Viișoara…locurile, vinurile, oamenii

Scris la 2 noiembrie 2020 in Povesti despre vin | Un comentariu

—-Așa cum v-am povestit, a doua zi a turneului dobrogean cu wineloverii a debutat cu vizita la Crama Vlădoi, unde, normal când se strâng mulți oameni și degustă vinuri, ne-am cam întins cu vorba, astfel că am plecat cu o întârziere de o oră către  al doilea obiectiv al zilei:  crama Viișoara.
—-Crama o descoperisem la una din edițiile târgului Goodwine de acum 3 ani, când ne-a atras atenția cu câteva vinuri albe extrem de promițătoare, la preturi foarte atrăgătoare.
—-Am nimerit ușor Crama Viisoara din Caciamac (vechea denumire turcească a satului) pentu ca ne-am mișcat repede, astfel că, după ce am făcut cunoștință cu dl. Gheorghe Albu, „il capo di tuti capi”, alias Conu Albu, am și trecut la vizitarea cramei. Ghid ne-a fost, chiar proprietarul care, după ce ne-a prezentat o interesantă istorie a locurilor (punctând binefacerile revărsate după 1947 – colectivizarea si care au culminat cu defrișarea viilor), a continuat cu povestea proprie, cea a unui vis împlinit: localitatea să-și recapete renumele de Satul dintre Vii.
—-Totuși, în crama, printr-o mulțime de rezervoare din inox și alte echipamente specifice moderne, gazda noastră a demonstrat că se pricepe destul de bine și la partea tehnică legată de vinificare, nu numai la povești istorice frumoase. Dupa turul complet, am ajuns in marea sală de degustare, unde mesele lungi erau garnisite cu seturi de pahare pregătite pentru fiecare culoare a vinului, gustări potrivite, dar foarte important, distanța de 2 m intre locurile degustătorilor.
—-Peretele central al sălii avea monitoare pe care se succedau filmulețe de prezentare a cramei (inclusiv cu fetele care zdrobeau strugurii ca pe vremea străbunilor, fete aflate în centrul atenției cu câteva luni în urma, scandalul declanșat atunci finalizând-se chiar cu un proces, câștigat recent – așa cum aveam să aflăm în timpul degustării). „Altarul” din fața peretelui central era avea toate vinurile cramei…și nu erau puține, iar Conu Albu presta precum un DJ celebru.
—-Desigur nu aveam să trecem prin toate, dar enologii cramei (care au avut și ei cuvântul) au deschis destule sticle, ritmul degustării fiind foarte alert. Am fost plăcut surprinși cum vinuri albe din 2016 (Pinot Gris-ul și Feteasca Albă) s-au păstrat foarte bine și nu-și arătau deloc vârsta.
—-Gama Conu Albu, cu un raport preț calitate foarte atrăgător, a punctat bine prin Pinot Gris  (un soi aflat – pe nedrept- în umbra omniprezentelor Sauvignon Blanc și Chardonnay, dar care în Dobrogea nu dă vinuri rele) și Chardonnay-ul puțin baricat (doar 20%), unul din vinurile remarcate încă de la prima întâlnire cu crama, de acum 3 ani.
