007 la Cotnari

Scris la 8 martie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-De 1 Martie am fugit de-acasă!
—-La Cotnari, la Campionul Podgoriei, pentru a 7-a oară. Ce repede au trecut 6 ani!… Pe lângă degustarea în premieră a 70 de vinuri din podgorie alături de comuinicatori de vin din toată țara, cel mai mult mi-a plăcut că am putut să observ evoluția anuală a investițiilor, a proiectelor și creșterea unuia din cei mai importanți jucători pe piața vinului de la noi.
—-Pe lângă faptul ca este un mare brand românesc, Cotnariul e o demonstrație de cum să nu iți bați joc de un colos industrial după privatizare. Ba mai mult, sa investești permanent în oameni și capacitați moderne de producție, ridicând și calitatea în același timp. Poate ca unora nu le plac vinurile cu eticheta galbenă sau verde făcute aici, dar întrebarea e: când ați degustat ultima data un strop de vin din ele? Nici eu foarte des, dar măcar odată – de doua ori pe an tot, mi-am băgat nasul în ele. Nivelul calității este mult peste ce știam și ne așteptam cu 6-8 ani în urma, chiar dacă vorbim de vinuri demidulci sau dulci.
—-De aici, pasul spre vinuri premium era firesc, deloc fără obstacole, dar astăzi ne putem lăuda oriunde în lume cu spumante bune și excelente și vă rog să țineți cont că lista soiurilor din Cotnari nu-i foarte lungă și aproape deloc internațională: Feteasca Alba, Tămâioasa, Frâncușă, Grasa de Cotnari, Busuioaca si Feteasca Neagra. Din punctul ăsta de vedere, Cotnariul e unic.
—-Revenind la vinurile degustate, fiind acolo și putând compara, nu-mi pare deloc surprinzator că o Grasă de Cotnari demisec a fost cel mai bine punctată și apreciată. Și dacă, poate, 2018 nu a fost cel mai bun an de recoltă pentu Tămâioasă și Busuioacă, aflati că Feteasca Albă și mai ales Frâncușa au fost pentru mine revelatii, alături de Grasa de Cotnari. Seci, demiseci sau demidulci, toate sunt la un nivl aromatic și al structurii demne de invidiat.
—-Vă invit să le urmariti, să le degustati, pentru ca nici nu știti ce pierdeti…
—-Le multumesc încă o dată organizatorilor pentru intiniativa unei maxime transparente, pentru invitatie și pentru generozitate.
—-Helpful photos Silviu Fenea.
—-Cu bine,
—-RaSto

Comenteaza

Noble White 2017 – Budureasca

Scris la 24 februarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Un nou entry în categoria vinurilor complexe cu inserție de vin aromat, îmbrăcat într-o sticlă noua, grea, ce dă o notă de eleganță și sobrietate completând gama Noble. Față de descrierea de pe etichetă nu ar fi prea multe de completat:  “galben pai cu reflexe verzui discrete și arome de fructe tropicale și flori de iasomie provenite de la soiul Muscat Ottonel. Gustul este intens, cu multă prospețime de mango și cantalup, susținute de aciditatea plăcută moștenită de la Sauvignon Blanc. Chardonnay-ul îmbogătește acest vin prin corpolență medie, note fine de vanilie și o textură catifelată, obținute prin procedeul de batonnage aplicat în timpul fermentației”. Un vin remarcat si in vizita din Dealu Mare de la finele lui noiembrie de catre Luiz Alberto. Plăcut de la început până la sfârșit, cu alcool perfect integrat (13,5) și un postgust destul de lung, cu tonuri de prospețime ce cer sticla următoare, iar asocierea culinara nu impune sofisticării, pentru că e un vin foarte flexibil.
+7 papioane și 65 RON pe budureasca.ro
RaSto

Comenteaza

Tarapaca Gran Reserva Cabernet Sauvignon 2016

Scris la 12 februarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Încă un vin serios la Selgros (importat de Vinexpert).
—-Chiar dacă este încă tinerel, e musai să regasești prin notele sale tot ce îți trebuie dacă ești fan de Cabernet Sauvignon de lume nouă. Aerat minim 30 de minute își arată calitățile și începe să vorbească cu tine despre aromele plăcute de fructe negre de pădure, hinturi de ciocolată și tușe de tutun și ciuperci, îmbrăcate în tonuri de vanilie provenite de la maturarea în butoaie de stejar american și franțuzesc. Corp robust și taninuri ferme într-un bun echilibru cu alcoolul de 13,5%, cu prezență clară a mineralitații, care-și pune amprenta pe postgustul mediu spre lung a unui vin juicy și elegant. Aprox. 50 RON pe raft și 90 puncte de la mine, de la James Suckling mai mult, 93.
RaSto

Comenteaza

Mai am un singur dor: vinul la expor’

Scris la 29 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit de soiurile antice, prefiloxerice. Acum se ocupa cu educatia in domeniul vinului si conduce o firma de investigatii in Ohio.


