Povesti despre vin

Mai am un singur dor: vinul la expor’

Scris la 29 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit de soiurile antice, prefiloxerice. Acum se ocupa cu educatia in domeniul vinului si conduce o firma de investigatii in Ohio.


—-In decembrie am participat la o degustare de vinuri din Rep. Moldova la cel mai bine cotat restaurant din Columbus, Ohio. M-am oferit sa prezint eu vinurile, mai ales ca le cunosteam foarte bine si  importatorul este elev la cursurile WSET pe care le tin in Columbus.
—-Restaurantul Refectory are si un magazin de vinuri al carui Manager este o romanca. Silvia (La Multi Ani! – azi e ziua ei) joaca un rol important in promovarea vinurilor romanesti si moldovenesti in wine shop-ul din cadrul Refectory. Desi nu are pe mana multe vinuri representative pentru Romania, ea reuseste intotdeauna sa vinda tot… Asa am avut si eu noroc de un vin romanesc bun pe masa de 1 Decembrie.
—-Ne-am imbracat cum se cuvine, bineinteles, in ie pentru degustarea de vinuri moldovenesti (ca doar Basarabia e Romania, nu!?) mai ales ca se implineau 100 de ani de la Marea Unire.
—-Au venit mult mai multi oameni decat ne-am asteptat si cu totii, fara exceptie, au fost placut impresionati de vinurile moldovenesti. Suspectez ca si calitatea prezentarii a contat. La plecare, fiecare a cumparat cateva vinuri (in general in cutii de 6 sau 12 vinuri) caci beneficiau de o reducere de 10%. Foarte repede vinul adus de importator la Refectory s-a epuizat, dar oamenii au comandat si platit in avans multe cutii cu vin moldovenesc, urmand ca acesta sa fie adus la saptamana urmatoare.
—-Vazand entuziasmul generat de vinurile moldovenesti si de soiuri necunoscute (pentru americani) m-am intrebat “De ce nu si vinuri din Romania?”
—-Povestisem despre asta cu Silvia si inainte. Vinurile romanesti care au mai ajuns in Ohio au venit printr-un importator din Macedonia, care le cumpara de la alt importator din Chicago… A fost si o degustare de vinuri romanesti la acelasi Restaurant vara trecuta. Dar importatorul a ales mai mult vinuri mai demiseci, mai demidulci pentru degustare, asa cum credea el ca “prind” la publicul din Ohio. Nu a fost asa. A adus si cateva vinuri seci (care nu au fost la degustare), dar care s-au vandut imediat. Stiu asta, pentru ca si eu am fost unul din cei care au cumparat si recomandat altora Purpura Valahica si Bendis.
—-Am vazut zilele trecute (si repostat pe Facebook) un tabel (e drept, din 2017) cu primele 30 de tari exportatoare de vin. Romania nu era printre ele. Nici nu avea cum sa fie cu un export in jur de 25 de milioane de dolari pe an. Ultimele dintre cele 30 de tari din lista sunt Israel si Malaezia cu 47 de milioane de dolari. Moldova este pe lista cu 128 de milioane de dolari. Dar si aici e loc de crestere.
—-In Romania am tot auzit ca “Producatorii se orienteaza catre piata interna care este in continua crestere” si din aceasta cauza nu sunt interesati de export. Eu nu cred ca este asa. Unii producatori mai priceputi in comert stiu asta. Un export, chiar relativ redus ca pondere din totalul cifrei de afaceri, aduce stabilitate companiei mai ales in momente mai furtunoase pe piata. Si aceste momente, mai devreme sau mai tarziu, vor veni. Probabil ca mai devreme. Iar pentru asta iti trebuie reprezentare, prezenta pe piaata si contunuitate.
—-In afara de asta, piata vinului din Romania este limitata. Cu toata cresterea din ultimii ani, piata vinului creste mult mai incet decat oferta, acolo unde cramele noi apar ca ciupercile dupa ploaie. Si asta ar trebui sa le ridice producatorilor un semnal de alarma. Concurenta va reduce preturile la vin, iar ei nu vor mai avea aceeasi marje de profit pe piata din Romania. Si asta, tot in curand.
—-In concluzie, eu ma astept ca tot mai multi producatori sa realizeze beneficiile exportului si sa faca repede pasii necesari pentru dezvoltarea acestui sector. Pe de alta parte, asta ar fi bine si pentru noi, cei de departe, care vrem sa savuram (si sa laudam) un vin romanesc bun in SUA si nu prea avem ce.
—-Sa nu uit, o asociatie cum au cei din Moldova, nu ar strica deloc producatorilor Romani. Nu mai mentionez importanta unui ajutor din partea statului, dar atat timp cat cormoranii duc o viata de lux la piscina…

