Duminica pe litoralul bulgăresc

Scris la 14 septembrie 2020 in Povesti despre vin | Un comentariu

—-Profitând de acest început de septembrie călduros, am tras o fugă până la Vama Veche, unde doream să stăm de duminică până miercuri. Cum știam că duminica aduce plaje pline pe litoralul românesc, am hotărât să mergem la Balcik, să vizităm capul Kaliakra și să facem și plajă în drumul de întoarcere în tară.
—-Zis și făcut. La 9 eram în Vama Veche, am lăsat din bagaje la pensiunea unde aveam rezervare și apoi direcția Bulgaria. Am trecut rapid prin vamă și am pornit spre Balcik, un loc plin de istorie, pe care nu-l mai văzusem de 13 ani.
—-Drum liber, banal aș zice până am ajuns la „riviera” bulgărească, o șosea cu o priveliște superbă pe care dacă aș fi văzut-o la televizor sau pe youtube nu aș fi zis că este la vecinii noștri! M-a mai trezit din reverie o porțiune de 200 m plină de gropi ca pe la noi…dar am ajuns cu bine la primul nostru obiectiv.
—-Aici (nicio surpriză) plin de români, chiar și cei de la casele de bilete știind românește destul de bine! După o destul de rapidă vizita a castelului mult îndrăgit de Regina Maria și o plimbare prin micuța gradină botanică, am mai zăbovit un pic pe aleile umbrite ale domeniului, finalul turului fiind la (unde altfel?)….o cramă. Denumită pompos Royal Wine Cellar, a fost o dezamăgire cruntă, „vinurile” fiind din …smochine, zmeură, coacăze negre, singurul 100% din struguri fiind din Pinot Noir…. vinificat în alb! Deci nu numai la noi își bate lumea joc de acest strugure…. astfel că am plecat cum am venit, pe sec.
—-Următorul obiectiv a fost gastronomic, prânzul urmând să-l luăm în Kavarna, la restaurantul Balgarka, unde mergem de fiecare dată când ajungem în zonă. Aerul sărat al mării și plimbarea ne-au cam înfometat, astfel ca am cam exagerat un pic cu felurile tradiționale…..
—-Am plecat cu gândul să vedem ce vinuri au la un supermarket din Kavarna. Aici oferta slăbuță față de cea cu care ne obișnuise Metrou Ruse, dar tot s-a făcut de un bax, insistând pe soiurile locale (Mavrud, Rubin), pe rarul (în zona noastră) soi Viognier și regăsind o crama (Pixels) descoperita cu ani în urmă la Sofia la Balkans International Wine Competition.
—-Următorul obiectiv a fost pitorescul cap Kaliakra, un alt loc plin de istorie, unde am descoperit ca și Marea Neagra poate avea o culoare turcoaz ca în Grecia!
—-Cum căldura ne cam deshidratase și încinsese cam tare, am pornit spre o plaja unde să ne răcorim, dar cum mergeam noi pe drum, hop un indicator: „Wine Shop”! Viraj la dreapta pe un drum în plin câmp, cu ceva pietriș la intrare…apoi pe pământ 300 m și gata, am ajuns la crama Kaliakra. Magazinul nu era mare, dar nici nu prea avea de ce, gama vinurilor comercializate rezumând-se la un Muscat Ottonel la sticlă și la BIB, un roze din Cabernet Franc, Pinot Noir și Merlot, un Sauvignon Blanc….dar și (o noutate pentru mine) un dulap plin de substanțe folosite în vinificare (drojdii etc)! Am înțeles că au avut și un Riesling de Rhin, dar care se terminase.
—-Roze-ul cu un rest de zahar sesizabil și o aciditate insuficientă, era cam de nunti, botezuri, cumetrii…și eticheta fiind în ton cu vinul, cu o dedicație sugestiva!
—-Sauvignon Blanc-ul a fost însă ok, cu o aciditate vioaie, cu nasul tipic de Lume Noua (soc și ardei) dar nu în exces, ușor mineral și important: 12,5% alcool!
—-Nu mai spun că mai erau 3 vizitatori, bineînțeles tot romani, care nu prea pricepeau (sau se făceau ca nu pricep) daca prețul era 7 leva sau 7 euro (discuția fiind în engleză). Vinuri cu screwcap, plata în lei, leva sau euro, viile aveau cam 7-8 ani, crama fiind relativ noua pe piață.
—-Am plecat apoi spre plajă, ținta fiind camping-ul din Krapets, unde am ajuns după o ultima porțiune de peste 1 km plina de gropi și hârtoape. Aici valuri mari, steag roșu, aglomerație….astfel că am plecat în viteză spre plaja de la Durankulak. Altă viată aici, valuri mai mici, plaja lungă de câțiva kilometri care permitea distanțarea intre turiști. A mai intrat și o Kamenitza rece (aproape) ca gheața, astfel ca am gustat din plin cele aproape două ore petrecute pe nisipul fin, înainte de a ne întoarce în Vama Veche.
—-În concluzie o duminica fructuoasă, cu vizite la obiective interesante pe care le recomand cu căldură! Na zdrave!

Comenteaza

Jurnal de pandemie 2. Davino Rezerva Rosu 2009

Scris la 1 septembrie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Continuam povestirea cu urmatorul vin care l-am ales si desfacut pentru a da o nota mai vesela acestei perioade. Spuneam in episodul anterior ca m-am folosit de prilej pentru a mai consuma din vinurile care totusi au ceva vechime raportat la anul de recolta. M-am gandit ca va fi un fel de concurs de frumusete la un azil de batrani. Credeti-ma, insa, ca pentru vinul de azi vom intoarce capul.
—-Este vorba de Davino Rezerva Rosu 2009, un vin pe care producatorul l-a dorit sa fie varful de gama al cramei, chiar si peste super-apreciatului Flamboyant. Produs doar in ani considerati favorabili, 2007 fiind primul an. In 2008 aceasta gama de vin nu a fost produsa ca de altfel nici Flamboyant-ul.
—-Davino Rezerva Rosu 2009 este un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra, strugurii provenind de pe cele mai bune parcele de vita de vie a carei varsta trece bine de 40 de ani, iar recolta este de aprox 2 t/ha. Toate acestea fac ca strugurii sa fie de o calitate exceptionala. Chiar si asa, acestia sunt din nou atent selectati si in crama pentru ca ulterior sa beneficieze de un flux menajat de prelucare. Soiurile sunt vinificate separat cu maceratie clasica pe bostina, fermentatia alcoolica in vase mici de inox, fermentatia malolactica avand loc imediat dupa cea alcoolica. Matuararea se face in “barique”-uri noi din stejar romanesc timp de 12 luni, cu batonaj pe depozit de drojdii fine. Cupajul se realizeaza prin selectia celor mai bune butoaie iar proportiile finale ale fiecarui soi se stabilesc dupa cateva luni de “tatonari” prin microprobe. Putem spune ca in procesul de fabricatie al acestui vin implica pe langa selectia minutioasa a strugurilor si o selectie a “barique”-urilor. Confrom datelor frunizate de crama recolta anului 2009 a fost de 1582 de sticle, si toate poarta o eticheta creata de maestrul Vladimir Zamfirescu.
—-Acest vin poate impresiona pe oricine chiar si pe cei mai “titrati” cunoscatori. Ca sa exemplific, as vrea sa povestesc pe scurt o intamplare pe care am trait-o in toamna anului 2018 pe perioada studiilor ptr WSET Diploma la Rust in Austria. Am fost rugati anterior participarii la unul din module sa aducem fiecare din tara lui cate 1- 2 vinuri pe care le consideram reprezentative si ulterior sa le comentam impreuna. Bineinteles ca nu m-am ocupat din timp, am constatat in ultima seara ca nu pregatisem nimic, drept pentru care am coborat in pivinita si am ales: un Davino Rezerva Rosu 2009, o Smerenie 2011 si un Cuvee Charlotte 2010. Mai aveam cel putin cate un exemplar din fiecare si m-am gandit ca nu ma “ingrop” cu ele. Experienta a fost fabuloasa, toate trei fiind superapreciate, atat de colegi, cat si de profesori (unii chiar MW) si au pus oarecum in umbra majoritatea probelor aduse de ceilalti. Davino Rezerva Rosu 2009 a fost de departe vedeta, vinul fiind la acel moment in faza de maturitate deplina. Mai in gluma mai in serios, le-am spus ca am venit cu “Hagi”, “Gica Popescu” si “Chivu”, adica cu ce avem mai bun si ca sa “dreg busuiocul” si sa nu se creada ca asta e tot ce putem etala, am spus ca mai avem si altii (atat vinuri cat si fotbalisti) la acelasi nivel. Cand am fost intrebat insa si cam cat costa si bineinteles am comunicat preturile de raft a fost ceva rumoare. Am vazut la acel moment care este perceptia vis a vis de pret despre vinurile noastre. Dar asta va fi un alt subiect.
—-Am desfacut sticla, dopul arata impecabil si am procedat la decantarea si aerarea vinului pentru cca 2 ore. Cu o culoare rubiniu intens cu usoare nuante caramizii vinul etaleaza arome intense de fructe negre (mure, affine), fructe confiate (curmale, smochine), note de gem, ciuperci, pamant de padure, ciocolata neagra si cafea. Aciditatea foarte buna, taninii pronuntati dar bine slefuiti, alcoolul (14,9%) foarte bine integrat fac ca vinul sa fie atat corpulent si robust dar si elegant. Postgustul este lung si dominat de note de condimente si fructe confiate.
—-Comparativ cu cel degustat in urma cu cca 2 ani vinul a avut o evolutie usor descendenta avand un usor caracter oxidativ ce se observa atat in culoare cat si in proifilul aromatic. Daca ar fi sa ne ghidam dupa recomandarile de consum ale producatorului (2012-2014 arome predominante de fruct, 2015- 2020 matur, dupa 2020 plenitudine) si comparand cu ce am simtit in pahar pot spune ca vinul e in “grafic”. Vinul a imbatranit frumos si cred ca vintage-ul 2009 e unul din cele mai reusite al gamei Rezerva. Totusi, daca detineti exemplare din acest vin va recomand sa le consumati intrucat vinul nu va mai evolua in sensul bun al cuvantului.
Va urma

Comenteaza

Premiere – a 8-a editie a Concursului de Vinuri Rose

Scris la 18 august 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-A trecut mai bine de o luna si jumatate de la a 8-a editie a Concursului de Vinuri Rose,
iar pentru cei care nu au fost la Concurs, jurati, observatori, pasionati de vinuri, ma gandeam sa readuc in memorie si sa anunt cateva din premierele acestei editii. Poate ca cifrele nu sunt mereu importante, dar ar trebui sa mentionez ca:
—-1. Pentru cele 16+5 probe din Concurs, s-au degustat 78 (70 nearomate si 8 aromate)de vinuri in 6 sesiuni de preselectii. Trebuie sa le multumesc celor 30 de participanti la aceste preselectii, care in perioada grea a pandemiei (martie-iunie) au ajutat prin evaluarea lor la stabilirea vinurilor din finala. A fost mai greu ca niciodata.
—-2. Amanarea Concursului de la data initiala de 14 mai la 26 iunie a necesitat o asteptare cam lunga si alegerea unui loc de Concurs cu conditii speciale de desfasurare. Salonul din Padure, de la Casa Comana a fost locul perfect pentru respectarea tuturor normelor, locul de vis fiind pentru a 3-a oara gazda vinurilor rose.
—-3. A fost pentru prima data cand am avut printre juratii straini invitati un Master of Wine – Elizabeth Gabay, o autoritate in domeniul vinurilor rose. Cu peripetii, dar si cu mare dorinta, Elizabeth ne-a facut o mare onoare sa ne fie alaturi, avand multe aprecieri asupra multor vinuri din Concurs, exprimate si in masterclass-ul sustinut ulterior.
—-4. A fost pentru prima data cand o crama castiga pentru a 2-a oara locul 1 la sectiunea vinurilor nearomate: Aurelia Visinescu Winery (editia a 5-a).
—-5. La sectiunea vinurilor aromate Domeniile Averesti castiga pentru a 2-a oara locul intai (consecutiv) la sectiunea vinurilor aromate.
—-6. A fost primul concurs de vinuri din Romania de anul acesta care s-a desfasurat in conditii (aproape) normale, deci offline.
—-7. A fost primul concurs de vinuri din Romania trasmis LIVE pe Facebook timp de 4 ore, publicul interesat putand urmari intreaga desfasurare.
—-8. Pentru prima data, vinul de calibrare (recomandat de Elizabeth Gabay) a fost ales din Provence, multumindu-i Nathaliei Gallo de la Domaine Des Mapliers.
—-9. Pentru prima data, nu mai putin de 8 persoane (din randul juratilor si observatorilor) au intuit si pariat dupa primul tur pe proba castigatoare la sectiunea vinurile nearomate.
—-10. Editia a 8-a a avut cel mai mare buget de pana acum, depasind cu putin suma de 26 000 RON.
—-Alaturi de cei doi colaboratori in organizare, Laurentiu Horodnic si Iulian Grigorescu, trebuie sa le multumesc si celor care au pus umarul serios: Adelina Boboc, Alex Lotreanu, Celestin Draganescu si Mirela Mateescu.
—-Toate lucrurile bune nu s-ar fi putut realiza fara generozitatea sponsorilor, char in vremuri speciale: Carrefour Romania, DAGMAR – distribuitor de bauturi, Asociatiei Premium Wines of Romania si Carpathian Springs / Aqua Carpatica.
—-Alaturi de toti acestia, le multumesc partenerilor Concursului, fara de care totul ar fi fost mai sarac: Nissan Romania, Vinarium IWCB, Eximtur, Vinmag, Dulce Bun, Casa Comana, UPS Romania, VinOriunde, Vinul.ro, Premium Wine Distribution, Document – your office partner, La Food / Valdo Invest, Blessing Hearts, Wine Ambassador Winebar, Hochland Romania si Asociatia Winelover Romania.
Inchei reamintind vinurile participante si felicitand cramele care au avut vinurile in finala Concursului:
—-Vinuri Nearomate:
Karakter-Aurelia Visinescu, Feteasca Neagra Rose Ion Vladoi-Familia Vladoi, Aliento – Alira, Sur Mer – Crama Rasova, C’est Soir Feteasca Neagra – Hermeziu, Primordial – Domeniile Bogdan, Nirvana – Velvet Winery, Cuvee Alexis – Avincis, Jiana – Crama Oprisor, Aramic, Faurar – Davino, Premium – Budureasca, Liliac, Byzantium – The Iconic Estate, Soare – Vinarte.
—-Vinuri Aromate:
Diamond – Domeniile Averesti, Premium Budureasca, Strunga, Colocviu la Paris – Cramele Cotnari, C’est Soir – Hermeziu.

Comenteaza

Zile de vară la Gura Portiței

Scris la 9 august 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După anularea tuturor ieșirilor programate peste granițe, în anul acesta atipic am hotărât să mergem pe litoralul romanesc, dar undeva unde nu am mai fost.  Prin iunie văzând pe Facebook câteva poze postate de dl. Cristian Grigore, brusc am hotărât să rezervam 4 nopți (de duminica pana joi) la Gura Portiței la sfârșitul lunii iulie. Speram să îmbinăm litoralul (cu clasicele băi în mare și leneveli la soare) cu pescuitul și, de ce nu, cu meniurile lipovenești…. însoțite desigur de vinuri.
—-După un drum de un pic peste 3 ore lăsăm mașina în portul Jurilovca (în parcarea păzită) și facem câțiva pași prin localitatea dobrogeană, înainte de a lua un dejun nefericit la restaurantul Lotca (timpi mari de așteptare, porții mici la prețul cerut… și cea mai sărată salată de icre de crap din viața mea). La ora 14 ne-am urcat în vaporașul care ne-a dus încet – încet (90 de minute) pănă la destinație (satul de vacanță Gura Portiței), practic traversând lacul Golovița…. bineînțeles uitându-ne cu invidie la bărcile rapide care treceau spre/dinspre destinația noastră…. dar care ar fi fost la un cost suplimentar, vaporașul nostru fiind inclus în prețul excursiei.
—-Dar am ajuns la un loc de vis, căsuța (foarte confortabilă și spațioasă) unde am fost cazați fiind plasată pe o mica insuliță plină de verdeață.
—-După despachetare, ne-am schimbat și direcția plajă. Sunt practic 3 plaje în zonă: două aparținând de satul de vacanță (una unde cei cazați au prioritate -șezlonguri incluse în prețul sejurului- și una pentru cei care sunt cazați la Jurilovca și traversează lacul să ajungă la mare) și a treia pentru cei campați la cort.
—-Nisip fin și pe plajă (cu excepția unui brâu de cca. 1 m de scoici) și în apă, dar și curat (totuși lumea folosea coșurile de gunoi existente pe plajă). De apreciat liniștea (netulburată decât într-o măsură nesemnificativă de muzica de la barul de pe plajă) și faptul că nu era aglomerația specifică plajelor clasice de pe litoralul nostru.
—-Restaurantul (că doar unul este), avea un meniu interesant în care regăseai produse specifice bucătăriei lipovenești (cu peștele dominant), dar și din bucătăria internațională (paste, fructe de mare), noi încercând să trecem prin cat mai multe feluri de mâncare…dar în 4 zile era greu să le atingi pe toate.
—-Vinurile (numai din Dobrogea, un lucru lăudabil de altfel) erau servite în pahare potrivite, la temperatura care trebuie, carafele cu gheata nelăsând căldura să-și facă simțită prezența… în pahar.
—-Prima asociere vin-mâncare de amintit a fost Ravak-ul Alb de La Crama Vladoi cu excelentele midii în sos de vin (singurul fel de mâncare pe care l-am mai luat și în altă zi). Un vin realizat din Chardonnay, Fetească Regală și Sauvignon Blanc, fresh, citric, pe care l-am terminat neașteptat de repede, pentru ca midiile cereau ceva….. ce acest vin a oferit!
—-O altă asociere reușită a fost pestele la plită (zărgan și somn) cu Lebăda Alba Aligote, dar acest lucru nu este surprinzător, Aligote-ul fiind asocierea perfectă cu peste. Cu o aciditate vioaie și cu note florale a făcut cu brio față atât grăsimii somnului de Dunăre cât și fineței zărganului, un peste slim atât la propriu cât și la figurat.
—-Pinot-ul Grigio de la Navigo a mers la fix cu minunatele midii în sos de vin. Deși era o căldură năucitoare la ultimul dejun dinaintea plecării, nu am rezistat fără un vin răcoros lângă fructele… de Marea Neagră. Pe fundalul sonor al muzicii etniilor din zona Dobrogei, cu gheața topindu-se rapid în carafe, parcă nu-ți doreai altceva decât un pahar de vin alb sec, cu o aciditate medie și cu plăcute note de fructe albe.
—-În concluzie o escapadă reușită într-un loc izolat dar unde găsești mereu ce să faci, începând cu răsăritul de soare și o baie în mare la prima ora sau un pescuit început dimineața pe răcoare, continuând cu bronzatul pe plaja, înotul în mare sau piscina, plimbările cu barca pe canalele din apropiere sau cu degustarea bucatelor cu specific local stropite cu bere sau mai bine cu vinul Dobrogei.

Comenteaza

Jurnal de pandemie 1. Prince Matei 1998

Scris la 20 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-A fost si este inca greu de convietuit cu masurile de distantare sociala impuse de pandemie si ca sa mai indulcesc putin situatia am hotarat sa dau “iama” prin cele cateva zeci de sticle pe care le-am strans in pivnita, cu precadere, cele la care estimam eu ca sunt in zona “end of life”. In cele ce urmeaza as vrea sa descriu cum am “simtit” eu aceste vinuri si poate o recomandare de consum pentru cei care mai detin astfel de sticle.
—-Primul ales a fost Prince Matei 1998, fara doar si poate cel mai recunoscut Merlot romanesc.  Un vin considerat “iconic” si al carui nume  este legat de amintirea si personalitatea marelui voievod Matei Basarab, cel care a introdus prima legislatie scrisa in limba romana “Pravila Mica”. Vinul a fost produs in perioada cand crama si via erau in proprietatea Vinarte SRL iar 1998 a fost primul vin din aceasta gama.
—-Via de la Zoresti, locul de unde provin strugurii face parte din proprietatea Vila Zorilor (legata de numele poetului Vasile Carlova a carui familie detinea aceasta proprietate) si se afla la interferenta dintre zona de deal si cea de campie avand in partea de vest  Dealul Istrita iar la est  Campia Buzaului. Strugurii provin de pe cele mai bune parcele,  vitele au  incarcatura normata pe butuc astfel incat fructele rezultate sa aiba un echilbru aproape perfect intre acumularea de zahar, aciditate, si arome. La mijlocul anilor 2000 am participat la o degustare de vinuri din gama Prince Matei. Am retinut la acel moment ca ei pun mare accent pe o selectie manuala si riguroasa a strugurilor atat in vie la recoltare cat si in crama inainte de zdrobire si desciorchinare. Un vin „mare” se obtine doar din struguri de calitate inalta iar tehnologia de vinificare oricat de moderna si sofisticata ar fi nu poate suplini acest lucru. Mustuiala rezultata parcurge apoi etapa de fermentatie alcoolica in tancuri de inox cu temperatuta controlata. Ulterior, fermentatia malolactica are loc in barique-uri ca de altfel si maturarea pentru o perioada de 12 luni. Dupa imbuteliere vinul este pastrat in pivnita pentru minim 12 luni.
—-Sergio Faleschini, presedintele Vinarte, la acea data, cu referire la gama Prince Matei: “Vinul este poezia pământului. Vinarte, şi-a propus să culeagă aceste versuri şi să le adune într-o colecţie. Am asamblat tradiţia şi potenţialul excepţional al viilor noastre cu tehnica de vinificare modernă, fară a neglija geniul uman care le produce, în speranţa de a fi reuşit să contribuim la naşterea unei noi generaţii de mari vinuri româneşti. Măsura reuşitei o putem avea numai de la cei care vor dori să guste vinurile pe care specialiştii Vinarte şi-au pus semnătura.”
—-Unica sticla de Prince Matei 1998 pe care o mai aveam a fost pastrata in conditii corecte de temperatura, umiditate si lumina si bineinteles pozitionata orizontal. Dopul arata inca bine, s-a scos usor si pare ca si-a facut perfect datoria. Am procedat la decantarea si aerarea vinului ptr cca 1 ora iar depunerile de tartrati si compusi de culoare au fost semnificative. Fara decantare prealabila vinul parea inchis.
—-Culoarea rosu caramiziu cu o bordura orange ne arata ca avem de-a face cu un vin trecut de maturitate si cu un usor caracter oxidativ. Olfactiv, distingem in mod surprinzator avand in vedere varsta vinului note discrete de fruct, visina (cea de visinata), trandafir,  si o abundenta de arome tertiare ca de exemplu pamant ud, ciuperci, gunoi de grajd, si ceva note de cafea. Pe palat aciditatea e peste medie, taninii fini si matasosi, corpul mediu ne arata ca vinul are inca vitalitate si inspira finete si eleganta. Nu l-as asocia culinar cu nimic si as prefera sa contemplu cu el. Fara doar si poate, vinul „ passed its best”, nu va mai evolua in sensul bun de acum incolo, notele de fruct vor disparea lasand loc doar aromelor tertiare. Daca mai detineti exemplare din acest an si pe care intentionati sa le  consumati ar fi bine sa o faceti in perioada urmatoare pentru a va mai putea bucura (atat cat se mai poate) inca de el. Daca nu, puteti sa il pastrati ca „trofeu”.
—-In concluzie, un vin de exceptie, reprezentativ pentru zona Dealu Mare si realizat la standarde de calitate foarte inalte. Il mai puteti gasi inca in oferta unor magazine online fie de sine statator fie la pachet cu fratele „Soare” – Cabernet Sauvignon 1999. (va urma)

Comenteaza