt (9 km…dar erau și de 20 km), dar concentrat și plin de experiențe interesante.
—-Nu vreau să-i laud prea mult, dar austriecii cam știu să-și pună în valoare ce au. Astfel că, înainte de a începe traseele propriu-zise printre vii și buschenschank-uri (un fel de cârciumă atașată unei ferme, în care se servesc doar produse locale – băuturi și produse reci – mezeluri și brânzeturi în special, nimic gătit), au plasat un impresionant magazin de vinuri al producătorilor de top din zona Styria (Steiermark), cu vinuri de toate tipurile și culorile, în sticle de toate dimensiunile și chiar cu pozele enologilor pe unul din pereți!
—-Bineînțeles că era și cu un bar unde se puteau degusta mai multe vinuri la pahar, însoțite de mici gustări. Prețurile vinurilor nu erau mici, dar și selecția acestora era foarte atentă. Aș vrea și pe la noi un astfel de obiectiv…….asta în  situația în care se știe de unde începe Drumul Vinului.
—-Nici nu am parcurs mai mult de 100 m din traseu și HALT! … prima crama: Eibenhof. Cum este normal în Steiermark multe soiuri albe …și Zweigelt. Am ales doar doua vinuri: un Rhein Riesling 2018 și un Zweigelt 2017. Vinurile, nimic special (albul destul de tipic, dar cam light – spritz-abil mai bine zis – roșul un pic cam tinerel și parcă nu mergea fără ceva de ronțăit lângă), dar cum masa de degustare era amplasată chiar pe granița dintre Austria și Slovenia….a fost ceva!
—-Când a apărut un autocar cu pensionari germani care au venit (cum altfel) cu paharul cu Riesling să facă poze cu borna de la graniță, am zis ca este momentul să ne continuăm drumul printre vii.
—-Mai ciugulind un bob de strugure pârguit (era început de august din păcate și nu erau copți), mai făcând una-două poze, după câteva sute de metri pe lângă graniță, traseul a virat-o 100% spre Austria, iar după ce am coborât o pantă destul de abruptă am nimerit la crama Zirngast, care (din fericire, că ni se făcuse un pic foame) avea și un buschenschank! Un platoaș cu brânzeturi și unul cu cărnuri au fost companioanele perfecte unui pahar de Weissburgunder 2018 și unui pahar de…. (ați ghicit)  Zweigelt! Vinuri decente (și mai ieftine ca la prima cramă) și clar mai bine puse în valoare de produsele solide locale.
—-După alte urcușuri și coborâșuri printre vii și prin pădure, am ajung gâfâind la crama Gamser. Căldura și efortul ne-au obligat să mergem doar pe vinuri albe proaspete (2018), răcoritoare, astfel că am trecut în revistă un Welschriesling (Riesling Italian), Morillon (Chardonnay….îmbuteliat recent și neetichetat) și un Sauvignon Blanc. Trei vinuri extrem de reușite, cu tipicitate, aciditate plăcută și doar 12,5% alcool!
—-Alte vii, alte peisaje plăcute ochiului….și altă cramă (ultima de altfel): Deutschmann. Aici am decis să încercăm și un soi mai aromat (Gelber Muskateller alte Reben….din vii cu ceva ani în spate), alături de un….Zweigelt. Nu știu dacă și la ei ei există vorba cu „urma scapă turma”, dar alegerea făcută a fost foarte inspirată. Muscat-ul (sec) a fost de excepție, fin și parcă ai fi tot băut (doar 12% alcool), dar nici Zweigelt-ul nu a fost mai prejos, fiind clar cel mai bun din tur. Prună proaspătă cu ceva condimente, neagresiv, tonic și cu un postgust peste medie.
—-Traseul nu se putea încheia fără o masă la un restaurant cu o superbă panoramă. Restaurantul ținea de crama Mahorko, care însă se afla la câțiva kilometri de acesta. Nu am putut rata oferta de degustare a 3 vinuri (Weissburgunder, Sauvignon Blanc și Zweigelt), deși a fost mai mult de curiozitate, la gulas-ul și burger-ul din carne de bivol vinul care s-a potrivit mănușă fiind Cuvee Ried Oberglanz 2016 (din Zweigelt, Blauburger și Rösler), dens, suculent, cu note de ciocolată neagră, fructe negre….neașteptat de bun.
—-Pe drumul de întoarcere spre Graz am mai văzut și cel mai mare ciorchine din lume (din oțel inox și sticlă…), dar gândul ne era (ca și acum) la traseul cel lung, care mai mult ca sigur, a fost plin de experiențe de neuitat printre viile din sudul Austriei.