Mai multe

Mills Reef – Paradisul de la capătul lumii

Scris la 21 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Agnes Mattis-Teutsch. Iubitoare de vinuri și gastronomie, artist vizual, traducător autorizat engleza, germana, maghiara din Sibiu. Pasionata de călătorii, de autentic și natural. Colaborator al revistei Vinul.ro asigurand din 2018 traducerea in engleza a intregului continut.

—-Luna trecută am avut ocazia să vizitez capătul celălalt al lumii, Noua Zeelandă. Este o țară minunată in care te poti simțit ca în paradis, mai ales daca esti turist sau musafir.
—-Aș vrea să vă povestesc despre o cramă de pe insula nordică, și anume despre renumita Mills Reef din orașul Tauranga, pe care am vizitat-o în prima săptămână de ședere. Crama Mills Reef a fost fondată de familia Preston, iar inaugurarea cramei a avut loc în 1989, îmbrățișând pasiunea pentru vinurile de calitate de la Hawke`s Bay, produse cu mare atenție și devotament în facilități modeste situate la poalele versanților Kaimai la marginea orașului Tauranga.
—-Tipic pentru multe povesti de succes din NZ, aceste începuturi modeste, combinate cu determinare si muncă grea, au condus Mills Reef spre recunoaștere semnificativă atât la târgurile naționale, cât și la cele internaționale. După câțiva ani, și după o creștere rapidă a iubitorilor loiali de vin, a existat nevoia de a extinde facilitățile de vinificație și de a crea o locație potrivită pentru brand, unde lumea ar putea vizita cu ușurință crama pentru diverse degustări și alte evenimente.
—-Locul perfect a fost găsit la periferia orașului Tauranga, în mediul semi-rural din Bethlehem. A fost construită o cramă, într-un design care onorează stilul art-deco al orașului Napier în Golful Hawkes, după reconstrucția sa după cutremurul din 1931. Noua vinărie a fost deschisă oficial în 1995 în weekendul Queens Birthday și continuă să fie considerată una dintre cele mai elegante și mai atractive crame din țară, intregul resort fiind astazi un centru de evenimente.
—-Un alt pas foarte important a fost recunoașterea vinurilor roșii uimitoare în stil Bordeaux, din soiuri cultivate într-o zonă specială din Golful Hawkes, de unde Mills Reef a obținut struguri de la prima sa recoltă în 1989, la crama Mere Road. Clima caldă și solurile aparte, fără pietre, s-au dovedit a fi ideale pentru vinurile de clasă mondială. Astăzi, acele soluri pe care este așezată podgoria sunt cunoscute ca parte a renumitei zone Gimblett Gravels, proclamată oficial în 2001.
—-Crama Mere Road a fost inițial închiriată de Mills Reef în 1989, dintre care o porțiune de 10 hectare a fost achiziționată în 1993, urmată de achiziționarea celor două blocuri de 4 hectare rămase și adiacente. Întreaga viță de 18 hectare a fost replanată progresiv din 1993 până în 2001, cu soiuri ideale, inclusiv una dintre plantațiile anterioare de Syrah din 1996, în blocul de est, devenind în mod evident cel mai de succes Syrah din NZ .
—-Vinul care m-a impresionat cel mai mult este chiar un Syrah, din gama Reserve, 2017. Acest vin superior a fost obținut din struguri pe podgoria Mere Road din regiunea viticolă Hawkes Bay. Vinul a fost premiat cu medalia de argint la Hawkes Bay Wine Awards in 2018, și cu 4 stele la concursul de vinuri Raymond Chan 2018.
—-Patru parcele din rânduri alese cu grijă au fost vinificate separat. Musturile au fost fermentate cu drojdii selectate în vase deschise și închise din oțel inoxidabil, înainte de a fi presate. Vinul a fost păstrat în baricuri de stejar pentru 9 luni, 56% stejar francez și 44% american, din care 29% a fost lemn nou. Cele două baricuri au fost reunite la 31 ianuarie 2018. Apoi vinul a fost filtrat înainte de îmbutelierea finală în februarie 2018, cu screw cap Stelvin.
—-Acest delicios Syrah ne răsfață cu arome de afine și piper alb, cu o ușoară tentă de lemn dulce, deoarece păstrarea în baricuri de stejar a conferit vinului structura, taninuri suple și note de pamânt. După părerea mea este un vin complex și poate fi acompaniat de preparate cu carne roșie. Conținutul de alcool este de doar 12,5%, mie mi-a căzut foarte bine și pe timp de vară.
—-Episodul următor, altă cramă, alt vin din Noua Zeelandă…

