O degustare cipriota

Scris la 1 iulie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Tradiționalul nostru sejur Mediteranean din luna iunie a fiecărui an, a fost dedicat insulei  Cipru, despre care auzisem de bine.
—-Pentru prima oară am renunțat să mai facem vizite la crame (așa cum procedam an de an în insulele grecești), datorită condusului pe partea stânga a drumului….reminiscență din perioada colonială britanică.
—-Dar Bacchus nu ne-a lăsat cu ochii în soare și a făcut ce a făcut și ne-a plasat un wine bar în apropierea hotelului nostru din Larnaca…..și nu chiar orice wine bar, ci unul chiar foarte profi ( cu degustări zilnice intre orele 15 și 19 într-o sală specială -cu aer condiționat evident-, vinuri servite din Enomatic la temperatura potrivită, pahare pentru vin alb, roșu sau distilate, cu posibilitatea de food&wine pairing cu platouri de brânzeturi/mezeluri, plus că vinurile erau prezentate de o persoană care avea răspuns la toate întrebările). Cu 12 euro treceai prin 10 vinuri din Cipru, acoperind principalele zone viticole ale insulei  (normal, numai din partea greacă). Taxa de degustare putea fi „returnată’ dacă achiziționai vinuri (sau distilate) de minim 100 euro.
—-Am început cu un vin alb (Persefoni),  din soiul local Xinisteri, de la crama Kolios din regiunea Pafos. 13 % alcool, nas destul de intens de soc și citrice (într-un blind aș fi jurat că are și Sauvignon Blanc), ușor mineral, aciditate medie  și cu un post gust vag amărui. Probabil l-aș fi asociat cu o salată verde (cu ceva radicchio printre alte frunze).  La 8 euro era la limita acceptabilității….dar nu m-a convins să-l cumpăr.
—-Am continuat cu un vin din alt soi local, mai rar (Morokanella), de la crama Gerolemo din zona Trodos. Într-o sticlă amintind de riesling-urile germane, s-a dovedit interesant, mult mai mineral, cu o aciditate crescută dar și cu multe citrice care contribuiau la prospețimea degajată cu generozitate. 12% alcool (provine dintr-o zonă mai înaltă). Parcă și vedeam o doradă la grătar apărând ca prin minune să completeze pairing-ul. Cum minunea nu s-a produs, am luat vinul pentru acasă să-l analizez în liniște, chiar dacă la 14 euro nu era chiar un chilipir.
—-Ultimul vin alb din soiuri locale rare (Promara) venea tot din regiunea Trodos, de la crama Tziakas. 11% alcool (!), nas nu foarte intens (nebaricat…deși am înțeles că se pretează la așa ceva), cu o aciditate bulversant de mare. Mi s-a părut un vin gastronomic, fără ceva produse marine lângă fiind cam greu de băut. La 17 euro am spus pas.
—-Am încheiat degustarea vinurilor albe (toate din 2018) cu probabil cel mai răspândit soi Internațional, Chardonnay.  Un vin organic (proaspăt medaliat cu aur la un concurs național de vinuri) din zona Pafos, de la crama Tsangarides. 12,5 % alcool, fin , elegant, tipic, cu o aciditate peste medie (struguri culeși la sfârșitul lunii august), postgust destul de lung. Per ansamblu un vin reușit și care ar fi meritat 14 euro, dar nu aveam de gând să mă întorc în țară cu un Chardonnay.
—-Rose-ul degustat nu merita mentionat, asa ca…
—-Primul roșu al degustării a fost un Cabernet Sauvignon 2016 din zona Limassol (altitudine 700 m), de la crama Vlassides. Un vin făcut să placă încă de pe acum, cu multe vișine, cireșe negre, ceva scorțișoară, cu un alcool ridicat (14,5%) foarte bine ascuns, baricat 14 luni (și ținut apoi 1 an în sticlă înainte de a fi scos pe piață), doar taninurile ferme făcându-mă să înțeleg declarația producătorului ca este un vin de ținut 10-15 ani. Mi-a plăcut. Preț 15 euro.
—-Tot din regiunea Limassol (altitudine 900 m) venea și vinul realizat 100% din Mourvedre (2015), de la crama Argyrides. Un vin mai agresiv, cu note de grajd, taninuri ușor cam verzi, alcool sus (14,5%) și o aciditate peste medie. Cerea o friptură lângă, altfel era cam greu de băut. N-am dat 18 euro.
—-De la aceeași cramă și din același an, venea un vin realizat din Maratheftiko (vii la 1000 m altitudine). Realizat într-o notă ușor oxidativă, cu o tentă de fruct răscopt, vag iodat (îmi amintea de stilul unor roșii moldovenești de acum câțiva ani), 14,5% alcool bine ascuns, taninuri puternice și un postgust destul de insistent. Un stil care nu-mi place și în consecință prețul mi s-a părut exagerat (18 euro).
—-Mult mai abordabil a fost următorul vin realizat din același soi local („old vines”), dar dintr-o regiune cu un potențial mai bun (Pafos): Maratheftiko 2014 de la crama Kolios (bronz în 2019 la concursul internațional din Salonic). Mult mai rotund, catifelat, cu o ușoară tentă de afumat (de la baricurile noi arse mai intens probabil), o aciditate medie și un postgust agreabil și durabil. Mult mai comercial, făcut să placă….celor care apreciază stilul. 17,5 euro.
—-Ultimul vin al degustării a fost un vin fanion pentru ciprioți: Commandaria (natural sweet wine/ vin doux naturel). În cazul de față un vin produs de gigantul local Keo (care pe lângă vinuri face și bere,  omniprezentă la cârciumile din Cipru). Acest tip de vin este realizat din două soiuri locale de struguri (unul alb -Xinisteri- și unul roșu -Mavro) culeși la sfârșit de octombrie, apoi lăsați la uscat 2 săptămâni. De obicei vinul are o vechime minimă de 5 ani (2 ani de baric, 3 ani la sticlă) când este scos pe piață. Cum este normal domină aromele de stafide și smochine uscate. Alcoolul este de 15%, iar aciditatea ține bine în frâu nivelul ridicat de zahăr, astfel că am avut parte de un vin surprinzător de plăcut și echilibrat. Bun companion pentru brânzeturi  maturate sau ciocolata neagră după spusele gazdei, deși eu l-aș bea pe final de masă….pe post de desert. 21 euro în wine bar (ulterior la ofertă l-am găsit cu 15 euro în duty-free-ul din aeroport).
—-Digestivul (extra) a fost un lichior de portocale, cu un gust intens de coaja de portocala confiata….dar extrem de dulce si de nebăut pentru mine (nu același lucru îl pot spune de englezii pe care i-am găsit in sala de degustare – și care mai aveau trei vinuri de încercat – care au băut paharele până la ultima picătură).
—-In concluzie un wine bar bine garnisit, cu posibilitatea degustării vinurilor locale (deși era plin de vinuri din toata lumea) într-o atmosferă plăcută….cum aș vrea să fie cât mai multe și pe la noi.
—-Yamas!

