Zile de vară la Gura Portiței

Scris la 9 august 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După anularea tuturor ieșirilor programate peste granițe, în anul acesta atipic am hotărât să mergem pe litoralul romanesc, dar undeva unde nu am mai fost.  Prin iunie văzând pe Facebook câteva poze postate de dl. Cristian Grigore, brusc am hotărât să rezervam 4 nopți (de duminica pana joi) la Gura Portiței la sfârșitul lunii iulie. Speram să îmbinăm litoralul (cu clasicele băi în mare și leneveli la soare) cu pescuitul și, de ce nu, cu meniurile lipovenești…. însoțite desigur de vinuri.
—-După un drum de un pic peste 3 ore lăsăm mașina în portul Jurilovca (în parcarea păzită) și facem câțiva pași prin localitatea dobrogeană, înainte de a lua un dejun nefericit la restaurantul Lotca (timpi mari de așteptare, porții mici la prețul cerut… și cea mai sărată salată de icre de crap din viața mea). La ora 14 ne-am urcat în vaporașul care ne-a dus încet – încet (90 de minute) pănă la destinație (satul de vacanță Gura Portiței), practic traversând lacul Golovița…. bineînțeles uitându-ne cu invidie la bărcile rapide care treceau spre/dinspre destinația noastră…. dar care ar fi fost la un cost suplimentar, vaporașul nostru fiind inclus în prețul excursiei.
—-Dar am ajuns la un loc de vis, căsuța (foarte confortabilă și spațioasă) unde am fost cazați fiind plasată pe o mica insuliță plină de verdeață.
—-După despachetare, ne-am schimbat și direcția plajă. Sunt practic 3 plaje în zonă: două aparținând de satul de vacanță (una unde cei cazați au prioritate -șezlonguri incluse în prețul sejurului- și una pentru cei care sunt cazați la Jurilovca și traversează lacul să ajungă la mare) și a treia pentru cei campați la cort.
—-Nisip fin și pe plajă (cu excepția unui brâu de cca. 1 m de scoici) și în apă, dar și curat (totuși lumea folosea coșurile de gunoi existente pe plajă). De apreciat liniștea (netulburată decât într-o măsură nesemnificativă de muzica de la barul de pe plajă) și faptul că nu era aglomerația specifică plajelor clasice de pe litoralul nostru.
—-Restaurantul (că doar unul este), avea un meniu interesant în care regăseai produse specifice bucătăriei lipovenești (cu peștele dominant), dar și din bucătăria internațională (paste, fructe de mare), noi încercând să trecem prin cat mai multe feluri de mâncare…dar în 4 zile era greu să le atingi pe toate.
—-Vinurile (numai din Dobrogea, un lucru lăudabil de altfel) erau servite în pahare potrivite, la temperatura care trebuie, carafele cu gheata nelăsând căldura să-și facă simțită prezența… în pahar.
—-Prima asociere vin-mâncare de amintit a fost Ravak-ul Alb de La Crama Vladoi cu excelentele midii în sos de vin (singurul fel de mâncare pe care l-am mai luat și în altă zi). Un vin realizat din Chardonnay, Fetească Regală și Sauvignon Blanc, fresh, citric, pe care l-am terminat neașteptat de repede, pentru ca midiile cereau ceva….. ce acest vin a oferit!
—-O altă asociere reușită a fost pestele la plită (zărgan și somn) cu Lebăda Alba Aligote, dar acest lucru nu este surprinzător, Aligote-ul fiind asocierea perfectă cu peste. Cu o aciditate vioaie și cu note florale a făcut cu brio față atât grăsimii somnului de Dunăre cât și fineței zărganului, un peste slim atât la propriu cât și la figurat.
—-Pinot-ul Grigio de la Navigo a mers la fix cu minunatele midii în sos de vin. Deși era o căldură năucitoare la ultimul dejun dinaintea plecării, nu am rezistat fără un vin răcoros lângă fructele… de Marea Neagră. Pe fundalul sonor al muzicii etniilor din zona Dobrogei, cu gheața topindu-se rapid în carafe, parcă nu-ți doreai altceva decât un pahar de vin alb sec, cu o aciditate medie și cu plăcute note de fructe albe.
—-În concluzie o escapadă reușită într-un loc izolat dar unde găsești mereu ce să faci, începând cu răsăritul de soare și o baie în mare la prima ora sau un pescuit început dimineața pe răcoare, continuând cu bronzatul pe plaja, înotul în mare sau piscina, plimbările cu barca pe canalele din apropiere sau cu degustarea bucatelor cu specific local stropite cu bere sau mai bine cu vinul Dobrogei.