Mai multe

One of Dealu Mare’s gems

Scris la 10 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Gian Luca Garattoni. Italian din Bologna și carea a trăit ani buni în Finlanda, Gian Luca s-a stabilit de curând in Serbia, devenind un bun cunsoscator al vinurilor din Balcani, urmând să lanseze un blog de vinuri și călătorii. Este un activ membru al comunitații winelover și un bun prieten al vinurilor românești.

—-Budureasca was among the seven wineries we visited during the Dealu Mare’s wine tour 2018. It was a cold and damp November morning and the five of us: our guide Răzvan Stoenescu, Sharon Paraons, Nanci Bergamo, Luiz Alberto, me and Agnes Matthis-Teutsch,  who arrived from Sibiu at the big winery building, the biggest winemaking facility of the region. The person in charge of the all production was an Englishman, Stephen Donnelly.
—-As usual we began with a quick, but detailed, tour of the state of the art facilities. I was particularly impressed by the view from above of the barrel cellar, really a must if you visit Budureasa.
—-Then there was the tasting of several wines selected by Stephen, of course not the entire production since they release a large number of different labels. My favorite white was the Sauvignon Blanc 2017, high acidity, white currant and white flowers, the vegetal well present but not overwhelming, long mineral finish, pretty much Loire-style. Also great was the Fume Blanc, Sauvignon Blanc, Pinot Gris and Chardonnay barrel fermented. Here you can find a Bordeaux style, if the pure Sauvignon Blanc was crisp and vibrant, here you could find balance and complexity.
—-The reds were, for my taste, even better.
—-The Pinot Noir 2015, was a good, fruit-driven wine, it could please those who love the typical Pinot aromas and there are many of them among the quality wine consumers.Feteasca Neagra 2015 was intriguing for its freshness and its spicy palate of both black and white pepper, mind you it was a hot vintage but I’ve always thought that in winemaking, on top of Physics and Chemistry, Alchemy plays also an important role.
—-Merlot 2015 had also a remarkable freshness, red cherry, earthy flavors, a vegetal touch, that lets imagine an evolution towards the  tobacco-tertiary. I think it will reach its best after two more years in bottle. I felt as I was teletransported to the Right Bank, Fronsac or Bourg.
—-The very top was the Noble 5, the “five”being Cabernet Sauvignon, Pinot Noir,Feteasca Neagra, Syraz, Merlot. The Syrah here was very expressive, with is notes of forest baies, blueberry, and raspberry mostly, the black pepper, the other variety gave a big complexity and structure (as it should be when the courage is made with perfect craftsmanship). It was still young, give it  three or four more years and you will have an awesome, world class red wine: a true Super Muntenian.
—-We also tasted a Tămâioasa Românească (aka White Muscat, Muscat Petits Grains, Tamjanika and I could go on and on), nice and elegant with good length, and an impressive Chardonnay 2012, again a hot summer, but Stephen managed to make a wine with a lot of freshness, which has aged beautifully, you could easily find a ripe yellow peach, yellow flower, a little bit of vanilla, a flinty finish: Southern Burgundy’s style and, I must admit, I’m a Pouilly-Fuisse lover. Lovely, just a bit simple, the “Noble” white (70% Sauvignon Blanc, 20% Chardonnay, 10% Muscat Ottonel).
—- In conclusion: don’t be mislead by the size of their production (and their building): at Budureasca’s they make lots of wines with, borrowing an expression of my friend Luiz Alberto, “personality, that why we take with us for tasting more a bottle of Oro Manisa (blend of Tamaioasa Romaneasca and Chardonnay), – the Geto Dacian inspiration, representing the divine language, the golden spoken of the Gets gods.