—-In decembrie am participat la o degustare de vinuri din Rep. Moldova la cel mai bine cotat restaurant din Columbus, Ohio. M-am oferit sa prezint eu vinurile, mai ales ca le cunosteam foarte bine si  importatorul este elev la cursurile WSET pe care le tin in Columbus.
—-Restaurantul Refectory are si un magazin de vinuri al carui Manager este o romanca. Silvia (La Multi Ani! – azi e ziua ei) joaca un rol important in promovarea vinurilor romanesti si moldovenesti in wine shop-ul din cadrul Refectory. Desi nu are pe mana multe vinuri representative pentru Romania, ea reuseste intotdeauna sa vinda tot… Asa am avut si eu noroc de un vin romanesc bun pe masa de 1 Decembrie.
—-Ne-am imbracat cum se cuvine, bineinteles, in ie pentru degustarea de vinuri moldovenesti (ca doar Basarabia e Romania, nu!?) mai ales ca se implineau 100 de ani de la Marea Unire.
—-Au venit mult mai multi oameni decat ne-am asteptat si cu totii, fara exceptie, au fost placut impresionati de vinurile moldovenesti. Suspectez ca si calitatea prezentarii a contat. La plecare, fiecare a cumparat cateva vinuri (in general in cutii de 6 sau 12 vinuri) caci beneficiau de o reducere de 10%. Foarte repede vinul adus de importator la Refectory s-a epuizat, dar oamenii au comandat si platit in avans multe cutii cu vin moldovenesc, urmand ca acesta sa fie adus la saptamana urmatoare.
—-Vazand entuziasmul generat de vinurile moldovenesti si de soiuri necunoscute (pentru americani) m-am intrebat “De ce nu si vinuri din Romania?”
—-Povestisem despre asta cu Silvia si inainte. Vinurile romanesti care au mai ajuns in Ohio au venit printr-un importator din Macedonia, care le cumpara de la alt importator din Chicago… A fost si o degustare de vinuri romanesti la acelasi Restaurant vara trecuta. Dar importatorul a ales mai mult vinuri mai demiseci, mai demidulci pentru degustare, asa cum credea el ca “prind” la publicul din Ohio. Nu a fost asa. A adus si cateva vinuri seci (care nu au fost la degustare), dar care s-au vandut imediat. Stiu asta, pentru ca si eu am fost unul din cei care au cumparat si recomandat altora Purpura Valahica si Bendis.
—-Am vazut zilele trecute (si repostat pe Facebook) un tabel (e drept, din 2017) cu primele 30 de tari exportatoare de vin. Romania nu era printre ele. Nici nu avea cum sa fie cu un export in jur de 25 de milioane de dolari pe an. Ultimele dintre cele 30 de tari din lista sunt Israel si Malaezia cu 47 de milioane de dolari. Moldova este pe lista cu 128 de milioane de dolari. Dar si aici e loc de crestere.
—-In Romania am tot auzit ca “Producatorii se orienteaza catre piata interna care este in continua crestere” si din aceasta cauza nu sunt interesati de export. Eu nu cred ca este asa. Unii producatori mai priceputi in comert stiu asta. Un export, chiar relativ redus ca pondere din totalul cifrei de afaceri, aduce stabilitate companiei mai ales in momente mai furtunoase pe piata. Si aceste momente, mai devreme sau mai tarziu, vor veni. Probabil ca mai devreme. Iar pentru asta iti trebuie reprezentare, prezenta pe piaata si contunuitate.
—-In afara de asta, piata vinului din Romania este limitata. Cu toata cresterea din ultimii ani, piata vinului creste mult mai incet decat oferta, acolo unde cramele noi apar ca ciupercile dupa ploaie. Si asta ar trebui sa le ridice producatorilor un semnal de alarma. Concurenta va reduce preturile la vin, iar ei nu vor mai avea aceeasi marje de profit pe piata din Romania. Si asta, tot in curand.
—-In concluzie, eu ma astept ca tot mai multi producatori sa realizeze beneficiile exportului si sa faca repede pasii necesari pentru dezvoltarea acestui sector. Pe de alta parte, asta ar fi bine si pentru noi, cei de departe, care vrem sa savuram (si sa laudam) un vin romanesc bun in SUA si nu prea avem ce.
—-Sa nu uit, o asociatie cum au cei din Moldova, nu ar strica deloc producatorilor Romani. Nu mai mentionez importanta unui ajutor din partea statului, dar atat timp cat cormoranii duc o viata de lux la piscina…

Comenteaza

Mills Reef – Paradisul de la capătul lumii

Scris la 21 ianuarie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Agnes Mattis-Teutsch. Iubitoare de vinuri și gastronomie, artist vizual, traducător autorizat engleza, germana, maghiara din Sibiu. Pasionata de călătorii, de autentic și natural. Colaborator al revistei Vinul.ro asigurand din 2018 traducerea in engleza a intregului continut.