Comenteaza

Jurnal de pandemie 1. Prince Matei 1998

Scris la 20 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-A fost si este inca greu de convietuit cu masurile de distantare sociala impuse de pandemie si ca sa mai indulcesc putin situatia am hotarat sa dau “iama” prin cele cateva zeci de sticle pe care le-am strans in pivnita, cu precadere, cele la care estimam eu ca sunt in zona “end of life”. In cele ce urmeaza as vrea sa descriu cum am “simtit” eu aceste vinuri si poate o recomandare de consum pentru cei care mai detin astfel de sticle.
—-Primul ales a fost Prince Matei 1998, fara doar si poate cel mai recunoscut Merlot romanesc.  Un vin considerat “iconic” si al carui nume  este legat de amintirea si personalitatea marelui voievod Matei Basarab, cel care a introdus prima legislatie scrisa in limba romana “Pravila Mica”. Vinul a fost produs in perioada cand crama si via erau in proprietatea Vinarte SRL iar 1998 a fost primul vin din aceasta gama.
—-Via de la Zoresti, locul de unde provin strugurii face parte din proprietatea Vila Zorilor (legata de numele poetului Vasile Carlova a carui familie detinea aceasta proprietate) si se afla la interferenta dintre zona de deal si cea de campie avand in partea de vest  Dealul Istrita iar la est  Campia Buzaului. Strugurii provin de pe cele mai bune parcele,  vitele au  incarcatura normata pe butuc astfel incat fructele rezultate sa aiba un echilbru aproape perfect intre acumularea de zahar, aciditate, si arome. La mijlocul anilor 2000 am participat la o degustare de vinuri din gama Prince Matei. Am retinut la acel moment ca ei pun mare accent pe o selectie manuala si riguroasa a strugurilor atat in vie la recoltare cat si in crama inainte de zdrobire si desciorchinare. Un vin „mare” se obtine doar din struguri de calitate inalta iar tehnologia de vinificare oricat de moderna si sofisticata ar fi nu poate suplini acest lucru. Mustuiala rezultata parcurge apoi etapa de fermentatie alcoolica in tancuri de inox cu temperatuta controlata. Ulterior, fermentatia malolactica are loc in barique-uri ca de altfel si maturarea pentru o perioada de 12 luni. Dupa imbuteliere vinul este pastrat in pivnita pentru minim 12 luni.
—-Sergio Faleschini, presedintele Vinarte, la acea data, cu referire la gama Prince Matei: “Vinul este poezia pământului. Vinarte, şi-a propus să culeagă aceste versuri şi să le adune într-o colecţie. Am asamblat tradiţia şi potenţialul excepţional al viilor noastre cu tehnica de vinificare modernă, fară a neglija geniul uman care le produce, în speranţa de a fi reuşit să contribuim la naşterea unei noi generaţii de mari vinuri româneşti. Măsura reuşitei o putem avea numai de la cei care vor dori să guste vinurile pe care specialiştii Vinarte şi-au pus semnătura.”
—-Unica sticla de Prince Matei 1998 pe care o mai aveam a fost pastrata in conditii corecte de temperatura, umiditate si lumina si bineinteles pozitionata orizontal. Dopul arata inca bine, s-a scos usor si pare ca si-a facut perfect datoria. Am procedat la decantarea si aerarea vinului ptr cca 1 ora iar depunerile de tartrati si compusi de culoare au fost semnificative. Fara decantare prealabila vinul parea inchis.
—-Culoarea rosu caramiziu cu o bordura orange ne arata ca avem de-a face cu un vin trecut de maturitate si cu un usor caracter oxidativ. Olfactiv, distingem in mod surprinzator avand in vedere varsta vinului note discrete de fruct, visina (cea de visinata), trandafir,  si o abundenta de arome tertiare ca de exemplu pamant ud, ciuperci, gunoi de grajd, si ceva note de cafea. Pe palat aciditatea e peste medie, taninii fini si matasosi, corpul mediu ne arata ca vinul are inca vitalitate si inspira finete si eleganta. Nu l-as asocia culinar cu nimic si as prefera sa contemplu cu el. Fara doar si poate, vinul „ passed its best”, nu va mai evolua in sensul bun de acum incolo, notele de fruct vor disparea lasand loc doar aromelor tertiare. Daca mai detineti exemplare din acest an si pe care intentionati sa le  consumati ar fi bine sa o faceti in perioada urmatoare pentru a va mai putea bucura (atat cat se mai poate) inca de el. Daca nu, puteti sa il pastrati ca „trofeu”.
—-In concluzie, un vin de exceptie, reprezentativ pentru zona Dealu Mare si realizat la standarde de calitate foarte inalte. Il mai puteti gasi inca in oferta unor magazine online fie de sine statator fie la pachet cu fratele „Soare” – Cabernet Sauvignon 1999. (va urma)