Mai multe

Ca la început de an

Scris la 8 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Prima degustare din 2019: vinuri roșii la sediul Infinity Drinks. Ne-am adunat cu toții (producători, importatori, specialiști dar și pasionați cu mai multă sau mai puțină experiență în domeniul vinurilor), foarte punctuali și mai ales nerăbdători să vedem ce vinuri ne pregătise gazda noastră să degustăm în blind.
—-Am aflat ca vor fi 10 vinuri, la fiecare din ele urmând să estimăm anul de producție, prețul cu care s-ar putea comercializa și bineînțeles punctajul aferent. Scopul degustării a fost și să confirme/infirme dacă unele vinuri merită importate pe viitor.
—-Nu au fost fișe de punctare, toate vinurile fiind comentate și evaluate deschis, degustarea dorindu-se a fi una colocvială (mai ales că erau și persoane aflate în premieră la un blind).
—-Degustarea a început cu un vin genul corpolent: Enira Cabernet 2008. Ușor gemos, glicerinos, cu fructe negre extrem de coapte, taninuri catifelate, cu o senzație persistentă de dulce indusă de alcoolul destul de ridicat. Personal un stil pe care nu-l (mai) agreez, dar căruia nu-i puteam găsi vreun defect. A fost evaluat la 85-86 pct.
—-A urmat Guigal Saint Joseph 2003, un vin dezavantajat evident de poziționarea în degustare (și poate și de decantarea de 1,5 ore, aceeași pentru toate vinurile). Cu o aciditate extrem de ridicată (după un prim vin care nu excela la acest capitol), cu o culoare mult mai deschisă și un corp mai light, nu prea a fost pe gustul celor prezenți (unii chiar au exagerat cu apelative gen „zeamă de murături”). Aducea cu un vin italian, dar cum știam gusturile gazdei, am bănuit că este altceva. Oricum s-a vrut să fie vinul „șopârlă”, introdus la derută. Doar 82-83 pct.
—-Al treilea vin a plăcut, nu-i dădeai vârsta. Ispita 2011. Taninuri ferme, multe fructe negre coapte, dar si o vișină care trăda amprenta enologului. Un vin destul de corpolent, care a primit un punctaj mare (88-90 pct.) probabil si că a venit imediat după un vin mai altfel.
—-A urmat un vin corect, echilibrat, clar mai tânăr decât predecesorii săi, cu potențial de învechire, căruia singurul lucru de reproșat ar fi fost taninurile ușor prăfoase. Ferdi Merlot Rezerva 2015. 87-88 pct.
—-Vinul 5 a fost primul care plăcut în unanimitate! Suculență, fructat, aciditate medie, taninuri neagresive, alcool bine integrat, postgust persistent. Château Puech Haut Tete de Belier 2016. Primul vin care a sărit de 30 de euro la estimarea prețului! Normal că și punctajul a fost pe măsură: 91-92 pct!
—-A urmat un vin juicy, rotund, cu note afumate de la lemn (deși gurile rele îl suspectau, nefondat de altfel, de chipsare), cu ușoare note vegetale, dar care dacă mai stă 1-2 ani zic că o să aibă mult mai multe de spus. Ferdi Cuvee Francisc 2016. Tot 87-88 pct.
—-Vinul 7 din nou a întrunit voturile tuturor participanților la degustare. Ușor mai evoluat decât vinul 5, a avut și el de toate: corp, fruct, aciditate, taninuri ferme, postgust persistent. Domaine de Ravanes Les Gravieres du Taurou 2011. Punctajul a fost pe măsură (91-92 pct), iar la preț s-a ajuns cu estimarea la 160 lei! Entuziasm general!
—-Și a venit vinul 8. Vorba poetului: ce mai freamăt, ce mai zbucium! De o complexitate incredibilă pentru vârsta lui, corpolent, cu un echilibru perfect alcool, taninuri, aciditate și un postgust remarcabil, a fost (oarecum surprinzător) vinul serii. 94 pct.! Château Puech Haut Clos du Pic 2016
—-Probabil ca entuziasmul de la vinul precedent a eclipsat penultimul vin al serii. Poate și discrepanța dintre nas (cam neutru) și gust să îl fi depunctat, deși registrul gustativ era destul de asemănător cu vinul 8: aceeași corpolență, echilibrat. Poate nici postgustul să nu se fi ridicat la același nivel, dar clar după un vin de senzație a urmat (prima) surpriză a degustării (mai ales când am aflat că este dublu ca preț față de vinul 8!). Château Puech Haut La 40ème. Doar 87 pct.
—-Ultimul vin din această seară nu a avut nicio șansă la podium datorită stilului diferit față de precedentele: mult mai puțin corpolent (deși avea o finețe care îi trăda pedigre-ul), fără fruct în exces, cu o aciditate ușor superioară, dar nu neplăcută. Château la Conseillante 2004.Poate și papilele unora au obosit, poate și lipsa de experiență în degustarea unor vinuri cu ceva ani la bord (se afirma sus și tare că lipsa de corp este un mare minus), dar cert este că pe medie au ieșit doar 86 pct.
—-Degustarea începutului de an a fost de excepție și vreau să cred că …semne bune anul are!