Comenteaza

Vin din Dobrogea

Scris la 26 iunie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

In urma cu un weekend si ceva, sarbatoarea Zilei Naționale a gastronomiei și vinurilor din România (care va fi in prima duminica a lunii octombrie), a avut un preambul – Dobrogea, la Constanta sub egida ”Vinul.ro și bucate dobrogene”.
Chiar din prima zi, incepea concursul vinurilor dobrogene, si am nimerit in comisia cu mai multe vinuri albe (lucky me). Nu au fost toate vinurile si toate cramele Dobrogei, dar flight-ul de vinuri albe a fost  bun, poate foarte bun, chiar.
Desi nu am putut ramane la intregul program, plecand imediat dupa concurs, am tinut sa vad vinurile care au primit puncajele cele mai mari la comisia din care am facut parte. M-am bucurat sa descopar ca am dat punctaje mari la vinuri pe care nu le mai degustasem: AliraAlcovin MăcinCrama HistriaDomeniile OstrovDomeniul BogdanVia Viticola Sarica Niculițel si Crama Delta Dunării.
Daca albele de la Alira, Scentico si Aligote-ul de Niculitel si cele de la Ostrovit le mai incercasem, surpriza pentru mine au fost vinurile de la Domeniul Bogdan, in special vinul Primordial. Un Chardonnay din recolta 2017 facut ca la carte, bibilit de Philippe Cambie, cu tot ce-i trebuie unui vin promitator. Corp mediu, intr-un ‚invelis’ de 13,8 % vol. de alcool, cu aciditatea perfecta pentru acest soi nazuros. Tonuri placute de vanilie (de la baricul frantuzesc) ce dau complexitate si aseaza vinul in zona vinurilor placute pentru gastronomie. Nu cred ca gresesc prea mult acordandu-i 88 puncte. Astept nu nerabdare lansarea oficiala, iar alaturi de el mai puteti gasi vinuri placute: Chardonnay 2018  si Cuvee Cristian de la aceeasi crama.
Mi-au mai placut Sauvignon blanc Ritual 2018 – Ostrovit, Aligote 2018 – La Sapata 2018, Sauvignon blanc Nikolaos 2018 si, desigur , Chardonnay 2018 de la Crama Trantu.
Ce a urmat in program, inclusive desmatul gastronomic, puteti afla de aici winendine.today, adrianajoy.ro, gardaculinara.ro si gastroart.ro.
Astept propunerile vinul.ro pentru urmatoarele zone ale tarii… vinuri si gastronomie.
Cu bine,
RaSto