—-Luna trecută am avut ocazia să vizitez capătul celălalt al lumii, Noua Zeelandă. Este o țară minunată in care te poti simțit ca în paradis, mai ales daca esti turist sau musafir.
—-Aș vrea să vă povestesc despre o cramă de pe insula nordică, și anume despre renumita Mills Reef din orașul Tauranga, pe care am vizitat-o în prima săptămână de ședere. Crama Mills Reef a fost fondată de familia Preston, iar inaugurarea cramei a avut loc în 1989, îmbrățișând pasiunea pentru vinurile de calitate de la Hawke`s Bay, produse cu mare atenție și devotament în facilități modeste situate la poalele versanților Kaimai la marginea orașului Tauranga.
—-Tipic pentru multe povesti de succes din NZ, aceste începuturi modeste, combinate cu determinare si muncă grea, au condus Mills Reef spre recunoaștere semnificativă atât la târgurile naționale, cât și la cele internaționale. După câțiva ani, și după o creștere rapidă a iubitorilor loiali de vin, a existat nevoia de a extinde facilitățile de vinificație și de a crea o locație potrivită pentru brand, unde lumea ar putea vizita cu ușurință crama pentru diverse degustări și alte evenimente.
—-Locul perfect a fost găsit la periferia orașului Tauranga, în mediul semi-rural din Bethlehem. A fost construită o cramă, într-un design care onorează stilul art-deco al orașului Napier în Golful Hawkes, după reconstrucția sa după cutremurul din 1931. Noua vinărie a fost deschisă oficial în 1995 în weekendul Queens Birthday și continuă să fie considerată una dintre cele mai elegante și mai atractive crame din țară, intregul resort fiind astazi un centru de evenimente.
—-Un alt pas foarte important a fost recunoașterea vinurilor roșii uimitoare în stil Bordeaux, din soiuri cultivate într-o zonă specială din Golful Hawkes, de unde Mills Reef a obținut struguri de la prima sa recoltă în 1989, la crama Mere Road. Clima caldă și solurile aparte, fără pietre, s-au dovedit a fi ideale pentru vinurile de clasă mondială. Astăzi, acele soluri pe care este așezată podgoria sunt cunoscute ca parte a renumitei zone Gimblett Gravels, proclamată oficial în 2001.
—-Crama Mere Road a fost inițial închiriată de Mills Reef în 1989, dintre care o porțiune de 10 hectare a fost achiziționată în 1993, urmată de achiziționarea celor două blocuri de 4 hectare rămase și adiacente. Întreaga viță de 18 hectare a fost replanată progresiv din 1993 până în 2001, cu soiuri ideale, inclusiv una dintre plantațiile anterioare de Syrah din 1996, în blocul de est, devenind în mod evident cel mai de succes Syrah din NZ .
—-Vinul care m-a impresionat cel mai mult este chiar un Syrah, din gama Reserve, 2017. Acest vin superior a fost obținut din struguri pe podgoria Mere Road din regiunea viticolă Hawkes Bay. Vinul a fost premiat cu medalia de argint la Hawkes Bay Wine Awards in 2018, și cu 4 stele la concursul de vinuri Raymond Chan 2018.
—-Patru parcele din rânduri alese cu grijă au fost vinificate separat. Musturile au fost fermentate cu drojdii selectate în vase deschise și închise din oțel inoxidabil, înainte de a fi presate. Vinul a fost păstrat în baricuri de stejar pentru 9 luni, 56% stejar francez și 44% american, din care 29% a fost lemn nou. Cele două baricuri au fost reunite la 31 ianuarie 2018. Apoi vinul a fost filtrat înainte de îmbutelierea finală în februarie 2018, cu screw cap Stelvin.
—-Acest delicios Syrah ne răsfață cu arome de afine și piper alb, cu o ușoară tentă de lemn dulce, deoarece păstrarea în baricuri de stejar a conferit vinului structura, taninuri suple și note de pamânt. După părerea mea este un vin complex și poate fi acompaniat de preparate cu carne roșie. Conținutul de alcool este de doar 12,5%, mie mi-a căzut foarte bine și pe timp de vară.
—-Episodul următor, altă cramă, alt vin din Noua Zeelandă…

Comenteaza
Bloguri, Bloggeri si Cititori