Mai multe

Cine nu știe…

Scris la 23 septembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Cine nu știe cum e cu Șarba și nu are încredere în dopurile metalice (screw cap), ar trebui să înceapă studiul cu acest vin. Șarbă 2018 Livia – Crama Gîrboiu. Eu nu mă omor (deloc) după vinurile aromate, dar cu acesta mă împac foarte bine. Un vin direct, sincer, nepretențios, perfect echilibrat – corp, aciditate, nivel de alcool și rest de zahăr. Dedicat, evident, zilelor călduroase, este un companion bun al mâncărurilor ușoare, salatelor, dar mai ales (în cazul meu) unei salate de fasole verde cu puțin usturoi. Recomandat în cazul musafirilor neanunțați sau în număr neașteptat de mare, sub 20 RON pe raft la Carrefour. Unde mai pui, că mai e și medaliat internațiolnal…

Mai multe

”Muzica e ca vinul… te poate îmbăta!”

Scris la 17 septembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

 
Pe 14 și 15 septembrie, vinul, muzica și cultura moldovenească s-au reîntâlnit în spațiul natural oferit de Lagoo-Snagov, la cea de-a doua ediție a Festivalului Vinului Moldovei, organizat de Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV), care reunește toate cramele din Republica Moldova sub brandul de țară Vinul Moldovei. O legendă vie.  Mihail, binecunoscut autor si interpretul melodiilor ‘Ma ucide ea’ si ‘Who you are’ s-a bucurat de atmosfera frumoasa si de publicul cald de la Lagoo.

 Ai fost pentru prima dată la Festivalul Vinului Moldovenesc?
Mihail: Da, pentru prima dată, m-am simțit foarte bine, am avut parte de o briză de vară, oamenii sunt foarte călduroși, a fost o experiență foarte frumoasă.
Ti se pare diferită atmosfera la genul acesta de festival, decât la un festival de muzică?

Mihail: Oamenii sunt mai bine încălziți, cred. Nu știu dacă pot să disting așa atmosfera față de un alt festival, dar vreau să spun că astăzi am avut parte de un public frumos. Realizezi de obicei dacă ai un public frumos după prima sau a doua piesă, dacă reușești să te conectezi cu oamenii. Și am sentimentul că ne-am conectat în seara asta.
Ce părere ai de asocierea între muzică și vin?
Mihail: E foarte frumoasă. Muzica e ca și vinul, te poate îmbăta. Nu ar fi vinul atât de bun fără muzică!
Ce vin s-ar potrivi muzicii tale?
Mihail: Depinde de zi, de stare, vinul roșu sec, s-ar lega frumos.
Cum ți se pare ideea unui festival al vinului moldovenesc în România?
Mihail: Ținând cont că avem în Moldova foarte multe vinuri bune și e important și binevenit acest lucru, pentru că oamenii au nevoie de atenție, de expunere, pentru că sunt foarte buni în ceea ce fac. Eu am copilărit în Republica Moldova, am crescut la țară, am cules vie toată viața, am făcut vin cu bunicul, cu părinții mei. Nu am băut ca ei, dar… Vinul e un subiect foarte bogat și ofertant. Oamenii o fac cu suflet și cu pasiune, asta e cert!