Comenteaza

Cuvee Alexandra old vines 2019 – Crama Ferdi

Scris la 13 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Daca există Cuvee Alexandru (crama SERVE), “politically correct” este sa existe și Cuvee Alexandra… ar fi zis organizațiile feministe. Acum nu știu cat de entuziasmate ar fi când ar afla ca numele vine de la o momeală artificială (o… muscă cu noroc) cu care proprietarul cramei (Fernando Mihailescu… aka Ferdi) a câștigat in 2009 Campionatul Mondial de pescuit la păstrăv de mare! Deci păstrăvul de pe eticheta nu este chiar întâmplător, acesta simbolizând puritatea vinului, deoarece este un peste care trăiește doar în ape curate, nepoluate.
—-Vinul nu se află la prima ediție, de câțiva ani fiind prezent (ca de obicei, in ediție limitată  de câteva sute de sticle) pe piața vinului de la noi, însă in acest an există două variante, cea de față fiind din struguri culeși la maturitate optimă din vii cu vârste de aproape 50 ani.
—-Cuvee Alexandra old vines 2019 este realizat din trei soiuri, Tămâioasă Românească, Riesling Italian și Sauvignon Blanc, soiurile fiind amestecate în vie (nu sunt vinificate separat), procentajele fiind oarecum necunoscute chiar și vinificatorului!
—-De o culoare galben pal, vinul are un nas dominat de Sauvignon Blanc, cu clasicul soc și ardei verde, dar fără notele exotice tipice vinurilor de Lume Noua.
—-In gust pe lângă notele tipice Sauvignon-ului, intuim și un pic de Riesling (ceva mineral…de sondă), surprinzător Tămâioasa fiind extrem de discretă, eu bănuind un procent minim din acest soi. Aciditatea este moderată (tipic pentru Dealul Mare), dar vinul este plăcut, fresh, cu 13,5 % alcool bine integrat, cu un postgust destul de persistent.
—-Pentru zilele calde de vară se anunță un companion care nu te lasă la greu și cu care ai vrea să te prindă răsăritul pe malul marii. 50 lei la crama.

Comenteaza

Jurat la concurs

Scris la 9 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.
—-Dragi camarazi,
—-Nu a fost usor!
—-Am participat al 5-lea an consecutiv la Concursul National de Rose-uri!