Comenteaza

Greek Dinner în the Secret Garden

Scris la 18 iunie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

După un început de iunie furtunos, a venit și canicula, gândurile ne zboară deja la concedii pe țărmuri însorite, răcorite de briza cu iz salin și alintate de ape turcoaz.
Ce putea merge mai bine în aceasta perioadă ca un food and wine pairing cu vinuri grecești? Astfel că nu puteam rata evenimentul organizat la GastroLab cu vinurile importate de New Greek Wine și preparatele surprinzătoarei Ileana Braniște, eveniment care a avut loc în „gradina secreta” a localului (adică terasa „din spate”). Daca nu mergem acum in Grecia, vine ea la noi…
Welcome drink-ul nu a fost Champagne, ci un spumant brut – Luna Blu de la Matamis Wines- realizat după metoda Charmat, din Asyrtiko și Muscat.  Un vin ușor (11,5% alcool), cu un rest de zahar sesizabil și cu Muscat-ul destul de discret, atat cât vinul este suficient de rece. Agreabil, perfect de început.
Primul fel de mâncare a fost o salată greceasca reinterpretata (brânza de capra marinata în ulei de măsline, roșii, ceapa, căpșuni, dressing de zmeura) ținând cont și de fructele de sezon.  S-a încercat un paring cu două vinuri complet diferite, ambele din 2018: un vin light din Peloponez, destul de aromat (Moschofilero produs de Boutari) și unul din Creta, mai complex, mai corpolent, ușor mineral (Dafnios White din Vidiano produs de Douloufakis). Probabil cu alt pairing aș fi ales Dafnios, dar la salată a mers mult mai bine vinul din Moschofilero.
A doua asociere a fost între un păstrăv (de Oituz) cu sos de portocale și capere, cu garnitură de hrișcă cu spanac (un fel de pilaf cu aspect de……coliva!) și alte doua vinuri complet diferite: Biblia Chora Estate White 2017 (fresh, citric, acid, cu Sauvignon-ul ieșind în evidență) și Gaia Wild Ferment Assyrtiko 2017 (mai elegant, cu note specifice drojdiei sălbatice dar și trecerii scurte prin baricuri, dar care nu era lipsit de aciditatea tipică soiului). Din nou l-am preferat pe cel mai proaspăt care parcă s-a pliat mai bine pe sosul utilizat la păstrăvul suculent, gătit la temperatură scăzută.
Penultimul wine & food pairing, nu a fost tocmai la inima mea… Colțunașii cu creveți, sos fin de mazăre și un „touch” de ulei infuzat cu lime (foarte gustoși de altfel) au fost prea „duri” pentru  rose-ul Tomi de la Troupis Winery (realizat tot din Moschofilero), părerea generală fiind că Gaia Wild Ferment Assyrtiko (servit anterior) ar fi făcut mult mai bine față. Poate data viitoare.
Ultima coloana din parada a fost excelenta: miel la cuptor cu arome mediteraneene (un pic de rozmarin, dar și un ulei de trufe picurat pe un piure de fasole roșie) topindu-se în gură. Dar și aici aromele au fost cam touche-ate pentru finul dar încă tânărul Rapsani Grande Reserve 2011 de la Tsantali, un asamblaj de Xinomavro (majoritar) alături de Krassato și Stavroto. Un vin de altfel excelent, asupra căruia am insistat după  ce s-a terminat mielutul.
Înghețata de casă din final, cu ciocolata și nuci, a răcorit atmosfera unei încinse seri de iunie petrecute într-o ambianță extrem de plăcută, cu vinuri și mâncăruri de excepție!
Yamas!

Comenteaza

Alvarinho Morgadio da Torre 2017

Scris la 12 iunie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Dupa 5 zile de degustat vinuri de Madeira prin crame, am cumpărat din aeroport acest vin ce provine de la compania Sogrape Vinhos, posesoare a 830 hectare. Ca pasionat de vinuri albe, a fost ca și cum îi dai orbului lumina…

Galben verzui, cristalin și îmbietor. Nas proaspăt de iarbă verde cosită, caise necoapte și măr verde, cu un atac aparent dulceag, plin, cu corp mediu, puternic mineral și aciditate mare. O încantare de la un capăt la altul. Ușor amărui plăcut pe final, cu post gust luuung, iar cele 12,5 gr.vol. alcool pe nicăieri. +87 puncte / 13 euro aeroport Lisabona.
Cu bine,
RaSto

Comenteaza

Serafim Merlot 2014 Licorna Winery

Scris la 10 iunie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Pentru cine s-a întalnit cu acest vin, cele de mai jos sunt inutile.
Pentru ceilalți, însă… Aflați că Serafim Merlot 2014 este pentru mine un best buy în seria Merlot-urilor de la noi, pentru că dacă apuci să-l lași să ia aer măcar o oră, vei gasi acel vin dark ruby, rich și full of flavor. Fruity și intens, oferind note ușor dulcege pe final. 14,8 nivel alcool, însă perfect integrat ce creează acea armonie și complexitate vinului. Nu știu câte sticle mai sunt la cramă, dar trebuie încercat. 89 puncte de la mine pentru un vin de 45 RON la vinmag.ro
Cu bine,
RaSto

Comenteaza
Bloguri, Bloggeri si Cititori