—-Roze-ul din Cabernet Sauvignon cu o frumoasă culoare la modă, tip Provence, fresh și fructat, lasă totuși pe final o tentă ușor sticky, un pic caramelizată. David Chardonnay Barrique 2016 este un vin de reținut, tipic, onctuos, care în ciuda numelui, nu este sufocat de aromele induse de baricarea excesivă, deși acestea există, dar sunt foarte fine. Cuvee Ioan, nava amiral a cramei, realizat dintr-un clasic blend bordolez (Merlot și Cabernet Sauvignon) a fost un pic văduvit de o aerare, sticlele fiind deschise cu puțin timp înainte, dar (l-am încercat și cu alte ocazii) si clar, este cel mai bun vin roșu al cramei și care se poate bate cu succes cu multe vinuri de pe la noi realizate din aceleași soiuri.
—-Am încheiat degustarea cu un vin dulce savuros și neașteptat de ușor de băut, prospețimea făcând-l foarte plăcut, chiar și pentru mine care nu sunt fan al stilului. Din păcate era îmbuteliat doar pentru degustare, nefiind disponibil pentru cumpărare, că mi-aș fi încălcat principiile și as fi achiziționat câteva sticle.
—-Cum orele erau înaintate și cam venise demult momentul prânzului, ne-am mutat în restaurantul cramei, mare si el, unde aveam să luam contact cu câteva preparate realizate exclusiv din materie primă locală. Daca ciorba de pasăre de curte mi-a amintit de copilăria la țară, la bunici, felul principal a fost de vis: rața cu portocale pe pat de varză roșie cu chimen și pulpa de vițel la cuptor cu „turtița” de cartofi gratinați.
—-Dacă la ciorba acră (după mine) nu ar fi mers nici un vin (bine, alți comeseni au testat unele vinuri albe), la fripturi am încercat două Merlot-uri, unul din gama Via Maria, celălalt din Conu Albu. A fost greu să mă hotărăsc care este mai bun (sau care s-a potrivit mai bine cu cărnurile), ambele fiind extrem de ușor de băut și asigurând un pairing perfect (probabil că nu degeaba au fost aurite la IWCB 2017).
—-Desertul a vrut să respecte multiculturalitatea zonei, plăcinta dobrogeana fiind însoțită (oarecum surprinzător pentru momentul de servire ales) de un suberek cu carne – excepțional.
—-Ca să profitam de momentele de respiro dintre felurile de mâncare, cam toți am trecut prin magazinul cramei, aflat într-o sală vecină cu restaurantul, prilej pentru unii membrii ai grupului de wineloveri să profite din plin de ofertele și preturile convenabile (cum as vrea să găsesc la toți producătorii de vinuri de pe la noi), numărul baxurilor și pungilor cu sticle din sala de mese crescând vizibil de la ciorbă pana la desert.
—-Cum timpul devenea iar inamicul programului, ne-am grăbit (atât cât mai puteam după dejunul consistent) să părăsim caldele noastre gazde către următorul obiectiv al zile: Crama Rasova. Dar despre acesta în episodul următor al aventurii dobrogene.