Mai multe

Viziune și un plan bun

Scris la 6 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

– La Multi Ani!

Am ramas dator din 2018 cu vinuri degustate, evenimente și locuri pe unde am fost si au ramas nepovestite.
Iată una din ele…

La 25 de km de Cotnari, în apropiere de Ansamblul Mănăstirii Miclăușeni, pe drumul dintre Roman și Târgu Frumos, după ce treci de Trei Iazuri, dai de Crama Strunga.
—-Familia Stegariu are un istoric în businessul agricol gestionând aproape 2800 de ha, o livada de meri și o unitate de producție de lactate. De cele 41 ha de vie și cramă se ocupa târărul Florin Stegariu, pe care l-am întâlnit prima data la întrunirile ADAR.
—-Crama e în plin proces de amenajare, dar conform planurilor, tinde să devină treabă serioasă. Utilaje se montau de câteva zile, curtea era plină de materiale de construcție și ca să țină oamenii mereu ocupați, mai trebuia să vină și o teribilă vijelie ce a pus la pământ niște zeci de spaleți în vie…Poate pentru că via este în al 4-lea an și la prima vinificare, vinurile nu sunt, încă, foarte cunoscute.
—-Până acum s-au facut vinuri din 5 soiuri: Muscat Ottonel, Fetească Albă, Busuioacă, Chadonnay și Fetească Neagră. Urmează Merlot și Cabernet Sauvignon, dar mai e de așteptat. Vinurile au fost făcute sub îndrumarea lui Catalin Zamfir, binecunoscut enolog în zona Iașiului.
—-Din cele 5 vinuri degustate, mie mi-a ramăs gândul la Feteasca Albă, dar mai ales la Chardonnay-ul din recolta lui 2017. Dacă simți nevoia unui vin proaspăt, nebaricat, cinstit, cu tonuri de citrice vioaie, va trebui să încerci acest vin ce provine de pe plaiurile Pârjolitei, acolo unde e cel mai cald în zonă. Puternic floral, îmbietor și proaspăt, vinul are în gust tonuri minerale, cu aciditate mare, în care fructele albe alături de cele citrice (pomelo copt, mai ales) își fac de cap. Echilibrat și cu alcool bland 12,6%. Deocamdata il găsiți sigur la magazinul de prezentare al cramei, cu 30 de lei. De remarcat si ilustrațiile etichetelelor gamei, care sunt creații ceramice ale lui Daniel Leș.
—-Feteasca Neagră era neimbuteliată, dar numai bună de băut, cu nas plăcut de prună uscată, light, cu taninuri molcome și gustoasă, iar cele 14 % vol. de alcool nu le simțeai. Din câte am auzit, în iarna asta o puteti găsi și în Iași la Treaz&Nu și sunt tare curios să văd ce evoluție a căpătat.
—-Nu am plecat fără să cumpăr un bax de Chardonnay și cascaval de Strunga. Nu le ratați când treceți prin zonă!
—-Totuși, m-am lăsat greu dus de-acolo pentru că mi-a plăcut ce-am văzut, și-am înțeles mai bine că munca, banii și ambiția nu sunt de ajuns pentru asemenea investiții. E nevoie viziune și de un plan bun. Iar Florin Stegariu le are pe toate, doar răbdare și vreme care să țină cu el îi mai trebuie.

Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori