One of Dealu Mare’s gems

Scris la 10 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Gian Luca Garattoni. Italian din Bologna și carea a trăit ani buni în Finlanda, Gian Luca s-a stabilit de curând in Serbia, devenind un bun cunsoscator al vinurilor din Balcani, urmând să lanseze un blog de vinuri și călătorii. Este un activ membru al comunitații winelover și un bun prieten al vinurilor românești.

—-Budureasca was among the seven wineries we visited during the Dealu Mare’s wine tour 2018. It was a cold and damp November morning and the five of us: our guide Răzvan Stoenescu, Sharon Paraons, Nanci Bergamo, Luiz Alberto, me and Agnes Matthis-Teutsch,  who arrived from Sibiu at the big winery building, the biggest winemaking facility of the region. The person in charge of the all production was an Englishman, Stephen Donnelly.
—-As usual we began with a quick, but detailed, tour of the state of the art facilities. I was particularly impressed by the view from above of the barrel cellar, really a must if you visit Budureasa.
—-Then there was the tasting of several wines selected by Stephen, of course not the entire production since they release a large number of different labels. My favorite white was the Sauvignon Blanc 2017, high acidity, white currant and white flowers, the vegetal well present but not overwhelming, long mineral finish, pretty much Loire-style. Also great was the Fume Blanc, Sauvignon Blanc, Pinot Gris and Chardonnay barrel fermented. Here you can find a Bordeaux style, if the pure Sauvignon Blanc was crisp and vibrant, here you could find balance and complexity.
—-The reds were, for my taste, even better.
—-The Pinot Noir 2015, was a good, fruit-driven wine, it could please those who love the typical Pinot aromas and there are many of them among the quality wine consumers.Feteasca Neagra 2015 was intriguing for its freshness and its spicy palate of both black and white pepper, mind you it was a hot vintage but I’ve always thought that in winemaking, on top of Physics and Chemistry, Alchemy plays also an important role.
—-Merlot 2015 had also a remarkable freshness, red cherry, earthy flavors, a vegetal touch, that lets imagine an evolution towards the  tobacco-tertiary. I think it will reach its best after two more years in bottle. I felt as I was teletransported to the Right Bank, Fronsac or Bourg.
—-The very top was the Noble 5, the “five”being Cabernet Sauvignon, Pinot Noir,Feteasca Neagra, Syraz, Merlot. The Syrah here was very expressive, with is notes of forest baies, blueberry, and raspberry mostly, the black pepper, the other variety gave a big complexity and structure (as it should be when the courage is made with perfect craftsmanship). It was still young, give it  three or four more years and you will have an awesome, world class red wine: a true Super Muntenian.
—-We also tasted a Tămâioasa Românească (aka White Muscat, Muscat Petits Grains, Tamjanika and I could go on and on), nice and elegant with good length, and an impressive Chardonnay 2012, again a hot summer, but Stephen managed to make a wine with a lot of freshness, which has aged beautifully, you could easily find a ripe yellow peach, yellow flower, a little bit of vanilla, a flinty finish: Southern Burgundy’s style and, I must admit, I’m a Pouilly-Fuisse lover. Lovely, just a bit simple, the “Noble” white (70% Sauvignon Blanc, 20% Chardonnay, 10% Muscat Ottonel).
—- In conclusion: don’t be mislead by the size of their production (and their building): at Budureasca’s they make lots of wines with, borrowing an expression of my friend Luiz Alberto, “personality, that why we take with us for tasting more a bottle of Oro Manisa (blend of Tamaioasa Romaneasca and Chardonnay), – the Geto Dacian inspiration, representing the divine language, the golden spoken of the Gets gods.