Comenteaza

Vinuri dobrogene – Familia Vladoi

Scris la 26 octombrie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După  o primă zi obositoare (dar plăcută) a turneului dobrogean cu wineloverii, ne-am odihnit și dimineața la 8 am luat un mic dejun bogat și variat în restaurantul cu vedere la mare de pe terasa hotelului Voila. Priveliștea ne-a făcut să ne amintim de hitul anului 2000 al formației AXXA (Marea te cheama la ea), astfel că ne-am grăbit să inspirăm aerosolii de dimineață, să pășim pe nisipul plajei unde se ținea de obicei festivalul Neversea și să testam temperatura apei. Totul ar fi fost bine și frumos dacă nu am fi fost nevoiți să trecem printre nelipsitele gunoaie aruncate pe marginea drumului de acces spre plaja.
—-Nu am zăbovit mult la malul mării că trebuia să respectăm un program, astfel că la 9.45 fix am demarat către localitatea Siminoc de langa Murfatlar, unde urma să vizitam Crama Vlădoi. Am nimerit ușor (cel puțin o parte din noi), deși spre deosebire de alte crame, aici intrarea era destul de discret semnalizată.
—-Fiind sâmbătă era mare agitație la cramă, mai mulți clienți fiind destul de matinali și plecau deja cu provizii de vin. Gazda noastră, Anca Maria Vlădoi  – one (wo)man show anul acesta, tatăl fiind ocupat cu treburi postcampania electorală- ne-a propus să vizităm via din apropiere pana se mai liniștesc lucrurile, astfel că cea mai mare parte a grupului de wineloveri a purces către obiectivul fixat, restul, mai precis “rătăcitorii” conduși de simpaticul George Ignat, rămânând în sala de degustare…..ca să fure startul la testatul vinurilor.
—-În mai puțin de 5 minute eram în vie, unde după ce am ascultat un mic istoric și o descriere a cramei (am aflat astfel și ce a căutat olteanul în Dobrogea), am văzut locul unde se va construi viitoare cramă și am trecut la degustatul strugurilor de masă, singurii  rămași pe unele vițe, culesul terminând-se cu puține zile înainte să ajungem noi. Am aflat câte soiuri sunt în cele 17 hectare, ce planuri au pentru viitor, iar la întoarcere am văzut cu tristețe dezastrul din via vecinilor (fostul IAS Murfatlar), unde cu greu mai deosebeai vițele printre bălăriile care acaparaseră rândurile nelucrate de aproape 5 ani.
—-Ne-am întors la cramă, unde eram nerăbdători să vedem și produsele finite….astfel că am urcat la etaj unde era sala de degustare.
—-Am început cu un Sauvignon Blanc 2019 Anca Maria, un vin cu aromele  tipice de Lume Nouă, fresh, de cursă lungă foarte bine primit în piață și care are șanse să se impună în marea de vinuri realizate în acest mod  (deja a fost “aurit” la concursul Vinarium din acest an).
—-Chardonnay-ul 2019  Ion Vlădoi a fost foarte apreciat de grup, în special datorită unei uimitoare acidități, solul dobrogean din zona fiind foarte darnic în acest sens.  Am testat și un Chardonnay probă de tanc din anul curent, care (normal) mai are mult de stat dar nu zicea rău încă de pe acum.
—-Vinul Rose Ion Vlădoi 2019 realizat din Fetească Neagră a reconfirmat (dacă mai era nevoie), gustos, cu corp, finish… surpriză fiind doar în iunie când a ocupat locul 2 la Concurs de Vinuri Rose.
—-Am trecut apoi la roșii, trecerea fiind lină, cu un Anca Maria Primeur, tinerel, zglobiu și probabil gândit de cursă lungă, dar pentru mine vinul degustării a fost de departe Shiraz-ul 2017 din gama Ion Vlădoi. Suculent, spicy, echilibrat, cu postgust lung, versatil, potrivindu-se atât cu brânzeturile cât și cu cărnurile de pe platourile care au însoțit degustarea. Și se pare că nu am fost singurul care l-a apreciat, având în vedere ce cumpărături s-au făcut după degustare.
—-Sub presiunea timpului a trebuit să părăsim sala de degustare, nu înainte să ne aprovizionam cu câteva baxuri de vin, pentru a ne îndrepta către următorul obiectiv din programul zilei, crama Viișoara….dar despre aceasta în episodul următor.
—-Un frumos articol despre Crama Vlădoi, gasiti si la Biscuit.ro

Comenteaza

Vinuri dobrogene – Domeniul Bogdan

Scris la 21 octombrie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Suntem, încă, în prima zi a turului cramelor din Dobrgea cu wineloverii și alergăm prin munții Măcinului spre Constanța, ratând întalnirea de la Crama Histria , pentru care ne-am cerut scuze lui Paul Fulea, cu promisiunea că vom reveni.
—-Cu întarziere, ajunjem în Piața Ovidiu, la restauratul Pizzico, unde Andrei Dușu – mare pasionat de vinuri, ne-a pregătit totul pentru o degustare profi și completă a vinurilor de la Domeniul Bogdan , cât și o cină potrivită.
—-M-am bucurat să-l revad pe Daniel Costache, reprezentantul cramei, fiind în vervă și cu toate informațiile despre vinul bio, organic, biodinamic, culesul pe Lună plină și tot ce ține de o plantație certificată pentru vinurile în trend din lume. Pe scurt, 154 ha în Dobrogea, podgoria Murfatlar D.O.C lângă satul Peștera, zonă cu tradiție în cultivarea viței de vie din vremuri vechi, pentru că regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră a fost mereu generosă cu vinurile.
—-La Domeniul Bogdan soiurile cultivate sunt: Fetească Neagră, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Muscat Ottonel și Riesling Italian. Doar ca noi am mers pe varianta scurta, degustand doar 6 vinuri, dar nu oricare.
—-Entry wine, pentru răcorire, a fost un Experience Alb 2019, tare potrivit pentru momentul nostru. O combinație veselă și tonică de Chardonnay, Sauvignon Blanc și Muscat Ottonel, care ne-a susținut cu brio pofta pentru aperitivele apetisante. Roseul din aceeași gamă (Experience Rose 2019), nou și pentru mine, a acompaniat și mai bine varianta fructelor de mare sau a mezelurilor fine din platourile noastre, după care Daniel a trecut la artileria grea. Gama Primordial:  Sauvignon Blanc 2019 și Chardonnay 2019. Aici mă adresez direct și fără perdea domnului Phillipe Cambie, atât pentru aceste 2 vinuri, dar și pentru Feteasca Neagră 2017 (degustată cu o lună în urmă): să vă dea Dumnezeu sănătate! Primele două vinuri sunt făcute în stil franțuzesc, clasic, de Lume Veche, de unde răzbate tipicitatea de soi, vinuri din ce în ce mai rare pe la noi. Omul, venit din  Châteauneuf-du-Pape, s-a decis să ofere consultanță celor de la Domenul Bogdan și bine a făcut, pentru că vinuri ca astea ridică mult ștacheta vinurilor premium de la noi. Felicitări și pentru felul cum a înțeles Feteasca Neagră, mult mai bine decât alții, așa că toate vinurile din gama asta, din punctul meu de vedere, sunt la superlativ.
—-Așteptam demult ultimul vin propus, crème de la crème… pe care nu-l degustasem niciodată, iar Daniel a tot amânat momentul, cât să-mi crească mie tensiunea… Fetească Neagră 2017 Pătrar. Vinul, precum și întreaga gamă Pătrar, este o propunere făcută de Lionelo Anello – un fel de Stăpânul Inelelor (Lunii) în via biodinamică de la Domeniul Bogdan. Vinul e gustos, recunoști ușor caracteristicile  olfactive și gustative ale soiului, are echilibru și un post gust lung. Bine, ar zice unii, e ușor să faci o Fetească Neagră bună la 150 de lei… Buey, nu e chiar așa, pentru că am mai degustat și eu ‘apariții vedetă’ și nu au fost deloc pe culmi. Astfel încât, vă propun să degustați acest vin aparte și comparați după.
—-Se făcuse tarziu, așa că după ultimul vin m-am șters la gură precum pisoii după caimac și am mai rămas câteva minute pentru concluzii. Dar nu pe uscat, ci la un Experince Rosu 2017 (Fetească Neagră, Merlot, Syrah) – un vin ușor, plăcut, lejer (în stil Rhone) tocmai bun pentru o discuție relaxată spre miez de noapte. Doar că a doua zi ne aștepta o aventură bahică la fel de plină, cu drumuri lungi și degustări, pentru care Bogdan Caracaleanu e nerabdator să ne povestească…
Cu bine,

Comenteaza

Vinuri de Macin – a 2-a degustare de vinuri din turul dobrogean

Scris la 15 octombrie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Sărbătorirea Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului Românesc am făcut-o ca la nuntă (adică, 3 zile), vizita în Dobrogea începând (cum s-a descris aici) la Brăila. Obiectivul nr. 2 al zilei a fost Crama Măcin, spre care am pornit cu o întârziere de puțin peste o oră, ca ne-a placut la Sunrise Marina.
—-Și dacă la Brăila, conform zicalei, a nimerit și orbul, cu bacul spre Crama Macin (cu Waze cu tot) am nimerit mai întâi la magazinul cramei, delay-ul s-a mărindu-se si mai mult. Dar gazdele ne-au întâmpinat profi, cu zâmbetul pe buze. Ghid ne-a fost directorul de producție Mădălina Staicu, enologul cramei, care pentru început, spre bucuria doamnelor din grup, ne-a prezentat Crama lui Terente. Încăperea subterană, cu elemente de decor specifice ținuturilor Dunărene (lemn, stuf, trofee de vânătoare și pescuit), de fapt vechea sală de degustare a cramei, s-a dovedit în timp neîncăpătoare pentru oaspeții cramei, al căror număr a crescut odată cu calitatea vinurilor de Macin. Nu am zăbovit mult aici, scurta prezentare a cramei și a soiurilor  existente, fiind urmată de o vizită în sala baricurilor, în magazin și apoi în noua sală de degustare, unde urma să „trecem” prin cele 5 vinuri pregătite de gazde pentru a fi degustate de către cei 16 wineloveri.
—-Am început cu Aligote-ul 2019, vinul care an de an reușește să încânte. Relativ proaspăt îmbuteliat, a trebuit lăsat să răsufle ceva vreme, primul nas nefiind prea atrăgător. Apoi au venit notele proaspete, ușor citric-pământoase, care mie îmi cam plac, mai ales cu un peste proaspăt la grătar sau prăjit.
—-A urmat (tot din gama Curtea Regală) Viognier-ul 2019, care a impresionat asistența prin finețea, aciditatea surprinzător de vioaie (ținând cont de soi), aici solul ajutând priceperea enologului, astfel că rezultatul a fost un vin proaspăt și delicat, apreciat de majoritatea oaspetilor.
—-După două vinuri realizate din soiuri franțuzești bine aclimatizate în zona Măcinului, a venit rândul unui vin din 2018, realizat din 3 soiuri neaoșe (Fetească Albă, Fetească Regală și Tămâioasă). Trei Brate  – un vin sec, nu atât de proaspăt ca primele două, dar foarte plăcut, florile de câmp și fructele albe îmbinându-se armonios cu touch-ul evident al tămâioasei, doamnele apreciind-ul în mod deosebit.
—-Dacă la vinuri albe se știa că la Măcin se stă bine, am trecut în revistă și câteva vinuri roșii (inițial trebuiau doar două, dar la cererea publicului s-a făcut Sfânta Treime).
—-Primul roșu, o foarte picantă Fetească Neagră 2017, cu note afumate induse de lemn, poate un pic mai corpolentă decât mi-aș dori, dar cu 13.5% alcool (o realizare pentru zonă). În concluzie un vin care merge bine cu carne roșie sau brânzeturi maturate.
—-A urmat vinul mult așteptat, Petit Verdot Ediție Limitată Curtea Regală 2018, realizat în premieră, dintr-un soi care devine tot mai răspândit la noi și care, surprinzător, este vinificat monosoi! Poate cam tânăr deocamdată și fără să i se dea mult timp de gândire după deschiderea sticlei, dar cu un corp destul de robust, cu fructe negre dulci și ușor picante, cu taninuri ferme și un postgust persistent. Un pic arzător de la cele 14% alcool, dar cred că este de reîncercat peste 1-2 ani la o temperatură ceva mai scăzută….asta daca se va mai găsi, fiind produse doar 1078 de sticle!
—-Am încheiat degustarea cu un vin cu vechi ștate de serviciu la Crama Măcin: Renatus Rosu 2017 realizată din Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Verdot și un pic de Fetească Neagră, a confirmat părerea bună avută de-a lungul anilor despre acest vin,  care, deși a fost și mai dezavantajat față de precedentele vinuri de momentul de deschidere a sticlei (nefiind inclus în programul inițial de degustare), a plăcut majorității, nefiind un vin „light”, dar asamblajul este foarte bine realizat și echilibrul este mai evident.
—-Deja în mare întârziere fată de programul stabilit la București, nu am plecat înainte de a mai face o lunga oprire la magazinul cramei, de unde nu s-a plecat cu mana goală, lucru care chiar a devenit îngrijorător pentru portbagajul van-ului, devenind aproape neîncăpător după doar o primă zi de excursie!
—-Ne-am luat la revedere de la gazdele noastre pline de șarm și ne-am grăbit să demarăm prin munții Măcinului spre Constanța, unde ne aștepta o altă degustare de vinuri dobrogene de la o cramă în expansiune și din ce în ce mai bine văzută: Domeniul Bogdan. Dar despre această degustare în episodul următor.

Comenteaza

Crama Delta Dunarii – prima degustare de vinuri

Scris la 11 octombrie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Am fost 16. Ziua Nationala a Gastronomiei si Vinului Romanesc
—-Poate că nu știu mulți, dar prima duminică din Octombrie, avem sărbătoare mare, notate cu roșu în calendarul iubitorilor de vin și al gurmanzilor. Doar că noi, cei de la Asociația Winelover Romania, știam… și ne-am organizat, astfel că de la Slatina, Iași, București și chiar din Chitila, fix 16 la număr, ne-am pus în mișcare să degustăm și vizităm cât putem de mult din cramele dobrogene, dar nu numai.
—-Cam ambițios progamul, așa că dimineața, după răsărit, ne-am adunat, ne-am îmbarcat și… țuști în … Brăila. Locul de unde, traversând Dunărea, începe Dobrogea de nord. Însă, vinul nu merge bine pe burta goală și prima oprire a fost la Centrul Cultural Nicăpetre, conform refrenului: întâi cultură și apoi băutură.
—-Aici ne aștepta o mai veche prietenă a blogului nostru – Mariana Vernescu, cu care, împreună cu Iulian, organizasem cu ani în urmă, în podul muzeului, una dintre cele mai reușite degustări caritabile.  Așa urma să fie și degustarea de la Sunrise Marina, pe malul Dunării, unde parte din costuri a inclus strângere de fonduri pentru programele derulate de Blessing Hearts din Iași.
—-Așadar, prânz pescăresc cu vinuri de la Crama Delta Dunării, unde Iulian Grigorescu ne-a propus un regal pescăresc, iar Roberto Pieroni- onemanshow -venit special pentru noi, a pus întreaga artilerie de vinuri pe noi… Fiți atenți:
– novac de Dunăre marinat, salată din icre de crap sălbatic, chifteluțe din pește, zacuscă cu pește, alături de Frizante rose din Băbească Neagră.
– hamsii în mălai și făină prajite cu cartofi prăjiți lângă o Fetească Regală 2019
– cărășel de Dunăre prăjit, cu mămăligă și mujdei dobrogean si un Aligote de 2019
– firimituri de oaie la tigaie cu legume la grătar și brânză de Gulianca, alături de o Băbească Neagră 2018.

—-Toate vinurile provin dintr-o vie certificată bio de 25 hectare (cu Aligote, Fetească Regală, Băbeasca, Fetească Neagră și ceva Merlot în plantație), de lângă Somova, din județul Tulcea. De 10 ani, Roberto Pieroni, venit de lânga Assisi (Umbria), a înhămat caii în vie și face o treabă de mare ispravă. Ne știam din vedere, dar de data asta, ascultându-l și degustându-i mai în amănunt vinurile, am descoperit un om modest și mai ales extrem de muncitor, harnic și ambițios.
—-Trebuie doar să-i vezi mâinile muncite și îți dai seama cum e cu munca vero în vie și în cramă. La final, Roberto, a scos din colecția proprie una din ultimele sale sticle de Fetească Neagră, asta ca să mai pună sare pe rana celor care aveau de condus și nu puteau degusta.
—-Ne-am lăsat greu duși de la Sunrise Marina și vinurile La Sapata, dar am lasat comanda de vinuri și vioi la pas de van, ne-am dus la bac cu direcția Smârdan, unde pe durata traversării ne-am delectate cu un Frizzy din Fetească Regală nefiltrată, semn că atunci când ești pe grabă, niciun minut nu trebuie pierdut…
….pentru ca dincolo de mal, la Vinuri de Măcin, ne aștepta Mădălina, cea mai goodlooking colegă de la ADAR, cu altă prezentare și alte vinuri de povestit.
—-Însă, las lucrurile aici și dau legatura colegului Bogdan Caracaleanu pentru urmatorul articol cu Vinuri de Măcin.
Cu bine,

Comenteaza