Daca in anii anteriori Concursul avea loc de fiecare data, cu sfintenie, pe 14 mai, indiferent in ce zi a saptamanii cadea, anul acesta, din cauza „ intamplarilor” si izolarii, s-a mutat pe 26 iunie!
—-26 iunie este Ziua Internationala a Roseului de Provence! Zi frumoasa!
—-Am ajuns la Casa Comana pentru a 3-a oara, editiile din 2016 si 2017  fiind gazduite tot aici, dar in alt salon.
—-Ca de obicei, locatia este superba, iar plecarea de la hotel spre locul de desfasurare cu o ora si ceva mai devreme mi-a adus prima surpriza! Cine sa fie ? Elizabeth Gabay – Master of Wine. Am  salutat-o, mi-a raspuns, iar dupa un moment de liniste, a spus: Oh!… George… hi!… M-a recunoscut, ne cunoscusem in urma cu cativa ani la Rovinhud.
—-O mare parte a juratilor a ajuns la Comana cu autocarul pus la dispozitie de organizatori, altii cu masini propri, doar cei sositi de mai departe au venit cu o seara inainte.
—-A fost timp si pentru un mic tur al locatiei, mai ales  pentru cei sositi prima data.
—-Concursul a  inceput la 11:30. Am avut de asta data un „host ” in persoana Mirelei Mateescu -profa de vin,  care a explicat regulile. In pauze a avut cate un invitat, chestionat pe diverse subiecte. De exemplu Catalin Paduraru ne-a povestit despre IWCB, Vinarium, primul concurs din lume organizat online.
—-A sosit prima serie de 16 vinuri rose, primele 8 au intrat in Turul 2. Apoi la Turul 3 am degustat primele 3 calificate la Turul 2. A urmat o serie de 5 rose-uri aromate.
—-Sefii de comisie au facut mediile punctajelor juratilor, iar Adelina Boboc (Vinul.ro) colecta mediile, care erau centralizate de Iulian Grigorescu.
—-In micile pauze am avut scurte discutii despre muzica si nu mare mi-a fost surpriza sa descopar in comisia mea ca un prieten al meu de ceva ani este un rocker adevarat. In nemernicia mea, l-am verificat instantaneu:
– Cum s-a numit primul „LP” al lui Pink Floyd ? (Tot avem „pink” in pahare!)
Raspuns rapid, fara ezitare: „The Piper at the Gates of Down”.
I-am zis: Radule, esti de-al meu.
—-Pe mine trupele, grupurile de rock cu 3 membri m-au fascinat mereu: „ Cream”, „ Jimi Hendrix Experience”, „Rush”, „ZZ Top” sau „ ELP” ( Emerson, Lake and Palmer) ca sa enumar cateva!
Dar ele nu au fost grupuri, ci supergrupuri!
—-Azi am avut parte de un „supergrup” al Rose-ului: RIL (Razvan Stoenescu, Iulian Grigorescu, Laurentiu Horodnic). Un TRIO care s-a descurcat perfect, totul a mers struna, exact ca mecanismul unui ceas elvetian.
—-Si credeti-ma nu-i usor! Totul a inceput cu multe luni in urma. Razvan a organizat 5 sedinte de preselectie la care au participat 78 de vinuri rose… Toate „Productie 2019” !!!
—-Producatorii au fost contactati inca din luna ianuarie a acestui an: ”Cand estimati sa imbuteliati Rose-ul”  ?
—-Datorita pandemiei a fost destul de greu si cu sponsorii, cu alegerea locatiei. Dar ei au reusit, tu stai linistit la masa, soseste proba, o degusti, notezi, o apa, un mizilic, „schimba-te masa”, nici nu iti vine sa crezi ca tot concursul a stat pe umerii celor 3.
—-Am participat la al 2-lea concurs cu premii! Dupa primul Tur, juratii si observatorii puteau sa parieze pe una din cele 16 probe, estimand  locul din finala: 1, 2 sau 3! Au fost castigatori!
—-Nu mai spun ca toata povestea a fost transmisa live de Celestin.
—-Emotii… Iata castigatorii celei de-a 8-a editii, sectiunea vinuri linistite:
1. Aurelia Visinescu – Karakter 2019
2. Ion Vladoi – Rose 2019
3. Alira – Aliento Rose 2019
—-Iar la sectiunea vinuri aromate:
1. Crama Averesti – Busuioaca de Bohotin Rose 2019
2. Budureasca – Busuioaca de Bohotin Rose 2019
3. Crama Strunga – Busuioaca de Bohotin Rose 2019
We say Rose, we drink Rose… everyday !

Comenteaza

Ultimul târg din Paris. Partea a treia: Corsica

Scris la 6 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După ce în primele doua părți am trecut în revistă două zone celebre (Provence și Valea Rhone-ului), am vrut să fac o scurtă prezentare a unor vinuri dintr-o zonă mai puțin cunoscută pe la noi: Corsica.
—-Cunoscută sub denumirea de insula frumuseții (cel puțin în pliantele și reclamele turistice), Corsica este renumită în special pentru faptul că aici s-a născut celebrul Napoleon. Însă, pe insulă există 110 vinificatori și 4 cooperative cu o producție anuală de 14,3 milioane de sticle! Daca citim declarația viticultorului Henri Orenga de Gaffory “Când vezi că jumătate din restaurantele din New York au un vin din Corsica pe lista de vinuri, la fel ca in restaurantele de top din Paris, realizați cat de departe am ajuns„, ar trebui să privim vinurile din insulă cu alți ochi.
—-La Wine Paris 26 de producători din insulă s-au reunit sub deviza ”vins de Corse forcément inattendu”, acoperind șapte din cele nouă AOP-uri ale insulei și un IGP (Ile de Beauté).
—-Am început ușor degustarea, cu un rose cu AOP Corse (estul insulei) de la crama La Villa Angelli: Don Pasquale. Realizat din Grenache, Cinsault și Sciacarellu a fost destul de lejer (12%), ușor dulceag în postgust, cu o aciditate sub medie….sincer nimic special.
—-Am schimbat „coasta” insulei și am încercat un rose din N-V, AOP Corse Calvi, Clos Culombu (bio) obtinut din Cinsault, Nielluccio și Sciacarellu (sau Sciacarello). Aproape la fel de lejer ca și primul (12,5%), a fost ceva mai plăcut datorită acidității un pic mai ridicate, dar în afară de culoare nu se apropia nici acesta prea mult de finețea majorității vinurilor din Provence degustate în prima zi de târg.
—-Am trecut apoi la vinurile roșii, primul fiind o surpriza plăcută: Domaine de Granajolo Sciaccarellu 2018! AOP Corse Porto-Vecchio (sud estul insulei)…și bio! Fructat în nas, spicy în gust, cu note de nucă, taninuri neagresive, alcool bine integrat (14%), postgust nesperat de persistent…un început bun al vinurilor roșii corsicane.
—-Încă un salt, acum pe SV-ul insulei, AOP Corse Sartene, pentru vinul Rosumarinu 2018 de la crama Sant Armettu…dar un salt în gol, vinul (deși tot din Sciaccarellu) fiind mult prea vegetal și taninos….deloc pe gustul meu în momentul degustării.
—-A urmat de la Domaine Comte Peraldi  (AOP Ajaccio…vestul insulei) un vin din 2017 realizat tot din Sciaccarellu, ceva mai plăcut, notele condimentate făcându-le pe cele vegetale mai ușor de suportat. De remarcat că acest vin a fost singurul importat în Romania cu ani în urma de regretatul Guy de Poix.
—-A urmat un alt salt (din fericire și calitativ) către nordul insulei, spre AOP Patrimonio, de la crama Domaine Poli degustand vinul Clos Alivu 2018, realizat din soiurile locale Nielluccio și Sciacarellu. Fin, fructat, taninuri neagresive, aciditate medie, 13% …easy to drink.
—-Din aceeași zonă a venit Cuvee Felice 2016 de la crama Orenga de Gaffery. Un vin 100 % Nielluccio, mai serios, fructe negre, taninuri puternice, aciditate medie, 14% alcool bine integrat, postgust persistent…regret că nu aveam un steak lângă, că tare ar fi mers!
—-Parca mai ușor de băut a fost de la crama Yves Leccia  (tot AOP Patrimonio) vinul E croce 2017, bio, din 90% Nielluccio și 10 % Grenache, 13,5 % alcool, taninuri neagresive, suculent și persistent.
—-Ultimul vin degustat a fost tot de la Yves Leccia dar IGP Ile de Beauté. Oba 2017 realizat din Nielluccio 60%, Minustrellu (Mourvedre) 20% și Grenache 20 % a fost și cel mai reușit: suculenta cireșelor s-a împletit fericit cu taninurile fine, aciditatea medie, alcoolul moderat (13,5%) și postgustul persistent.
—-Cireașa de pe tort a fost întâlnirea cu Charlotte Lemonnier (ex de Poix…muza celebrului Cuvee Charlotte al cramei S.E.R.V.E.), care deși obosită după un târg solicitant a avut puterea sa zâmbească în poza și sa schimbam câteva vorbe despre Romania și vinurile corsicane.
—-În concluzie o experiență interesantă, Corsica având vinuri care ar trebui încercate măcar odată în viată, chiar daca nu sunt atât de faimoase!
Santé!

Comenteaza
Bloguri, Bloggeri si Cititori