Comenteaza

Ca la început de an

Scris la 8 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Prima degustare din 2019: vinuri roșii la sediul Infinity Drinks. Ne-am adunat cu toții (producători, importatori, specialiști dar și pasionați cu mai multă sau mai puțină experiență în domeniul vinurilor), foarte punctuali și mai ales nerăbdători să vedem ce vinuri ne pregătise gazda noastră să degustăm în blind.
—-Am aflat ca vor fi 10 vinuri, la fiecare din ele urmând să estimăm anul de producție, prețul cu care s-ar putea comercializa și bineînțeles punctajul aferent. Scopul degustării a fost și să confirme/infirme dacă unele vinuri merită importate pe viitor.
—-Nu au fost fișe de punctare, toate vinurile fiind comentate și evaluate deschis, degustarea dorindu-se a fi una colocvială (mai ales că erau și persoane aflate în premieră la un blind).
—-Degustarea a început cu un vin genul corpolent: Enira Cabernet 2008. Ușor gemos, glicerinos, cu fructe negre extrem de coapte, taninuri catifelate, cu o senzație persistentă de dulce indusă de alcoolul destul de ridicat. Personal un stil pe care nu-l (mai) agreez, dar căruia nu-i puteam găsi vreun defect. A fost evaluat la 85-86 pct.
—-A urmat Guigal Saint Joseph 2003, un vin dezavantajat evident de poziționarea în degustare (și poate și de decantarea de 1,5 ore, aceeași pentru toate vinurile). Cu o aciditate extrem de ridicată (după un prim vin care nu excela la acest capitol), cu o culoare mult mai deschisă și un corp mai light, nu prea a fost pe gustul celor prezenți (unii chiar au exagerat cu apelative gen „zeamă de murături”). Aducea cu un vin italian, dar cum știam gusturile gazdei, am bănuit că este altceva. Oricum s-a vrut să fie vinul „șopârlă”, introdus la derută. Doar 82-83 pct.
—-Al treilea vin a plăcut, nu-i dădeai vârsta. Ispita 2011. Taninuri ferme, multe fructe negre coapte, dar si o vișină care trăda amprenta enologului. Un vin destul de corpolent, care a primit un punctaj mare (88-90 pct.) probabil si că a venit imediat după un vin mai altfel.
—-A urmat un vin corect, echilibrat, clar mai tânăr decât predecesorii săi, cu potențial de învechire, căruia singurul lucru de reproșat ar fi fost taninurile ușor prăfoase. Ferdi Merlot Rezerva 2015. 87-88 pct.
—-Vinul 5 a fost primul care plăcut în unanimitate! Suculență, fructat, aciditate medie, taninuri neagresive, alcool bine integrat, postgust persistent. Château Puech Haut Tete de Belier 2016. Primul vin care a sărit de 30 de euro la estimarea prețului! Normal că și punctajul a fost pe măsură: 91-92 pct!
—-A urmat un vin juicy, rotund, cu note afumate de la lemn (deși gurile rele îl suspectau, nefondat de altfel, de chipsare), cu ușoare note vegetale, dar care dacă mai stă 1-2 ani zic că o să aibă mult mai multe de spus. Ferdi Cuvee Francisc 2016. Tot 87-88 pct.
—-Vinul 7 din nou a întrunit voturile tuturor participanților la degustare. Ușor mai evoluat decât vinul 5, a avut și el de toate: corp, fruct, aciditate, taninuri ferme, postgust persistent. Domaine de Ravanes Les Gravieres du Taurou 2011. Punctajul a fost pe măsură (91-92 pct), iar la preț s-a ajuns cu estimarea la 160 lei! Entuziasm general!
—-Și a venit vinul 8. Vorba poetului: ce mai freamăt, ce mai zbucium! De o complexitate incredibilă pentru vârsta lui, corpolent, cu un echilibru perfect alcool, taninuri, aciditate și un postgust remarcabil, a fost (oarecum surprinzător) vinul serii. 94 pct.! Château Puech Haut Clos du Pic 2016
—-Probabil ca entuziasmul de la vinul precedent a eclipsat penultimul vin al serii. Poate și discrepanța dintre nas (cam neutru) și gust să îl fi depunctat, deși registrul gustativ era destul de asemănător cu vinul 8: aceeași corpolență, echilibrat. Poate nici postgustul să nu se fi ridicat la același nivel, dar clar după un vin de senzație a urmat (prima) surpriză a degustării (mai ales când am aflat că este dublu ca preț față de vinul 8!). Château Puech Haut La 40ème. Doar 87 pct.
—-Ultimul vin din această seară nu a avut nicio șansă la podium datorită stilului diferit față de precedentele: mult mai puțin corpolent (deși avea o finețe care îi trăda pedigre-ul), fără fruct în exces, cu o aciditate ușor superioară, dar nu neplăcută. Château la Conseillante 2004.Poate și papilele unora au obosit, poate și lipsa de experiență în degustarea unor vinuri cu ceva ani la bord (se afirma sus și tare că lipsa de corp este un mare minus), dar cert este că pe medie au ieșit doar 86 pct.
—-Degustarea începutului de an a fost de excepție și vreau să cred că …semne bune anul are!

Comenteaza

Viziune și un plan bun

Scris la 6 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

– La Multi Ani!

Am ramas dator din 2018 cu vinuri degustate, evenimente și locuri pe unde am fost si au ramas nepovestite.
Iată una din ele…

La 25 de km de Cotnari, în apropiere de Ansamblul Mănăstirii Miclăușeni, pe drumul dintre Roman și Târgu Frumos, după ce treci de Trei Iazuri, dai de Crama Strunga.
—-Familia Stegariu are un istoric în businessul agricol gestionând aproape 2800 de ha, o livada de meri și o unitate de producție de lactate. De cele 41 ha de vie și cramă se ocupa târărul Florin Stegariu, pe care l-am întâlnit prima data la întrunirile ADAR.
—-Crama e în plin proces de amenajare, dar conform planurilor, tinde să devină treabă serioasă. Utilaje se montau de câteva zile, curtea era plină de materiale de construcție și ca să țină oamenii mereu ocupați, mai trebuia să vină și o teribilă vijelie ce a pus la pământ niște zeci de spaleți în vie…Poate pentru că via este în al 4-lea an și la prima vinificare, vinurile nu sunt, încă, foarte cunoscute.
—-Până acum s-au facut vinuri din 5 soiuri: Muscat Ottonel, Fetească Albă, Busuioacă, Chadonnay și Fetească Neagră. Urmează Merlot și Cabernet Sauvignon, dar mai e de așteptat. Vinurile au fost făcute sub îndrumarea lui Catalin Zamfir, binecunoscut enolog în zona Iașiului.
—-Din cele 5 vinuri degustate, mie mi-a ramăs gândul la Feteasca Albă, dar mai ales la Chardonnay-ul din recolta lui 2017. Dacă simți nevoia unui vin proaspăt, nebaricat, cinstit, cu tonuri de citrice vioaie, va trebui să încerci acest vin ce provine de pe plaiurile Pârjolitei, acolo unde e cel mai cald în zonă. Puternic floral, îmbietor și proaspăt, vinul are în gust tonuri minerale, cu aciditate mare, în care fructele albe alături de cele citrice (pomelo copt, mai ales) își fac de cap. Echilibrat și cu alcool bland 12,6%. Deocamdata il găsiți sigur la magazinul de prezentare al cramei, cu 30 de lei. De remarcat si ilustrațiile etichetelelor gamei, care sunt creații ceramice ale lui Daniel Leș.
—-Feteasca Neagră era neimbuteliată, dar numai bună de băut, cu nas plăcut de prună uscată, light, cu taninuri molcome și gustoasă, iar cele 14 % vol. de alcool nu le simțeai. Din câte am auzit, în iarna asta o puteti găsi și în Iași la Treaz&Nu și sunt tare curios să văd ce evoluție a căpătat.
—-Nu am plecat fără să cumpăr un bax de Chardonnay și cascaval de Strunga. Nu le ratați când treceți prin zonă!
—-Totuși, m-am lăsat greu dus de-acolo pentru că mi-a plăcut ce-am văzut, și-am înțeles mai bine că munca, banii și ambiția nu sunt de ajuns pentru asemenea investiții. E nevoie viziune și de un plan bun. Iar Florin Stegariu le are pe toate, doar răbdare și vreme care să țină cu el îi mai trebuie.

Comenteaza

Trei deodată

Scris la 29 decembrie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Adelina Boboc. A studiat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării și PR si este de 10 ani redactor la Agentia de presa Rador (Radio România). Adelina urmează cursurile de somelier la Winetaste School si este creative writer la Vinul.ro.
—-Într-un decor de basm din zona Dealu Mare, în fostul conac al Principelui Nicolae – fratele lui Carol al II-lea, peste 100 de invitați au avut ocazia să asiste în seara de 29 noiembrie, la lansarea unui proiect unic în România, care reunește sub numele Valahorum – Essence de Roumanie vinuri premium produse de trei crame muntenești – Crama Apogeum (Virgil Mândru), Mierla Albă (Răzvan Macici și Daniel Dorneanu) și din Drăgășani (Paolo Mennini).  Valahorum este un concept îndrăzneț, ”o întâlnire a unor oameni, a unor vinuri și a unor terroir-uri”, după cum l-a descris Ștefan Timofti la debutul evenimentului.
Am vizitat Crama Apogeum, din apropierea conacului recent restaurat – crama ce folosește amfore uriașe din pământ ars pentru feteasca neagră Apogeum, apoi părți ale conacului – un loc de 5 stele, care-și va pune amprenta asupra celor care-l vor vizita și am degustat noile vinuri create sub îndrumarea lui Răzvan Macici.
—-Vinul de început a fost un Chardonnay 2018, o surpriză, evident foarte proaspăt și vioi, discordant cu fulgii de afară, dar în acord cu muzica momentului din balconul interior al conacului. Fructat, plin de note citrice și fructe albe, e o promisiune certă pentru primăvara ce va veni. Celelalte vinuri din gama limitată sunt: Sauvignon Blanc – 12, 5% vol.alc., Pinot Gris 13% vol.alc., Rose din Pinot Noir 13% Fetească Neagră 14, 5% vol.alc., Merlot 14,5% vol.alc. și un Shiraz 14, 5% vol. alc. Vinurile care au completat lansarea au fost cunoscuta fetească neagră Apogeum și Negru de Dragașani – vârfule de lance ale noului concept Valahorum.
—-Prin Skype, Răzvan Macici a fost alături de invitați tocmai din Africa de Sud, și a descris cu emoție Valahorum ca un proiect de suflet, în care oameni care gândesc la fel despre vin și-au unit resursele și experiența pentru a oferi vinuri premium: ”Acest proiect adună două podgorii mari ale României – Dealu Mare și Drăgășani si reunesc vinuri care să merite acest nume, vinuri de foarte bună calitate. Aici veți găsi cea mai bună Fetească Neagră din România, un Negru de Drăgășani foarte frumos, un Chardonnay făcut după metoda franțuzească, un Merlot, un Shiraz”.
—-Proiectul este unul ambițios și promite să adune și alte crame care să prezinte vinuri sub numele de  Valahorum, un joint-venture inedit, care ar putea da tonul unor asocieri zonale ale producatorilor, stiut fiind faptul ca alaturea unor crame sub o “umbrella” comuna a fost foarte dificil de format si care este atat de necesara.
—-Succes, Valahorum!
Helpful foto Daniel Botea

Comenteaza

                                                Bule                                           Spumante Românești, prima ediție, 27 noiembrie 2018

Scris la 21 decembrie 2018 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi il avem invitat pe Bogdan Cristea. Inginer de meserie, Bogdan a activat in industria ambalajelor de carton, dar a devenit un impatimit iubitor de vinuri. A urmat cursurile WSET si este permanent in cautarea noilor provocari din lumea vinului.
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, când lupii beau tutun şi urşii făceau săpun, de-şi ungeau femeile feţele şi uncheşii…
Începutul acestui articol nu este întamplator, ci reflectă dorința ca acest concurs de spumante să reziste trecerii timpului.
Acum să vă spun ce nu voi face: nu o să vă tin din timp cu descrieri vizuale, olfactive si aromatice, pentru ca asta puteti face la PovestiM cu Vin. Intenția mea este de a vă starni curiozitatea pentru a  încerca singuri spumantele de care vă voi povesti. Oricum, s-a scris destul pe marginea acestui concurs și nu pot și nici nu încerc să intru în competiție cu articolele despre vin din revisa lui Cezar Ioan, sau să contrazic un fundamentalist al informației exacte, Tiberiu Onuțu. Greul acestui demers,  pe langă cel al de organizatorului,  l-a dus doamna profesor Arina Antoce, care sper sa ne fi dat notă de trecere, că nu vrem sa repetăm anul. Unul dintre stâlpii acestui concurs a fost Cătălin Paduraru, vasta sa experiență competițională spunându-și cuvantul. Plus că a fost responsabil și cu buna dispoziție. Tiri-tiri…
Acest concurs se dorește să fie o modalitate de a promova și susține producătorii români de spumante. În continuare, fără să vă plictisesc cu tot felul de clasamente, intenția mea este de a prezenta acele spumante care mi-au plăcut mie. Totuși, ca să nu fiu excomunicat din lumea vinului, voi face o mică clasificare dupa culoare (albe si rosé-uri). De asemenea, nu puteam să nu trec separat pe cele dulci la care, în cadrul jurizării, am făcut abstracție de nivelul de zahăr conținut punând accent pe celelalte caracteristici organoleptice care-l pun în valoare.
La două spumante am acordat punctajul maxim de 87 de puncte și la două  86 puncte:
●  Jidvei, rosé brut
●  Cotnari, Colocviu Vibe Fetească neagră rosé
● Villa Vinea, Cuvée Celést
●  Panciu riserva Muscat Ottonel
Nu vă spun exact punctele pentru fiecare spumant că nu este relevant, o diferență de 1 punct este de multe ori subiectivă. Ordinea nu reflectă un anumit punctaj, ele fiind puse în ordinea servirii.
O a doua serie unde toate spumantele le-am cotat cu 85 de puncte sunt:
●  Balla Geza, Clarus alb
●  Jidvei, Extra Brut
●  Silvania Premium Sec
●  Cotnari, Colocviu de la Praga
●  Hermeziu, Thrubilo Brut natur
●  Panciu Blanc de Noir
Au fost si câțiva producatori ce nu au putut onora invitatia de a participa la acest concurs:  Știrbey, Bauer, Carastelec și Halewood, dar personal am speranța ca anul viitor să nu mai existe disfuncționalitați în comunicare și să avem o participare de 100% a producatorilor români.
Pentru cârcotași trebuie să precizez că spumantele au venit deja securizate la Restaurantul La Mama Atheneu. Concursul a fost unul profesionist, la nivelul concursurilor internaționale și datorită concentrării puternice, la final, un jurat a leșinat și nu, nu este o glumă.
Dar iată că a sosit clipa să încalec şi eu pe ceva şi să plec. Și-am încălecat pe-o creangă de măr și v-am spus un adevăr.

Comenteaza
Bloguri, Bloggeri si Cititori