Mai multe

Iași, un oraș (ex) Travagant

Scris la 10 septembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Săptămâna trecută am avut un week-end din ciclul să ne cunoaștem țara. Cum auzisem că Iași-ul este un oraș frumos, am zis că este o bună ocazie să-l cunoaștem, mai ales că aveam copiii plecați în tabără.
—-Trezit la 5.30,  plecat la 6 din București spre Vaslui cu o primă oprire la monumentul de la Podul Înalt, vizibil din drum, dar fără sa fie semnalizat de vreun indicator. Un bazin cu apă verzuie în care artezienele erau scoase din funcție, în care mătasea broaștei și pet-uri plutitoare ne întâmpinau tipic românesc. Un monument impunător, cu o flacără aprinsă, basoreliefuri cu imagini din istoria glorioasă de acum peste 500 de ani acompaniate de omniprezentele coji de semințe de floarea soarelui care formau un covor dizgrațios și cu coșurile de gunoi pline ochi. Noroc cu panorama care devenea vizibilă după ce urcai câteva zeci de scări.
—-Apoi am făcut un scurt popas  de cafea în orașul toporului….Vaslui, unde am regăsit un palat Mavrocordat în ruine (tipic, ca și în alte zone din țară), dar care mai păstra ceva din  măreția de odinioară. Păcat de steagurile tricolore înfipte cam nefericit pe fațadă….din ciclul rupt în fund, dar cu nasul pe sus!
—-Am continuat drumul spre vechea capitală a Moldovei –  Iași, ajungand în jurul prânzului, astfel că după o scurtă vizita la bojdeuca lui Creangă și în parcul Copou am luat masa la Bolta Rece.  Prețuri decente (spre incredibil de mici), mâncare OK (fără pretenții de fine dining), iar cum mai aveam de condus, am băut doar apă.
—-Ne-am scos pârleala cu băutura spre seară, după ce am vizitat principalele obiective ale orașului pe o căldură nădușitoare (Palatul Culturii este o bijuterie, dar nici pe partea ecumenică nu stau rău, chiar dacă nu sunteți prea evlavioși merită să vedeți biserica Trei Ierarhi, catedrala Mitropolitană sau mânăstirea Golia….dar și Teatrul Național arăta bine din exterior….în interior ajungând prea târziu pentru a-l vizita).
—-Cina am luat-o la un local de care auzisem, dar la care abia acum am reușit să ajungem. Travagant, plasat la parterul unuia din blocurile dintr-un complex rezidențial mai de fițe al Iași-ului, nu foarte central, dar liniștit, curat și așa cum aveam să vedem foarte atrăgător!
—-Cum eram hotărâți să încercam doar vinuri roșii, ajutați și de răcorirea de seară, am lăsat personalul localului să facă selecția de brânzeturi de început, funcție de vinurile la pahar alese de noi din selecția oferită.
—-Astfel că alături de un Pinot Noir Secret de famille, Bourgogne Cote D’or 2017, Albert Bichot tipic până în măduva oaselor, suculent și plin de cireșe coapte, au poposit un Tomme în crustă de ierburi, un Comte maturat (nu găsiți în Carrefour sau Cora așa ceva), Tomme Chevre-Brebis (oaie+capră….excepțional) și pe final o brânză belgiană mai „puturoasă” Herve. Cum finețea și eleganța Pinot-ului probabil că nu ar fi făcut față fără ajutoare, am considerat că un Chianti Classico 2015 de la Castello di Verazzano ar acompania fericit platourile de brânzeturi. Și nu ne-am înșelat, aciditatea tipică Sangiovese completată de notele elegante de fructe roșii acompaniind perfect platoul de brânzeturi.
—-Cum nici brânzeturile, nici nucile de pe platou nu ne-au astâmpărat foamea generată totuși de o zi încărcată, am decis că ne trebuie și un fel principal. Astfel că un mușchi de vită cu cartofi raclette și niște paste quattro formaggi au fost alegerea noastră, dar care cereau ceva vinuri bune alături.
—-Am ales un vin spaniol,  Albret Garnacha 2015 din Navarra și unul de-al nostru,  Licorna Feteasca Neagra 2017. Spaniolul cu un alcool (14,5%) foarte bine integrat, fructat echilibrat a fost perfect la ce am mâncat. La Serafim am observat o ușoară imaturitate, cu un alcool ( 14 % declarat) care face vinul greoi pe măsură ce se încălzește,  dar per ansamblu este OK, însă care mai necesită timp să se așeze, acum fiind clar în umbra celebrului 2015.
—-De apreciat faptul că atât la antre-uri cât și la felul principal personalul a venit să spună câteva cuvinte atât despre vinuri, cât și despre brânzeturi, observându-se clar că sunt în temă și cineva s-a străduit să-i instruiască (aș vrea să regăsesc această atitudine în cât mai multe restaurante de pe la noi).

—-La Travagant găsești o selecție bogată de brănzeturi (peste 45!), vinuri nenumărate, dar și produse de băcănie, multe din zona mediteraneeană (paste, sosuri, măsline, oțet balsamic, o selecție de mustar-uri de excepție etc).
—-Este adevărat că prețurile sunt peste medie…dar noblesse oblige!
—-Oricum, o vizită în „dulșele” târg al  Ieșilor trebuie însoțită de o vizită la Travagant…vorba lui Guguță!

Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori